Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Studii de caz - CONSILIERE PSIHOLOGICA

Psihologie psihiatrie


loading...



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Motivatia - Conceptul de motivatie. Structura interna a motivatiei
TESTELE DE DEZVOLTARE - TESTELE PENTRU VARSTELE MICI, BABY – TEST
Psihologia Varstelor an I sem. I – Test grila
CLIMATUL PSIHOSOCIAL DE GRUP;DEFINITIE, CARACTERIZARE, FACTORII DETERMINANTI AI CLIMATULUI PSIHOSOCIAL
Construirea testelor psihologice
Personalitate si comportament: ipoteze de lucru
DEZVOLTAREA PSIHO- SOCIO- AFECTIVA A COPILULUI CU HANDICAP, PRIN RESPECTAREA PRINCIPIILOR UNITATII, DEZVOLTAREA PERSONALITATII PE TOATE PALIERELE
DEZVOLTAREA NEUROPSIHICA - Aprecierea regimului de activitate si odihna a prescolarilor (3-6 ani)
TESTUL BONNARDEL 53
PERCEPTIA SOCIALA SI TEORIA ATRIBUIRII

TERMENI importanti pentru acest document

: studiu de caz consiliere psihologica : studii de caz psihologie : studiu de caz consiliere : studiu de caz psihologie :

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE

MASTERAT, SPECIALIZAREA CONSILIERE PSIHOLOGICA, Anul I

Studii de caz

Studiul de caz nr. 1

1. Prezentarea de ansamblu a protocolului:

        Subiect de studiu:  C.C., 8 ani si 5 luni, sex masculin

        Obiective: - conceptualizarea cazului

                      -  realizarea psihodiagnozei

                                -  conceperea si implementarea programului de interventie

                           -   evaluarea eficientei programului terapeutic

2. Surse generale de informare:

        Observatia directa

        Observatia participativa

        Interviul

        Documente medicale

        Teste psihologice

3. Intrebarile de studiu:

        Care sint factorii distali si proximali care au contribuit la dezvoltarea afectiunii psihice a subiectului?

        Prin ce modalitati specific-adaptative se poate ameliora starea psihic-comportamentala a subiectului?

4. Ghid pentru raportul studiului de caz:

        Prezentarea subiectului

        Evaluarea psihologica

        Psihodiagnoza

        Conceptualizarea cazului

        Conceperea planului de interventie

        Evaluarea planului de interventie

1. Prezentarea subiectului si conceptualizarea cazului.

            C. C. in virsta de 8 ani si 5 luni , de sex masculin, este elev in clasa I la SO8 “Dimitrie Cantemir” din Oradea. Este unic copil al unei familii cu un statut socio-economic mediu. Atit mama cit si tatal au studii medii, mama fiind de profesie muncitor la o fabrica de incaltaminte, tatal fiind sofer de taxi. Familia locuieste in mediul urban. In interviul cu mama aceasta a subliniat ca lucreaza foarte mult, motiv pentru care nu poate sa-l tina acasa, in familia de baza, pe copil.

            Sub aspectul conditiilor medicale, copilul a fost nascut normal si nu a avut boli contagioase. La interviul cu tatal, acesta a subliniat frecventele probleme medicale ale copilului in zona gitului, a amigdaleleor. Din aceasta cauza, desi psihologul nu a sugerat o terapie medicamentoasa, tatal a spus ca refuza si va reuza orice tratament medical, pentru ca C. a luat prea multe medicamente.

            Sesizarea problemei de competenta psihologica s-a intimplat cu ocazia evaluarii preliminare a copiilor intrati in clasa I. Pe linga problemele de natura logopedica, au fost observate si cele specifice tulburarii ADHD. Acestea au fost dublate de accese de heteroagresivitate fata de colegii e scoala. La interviul cu invatatoarea copilului simptomele au fost confirmate si de catre aceasta: impulsivitate, lipsa concentrarii atentiei, hipermotricitate, ceea ce evident au ingreunat progresele scolare. Totodata, copilul aveaun slab autocontrol, deranjind verbal si comportamental orele la clasa: vorbea tare, neintrebat, se ridica frecvent din banca si circula prin clasa.

            In educatia si ingrijirea subiectului sint implicati matusa copilului (sora tatalui) si bunicii din partea tatalului, care locuiesc impreuna. Relatiile acestora cu parintii sint deficitare, tensionante, iar comunicarea este precara. Subiectul locuieste in timpul saptaminii cu bunicii si matusa lui, motiv pentru care a dezvoltat cu acestia o relatie paternala, matusa devenindu-i mama de substitut. Desi parintii au precizat in timpul interviului ca la sfirsit de saptamina copilul sta cu ei, totusi, din spusele copilului si al matusii sale, acesta merge la parinti o data la citeva saptamini, ceea ce a dus la instaurarea unei anxietati de abandon. Aceasta afectiune emotionala a aparut si pe ondul sepaarii premature a copilului de parinti, inca din primele luni de viata. La solicitarea psihologului scolar de a lua legatura cu parintii in scopul stabilirii unei relatii de colaborare cu acestia, la scoala s-a prezentat matusa, pe motiv ca copilul sta la ea si fiind necesar sa fie adus la scoala. Interviul cu tatal a putut fi luat cind acesta a adus copilul intr-una din zile la scoala, iar atitudinea acestuia a fost una rezistenta si ostila. Pe parcursul derularii interviului tatal a manifestat note de agresivitate verbala si fizica fata de copil, impunindu-i sa ocupe loc pe scaun folosindu-se de forta fizica. Cu mama, interviul a fost posibil la citeva luni dupa solicitarea psihologului, dupa repetatele apeluri de a fi consultat si un medic psihiatru. Mama s-a prezentat la cabinet insotita de matusa copilului. Principalul aspect evidentiat pe parcursul derularii interviului cu acestea doua a fost disculparea mamei, asigurarea ca are circumstante atenuante pentru faptul ca baiatul locuieste in alta parte decit cu ea. De asemenea, prin observatie directa au fost reliefate anumite note ale unei personalitati nevrotice a mamei, precum si determinante histrionice. Desi matusa declara relatii tensionante cu parintii copilului, in cabinetul psihologic acestea au dat dovada de o relativa colaborare, desi mama a dominat discutia si a intrerupt frecvent consilierul.

            Odata suspectata tulburarea ADHD, parintilor li s-a cerut sa consulte un medic psihiatru in privinta copilului pentru a se confirma diagnosticul si pentru ca acesta sa benefiecieze de o eventuala terapie medicamentoasa. Dupa citeva luni de la prima solicitare, in cabinet au revenit mama si matusa copilului cu adeverinta care a confirmat diagnosticul si cu reteta prescrisa. Desi un pas inainte a fost consultarea psihiatrului, acestea au manifestat deopotriva opunere fata de administarea tratamentului, cerind, totusi sfatul psihologului daca este bine sa-l dea copilului sau nu.

            In privinta rezultatelor scolare monitorizate pe parcursul primului an de scoala, acestea au fost slabe, principalele bariere fiind constituite de slabul control motric si deficitul de atentie. Odata cu inceperea invatarii scrisului, copilul a manifestat si disgrafie, diagnosticul logopedic conturindu-se in aceasta privinta in sindrom dislexico-disgrafic. Aceasta tulburarea fost intarita de o slaba coordnare ocilo-motorie a copilului.

2. Evaluarea psihologica si psihodiagnoza.

            Pentru conceptualizarea cazului si stabilirea psihodiagnosticului s-a procedat la administrarea testelor e inteligenta Raven Color si WISC pentru copii – scalele verbale, pentru a fi exclusa deficienta mintala si dublindu-se astfel diagnosticul de ADHD; s-au administrat probe proiective (testul omuletului, testul arborelui, testul familiei, CAT) in vederea conturarii sferei emotional-afective, comportamentale si familiale a subiectului, precum si dinamica pulsionala acestuia.

► Scorul la testul Raven Color a fost de 16 reusite, subiectul incadrindu-se in centilul 25, corespunzator inteligentei liminare. Interpretarea calitativa a acestui scor releva o slaba capacitate e continuare a matricelor prin intelegerea deosebirilor, asemanarilor si identitatii. De asemenea subiectul a intimpinat dificultati in completarea matricilor discontinue, care vizau deosebiri, simetrii inchise, deschise si orientarea partii lipsa. La seria B a matricilor subiectul a inregistrat scor scazut mai ales neatentiei si perceperii superficiale a modelului. Randamentul intelectual a fost influentat negativ de instabilitatea psihica concretizata in dificultati de concentrare.

► Scorul total la sclalele verbale ale testului WISC pentru copii a fost 29, corespunzindu-I un I.Q. de 74, incadrindu-se in inteligenta de limita. La proba de informatii generale cantitatea de informatie generale ce ar fi trebuit fi insusita de catre copil a fost relativ mica. Apoi, la scala “Similitudini” s-a evidentiat slaba capacitate a copilului de a generaliza pertinent relativ la un aspect important al celor doua elemente din perechea de stimuli. De asemenea, tot aici, acesta a intimpinat dificultati in stabilirea unei proprietati sau functii specifice comune celor doua elemente si care sa constituie o asemanare pertinenta. Scala “aritmetica”, care masoara abilitatea de a realiza operatii numerice simple si abilitatea de a utiliza conceptul abstract de “numar” necesita o accentuata focalizare a atentiei si extragerea relatiilor implicate. Scorurile obtinute au fost medii spre slabe. La scala “Vocabular” subiectul nu a putut obtine nota maxima la un item, ceea ce denota cunoasterea vaga a semnificatiei cuvintelor, fiind incapabil sa dea un bun sinonim si mai multe caracteristici primordiale ale obiectului. La scala “comprehensiune generala” subiectul a pierdut la scor in privinta preciziei si gradului de abstractizare, in schimb a cistigat la precizarea a cel putin doua idei diferite despre itemul respectiv. La testul verbal suplimentar “Memoria imdeiata a cifrelor” scorul obtinut a fost mic, de 4, ceea ce semnifica o memorie de scurta durata deficitara.

► Aplicarea probei proiective “testul omuletului”/”desenul persoanei” a scos in evidenta caracterul dependent al copilului, acesta depasind instructiunileinitiale ale psihologului si desenind si alte persoane, precum si accesorii naturale. Din prezentarea generala a desenului, trasarea liniilor intr-un mod accenmtuat releva agresivitatea si cantitatea mare de energie de care dispune subiectul. Asezarea in pagina a propriei persoane spre partea stinga semnifica orientarea spre trecut a copilului, putind fi semnul unei posibile traume care domina prezentul. Lipsa accesoriilor vestimentare si a unor elemete specifice desenului categoriei de virsta corespunzatoare este semnul usoarei eficiente intelectuale a subiectului, dar si emotionale. Dimensionarea redusa a “omuletului” semnifica o slaba incredere in sine si o distorsionare a propriei imagini.

            Aplicarea “desenului familiei” s-a dovedit a fi foarte importanta si concludenta pentru situatia copilului. Desenul a inclus mai multe persoane decit cele din familia nucleara: mama, tatal si doi copii, insa interesant a fost faptul ca nici unul dintre copiii desenati nu era subiectul insusi, ci, dupa cum a precizat copilul, erau “fratii lui”. Deasupra fiecarui copil era desenata o cruce neagra (de altfel aceasta era un leit-motiv al desenelor sale), iar la cererea unor informatii suplimentare, subiectul a spus ca acestia au murit intr-un accident de masina. Este important de precizat ca in istoricul familial nu a existat asa ceva, explicatia posibila putind fi contaminarea din surse mass-media. Faptul ca subiectul si-a anulat existenta prin nedesenarea propriei persoane semnifica anularea rolului sau de copil in familie, asumarea ca persoana deloc importanta si neglijata de catre membrii familei sale; este rezultatul ignorarii nevoilor sale si a insatisfacerii acestora de catre parintii sai.

            La incercari ulterioare de exprimare libera a proiectiilor copilului, acesta nu a avut preferinta spre o tema anume, preferind sa mizgaleasca puternic colile de hirtie, simtind o mare satisfactie prin actul comportamental, care, bineinteles, a avut rol de catharsis.

Rezultatele la “Testul arborelui” au confirmat observatiile din testele proiective anterioare. Calcularea indicelui Wittgenstein a aproximat o trauma in jurul virstei de 2 ani, identificata cu separarea de parinti. De asemenea au fost relevate note de agresivitate si nevoie de descarcare emotionala. Copilul resimte o oarecare anxietate in relatiile sociale si are un nivel scazut al stimei de sine. Orientarea sa spre viitor implica teama. Aparitia anumitor stereotipii in desenare semnifica rigiditatea si slaba capacitate intelectuala.

Aplicarea CAT a scos in evidenta anxietatea de separare si de abandon a copilului. Proiectiile pe care le-a facut referitoare la figura paterna releva un tata autoritar, dominator, fata de care copilul simte frica si pe care totusi, il cauta. Subiectul are mare nevoie de stabilirea si urmarea unor reguli, regului care ii sint oferite de catre tata. Apare suspiciunea pe care copilul o manifesta nu numai fata de persoanele familiare si semnificative din viata lui, ci si fata de persoanele straine.

► In privinta stabilirii diagnosticului de sindrom dislexico-disgrafic s-au administrat teste specifice, concluzionindu-se un nivel moderat. De asemenea, subiectul sufera de dislalie polimorfa si balbism.

            Multiplele afectiuni emotionale si de reglaj comportamental ale copilului impiedica duc la aparitia unor importante bariere in obtinerea unor performante superioare la invatatura.

            Comportamentul in timpul evaluarii psihologice:

1- motricitatea: hiperactiv, greu de controlat;

2- distractibilitate si concentrare: extrem de distractibil, poate fi atent doar citeva secunde, este independent fata de indrumarile care i se ofera;

3- toleranta la frustrare: reactie exagerata la frustrare, se opreste pentru putin timp si are o scurta criza de furie;

4- cooperare: nesatisfacatoare, urmeaza indrumarile doar dupa o interventie decisiva a evaluatorului;

5- interesul manifestat fata de sarcini: este doar ocazional interesat, uneori deloc;

6- comportamente de atragere a atentiei adultului: ascunsul obiectelor, laude, bufonerii;

7- controlul impulsurilor: este extrem de impulsiv. Se opreste rar sau deloc pentru a se gindi la consecintele comportamentului sau;

8- nesiguranta/anxietate: la unele sarcini devine nesigur, pune intrebari, are nevoie de confirmari;

9- intelegerea instructiunilor: nu intelege instructiunea complet decit dupa o demonstratie;

10- viteza e lucru: ritm de lucru mediu;

11- frecventa interventiilor din partea evaluatorului: frecvente, la intervale scurte de timp.

3. Conceperea si implementarea planului terapeutic de interventie.

            Interventia terapeutica s-a desfasurat pe trei planuri:

a)      individual-subiectiv

b)      familial

c)      scolar

La nivel familial a fost nevoie de mai multe intilniri cu familia, la inceput cu copilul de fata, mai apoi fara copil, din necesitatea ca membrii familiei, in special parintii sa inteleaga importanta demersului terapeutic si impactul pe care actiunile lor il are asupra copilului. Ca atare, era necesara interventia la nivel de cuplu marital, iar solutia potrivita in acest caz a fost recomandarea consultarii unui alt psiholog specializat in aceasta privinta. De asemenea, prin discutii, disputari cognitive si tehnici imagistice s-a realizat o interventie primara la nivel familial, pentru ca membrii familiei extinse sa inteleaga constelatia de relatii si actiuni care constituie factori vulnerabili si precipitatori pentru conditia copilului.  Pe parcursul derularii terapiei copilului, familiei i s-a solicitat colaborarea cu terapeutul si monitorizarea starii copilului; de asemenea aceasta a fost ajutata in dobindirea unor tehnici comportamentale de extinctie a comportamentelor nedorite (a se vedea ulterior tehnicile prezentate).

      La nivelul colectivului scolar, in special  al cadrului didactic, a fost necesara explicarea conditiilor emotionale si comportamentale, adica antecendentele si consecintele actelor copilului, intelegerea acestora precum si masuri de diminuare a actelor dezadaptative. Cadrul didactic a fost incurajat sa foloseasca intaririle immediate si lauda/recompensa comportamentelor pozitive, penalizarea celor negative folosind sistemul de puncte; de asemenea, cadrului didactic i s-a solicitat acordarea catre copil a unor sarcini si responsabilitati lanivel de clasa si la nivel de grup, ceea ce a condus la facilitarea socializarii. La nivel de colectiv, copilul a fost integrat in diferite activitati care au presupus colaborarea si munca in echipa, de fiecare data comportamentele adaptative fiind intarite.

      Interventia la nivel individual a urmat 3 directii: interventie logopedica in scopul ameliorarii/disparitiei dislaliei polimorfe si a sindromului dislexico-disgrafic de nivel mediu; a doua interventie s-a focalizat pe deficitul atentional, comportamentul impulsiv si actele de agresivitate; a treia directie a constituit-o terapia medicamentoasa data de catre medicul psihiatru.

Scopurile interventiei au fost:

-         diminuarea actelor comportamentale agresive, dezadaptative

-         cresterea tolerantei la frustrare

-         intelegerea perspectivei altuia

-         managementul furiei

-         dobindirea unor tehnici de autoreglare si control

-         educarea atentiei concentrate

-         dobindirea abilitatii de a urma instructiunile unei sarcini

-         dezvoltarea capacitatii de interrelationare 

-         dobindirea unui comportament asertiv

-         recunoasterea adecvata a expresiileor emotionale si identificarea acestora.

Urmatoarele tehnici au fost folosite:

v                 Desenul cu tema libera – in scopul descarcarii emotionale si a furiei, apoi  o parte dintre cele mai reusite si in urma negocierii cu pacientiul, au fost expuse la panoul din cabinet;

v                 “Copacul bucuriei si al necazurilor” – tehnica experientialista care, prin intermediul desenului a permis dezvaluirea temelor afective dominante ale subiectului, aducerea acestora in planul constiintei;

v                 Imageria dirijata dublata in prealabil de tehnici de relaxare adaptate virstei. Copilul, dupa ce a intrat (cu dificultate) intr-o stare de relativa relaxare, a fost dirijat, treptat, urmindu-se anumiti pasi si instructiuni verbale de ghidare, sa isi inchipuie ca este un element al unei gradini. Elementul ales (un copac mic), precum si proiectiile reiesite din viziunea de ansamble a copilului au scos la iveala temerile si nevoile sale;

v                 Jocul de rol – tehnica prin intermediul careia copilul a fost dirijat in insusirea limbajului responsabilitatii si dobindirea asertivitatii;

v                 Tehnici comportamentale de descarcare a furiei si agresivitatii: copilul a fost incurajat (prin modelare dublata de declaratii instructionale) sa loveasca cu piciorul o cutie de carton goala, in alta sedinta un flacon de plastic sau sa stringa cu mainile flaconul de plastic pina il distorsioneaza.

v                 Jocuri specifice insusirii lateralitatii si dimensiunii spatio-temporale;

v                 Discutarea pe marginea imaginilor a unor comportamente diferite si a consecintelor acestora;

v                 Continuarea unei povesti/situatii plecind de la o imagine data, in scopul intelegerii perspectivei altei persoane;

v                 Utilizarea unor jetoane speciale cu expresii emotionale, recunoasterea acestora de catre copil si identificarea pentru fiecare expresie a unei situatii proprii in care a trait acea emotie si cum a depasit-o, precum si cum ar putea face pe viitor;

v                 Sistemul de puncte – cea mai eficienta tehnica comportamentala, pentru ca subiectul a fost recompensat pentru fiecare comportament pozitiv cu o bulina rosie, asezata la vedere pe panou, la sfirsitul acumularii a 5 buline acestea putind fi preschimbate intr-o favoare: copilul avea voie sa cinte la instrumentele muzicale din cabinet sau avea voie mai mult timp pe calculator. Pentru comportamentele negative primea cite o bulina neagra, iar la cumularea de 5 astfel de buline pedeapsa era chemarea mamei/matusii la scoala si solicitarii ca acestea sa nu-i mai cumpere ceva ce copilul isi dorea. Acelasi sistem de puncte a fost folosit si la clasa.

v                 Soft-uri educationale – dezvoltind abilitatea lingvistica si matematica a copilului;

v                 Intarirea pozitiva a fiecarui comportament dezirabil;

v                 Intarirea negativa

v                 Penalizarea comportamentului negativ prin retaagerea unui favor sau a unui privilegiu (jocul pe calculator, diferite jocuri cu mingea, preferate de copil)

v                 Tehnica “time-out” (pentru aproximativ 5 minute nu avea voie sa se ridice de pe scaun si terapeutul nu mai comunica cu el)

v                 Citirea unor povesti terapeutice si analiza rationala a acestoar impreuna cu copilul

v                 Tehnici imagistice situationale, pornind de la o baza concreta, de la o faza initiala bine definita (de ex. desenul vaporului si trecerea acestuia printr-un moment dificil – furtuna) si introducind provocarea.

4. Evaluarea eficientei planului terapeutic.

            Interventia terapeutica s-a desfasurat pe parcursul a 7 luni si este inca in derulare. Dupa un interval de 4 luni copilului i s-au reaplicat testele proiective, care au evidentiat imbunatatiri ale propriei imagini, a dobindirii unui mod de gindire adaptativ; pe marginea acestora s-a discutat cu subiectul, acesta manifestind fata de starea anterioara interventiei o mai mare deschidere spre comunicare si o buna cunoastere a propriilor dorinte. Periodic, insa, copilului i s-au monitorizat comportamentele in cabinet, in colectiv si acasa, observindu-se o scadere in frecventa a acestora si o diminuare a agresivitatii. Subiectul a fost capabil sa inteleaga consecintele comportamentelor sale asupra altor copii si si-a ameliorat abilitatile de relationare si comunicare a ceea ce simte.

            In privinta tulburarii ADHD, datorita faptului ca psihoterapia a fost dublata de terapia medicamentoasa, s-au observat o scadere a frecventei actelor de hiperactivitate, un mai bun control motric, scaderea in frecventa si intensitate a actelor impulsive. Copilul si-a imbunatatit performantele scolare, invatind sa se concentreze mai mult asupra unei sarcini. Desi toate aceste aspecte comportamentale au cunoscut ameliorari, ele se manifesta inca, copilul avind nevoie sa fie monitorizat indeaproape.

           

           

Studiul de caz nr. 2

a. Date de identificare:

Numele si prenumele( initialele): B.S.

Sexul: masculin

Varsta: 11,4 ani

Adresa: Loc. Zalau, jud. Salaj, (mediul urban)

Ocupatia: elev (in clasa a IV-a)

b. Obiectivele studiului de caz:

          -conceptualizarea cazului

          -realizarea psihodiagnozei

          -conceperea unui plan de interventie

          -implementarea planului de interventie

          -evaluarea rezultatelor interventiei (eficienta)

Tinand cont de obiectivele stabilite pentru acest studiu de caz, intrebarile la care acesta trebuie sa ofere un raspuns se refera la identificarea factorilor care au avut o contributie la dezvoltarea tulburarii si la identificarea de modalitati specifice care sa amelioreze starea subiectului.

Sursele si metodele de obtinere a informatiilor  au constat in:

·        Observatii

·        Interviuri cu:  -asistentul maternal profesionist al copilului, invatatoarea si cu copilul

·        Documente si acte medicale

·        Chestionare

·        Teste psihologice

c. Istoricul bolii actuale:        

In luna septembrie(2006), inainte de inceperea anului scolar, la insistentele copilului de a vedea unde locuieste adevarata sa familie, asistentul maternal impreuna cu responsabillul de caz organizeaza o vizita in localitatea natala a copilului, mai precis acasa la familia sa.  Acesta sufera un adevarat soc vazand conditiile in care traia mama sa cu concubinul, impreuna cu alti 3 copiii- fratii lui mai mici. Casa in care acestia locuies este compusa dintr-o singura camera, fara alte dependinte, camera in care locuiesc toti cei 5 membrii ai familiei. Totusi, desi este constient de saracia in care familia locuieste, copilul nu reuseste sa inteleaga de ce fratii sai au ramas cu familia iar „el a fost dat”. In urma vizitei, copilul devine din ce in ce mai agitat, fapt accentuat si de schimbarea invatatoarei si a colegilor de clasa (vechea lui clasa s-a desfiintat). In consecinta, in mod treptat i-a fost marita doza de tratament admisa (pentru ADHD) pana la nivelul maxim admis si apoi peste nivel pentru a putea fi linistit cat de cat. Intre timp s-au accentuat comportamentele de tip opozant, mergand pana la acte de agresivitate, care se manifestau acasa, in fata blocului cu partenerii de joaca, la scoala si aproape in orice mediu.

In luna noiembrie a inceput sa frecventeze sedintele de consiliere, adus de asistentul maternal profesionist.

d. Anamneza:

            Nu se cunosc foarte multe amanunte despre momentul nasterii copilului si nici despre perioada imediat urmatoare nasterii. Acesta  a locuit impreuna cu mama sa si cu concubinul acesteia, care nu este tatal copilului (totusi acesta si-a asumat responasbilitatea de a-l creste pe copil). Copilul era mai tot timpul bolnav iar parintii nu prea aveau resurse financiare pentru

a-l ingriji in mod adecvat. Apreciind situatia precara a familiei, medicul la care acestia erau inscrisi le-a recomandat parintilor sa-l institutionalizeze pe copil, pentru ca altfel starea lui de sanatate s-ar fi agravat mai mult si problemele n-ar fi  incetat sa apara. Gandindu-se la binele copilului mama decide sa renunte la el. Acesta este preluat de reprezentanti ai Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Salaj si este internat intr-un centru de plasament unde sta pana la varsta de 2,9 ani. Pentru ca copilul prezenta intarzieri multiple in dezvoltare se decide mutarea acestuia intr-o familie, astfel ca este luat din centru si dat in grija unui asistent maternal profesionist, unde sta de la varsta de 2,9 ani, pana la 5,4 ani. In aceasta perioada invata sa vorbesca, fiind un copil foarte ambitios obtine rezultate bune destul de repede. Din insemnarile asistentului maternal reiese ca baiatul face progrese atat in ce priveste limbajul cat si in e priveste unele deprinderi precum spalatul pe maini, imbracatul sau mancatul; suspiciunea de hiperactivitate apare inca din jurul varstei de 4 ani, dar copilul nu este dus la un specialist. In ciuda progreselor facute este inca intarziat din punct de vedere psiho-motric. Totusi copilul este remarcat ca fiind o fire foarte afectuoasa cu cei din jur si care la randul sau are nevoie de foarte multa afectiune. Este constient ca familia la care locuieste si care il ingrijesete nu este adevarata sa familie. Stie ca are alti parinti, dar nu-i cunoaste.

          La varsta de 5,4 ani copilul este nevoit sa plece de la familia care il avea in grija, asistentul maternal intrand in concediu de maternitate. Ruperea de familia la care a locuit copilul a fost dificila dar o data cu sosirea in noua familie acesta da uitarii vechea familie, ca si cum nici nu ar fi locuit acolo niciodata. Nu intreaba de ea niciodata si nici nu vorbeste despre aceasta. 

Copilul inca prezinta intarzieri mari in dezvoltare, atat de ordin psihic, cat si motric. Este incadrat in grad de handicap. Este inscris la kinetoterapeut si logoped, iar in paralel asistentul maternal  munceste cu el acasa pentru a recupera din intarzierile psihice si de limbaj gasind tot felul de jocuri si stimulente pentru a-l determina sa pronunte corect cuvintele. Baiatul este in continuare un copil foarte ambitios si atunci cand isi doreste foarte tare ceva face tot posibilul pentru a obtine. Astfel reuseste sa pronunte in mod corect cuvintele pentru ca isi doreste foarte tare sa aiba masinute, se corecteaza in alte domenii din dorinta de a obtine cat mai multe masinute –pe care le colectioneaza inca de la o varsta foarte frageda, nu-si mai suge degetul la adormire din dorinta de a avea si el bicicleta cu care sa se dea in fata blocului. Problemele persista dar rezultatele apar treptat si dupa multe eforturi, dar toul depinzand in principal de vointa si determinarea copilului, care persevera doar atunci cand el considera ca este necesar. Principala dorinta a copilului este de a „fi om”-acesta devine un lait motiv pentru copil care face totul din dorinta de a fi si el o persoana respectata de cei din jur.

In jurul varstei de 6 ani baiatul se intalneste pentru prima data cu mama sa naturala; tot atunci il cunoaste si pe concubinul acesteia si pe sora sa mai mica. Mama este foarte impresionata si emotionata la intalnirea cu copilul. Acesta constientizeaza ca apartine etniei rrome si este foarte suparat si oarecum dezamagit. In urma intalnirii, mama il viziteaza foarte rar pentru ca nu are suficienti bani sa ajunga la el. Se imprumuta de la cunoscuti pentru  a putea veni sa-l viziteze o data –de doua ori pe an.

In anul 2003 este  inscris in clasa I-a. In primele luni se descurca foarte foarte greu datorita deficitului de auz fonematic si problemelor de pronuntie a sunetelor. Treptat reuseste sa-si insuseasca cititul si scriul-pe litere, iar pana la finalul clasei a I-a a ajuns aproape de nivelul celorlalti colegi de clasa; progreseaza foarte brusc de la stadiul de citire pe litere la cel de pronuntie a intregului cuvant spre uimirea tuturor celor care il cunosc. Invatatoarea in clasa careia este inscris copilul, a lucrat o perioada cu copii cu probleme educative speciale asa ca, acordandu-i o atentie deosebita, gaseste metode potrivite pentru a-l stimula pe copil sa se implice in activitatile scolare chiar daca acesta opune rezistenta, totul parandui-se foarte dificil: la inceput, in primele luni de scoala, baiatul reusete sa fie tinut in banca cel mult 20-30 de minute, in rest sta si priveste pe geam, dar fara sa-i deranjeze pe ceilalti colegi. Foarte greu se obisnuieste sa stea toata ora in banca ca si restul colegilor sai. 

Asistentul maternal se foloseste si el in continuare de metode de stimulare si recompensare imediata pentru a-l determina pe baiat sa munceasca mai mult si acasa si pentru a-l aduce la nivelul celorlalti colegi de clasa. Baiatul se adapteaza in cele din urma destul de bine la sarcinile scolare, la mediul scolar, fiind acceptat si de colegi si relationandu-se destul de bine cu acestia. Totusi, este un copil mai zvapaiat decat majoritatea copiilor, face mai multe boacane si atrage de multe ori atentia prin comportamente neadecvate, sta in continuare singur in prima banca, care este batuta in cuie langa catedra doamnei invatatoare pentru a putea fi tinut sub control si supravegheat mai atent. Sunt prezente unele acte de agresivitate, dar acestea sunt considerate a fi incidente si nu obisnuinte.

Anul 2005 -la una dintre vizite mama ii promite copilului ca va veni sa-l viziteze de Mos Nicolae dar nu reuseste sa ajunga din motive financiare, iar copilul este mai mult decat dezamagit. Se simte parasit pentru a doua oara. Singurele metode de rabunare le gaseste in actele de nesupuenere si de agresivitate indreptate impotriva membrilor familiei la care locuieste. Nu poate accepta ideea ca el nu a fost tinut de familie, iar ceilalti frati cresc alaturi de familie. 

Nu sunt semnalate  probleme majore pana in anul 2006. Copilul este mult mai agitat decat ceilalti copii, atat de la scoala cat si fata de alti copii cunoscuti; adopta tot mai des comportamente nepotrivite provocand pagube materiale si devenind din ce in ce mai agresiv. Face fata din ce in ce mai greu sarcinilor scolare, pe masura ce apar materii si cerinte noi. Are multe lacune in diferite domenii, se orienteaza foarte greu in timp si spatiu -invata greu zilele saptamanii si inca nu cunoaste lunile anului, nu cunoaste ceasul. In urma unor investigatii mai amanuntite este diagnosticat cu ADHD de catre un specialist in psihiatrie pediatrica, care ii stabileste si nivelul de inteligenta ca fiind incadrat in categoria intelectului de limita. I se stabileste tratament adecvat pentru diagnostic, pornindu-se de la doza minima recomandata pentru varsta si greutatea sa, dar efectele intarzie sa apara. Astfel ca dupa o anumita perioada, medicul decide sa-i modifice doza de medicament administrata. Treptat se ajunge la administrarea dozei maxime.

 

e. Antecedente heredo-colaterale:

Nu sunt cunoscute informatiile despre starea de sanatate a parintilor copilului. In schimb, din datele furnizate de mama, si ceilalti frati ai copilului sunt mai sensibili si bolnaviciosi. Una dintre surori a fost diagnosticata cu bronsita astmatiforma, fratele mai mic a avut enurezis nocturn. Familia a facut mari sacrificii pentru ca copiii sa beneficieze de tratament adecvat. Atunci cand a considerat ca medicii din localitatea invecinata nu-i acorda suficienta atentia mama s-a internat 2 saptamani cu fetita in spitalul din Cluj –Napoca pentru a se asigura ca primeste tratament potrivit. A reusit sa elimine si enurezisul prelungind tratamentul mai mult decat i-a fost recomandat. Mama este in continuare foarte preocupata de starea de sanatate a copiilor chiar daca are mari dificultati financiare. Si-ar dori sa poata sa-l ia si pe B.S. acasa dar crede ca e spre binele lui sa ramana in asistenta maternala pentru a avea mai multe sanse la o viata mai buna in viitor.

f. Teste aplicate-evaluare diagnostica

  • Testul omuletului
  • Desenul familiei
  • Coloreaza pagina!
  • Jocul cu familia de papusi
  • Chestionar de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozitional
  • Chestionar de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate.

*testele au fost alese pentru a putea contura un profil de personalitate al copilului, pentru a identifica modul sau de  a se vedea pe sine si relatiile cu cei  din jur; dar in principal s-a urmarit identificarea problemelor care ar sta la baza comportamentului opozant si a celui agresiv, posibilitatea unui dezechilibru emotional fiind luata in considerare, tinand cont de factorul declansator. Prin utilizarea testelor se urmareste si stabilirea gradului de maturitate afectiva, a nivelului de adaptare emotionala si sociala. Cele doua chestionare sunt utilizate pentru a evalua mai exact atat manifestarile comportamentale de tip opozitional cat si de hiperactivitate.

*testele sunt completate de informatii obtinute din dosarul copilului, precum si din interviuri cu asistentul maternal profesionist si cu invatatoarea copilului.

Observatii din timpul examinarilor:

 Testul omuletului:  Copilul a acceptat sarcina cu usurinta pentru ca ii place mult sa deseneze si sa coloreze. Pentru inceput deseneaza omuletul dezbracat motivand ca se pregateste pentru baie, apoi se razgandeste si ii coloreaza si haine. Timpul de lucru este foarte scurt, nu pune defel accentul pe detalii si coloreaza totul (hainele si parul) intr-o singura culoare (portocaliu).

Desenul familiei: trecem de la desenul omuletului la cel al familie cu usurinta, Sergiu fiind bucuros ca poate desena in continuare. Intelege si acum indicatiile de munca foarte repede. Nu verbalizezaa in timp ce lucreaza. Sta foarte concentrat la foaia de hirtie, tinand cate doua creioane colorate o data in mana pentru  a o avea pe urmatoarea la indemana. Deseneaza o familie compusa din cinci membri- acestia se tin de maini „ ca sa se iubeasca”. La terminarea desenului refuza sa alcatuiasca si o scurta povestioara despre familie pentru ca lui ii place sa deseneze si sa coloreze.

Coloreaza pagina! –tot un test proiectiv prin care se are in vedere identificare emotiilor si sentimentelor copilului din ultima perioada. Dupa ce i se explica ce emotii reprezinta diferite culori, subiectul va trebui sa coloreze o pagina intreaga utilizand culorile corespunzatoare starilor emotionale pe care le- a experimentat intr-o perioada bine determinata de timp  (utilizarea culorilor se va face proportional cu emotiile resimtite- ca durata).

Jocul cu familia de papusi  -reprezinta o modalitate prin care sunt puse in scena relatiile dintre copil si ceilalti membri ai familiei, sentimentele acestuia fata de fiecare membru in parte. Este utila in munca cu copiii pentru ca acestia de multe ori sunt adusi in consiliere de adulti si in consecinta nu considera ca ar avea o problema. Prin joc se pot obtine o multime de informatii utile despre modul in care copilul vede si apreciaza lucrurile.

Chestionarul de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozitional si chestionarul  de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate- acestea au fost completate dupa ce au avut loc cateva intalniri cu copilul si tinand cont de cele relatate de asistentul maternal profesionist in grija caruia este copilul la momentul actual.

 

g. Rezultatele testelor si interpretarea lor:

 Testul omuletului: din interpretarea acestui test, cele mai importante aspecte si caracteristici remarcate au fost:

v     Control deficitar exercitat asupra instinctelor primare

v     Dificultati de comunicare

v     Introversia

v     Agresivitatea

v     Infantilismul

v     Dependenta si pasivitatea

v     Materialismul

v     Imposibilitatea realizarii ambitiilor, anxietate

v     Egocentrism, respingerea conventiilor si normelor sociale

v     Tulburari afective, afectivitate intensa

v     Deficienta mentala

Desenul familiei: principala observatie in ce priveste acest test este aceea ca desi stie care este adevarata sa familie, copilul alege sa deseneze familia asistentului maternal profesionist in grija caruia se afla in prezent. Ansamblul desenului este unul infantil, primitv, cu mult sub varsta cronologica a subiectului. Caracteristicile identificate analizand acest desen sunt: opozitia si impulsivitatea, deficienta mentala, introversia, infantilismul si fixatia pe un stadiu primitiv, imagine de sine alterata, deficitara; de asemenea si aici se remarca furia si agresivitatea puternica, comportamentul opozant, tendinta spre delincventa si sentimentul de insatisfactie, afecte crescute si nu in ultimul rand conflicte de ordin sexual; in functie de culorile utilizate in efectuarea desenului remarcam sentimentele de tristete, doliu, tendinte depresive dar  si anxietate si manie; valorizarea/ devalorizarea diferitilor membri ai familiei: sotul asistentului maternal profesionist este vazut ca o persoana importanta in cadrul familiei, dar sotia este totusi cea care are influenta mai mare; in ce le priveste pe cele doua fiice, copilul este mai atasat de una dintre ele cu care se si relationeaza mai bine in viata de zi cu zi.

Coloreaza pagina! –analizand culorile utilizate in proportia cea mai mare de catre copil se poate constata ca cel mai mult acesta s-a simtit trist si nehotarat, dar si vesel si bucuros, furia avand o pondere destul de mica. Totusi, privind atent pagina se poate observa ca furia este centrala fata de celelalte emotii si sentimente,  aceasta  ocupa un spatiu restrans dar este intens colorat (este apasat mai tare cu creionul, care aproape ca trece prin pagina) care reprezinta nucleul desenului. Asadar, chiar daca celelalte sentimente sunt mai des resimtite, iar furia mai rar, totusi aceasta este mult mai intensa, instinctiva si impulsiva, ceea ce explica aparitia actelor agresive prin care aceasta tensiune este eliberata.

Jocul cu familia de papusi: copilul alege familia asistntului maternal profesionist in grija caruia se afla. In jocul sau ii reprezinta pe toti cei patru membri, precum si propria persoana. Poate fi observat faptul ca S. se simte bine in cadrul familiei, este implicat in tot felul de sarcini si are responsabilitati, unele mai placute altele mai putin placute. Si aici este prezenta figura „mamei” ca dominanta, cea care ia deciziile in ce-l priveste si fata de care are de multe ori sentimente ambivalente.  Este o buna metoda de a se opune prin joc tuturor cerintelor pe care el le considera inutile si incomode ( este pus in evidenta comportamentul opozant). Totusi S. este constient cat de tare o supara pe mama actele sale de agresivitate si in consecinta, la fel de impulsiv ii promite ca va fi cuminte si ca nu va mai face asa ceva niciodata.dar tot la fel de repede isi uita promisiunile facute si reactioneaza urat pentru ca cineva il supara foarte tare de fiecare data. Din manipularea papusilor reiese si anxietatea copilului legata de posibilitatea mutarii la familia sa naturala. Totusi acolo ii vor lipsi compoturile si calculatorul.

Chestionarul de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozitional si chestionarul  de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate: punctajul obtinut la cele doua scale a fost apropiat de scorul maxim posibil: 41 de puncte din maxim 45 posibile pentru comportamentele de tip opozitional si 54 din 60 de puncte maxim., ceea ce indica faptul ca nivelul de hiperactivitate este in cotinuare foarte ridicat, dar si ca frecventa comportamentelor de tip opozant este foarte mare.

h. Planul de interventie

            In urma datelor obtinute din aplicarea si interpretarea testelor, se va stabili un plan de interventie care sa aiba in vedere atat stabilirea unui echilibru in ce priveste partea emotionala, cat si diminuarea comportamentelor de tip opozant si agresive. Astfel, planul de interventie va fi impartit in etape. Intr-o prima etapa vom stabili urmatoarele obiective:

  1. Interventie primara pentru echilibrare din punct de vedere emotional –prin intermediul activitatilor de dezvoltare a inteligentei emotionale, educatie rational-emotiv-comportamentala ( activitati potrivite varstei prin care sa se evidentieze legatura stransa dintre gandire-emotii-comportamente)
  2. Atenuarea comportamentului de tip opozant si a agresivitatii –prin formularea unui set de reguli atat pentru copil cat si pentru asistentul maternal profesionist si familie; identificarea emotiilor negative si identificarea de modalitati potrivite de exprimare a acestor emotii etc.
  3. Dezvoltarea unei atitudini pozitive fata de sine, dezvoltarea stimei de sine- prin identificarea de cat mai multe puncte tari si discutarea de  puncte slabe; interventie primara la nivelul acceptarii neconditionate de sine, discutii despre apartenenta la diferite rase sau etnii, consolidarea sentimentului identitatii de sine.
  4. Dezvoltarea de abilitati de interactiune sociala pozitiva– prin invatarea de comportamente care sa faciliteze colaborarea cu ceilalti, atat in cadrul activitatilor cat si la jocuri, inlocuirea unor comportamente negative cu alternativele lor pozitive.

In partea a doua a planului de interventie ne vom stabili obiective care sa ajute la mentinerea rezultatelor bune anterior obtinute. Cateva din obiectivele propuse ar fi:

  1. Mentinerea comportamentului opozant si a agresivitatii la un nivel cat mai scazut
  2. Recunoasterea, identificare si exprimarea in mod adecvat a emotiilor
  3. Cresterea tolerantei la frustrare
  4. Managementul furiei
  5. Tehnici de autoreglare si control
  6. Ameliorarea capacitatii de interrelationare cu ceilalti
  7. Dobandirea de abilitati de comunicare asertiva

i. Implementarea planului de interventie

Metodele de lucru folosite in realizarea obiectivelor propuse sunt foarte variate:

¨           Planul cu puncte

¨           Contractul

¨           Povestile rationale

¨           Imageria dirijata

¨           Jocul de rol

¨           Modelajul

¨           Realizarea de desene

¨           Activitati ludice

¨           Activitati ale educatiei rational-emotive

¨           Conversatia

¨           Explicatia

¨           Identifica emotia!

¨           Copacul bucuriei si necazurilor

¨           Propozitiile neterminate

              Pentru a fi cat mai eficienta interventia va fi aplicata la nivel individual, familial, precum si la nivel de scoala.

              La nivel individual sedintele de consiliere desfasurate cu copilul vor avea ca scop utilizarea cat mai multor tehnici care sa faciliteze schimbarea. Prin intermediul activitatilor de educatie rational-emotiva copilul va invata ca exista o stransa legatura intre modul in care vedem lucrurile (gandim), emotiile resimtite si actiunile care au loc in final. Prin intermediul activitatilor precum „Gandesc, simt”, „Optiuni”, „Pur si simplu diferit”, „Infrunta-ti emotiile”  sunt identificate moduri diferite de a gandi si simti, precum si optiuni diverse de a reactiona in anumite situatii- este astfel discutata posibiliatea de a alege un raspuns mai mult sau mai putin potrivit. Activitatea „Pur si simplu diferit” vizeaza acceptarea de sine, explicatiile sunt adaptate situatiei in care se afla copilul- aceea de a apartine etniei rrome si insemnatatea acestui fapt pentru copil. Tot in acest cadru sunt utilizate si povestile rationale. Educatia rational-emotiva este completata de utilizarea tehnicilor  „Copacul bucuriei si necazurilor”, „Identifica emotia!”- pentru a identifica temele afective dominante, constientizarea si discutarea lor. Propozitiile neterminate sunt utilizate in acest caz cu scopul de a identifica si inetelege propriile emotii si sentimente, in principal sentimentul de frustrare fata de faptul ca nu este alaturi de familia sa naturala.

           Jocul de rol, imageria dirijata sunt tehnici utilizate pentru a identifica comportamente potrivite ca mod de reactie la situatii provocatoare.

            Realizarea de desene, modelajul – ca si metoda de catharsis: copilul reuseste sa se elibereze de emotii puternice si sa-si descarce energia.

           Pentru descarcarea furiei si agresivitatii intr-un mediu controlat sunt utilizate activitatile ludice ( jocul de fotbal lui S. ii face o deosebita placere sa loveasca mingea cu cat mai multa putere; de asemenea lovirea scaunului etc.)

            In ce priveste interventia la nivel familial,  pentru inceput au loc intalniri doar cu asistentul maternal la cabinetul de consiliere, apoi si cu restul membrilor familiei, acasa. Impreuna cu familia si copilul se stabileste un set de reguli care vor trebui sa fie respectate atat de catre copil cat si de catre restul familiei. Se stabileste un plan cu puncte pentru S. Acesta va primi cate o masinuta ( decupata din hartie) pentru fiecare fapta buna si pentru fiecare regula respectata; i se va lua cate o masinuta de fiecare data cand loveste pe cineva, injura, sau nu vrea sa respecte regula. Daca la sfarsitul saptamanii a adunat numarul de masinute prestabilit are dreptul sa le preschimbe intr-o masinuta adevarata pentru a-si intregi colectia. Daca punctajul este in favoarea familiei, acestia au dreptul sa ia una dintre masinutele din colectie.

        Tot impreuna cu copilul si familia se stabileste mai apoi un contract prin care S. se ahangajeaza sa nu mai fie agresiv ( in partea a doua a planului de interventie care vizeaza mentinerea comportamentului agresiv la un nivel cat mia scazut). Obiectivele contractului sunt stabilite pentru perioade scurte de timp, deoarece copilul nu este motivat pentru atingerea obiectivelor pe termen lung, chiar daca recompensa obtinuta ar fi mai substantiala. Impulsivitatea specifica ADHD si nerabdarea isi spun cuvantul inca o data.

Tot acasa, asistentul maternal este de acord sa ii confectioneze copilului un mini sac de box pe care sa poata sa-si descarce furia; aceasta in speranta ca sacul va fi mai eficient decat ruperea hartiilor sau constrictionarea flacoanelor. Familia primeste indicatii despre cand si cum ar trebui sa fie utilizat sacul de box pentru ca tehnica sa aduca rezultatele sperate.

            La scoala: colaborarea cu scoala este una fericita pentru ca ajunsa in pragul disperarii invatatoarea copilului este dispusa sa faca orice numai sa nu mai vina la scoala cu groaza, gandindu-se ce va mai face S. in ziua respectiva. Doamna invatatoare este incurajata sa utilizeze si ea intaririle pozitive si recompensele imediate pentru comportamentele pozitive, precum si pedepsele pentru comportamentele negative. Tehnica excluderii s-a dovedit a fi ineficienta in acest caz pentru ca o data exclus copilul isi gasea foarte repede ceva de facut.

Pentru ca S nu era acceptat aproape de nici unul dintre colegi, s-a incercat stabilirea de activitatia caror rezultat sa depinda de munca si colaborarea intre membrii echipelor. Sarcinile primite au vizat activitati in care si S putea obtine rezultate bune- acest lucru a ajutat atat la cresterea stimei de sine si a increderii in propriile forte, precum si la cresterea gradului de acceptare de catre colegi. Acestia au putut sa vada astfel si o alta fata a colegului lor, care le era mia putin cunoscuta. 

i. Evaluarea planului de interventie

            Rezultatele obtinute in urma planului de interventie sunt in mare parte satisfacatoare. Desi in plan intelectual progresele apar greu si foarte greu, in plan comportamental si emotional acestea sunt mai mari, demonstrand eficacitatea planului. Astfel ca pe parcursul celor 8 luni de interventie, in care au avut loc intalniri saptamanale, copilul  a progresat mult in ce priveste actele agresive, acestea reducandu-si in cele din urma mult frecventa- este reaplicat chestionarul. Rezultatele sunt de altfel vizibile si prin intermediul celorlate teste care au fost aplicate si la inceputul interventiei. Totusi s-a observat o crestere a nivelului agresivitatii in perioadele in care copilului se dezechilibra din nou din punct de vedere emotional, de exemplu cand era vizitat de mama sa. 

In urma ultimelor discutii avute si cu mama sa naturala, copilul s-a hotarat ca si-ar dori sa mearga sa locuiasca alaturi de familia naturala desi iubeste foarte mult si familia asistentului maternal. Mama i-a spus ca totusi i-ar fi mai bine daca ar ramane in continuare cu asistentul maternal profesionist, iar copilul s-a simtit din nou tradat. Din acel moment a revenit la vechile comportamente agresive, dar de aceasta data de o intensitate si mai mare, indreptata in special inspre persoanele de sex feminin, atat la scoala cat si acasa. Dupa inca o perioada de interventie baiatul reuseste sa se stabilizeze din nou, totusi, este nehotarat daca ar fi mai bine sa ramana sau si-ar dori sa plece acasa.

*Au loc in paralel cateva sedinte in care se discuta situatia copilului cu familia naturala a acestuia. Este efectuata si o vizita la domiciliul parintilor biologici pentru a fi facuta o evaluare si apoi o ancheta psiho-sociala; parintii hotarasc in final ca cel mai bine ar fi totusi sa-l ia acasa pe copil. Este comunicata aceasta hotarare si copilului. La auzirea acestei decizii de catre copil, asistentul maternal remarca: „niciodata in viata  nu l-am vazut mai linistit, mai  fericit  si mai bucuros pe B.S.!”

             Asadar, chiar daca in planul de interventie propus nu s-a avut in vedere rezolvarea problemelor copilului prin luarea in calcul a posibilitatii de reintegrare (datorita conditiilor materiale foarte proaste) se pare ca totusi solutia cea mai potrivita in acest caz pentru a solutiona actele de agresivitate, ar fi reintegrarea copilului in familia sa naturala.

OBSERVATII SI APRECIERI FINALE:

            Din momentul in care familia a decis reintoarcerea copilului in familie, acesta s-a schimbat foarte mult in bine, in sfarsit se simtea dorit de ai sai

In prezent baiatul mai frecventeaza sedintele de consiliere pentru a fi ajutat sa treca mai usor peste o schimbare atat de importanta in viata. Este mult mai putin agitat si foarte rar agresiv,  totusi este in continuare sub tratament medicamentos; numara zilele cat mai are de stat in familie. Sentimentele au primat asupra ratiunii, dar materialist din fire fiind, copilul se gandeste inca si la ce va pierde plecand din familie: calculatorul, camera proprie, compotul si gemurile etc., dar este bucuros ca va avea mai mult spatiu sa se joace afara, impreuna cu fratii sai, care il vor accepta asa cum este – dupa cum el insusi declara la una dintre sedinte.

Se pregateste de plecare, apreciind ce o sa poata lua cu el si ce daruri va duce pentru fratii sai mai mici. Regreta  si despartirea de familia cu care a impartit bune si rele timp de aproape 6 ani.

Cazul va fi monitorizat pe o perioada de 3 luni dupa reintegrarea copilului in familie.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2736
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved