TESTELE PROIECTIVE

Elemente introductive privind testele proiective

O serie de autori printre care si C. Enachescu, autorul cartii "Elemente de psihologie proiectiva"(1963) considera ca am putea defini un sector aparte al psihologiei, anume psihologia proiectiva Este discutabil, cel putin din punctul de vedere al lui J. Piaget (''Dimensiunile interdisciplinare ale psihologiei''), daca putem sa multiplicam la nesfarsit ramurile psihologiei si daca este oportun sa vorbim de psihologii si nu de psihologie.

Totusi, fie ca vorbim de un capitol al psihologiei, de un domeniu al psihologiei aplicate, psihologia proiectiva reprezinta analiza globala a personalitatii din punctul de vedere structural si dinamic, ea apeland in scopul descifrarii mecanismelor profunde ale personalitatii la fenomenul proiectiv.

Psihologia proiectiva este pe de o parte o conceptie teoretica privind personalitatea, iar pe de alta parte reprezinta un ansamblu de tehnici de analiza psihodiagnostica si evaluarea a personalitatii. Aceste tehnici reprezinta si o forma de psihoterapie, adeseori nonverbala, pentru ca prin fenomenul de proiectie, deci de obiectivarea unor continuturi psihice interne, are loc fenomenul de catarsis de care vorbea Freud, de eliberare a tensiunilor psihice interne.

Instrumentul de psihodiagnostic proiectiv apeleaza la fenomenul proiectiei, care reprezinta o forma prin care un continut psihic e pus in conjuctie cu fenomenele care se petrec in afara psihismului, cu stimulii obiectivi, care pot sa fie teste sau situatii care stimuleaza fenomenul proiectiei.

Primul care a utilizat termenul de test proiectiv a fost L.A .Frank, desi fenomenul proiectiei, ca atare, a fost teoretizat de catre S.Freud si mai ales de A. Freud care s-a preocupat de mecanismele de aparare a Eului, proiectia fiind unul dintre ele.

In privinta testelor proiective primii care incearca sa elaboreze astfel de teste sunt RB Cattell in Anglia si **** in America. De fapt, ei nu-si puneau problema legaturii dintre fenomenul de proiectie, asa cum a fost teoretizat de Freud, si probele proiective. Ei mai degraba au creat o serie de teste care propuneau fie forma frazelor fara final, fie forma unor desene, care permiteau exprimarea, obiectivarea unor continuturi psihice interne.

Frank insa teoretizeaza efectiv despre proiectie ca fenomen ce poate fi operationalizat sub forma probelor psihologice. In acest sens el vorbeste despre trei sensuri posibile ale proiectiei si anume:

a.      primul sens fixeaza aspectul ei de descarcare pulsionala si emotionala.

b.     al doilea sens stabileste conexiunea dintre structura de personaliate si productiile sale: artistice, practice, in oricare alt domeniu de activitate umana.

c.     al treilea sens leaga reprezentarile, tendintele pulsionale, tendintele ascunse de continuturile extrapsihice de lumea inconjuratoare.

Exista o serie de probe cu acest nume, insa marea lor majoritate poarta o serie de caracteristici care le apropie, in sensul ca se bazeaza pe aceleasi mecanisme psihologice:

Proiectie naiva: presupune obiectivarea continuturilor interne in diversele aspecte ale productiilor activitatii umane. Daca o persoana dominanta ar intra in conflict cu cultura sa datorita acestei tendinte, ar proiecta un astfel de continut afirmand: "Oamenii sunt in general dominatori".

Proiectie veritabila: aceeasi persoana intr-o astfel de modalitate de proiectie ar afirma: "Oamenii sunt dominatori"'

Proiectie de coerenta: aceeasi persoana ar incerca sa dea coerenta tendintei sale de dominare si ar afirma: "Oamenii sunt facuti sa fie supusi, dominati"

Proiectie de fantezie: persoana ar afirma: "O tema interesanta e aceea a dominarii"

Proiectie de identificare: "Oamenii dominatori sunt admirabili"

Proiectie de atitudine reactionara: "O atitudine dominatoare este o trasatura care trebuie evitata"

Proiectie de rationalizare: are o legatura directa cu mecanismul de aparare elaborat de A. Freud prin care persoana ar incerca sa gaseasca o justificare a atitudinii sale dominante: "Dominarea este uneori esentiala", aceata ar fi crezul ei.

Proiectie cu un anumit sens ce tine de umor: "O dominare reusita asupra oamenilor ma amuza".

Marile probe proiective sunt: testul Rorschach, Testul Tematic de Aperceptie, Testul Szondi si altele.

Clasificare:

- Teste fundamenate pe imaginatie libera. Nu prezinta o situatie experimentala bine definita. Un exemplu il reprezintaTAT. Este in acelasi timp o proba de imaginatie libera, dar si o proba proiectiva; se caracterizeaza printr-o slaba structurare a temelor sale pentru a stimula subiectul sa vina el cu o modalitate de structurare a materialului perceptiv. Aperceptia, termen introdus de Herbart, desemneaza fenomenul psihic prin care o experienta noua este interpretata prin prisma unor experiente trecute.

- Teste bazate pe introectie si identificare. Introectia, dintr-o perspectiva abisala este autoatribuirea acelorasi calitati ale unei persoane valorizate ca model de o alta persoana. Investigand din acest punct de vedere ce admira o persoana, aflam in mare parte ceea ce ea a introectat, doar in parte, deoarece nu tot ceea ce este admirat este si introectat.

- Teste bazate pe atitudini reactionale. Atitudinile reactionare, ca si mecanismele de aparare, determina trasaturi de caracter, exact inversele celor care s-ar dezvolta daca nu ar fi blocata natura esentiala a individului, a persoanei. Atitudinile reactionare pot fi supracompensate sau pot sa reprezinte o inhibare excesiva a unor tendinte puternice. In astfel de teste se obisnuieste a fi incluse diverse aprecieri morale in raport cu sine si cu ceilalti, subiectului cerandu-i-se sa indice importanta unor inhibitii.

- Teste bazate pe rationalizare. Folosesc ca itemi inlocuirea unor legaturi logice cu altele iluzorii. De exemplu luam trasatura dominantei si vedem daca subiectul isi asuma responsabilitatea care justifica un astfel de comportament.

O alta modalitate de clasificare, dupa materialul utilizat, ii aprtine lui John Bell. El utilizeaza asociatii de cuvinte, stimuli vizuali, utilizarea miscarilor expresive, a jocurilor.

Alti autori utilizeaza o alta modalitate de clasificare si anume dupa natura reactiei subiectului fata de stimulii proiectivi si disting din acest punct de vedere:

- teste constitutive-subiectul da o structura unui material nestructurat;

- teste constructive- subiectul realizeaza structuri mai largi pornind de la un material definit;

- teste intepretative- subiectul da semnificatii unei experiente proprii, o interpreteaza;

- teste catartice. Interiorizarea tensiunilor emotionale in fata stimulilor productivi produce reducerea tensiunilor psihice si, in general, armonizarea trairilor subiectului cu fenomenele din viata interna, le pune in consonanta ( imaturitatea emotionala). Celelate aspecte care tin de dezechilibrul emotional se caracterizeaza prin acest baleiaj al emotiilor care nu insoteste semnificatia reala a evenimentelor, ele fiind mult mai puternice in raport cu evenimente minore, sau dimpotriva.

In sfarsit, un alt tip de clasificare facut de Eysesck este dupa natura sarcinii pe care subiectul o indeplineste deosebind astfel trei mari tipuri:

- teste de completare: Testul "Cine sunt eu?"

- teste de productie: Testul arborelui, satului, omului s.a.

teste de observare: Testul Rorschach

Privitor la tehnicile proiective care nu sunt preyentate in acest curs studentii vor consulta M. Rosca, Metode de psihodiagnostic si A. Anastasi, Psychological Testing.

TESTUL RORSCHACH

Acest test este mai mult decat o proba psihologica, este o institutie, deoarece exista scoli, curente, congrese unde periodic sunt dezbatute diverse aspecte teoretice, metodologice si ale practicii curente ale testului.

A fost elaborat de H. Rorschach, psihiatru elvetian, pasionat de desen, de unde si preocuparea de a gasi o forma grafica, de expresie, de obiectivare a unor continuturi emotionale inconstiente.

In 1921, cand apare lucrarea sa "Psichodiagnostic", marile curente psihologice erau psihanaliza si gestaltismul. Ele isi vor pune pecetea asupra conceptiei testului, pentru ca testul de-a lungul timpului si-a recrutat din diverse zone ale psihologiei diverse paradigme conceptuale, una dintre ele fiind cea holista din punctul de vedere al careia personalitatea este tratata ca un intreg.

Odata cu dezvoltarea psihanalizei, prin directiile ei culturologice, prin directia umanista, psihologia proiectiva si testul Rorschach isi recruteaza principiile de baza ale acestei noi orientari, din punctul de vedere al careia persoana trebuie privita ca totalitate, ca sistem structurat si testul tocmai aceasta incearca, sa investigheze structura de profunzime a acestuia.

Materialul testului

Testul se compune din 10 planse care au fost obtinute de Rorschach prin metoda realizarii desenelor simetrice (pete de cerneala). Ulterior el a constatat ca petele de culoare au o mare importanta in relevarea aspectelor legate de afectivitate, si de aceea le-a introdus in unele planse.

Mod de administrare

Examenul este INDIVIDUAL, fara martori. Subiectului ii vine lumina din stanga, examinatorul este asezat lateral fata de subiect. Psihologul trebuie sa faca tot posibilul pentru a incuraja participarea subiectului, sa stabileasca punti de comunicare si pentru acest lucru o serie de psihologi recomanda ca proba sa fie precedata de alte examinari care sa pregateasca cumva atmosfera fiind indicata tot o proba individuala cum ar fi proba cuburilor Kohs. Aceasta proba nu angajeaza imaginea de sine, lucru care ar putea trezi suspiciunea subiectului, ci dimpotriva il stimuleaza pe el sa participe.

In continuarea conditiilor de examinare mai trebuie adaugat: camera bine luminata, ambianta placuta, liniste. Daca subiectul foloseste ochelari, trebuie neaparat sa-i poarte. Ar fi util daca prin diferite probe s-ar descoperi diverse cecitati cromatice, iar daca exista trebuie notate.

Plansele sunt administrate una cate una cu urmatorul instructaj:

"Va voi arata cateva planse si dumneavoastra va trebui sa-mi spuneti ce credeti ca ar putea fi acolo. Aveti dreptul sa intoarceti plansele dupa bunul dumneavoastra plac. Cand ati terminat imi inapoiati plansa".

Atentie asupra modului cum sugerati intoarcerea planselor, nu o faceti independent de instructaj, ci in contextul acestuia, deoarece altfel poate functiona ca o sugestie. Veti intalni persoane ce vor invarti plansele de nenumarate ori. Acestia sunt nervosii care vor sa umple anumite goluri. Si anxiosii la randul lor le vor roti.

Examinatorul noteaza cat mai discret spusele sale, pentru ca subiectului sa nu i se para ostentativa notarea spuselor sale. Pozitia examinatorului in unghi drept fata de subiect faciliteaza caracterul discret al notatiilor. Inregistrarea cuvint cu cuvant a verbalizarilor subiectului reprezinta faza de luare a protocolului.

Primul lucru pe care il notam este timpul de inceput. Cu un ceas cu secundar, dispus pe peretele din spatele subiectului, masuram timpul de interpretare al plansei de catre subiect.

Exista doua mari scoli cu privire la testul Rorschach:

- scoala elvetiana, careia ii este specific faptul ca merge pe o slaba standardizare a probei si pe o mai mare larghete a interpretarii din partea examinatorului;

scoala americana ( J. Exner) care merge pe sistematizarea protocolului si a rezultatelor.

Cotarea raspunsurilor

Valorificarea raspunsurilor subiectului se face din perspectiva urmatoarelor mari aspecte: modul de aprehensiune, determinanti, continutul, caracterul original sau banal al raspunsurilor.

Originalitate/ banalitate se refera la frecventa raspunsurilor pe care le dau subiectii aceleiasi culturi. S-au constatat prin studii antropologice diferente culturale.

1. Modul de aprehensiune se refera la aspectul global sau partial al imaginii interpretate de subiect. Prima forma de raspuns este raspunsul global care ia in considerare intreaga imagine (G). Al doilea tip de raspuns este detaliul ordinar, caracterizat prin faptul ca are aspect de insula si pregnanta in raport cu celelalte detalii. Se noteaza cu (D). Alt tip de raspuns este cel de tip detaliu mic (Dd) care se caracterizeaza prin faptul ca rezulta din interpretarea unor detalii minuscule care pot fi degajate dupa ce, din punct de vedere statistic, au fost date la o parte detaliile ordinare. Ele insa nu mai au atributul pregnantei si nu mai pot fi interpretate ca insule. Din cauza acestui fapt raspunsurile detalii mici pot cuprinde zone mari deoarece nu mai au aspectul pregnantei.

Raspunsurile globale se impart in doua mari categorii:

a) Primare, rezulta din interpretare dintr-o data, simultana a aspectului global al plansei. La randul lor pot fi: simple sau combinatorii succesive. Acestea din urma presupun faptul ca subiectul nu interpreteaza ca intreg prima data plansa. Are in vedere, la inceput, o perspectiva analitica, parti componente, dar imediat dupa aceea le interpreteaza ca un intreg. Ex: la plansa I ''Masca'' - raspuns global simplu. Raspunsul la aceeasi plansa '' Doi vulturi care se lupta'' este combinatoriu succesiv pentru ca subiectul a inceput prin a analiza plansa in doua elemente pe care apoi le-a combinat intr-un raspuns unic.

b) secundare

Un alt tip de raspuns este detaliul oligofren (Do) - acea maniera de interpretare fragmentara a desenului in conditii in care marea majoritate a persoanelor vad un intreg. Nu numai oligofrenii dau astfel de raspunsuri, ci si oamenii normali care sunt preocupati de exactitatea raspunsului, psihastenicii care au acea grija a exactitatii, si nervosii.

La plansa V marea majoritatea persoanelor interpreteaza imaginea ori ca pe doua balerine, ori ca pe un liliac (raspuns global simultan). Daca spun doua balerine in timpul unei reprezentatii, atunci avem un raspuns global combinatoriu succesiv. Insa se poate interpreta doar un fragment (picior). Acolo unde subiectul vede doar un element al corpului uman in loc sa vada corpul uman in ansamblu, acela este considerat detaliu oligofren.

Modul de aprehensiune trebuie precizat printr-un interviu final cu subiectul. In acest interviu precizam si ceilalti determinanti nu numai modul de aprehensiune, precizam si chestiuni de originalitate/banalitate. Exista si autori care sustin ca ar fi oportun sa-i intrebam pe loc, desi prin acest lucru s-ar parea sa-i sugeram raspunsul. La sfarsit nu mai are importanta deoarece oricum noi ne-am notat raspunsul.

2. Determinantii - se refera la factorii care conditioneaza formarea raspunsurilor de catre subiect. Principalii determinanti sunt: forma, kinestezia, culoarea, nuantele de clar-obscur.

Forma: La prima plansa un subiect poate sa dea raspunsul '' Un bondar (gandac)''. Notam cu G modul de aprehensiune si ne intrebam ce anume a determinat raspunsul. Faptul ca gandacul se aseamana cumva cu aceasta forma. In cazul determinantului formal, subiectul ia in consideratie in mod evident si pregnant, pentru a-si formula raspunsul, forma. In exemplu nostru vom nota alaturi de G, simbolul F.

Raspunsul forma poate fi forma buna F(+) sau rea F(-). Subiectul ar fi putut da raspunsul:"O combina care secera in Baragan". Nu exista nici o legatura intre raspunsul subiectului si desen si atunci notatia este F(-). Mai exista si raspunsuri cu forma nedeterminata. Nu putem sa precizam fie datorita experientei noastre limitate cu Rorschach, fie datorita caracterului unic, am putea spune, al desenului daca este vorba de un raspuns bun sau rau.

Toate raspunsurile anatomice sunt cotate ca forme rele (F-). Din punct de vedere tehnic ele sunt peninsule.

Raspunsurile kinestezice sunt cele unde interpretarea plansei are la baza actualizarea unor reprezentari ale subiectului despre miscari vazute sau traite.

In general raspunsurile kinestezice sunt raspunsuri care au in vedere fiinta umana. Exista insa si exceptii. Putem avea raspunsuri animale. Daca subiectul vede doua maimute care danseaza, este vorba un raspuns determinat de engramele kinestezice ale unor miscari umane. In astfel de cazuri animalele sunt antropomorfizate, adica li se atribuie insusiri umane.

Una din conditiile pentru a nota un raspuns ca fiind kinestezic este sa evoce o miscare traita de subiect, nu doar observata. Chiar atunci cand interpreteaza miscarea animalului, el actualizeaza engrame kinestezice care s-au format din propriul lui contact cu lumea inconjuratoare, miscari, etc.

Exista si unele raspunsuri kinestezice care sunt atribuite obiectelor minuscule (sau fiinte minuscule)= Kp. Kp sunt acei determinanti care d.p.d.v. al modului de aprehensiune sunt Dd. Informatia stocata in legatura cu miscarile respective a putut fi reactualizata si obiectivata ca raspuns la acest determinant minuscul.

Un alt determinant este culoarea. Raspunsul poate fi determinat de culoarea desenului. Atunci cand formuleaza raspunsul, subiectul are in vedere o nuanta. De exemplu la plansa a X-a calul de mare, detaliu ordinar, are ca determinanti forma si culoarea - FC.

Raspunsurile culoare se impart in: forma culoare (FC) unde forma joaca rolul principal in determiarea raspunsului, culoare forma (CF) unde culoarea are rol de determinant principal, culoare (C) unde forma nu mai are nici un rol in constructia raspunsului.

Nu sunt raspunsuri culoare:

- denumirea simpla a culorilor rosu, galben

- nu trebuie sa confundam raspunsurile culoare (C) cu raspunsurile CF (momentul formal joaca un anumit rol).

- pata de sange

- paduri pe o harta geografica

- culori pe o paleta de pictor

Uneori, elementul kinestezic si elementul culoare sunt incluse in cadrul aceluiasi raspuns. Ele sunt foarte rare si au loc doar atunci cand ambii factori actioneaza simultan (la plansa noua: '' O patroana impodobita cu mii de culori patrude in sala de bal'').

Nota: In mod absolut nici unul dintre raspunsurile culoare nu reprezinta indiciul unei perturbari psihice. Aceasta decizie o luam numai pe baza interpretarii ansamblului protocolului testului Rorschach si intotdeauna in conjuctie cu alte informatii de la alte teste, chestionare, convorbire s.a.m.d.

Un tip special de determinant il reprezinta raspunsurile clar-obsucre. Rorschach nu a vorbit despre ele. Raspunsurile clar- obscure (Binder este cel care le-a descoperit) rezulta din interpretarea nuantelor de gri ale planselor sau din interpretarea liniei care desparte o nuanta mai inchisa de una mai clara. Ele se impart in:

- raspunsuri clar-obscure detaliate F(C )

- raspunsuri clar-obscure difuze: Clob F=Clob(F)

- raspunsuri clob, raspunsuri difuze sau clar-obscure pure

In primul tip este interpretata o nuanta din toate celelalte care-l impresioneaza puternic pe subiect (ex: plansa IX - raspuns tipic- ''Coasta norvegiana tipica'' deoarece contururile petei sunt foarte abrupte si ondulate). In acest raspuns forma, momentul formal a jucat un anumit rol, dar impresia de difuz a fost si ea importanta. Este deci un F(C ).

In raspunsurile de tip clob F momentul formal este secundar, iar impresia de clar- obscur are rol primar in formularea raspunsului.

Plansa VII- ''Imagine de furtuna'' este un raspuns clar-obscur pur (C). (Persoanele care dau raspunsuri F colb pure sunt persoane care isi stapanesc greu pulsiunile, afectele si mai ales persoane care sunt dominate de propria lor anxietate).

Raspusurile de tip clob F sunt de obicei radiografii de animale, nori, etc.

Raspunsurile clob pure sunt cele unde momentul formal lipseste cu desavarsire. Ex: Plansa IV - ''Atmosfera de furtuna''; Plansa I - ''Piscul vulturilor''.

Un alt mod de notare a modului de aprehensiune este Dbl ( raspunsuri intermaculare = interpretarea unor pete albe sau nuante de alb marginite de negru. Exemplu de Dbl tehnic: ''Napoleon'' - Plansa VIII, sau ''Racheta, lampadar'' la plansa a II-a. Exista si situatii cand raspunsul intermacular poate fi un raspuns general G, atunci cand in interpretarea raspunsului intreaga pata alba joaca un anumit rol. Uneori pata alba este introdusa in mod secundar, ca in cazul plansei I (''Un portal''). Este un Dbl. Dar avem si Blg atunci cand pata alba a jucat in elaborarea raspunsului un rol primar ca in cazul plansei I- ''Masca cu ochi si gura.''

N.B. Cand s-a terminat plansa V notam din nou timpul, (nu timpul fiecarei planse, ci timpul total). Mai notam o data timpul la sfarsitul testului, deoarece se pot evidentia anumite modificari la nivelul ritmului.

In protocol trebuie notata pozitia plansei, precum si eventualele rotiri efectuate de subiect in timpul asocierilor. Se utilizezaza diferite coduri pentru pozitie. Rotirile planselor sunt importante deoarece nervosii rotesc plansa de foarte multe ori.

Continutul se refera la aspectul uman, animal, antomic, vegetal care este invocat in raspunsurile subiectilor. Principalele moduri de abreviere: H- raspuns uman, Hd- detalii umane, A- raspuns animal, Ad- detaliu animal, Pl-plante, Geo- geografic, Arh- arhitectural, Peis- peisaj, Abstr-abstractiuni: cinste, datorie, iubire, Sex- raspunsuri sexuale, Obj- raspuns obiect, Orn- ornament. Anat- raspunsuri anatomice etc. Ultimele sunt cotate F(-) in cele mai multe cazuri si cand sunt mai multe de 60% nu putem interpreta protocolul. Daca sunt mai putin de 50% putem face o interpretare. Aceste raspusuri sunt ''crucea testului Rorschach'', si arata ca este vorba de o stereotipie anatomica.

Originalitatea raspunsurilor. Raspunsuri originale sunt cele care apar cu o frecventa de 1-3 la 100 raspunsuri. Raspunsuri banale au frecven-a 1 la 3 raspunsuri din o suta.

Originalitatea se poate manifesta ca originalitate in interpretare sau in cuprindere, privind modul in care este luata plansa. Mai sunt si raspunsuri individuale, autorii recomanda sa nu le notam ca fiind individuale chiar daca ele nu se repeta si la alti subiecti pentru ca aceasta notatie este proprie expertilor cu multa experienta in Rorschach. Noi trebuie sa le notam ca fiind originale.

Originalitatea in tema cuprinde acele raspunsuri care aduc in discutie un continut ideatic nou, pe cand cele care sunt originale din punct de vedere al elaborarii reprezinta infrumusetari aduse unor continuturi nu intotdeauna noi sau originale.

Valorile simptomatice ale elementelor formale

1. Modul de aprehensiune (modul de cuprindere al plansei). G-semnifica capacitate de sinteza, gandire sistematica, energie asociativa, tensiuni psihice intelectuale ce duc la productivitate intelectuala, interes fata de preocupari spirituale

G (+)- Daca modul de aprehensiune este insotit si de o forma buna, atunci vorbim de o buna capacitate intelectuala. G impreuna cu originalitate (Orig) semnifica inteligenta; G cu raspunsuri banale (Ban) = simt comun, gandire comuna.

G+ si F+/- vorbim de o anumita pasiune pentru stiinta fara sa fie insotita de o capacitate pe masura. A fost numita pe scurt "dragoste nenorocita pentru stiinta".

O specie aparte de raspunsuri globale (G) sunt raspunsurile DG- confabulatorii generale.

Daca avem: DG(-) = gandire inexacta

DG(+) = gandire constructiva

Raspunsurile detaliu ordinar sunt (conf. Rausch de Trobemberg) din punct de vedere psihogenetic mai dificile decat raspunsurile G si apar dupa 6-7 ani.

Daca G-urile, raspunsurile globale, reprezinta globalizarea, capacitatea de a globaliza, de a percepe ansamblurile, raspunsurile detaliu semnifica activitatea de analiza si diferentiere.

D (detaliu ordinar) este interpretat ca un factor de bun simt, ca un simt comun.

Raspunsurile de detaliu mic (Dd) depind mai mult de subiect decat de structura perceptiva a plansei, pentru ca ele cuprind un element mult mai personal si mai proiectiv, unde subiectul mai mult creeaza decat percepe, pentru ca intr-un detaliu mic cum sunt "Stropii de noroi" la pl. I, se introduc in interpretare mai multe elemente personale decat are plansa.

Detaliu mic(Dd): = activitate sarguincioasa, rigoare, minutie, capacitate de observare, imaginatie, spirit de observatie. Cand apare la inceputul plansei, este vorba de prudenta, circumspectie anxioasa. In orice caz, limitarea constienta a campului perceptiv la aceste mici detalii reprezinta mecanisme de aparare fata de reactiile provocate de stimulii plansei.

In psihopatologie, raspunsurile detaliu mic semnifica: tulburari ale atentiei si sau incoerenta in gandire.

Raspunsurile intermaculare au ca semnificatie: afirmare de sine, bogatie intelectuala, capacitate de combinare si plasticitate, opozanta daca este vorba de un Dbl clasic. Daca este vorba de un Dbl format de contur are semnificatia capacitatii de diferentiere perceptiva. Dbl-urile vazute ca intrari in grota, lacune, pun accent pe fantasma relatiei mama-copil (concept freudian).

In determinarea comportamentului subiectului, relatiile mama-copil au un rol important in dezvoltarea caracteristicilor de personalitate. Simbolul sexual matern are o puternica incarcatura afectiva in istoria noastra individuala.

Alti autori considera ca raspunsurile intermaculare ar reprezenta opozanta, a spune mereu nu, principiul negativ, distructiv, agresiv. Tot atat de adevarat este ca numai ansamblul poate preciza directia acestei agresivitati indiscutabile pe care o semnifica Dbl (expresie a agresivitatii).

Raspunsurile detaliu oligofren: semnifica o retragere psihica, o limitare perceptiva, in acelasi timp o limitare asociativa. Aceste limitari pot fi voluntare sau inconstiente.

Cele voluntare au ca semnificatie grija constienta, exagerata pentru obiectivitate, vigilenta. Pe cand daca este inconstienta, aceasta maruntire perceptiva se datoreaza semnificatiei pe care subiectul o da stimulului respectiv si semnificatia este legata de o incapacitate de a lega elementele intre ele, intr-o sinteza, din variate cauze: deficitul intelectual, diminuarea energiei asociative, inhibitii afective, intrarea in actiune a unui mecanism de aparare a Eului care reprima un continut dezagreabil si limiteaza perceptia la un detaliu care pare mai dezirabil in raport cu cerintele Eului.

Un detaliu oligofren poate sa fie prezent in protocolul unui subiect foarte inteligent si atunci este vorba despre o inhibitie nevrotica a inteligentei, in orice caz de caracteristici nevrotice; intervin anumite elemente de aparare ale subiectului in raport cu anumite continuturi psihice care sunt activate de anumite detalii ale desenului sau poate sa fie semnul unei reduceri a energiei asociative, adica a unei slabiri a capacitatii intelectuale, care poate fi congenitala si sa tina la nivelul intelectual al oligofrenului. Losli Usteri vorbeste de un Do, care este insotit de raspunsuri intermaculare si care este indiciul unui sindrom de inceritudine.

Valori simptomatice ale determinarilor

Formele bune F (+) semnifica: buna capacitate de observare, capacitate de concentrare, atentie, perseverenta.

Formele rele F (-) semnifica: lipsa de inteligenta, capacitate de observare diminuata, tulburari ale atentiei. Apar mai ales la nervosi.

L. Usteri spune ca raspunsurile formale (F) semnifica aportul formei la stapanirea haosului.

Procentajul de raspunsuri forma F% semnifica: distanta mare fata de problemele afective, lipsa de spontaneitate sau teama de a se manifesta, dificultati in a manipula reactiile afective.

Rauch de Tranubenberg aduce cateva precizari mai fine:

F(+) semnifica: precizia perceptiei, vigilenta atentiei, bun control al proceselor mentale, puterea reglatoare a Eului, adica putere de organizare si planificare

Semnificatia raspunsurilor kinestezice (K): viata mentala, adaptare predominant prin gandire decat prin afect, viata orientata spre interior- introspectie, stangacie, inhibare in comportamentul interior, in orice caz stabilizator al afectivitatii, viata interioara creatoare. Raspunsurile K sunt in raport cu fortele creatoare ale personalitatii. O persoana creativa, are raspunsuri originalite (Orig), putine raspunsuri banale (Ban), multe G si K.

Raspunsurile kinestezice mai pot fi impartite astfel: de flexie (retragere, detasare de lume) si de extensie (deschidere catre lume, in afara).

Exista si cazuri de kinestezii rele K(-). Subiectul vede ceva in miscare, dar nu corespunde cu imaginea. In elaborarea raspunsului, engarama kinestezica a jucat un rol foarte important in elaborarea raspunsului, dar forma a fost rea si atunci avem K(-). In cazul raspunsurilor kinestezice rele K(-) exista o semnificatie patologica. Este vorba, potrivit clasificarii psihiatrice din vremea lui Rorschach, de epileptici, boala maniaco-depresiva (boala circulara) sau de schizofrenie. Pentru persoanele normale este semnul productivitatii necontrolate si nefranate de realitate. Mai exista raspunsuri kinestezice primare cand miscarea este sesizata dintr-o data si secundare unde subiectul incepe sa interpreteze si abia apoi sesizeaza miscarea. Acestea din urma au semnificatie patologica, fie ca este vorba de stari delirante, acces maniacal sau de realizare schizofrenica, rupere de realitate, slabire a contactului cu realitatea.

Dupa L Usteri kinesteziile au doua semnificatii majore: una intelectuala, alta proiectiva. Cea intelectuala ne sugereaza faptul ca raspunsul kinestezic este generat de nivelul intelctual, de imaginatie, de plasticitatea structurilor intelectuale sugerand capacitatea de amanare si integrare a functiilor Eului. Aspectul proiectiv se refera la un anumit element incostient profund. In aceste raspunsuri sunt proiectate propriile raspunsuri de miscare, trebuintele sunt subliniate pintr-o activitate motrica imaginativa.

Trebuie sa notam nu numai prezenta raspunsurilor K intr-un protocol, ci si absenta, deoarece mai ales absenta lor este foarte diagnostica. In astfel de situatii este vorba de o saracie ideativa, saracie a introspectiei, a capacitatii de autoanaliza; este vorba de o slabire a franelor, care tin in frau pulsiunile inconstiente.

Semnificatia raspunsurilor culoare (C )

Raspunsurile culoare fac trimitere la afectivitate.

Raspunsurile forma- culoare (FC) semnifica: capacitate de contact cu lumea si cu exigentele ei, lucru posibil datorita faptului ca sentimentele tin cont de ratiune, sunt plasate sub controlul ratiunii.

Raspunsurile forma- culoare negative FC(-): arata ca persoana face eforturi sa se adapteze afectiv, dar datorita unei capacitati intelectuale modeste nu reuseste sa faca acest lucru decat cu dificultate.

Raspunsurile culoare- forma (CF) semnifica: labilitate afectiva, subiect care nu poate stabili o relatie durabila cu obiectul pentru ca pulsiunile libidinale, nefiind satisfacute, ii dau o stare de agitatie, nerabdare.

Raspunsurile culoare C: descarcare afectiva pura, impulsivitate ce nu serveste decat la descarcarea afectelor. Este expresia cea mai clara a impulsurilor de descarcare afectiva.

Traubemberg subliniaza: FC semnifica controlul rationalului asupra irationalului.

Incercand o interpretare freudiana am putea adauga ca FC semnifica principiul realitatii caruia i se subordoneaza functionarea Eului.

Raspunsurile C (= explozie afectiva) si partial raspunsurile CF exprima principiul placerii caruia i se subordoneaza functionarea Sinelui. Deci, Sinele spune " Vreau acum ! ", Eul spune "Nu e vremea acum", iar Supraeul, la fel de nerealist si categoric in cerinte ca sinele, spune : ''Categoric, NU !''

C si CF- corespund comportamentului copilului precum si oamenilor imaturi, explozivi, pe cand FC exprima comportamentul matur, adult.

Culoarea pura dezorganizeaza comportamentul, pe cand in raspunsurile FC este vorba de de importanta aspectului formal care exprima aportul gandirii, inteligentei, aspect caruia i se adauga simtirea, feeling-ul care da poezie si armonie vietii.

Semnificatia psihodiagnostica a continutului

Continutul semnifica orizontul subiectului. Orizontul copilului fiind mai ingust datorita experientei mai reduse se regaseste in raspunsurile sale care implica notiuni mai familiare cum sunt raspunsurile animale, plante etc.

Raspunsurile umane (H) reprezinta rolul intereselor sociale si omenesti din viata subiectului.

Raspunsurile animale (A) sunt semnul stereotipiei gandirii.

Raspunsurile anatomice (An), atunci cand abunda, pot semnifica un sentiment de inferioritate intelectuala.

Raspunsurile sex, cand abunda, semnifica atitudinea artificiala cu care aceste persoane iau in deradere propriile laturi. Sunt foarte normale, nu au nimic patologic in ele.

Raspunsurile plante (Pl) sunt mai frecvente la copii de 6-8 ani. Daca le gasim la subiectii adulti sunt necesare si alte investigatii.

Raspunsurile tip arhitectura (Arh) -lipsa de siguranta interioara.

Raspunsurile hrana (Hr)- puternica realitate.

Semnificatia psihodiagnostica a originalitatii

Raspunsurile originale (Orig) in tema, daca si forma este buna, semnifica aptitudini pentru literatura, persoane dotate pentru arta. Daca sunt Orig profesionale poate fi vorba de persoane al caror orizont se limiteaza doar la profesie.

Originalitateatea in cuprindere semnifica o slabire a simtului realitatii. Persoana este originala in modul cum interpreteaza planse, adica in actul perceptiv, dar cu cat este mai originala cu atat se indeparteaza de realitate, adica elementul proiectiv pe care il adauga interpretarii este cu atat mai mare. Ori cu cat este mai mare proiectia cu atat este mai mica priza la realitate.

Daca raspunsurile Orig. sunt F(-) este vorba de tulburari nevrotice sau chiar psihotice. Raspunsuri originale intanlim si la schizofrenici, insa nu si la tipul maniaco-depresiv pentru ca el este prea grabit sa traiasca lumea si prea putin ca sa o inteleaga.

Semnificatia psihodiagnostica a raspunsurileor clar- obscure

Apar nuantari de la o scoala la alta. Un autor, interpret si comentator al operei lui Rorschach, Binder, a dezvoltat o intreaga teorie legata de interpretarile clar-obscur. Potrivit lui, in timp ce culorile avantajeaza, mobilizeaza, fac trimitere la sentimente izolate, culorile clar-obscure avantajeaza sentimentele globale centrale ale Eului, adica trairile cu aspect mai difuz, ce tin de dispozitii de anxietate (o teama fara obiect). El le numeste stimmungen.

Raspunsurile clar-obscure detaliate F(C) semnifica aproximativ ceea ce inseamna FC, adica predominanta intelectului, si de asemenea, o adaptare afectiva nuantata la realitate.

In interpretarile F Clob (difuze) subiectii reusesc sa-si controleze reactiile lor afective gratie aspectului formal, in spatele caruia stau ratiunea, judecata, amanarea.

Raspunsurile F Clob (-) semnifica faptul ca interpretarea nuantelor clar- obscur se face cu sesizarea incorecta a elementului formal. Aici este vorba de un efort de adaptare si control care este ineficace.

Clob F, unde elementul formal joaca un rol secundar, semnifica o capacitate insuficienta de a controla reactii profunde.

In cazul raspunsurilor Clob pure este vorba de absenta fortelor formatoare si frenatoare ale eului. Anxietatea, afectele deslantuite pot avea aici efecte devastatoare.

Traubemberg spune ca in general raspunsurile clar-obscur semnifica adaptabilitatea afectiva, prudenta anxioasa, sentimente de inferioritate, efort de autocontrol in relatiile cu altii.

Binder face aceasta distinctie: culoarea avantajeaza sentimente izolate, pe cand nuantele de clar-obscur angajeaza sentimente centrale Culoarea ne releveaza afectivitatea pe cand nuantele de clar-obscur releveaza anxietatea.

Clobfer arata ca reactiile clar-obscure exprima atitudinea subiectului fata de tendintele sale de securitate si sentimentul de dragoste mai ales la copii.

Etalonarea testului Rorschach

Acesta reprezinta munca psihologului pentru valorificarea protocolului. Exista foi de protocol si foi de etalonare special concepute. In lipsa lor, psihodiagnosticianul va utiliza o foaie de hartie, avand mentionate datele de recunoastere ale subiectului si unde va mai adauga o serie de numere si procentaje necesare interpretarii.

1. Notarea numarului total de raspunsuri date subiect.

Separat de plansele I-V, sau in paranteza, se noteaza numarul de raspunsuri pentru plansele VIII si X, deoarece productivitatea de protocolare scade dramatic in cazul socurilor culoare. Acestea din urma au mare valoare diagnostica si reprezinta starea de stupoare, de blocaj a subiectului in fata culorii rosii (soc la rosu) sau negre (soc la negru).

Nu este spatiu suficient pentru a zabovi asupra mecanismelor pasihologice ale acestor fenomene, dar studentul interesat va putea consulta bibliografia Rorscach.).

Media raspunsurilor la acest test este de 34 (la subiectii normali).

Daca la plansele VIII-X sunt mai multe raspunsuri decat la primul set de planse, este posibil sa fi avut loc un soc la negru (deseori fata de negrul masiv al planselor IV, V, VI). Dupa socul la negru, culorile produc o adevarata eliberare, subiectul inmultindu-si numarul de raspunsuri, avand si reactii vizibile, se relaxeaza.

Se calculeaza apoi timpul de reactie.

T= timp total/ nr de raspunsuri

Calculam apoi timpul mediu pentru fiecare plansa in parte.

Putem calcula pentru fiecare plansa timpul de reactie deoarece socul culoare poate fi manifest sau larvat. Daca este manifest il sesizam prin intermediul unor reactii tipice: subiectul zaboveste mult in fata plansei si astfel timpii de reactie se maresc.

2. Gruparea elementelor formale .

Se face din urmatoarele puncte de vedere:

Modul de cuprindere - Prin aceasta stabilim tipul de aprehensiune, ce semnifica proportia modurilor de aprehensiune intr-un protocol (cati de G, D, etc.).

Modul de aprehensiune poate fi:

a) de tip G, adica gandirea este orientata spre ansamblu, este vorba de o gandire sistematica, teoretica;

b) de tip D, inteligenta practica

c) sau mai rar, Dd fiind vorba de ambitia cantitatii, de o modificare depresiva a dispozitiei. In general depresivii au tendinta de a interpreta detaliile foarte mici.

Tipul de aprehensiune ne ajuta sa evaluam inteligenta.

3. Stabilirea procentajelor si tipurilor:

Se calculeaza procetajul de raspunsuri formale (F%).

F% reprezinta numarul de raspunsuri forma buna (F+) raportat la totalul raspunsurilor forma (F) totul inmultit cu 100.

Aici nu ne intereseaza raspunsurile de tip K, F(C), Clob (F). Fiecare raspuns formal este cotatl cu un punct, '' F+/-'' se noteaza cu 0.5 puncte.

Raspunsurile A%. A%= (raspunsuri A+ Ad/total raspunsuri)*100

Raspunsurile Ban. Ban%= numar raspunsuri Ban/ total raspunsuri

Raspunsurile Orig. Orig%= numar raspunsuri Orig/ total raspunsuri

Raspunsurile Orig se coteaza astfel: acolo unde consideram ca predomina aspectul pozitiv le luam ca (+) si acolo unde consideram ca predomina aspectul negativ le luam ca (-).

Nu exista consens intre autori cu privire la limitele potrivit carora stabilim tipul de aprehensiune. Se accepta totusi urmatoarea conventie: Din totaluri de raspunsuri date de un subiect, ca sa fie vorba de tip aprehensiune G, ar trebui ca acestea sa fie distribuite astfel: pentru fiecare G sa existe 2 sau 3 raspunsuri D , un Dd si pentru intreg protocolul un Dbl.

4. Stabilirea succesiunii modurilor de aprehensiune, care se refera la ordinea in care modurile de aprehensiune se gasesc intr-un protocol.

Ordinea fireasca ar fi: G, D, Dd, Dbl.

Tipurile de succesiune sunt: normala, ordonata, relaxata., incoerenta (ordine complet dereglata), integrata (cand subiectul da un detaliu oligofren ca apoi sa ajunga sa dea G sau D).

In practica vom intalni hibrizi, tipuri intermediare de succesiune, adica succesiune usor relaxata, puternic relaxata, relaxata cu tendinta de incoerenta sau partial integrata, etc. Ordinea este dereglata daca dupa o succesiune de raspunsuri G, D, Dd, la un moment dat apare D si dupa aceea G.

Din punct de vedere psihogenetic este normal si mai usor ca mai intai sa vezi aspectul global si apoi detaliile. Sesizarea detaliilor implica dezvoltarea perceptiei.

5. Determinarea tipului de rezonanta intima este un urmator pas al etalonarii protocolului. (Observati ca etalonarea are aici un alt sens decat cel pe care l-am consacrat in cursul nr.7 !).

Tipul de rezonanta intima reprezinta raportul dintre punctajul raspunsurilor miscare si punctajul raspunsurilor culoare. Punctajele alocate determinantilor este urmatorul: K = 1punct; FC = 0.5puncte, CF=1punct; C = 1.5p

Exista cinci tipuri de rezonanta intima: coartat ( cele doua valori opuse sunt 0 si 1), cuartiv (maxim 3 din ambele parti), ambiegal (ambele superioare lui 3), introversiv (raspunsurile K sunt superioare), extratensiv (raspunsurile C sunt superioare). Exista si forme intermediare: introversiv fara extratensiv (de exempul 0/2), extratensiv egocentric (2/0).

Valoarea simptomatica a procentajelor si tipurilor

Continut

H > Hd - normal inteligent

Hd > G -lipsa de inteligenta

-inhibitie nevrotica

-modificare depresiva a dispozitiei

A > Ad -normal

Ad > A -inteligenta inferioara

-inhibitie

-depresie

Determinanti

F(+) -finete de observare

-capacitate de concentrare

F% -inteligenta slaba

-la nervosi, tulburarea capacitatii de concentrare

A% -stereotipie, daca este mai mare de 50%

-capacitate de adaptare intre 20-30%

Persoanele foarte inteligente si creative dau procentaje A% sub 30%, deoarece inteligenta lor este in afara stereotipiei.

Ban%- capacitate de adaptare si contact social

Orig%- tulburare nervoasa sau mentala (daca este foarte crescut).

Tipul de aprehensiune

G- gandire teoretica, sistematica

D- inteligenta practica

Succesiunea modurilor de aprehensiune

-normalii au succesiune ordonata

-nervosii, artisti si persoane imaginative - succesiune ralaxata

-schizofrenie, schizoidie- incoerenta

Tipul de rezonanta intima ne arata atitudinea fundamentala a persoanei fata de sine si de altii. Introvesivii sunt inteligenti, orientati spre interior, afectivitate stabilizata, mica capacitate de adaptare la realitatile vietii, nu sunt facuti sa lupte.

Extratensivii manifesta stereotipie, viata orientata spre exterior, afectivitate mai labila, adaptabilitate sociala, abilitate.

Cuartivii si cuartatii sunt persoane seci, orientate spre pedanterie, au slaba capacitate de adaptare sociala.

INTERPRETAREA TESTULUI RORSCHACH

Implica realizarea asa-zisei psihograme.

Psihograma cuprinde trei faze:

Dobindirea unei impresii globale, intuitive care se degaja din protocolul brut.

Controlul stiintific al partilor Princpiul esential al acestei faze este ca se pleca intotdeauna de la aspectul formal si numai dupa aceea se trece la continut.

3) Reconstruirea profilului subiectului. Aceasta faza se refera la rezultatul intuitiv si critic al ansamblului. In aceasta etapa se reconstruieste profilul subiectului pe baza elementelor care au fost decelate in etapa a doua.

In principiu schema unei psihograme cuprinde urmatoarele mari capitole:

1) Evaluarea calitativa a inteligentei. Sunt considerate o serie de aptitudini particulare abstracte sau artistice ori tehnice. Este evaluata inteligenta din punct de vedere calitativ, dupa aceea si imaginatia. Notam daca persoana are caracter creator, daca manifesta originalitate si excentricitate, daca are tendinta de a fi cu capul in nori sau daca are un simt diminuat al realului, daca persoana manifesta tendinte maniace, de infrumusetare a realitatii sau de a o mistifica. Se evalueaza aspectul de fidelitate al relatiilor dintre produsul imaginativ si realitate.

2) Evaluarea cantitativa a inteligentei. Se evalueaza eventualele inhibitii afective ale inteligentei, bineinteles de natura nevrotica si /sau depresiva sau eventualele retarduri mentale de anumite nivele de gravitate.

3) Evaluarea afectivitatii. Se evalueaza: structura afectivitatii, maniera de control a trairilor afective, respectiv maniera de frenaj si de inhibitie, atitudinile generale, cum ar fi sentimentele de inferioritate, agresivitate, opozitie, jena, ambitia cantitatii, calitatii, nevoia subiectului de a se face pretuit, dispozitia care poate fi neutra, animata, deprimata, anxioasa

4) Evaluarea trasaturilor nevrotice. Trasaturile nevrotice, tip de trasatura, caracteristici si structura. Eventualele particularitati constitutionale sunt puse in evidenta. Sunt luate in consideratie, in vederea unei imagini cit mai corecte despre persoana, informatiile de la alte teste. Sunt valorificate rezultatele anamnezei, obiceiurile de viata, conflictele majore.

Se incearca un prognostic in legatura cu persoana respectiva si, eventual, daca situatia ei implica eventuale dezordini, se indica metode psihoterapeutice.

Se formuleaza indicatii de continuare a examenului intr-o anumita directie pentru aprofundare, daca este cazul.

Evaluarea inteligentei

Evaluarea cantitativa tine cont de urmatoarele aspecte pe care protocolul subiectului ar trebui sa le contina:

Pentru a putea fi considerata o persoana normala d.p.d.v.a al inteligentei protocolul trebuie sa contina un procent ridicat de forme bune (F+) si anume intre 80 - 95%. Aceste raspunsuri F+ trebuie sa fie raspunsuri globale (G) si kinestezice bune (k+). Acest aspect vizeaza finetea de diferentiere specifica inteligentei si, partial, intensitatea tensiunii intelectuale.

Succesiunea modurilor de aprehensiune sa fie ordonata. Daca este rigida in cazul inteligentei este vorba de subiecti pedanti, obsesivi. Daca e puternic relaxata banuim anumite tendinte maniace, cu o inteligenta de suprafata. Succesiunea depinde de stabilitatea atentiei.

Subiectul trebuie sa dea cel putin 7 - 10 raspunsuri globale (G).

Tipul de aprehensiune, o maniera relativ constanta in raspunsurile subictului, de a cuprinde fie in mod global sau in detaliu imaginea interpretata, se refera la relatia dinte D, G si d. Este de dorit pentru un subiect normal sa aiba un tip de aprehensiune G, GD, GDd (adica sa aiba si rasunsuri globale detaliu si detaliu mic). Tipul de aprehensiune vizeaza sensibilitatea la factorii formali ai inteligentei

Dupa Meilli, factorii formali ai inteligentei sunt: sensibilitatea sau finetea de discriminare, complexitatea, globalitatea, soliditatea structurii invers proportionala cu mobilitatea si originalitatea. Mai conteaza intensitatea tensiunilor interioare (rapiditatea gindirii).

In evaluarea inteligentei, Rorschach a tinut cont de acesti 5 factori.

Succesiunea ordonata impreuna cu modul de cuprindere (G) vizeaza intensitatea, mai departe F+% - vizeaza finetea. Solidaritatea structurilor inteligentei este evaluta cu urmatoarele aspecte, care sunt obligatoriu prezente in profilul inteligentei unui subiect normal: A% mai mic decit 50% (la persoanele depresive procentajul rapunsurilor animale este mai mare);Ban% aproximativ de 20 - 25% (copii dau intre 10 - 15%. Raspunsurile Ban).

Raspunsurile banale au importanta lor psihidiagnostica pentru ca ne dau informatii in legatura cu capacitatea de adapatare a persoanei la situatie si la anturaj. O persoana normala da un procentaj de Ban = 50%. Daca procentajul e mai mare, persoana pluteste cu capul in nori.

Trebuie ca persoana sa dea si un anumit numar de raspunsri k+. Raspunsurile K+ reprezinta introversie, capacitate de autocontrol fundamentata rational, raspunsurile k fiind semn al inteligentei. Ele ne arata aptitudinile creatoare, inspiratia artistica, productivitatea inteligentei deoarece, unindu-le cu raspunsurile, produc un puternic adaos proiectiv; persoana se proiecteaza. Miscarea este inventata la fel ca si raspunsurile detalii mici, care mai mult aduc in intereptare decit iau din plansa.

Etalon de k: intre 0 - 1k inteligenta este slab mijlocie

2 - 5k inteligenta este mijlocie, eventual buna

5k inteligenta buna si foarte buna.

Nu neaparat daca o persona are k-uri are si o inteligenta buna, procentajul trebuind sa fie interpetat impreuna cu celelate elemente.

Daca raspunsurile F+ ar fi 100% apare o personalitate rigida, prudenta, axata pe aspectul formal. Lipsa de inteligenta (diversele tipuri de handicap mental) se caracterizeaza prin procentaj mic de raspunsuri F+ = 45 - 60%..

Daca avem un procentaj de F+ sub 45%, este vorba de un caz sever de deficit intelectual cu procentajul de raspunsuri animale ridicat, peste 65%, raspunsurile G sunt putine (1-3), ban este redus deoarece si capacitatea de insertie sociala este foarte scazuta.

Tipul de aprehensiune D, raspunsuri detaliu ordinare, in care elementele detaliu mic (d) joaca un rol mai mult sau mai putin confabulatorsemnifica initiava.

Succesiuna este ordonata, cateodata tinzand la relaxare.

Subiectul nu da nici un raspuns k sau cel mult un "k de tip Ban".

Tipul de rezonanta intima este extratensiv cu elemente de egocentricitate.

Raspunsurile detaliu uman tind sa le depaseasca pe cele ale raspunsurilor umane (H). Un astfel de subiect are constiinta atitudinii intepretative diminuata, in fata plansei.

Normalii stiu ca plansa nu este chiar realitatea, pe cand persoanale care fie au handicap mental sau fie au un contact cu realitatea mai scazut, mergand spre patolgic, nu au constiinta interpetativa. Ele chiar se straduiesc sa descifreze, sa gasesca o anumita realitate in spatele acestor imagini.

Subiectii supradotati au o aprehensiune bogata, numar mare de rapsunsuri Orig, rezonanta intima este ambiegala (cate puncte la k atitea de C) , G-uri multe, determinanti in care kinestezia se combina cu culoarea, un procent de F+ ridicat, dar nu chiar 100%, caci 100% poate inseamna sterilitatea gandirii proprie oamenilor preocupati de aspectul formal. Daca este sub 70% este vorba de scaderea capacitatii de concentrare sau a capacitatii de control al realitatii.

Persoanele normale sunt caraterizate printr-o succesiune usor relaxata (la artisti), iar daca este vorba de o mare capacitate de abstractizare este vorba de o persoana rigida.

Raspunsurile G si F+ arata gustul pentru sistematizare stiintifica, pentru pespectiva de ansamblu. Putem descifra prin intermediul raspunsurilor globale daca persona e lipsita de talent natural. In acest caz numarul mare de G se obtine prin suprasolicitare dovedita de forma rea (F-) a G-urilor. Persoanele din aceasta categorie dau putine rapunsuri k+ si la fel de putine Orig+.

Daca persoana exceleaza in raspunsuri ordinare bune (F+) inseamna ca are o imaginatie vie.

Daca da rapsunsuri confabulatorii GD si F+ atunci este vorba de o orientare teoretica, iar in cazul DG este vorba de o orientare practica.

Procentajul de raspunsuri animale ne da posbibiltatea sa facem urmatoarea demarcatie: artistii, deoarece lumea lor este in afara banalitatii, dau putine raspunsuri animale (25%), muncitorii, care lucreaza mult in domeniul practic, concret, dau insa mai multe (35 - 50%).

Procentajul slab de raspusuri animale coexista cu un procentaj mare de rasunsuri originale.

Raspunsurile Ban ne dau informatii in legatura cu capacitatea de contact a inteligentei, deoarece joaca un rol important. Daca lipsesc raspunsurile Ban este vorba de un autism schoizofrenic sau de o gindire autista care se orienteaza mai mult pe ea insasi decit asupra realitatii. Daca Ban % este ridicat si insotit de un procentaj slab de raspunsuri Orig poate fi vorba de o persoana banala plictisitoare. Daca procentajul de raspnsuri Ban este insotit de putine raspunsuri animele, dar de un procentaj ridicat de raspunsuri Orig, atunci persoana respectiva fie este un politician, fie un functionar cu idei orginale, fie ca are aptitudini pentru cariera politica sau de funtionar.

Diagnosticarea afectivitatii

Culorile ne dau indicii despre afectivitatea persoanei, rapunsurile forma culoare (FC) ne dau indicii despre capacitatea de adaptare pe baza controlului ratiunii.

Raspunsurile culoare-forma (CF) ne dau indicii in legatura cu afectivitatea inadaptata, labila, agitata sau in orice caz o afectivitate fara obiect, dupa cum raspunsurile culoare pure C ne duc cu gandul la o afectivitate impulsiva. Daca descriem subiectul din punctul de vedere al raportului FC, CF si C am putea situa subiectii pe un continuum de la stinga la drepta.

FC CF multe C

Adulti si FC putine C + FC

inseamna copii tipic infantila, specific

prescolari sinelui, functioneza

(morala heteronoma: pe baza principiului

"a zis mama, a zis tata") placerii.

Nu morala copilului

determina comportamentul,

ci autoritatea.

Traubemberg spune: impulsivitatea poate fi diagnostica prin urmatoarele semne: C+ putine sau deloc k - este vorba de o descarcare a impulsivitatii in salve frecvente, multe raspunsuri C si numerosi k - este vorba de o descarcare ca de bomba. Daca avem multi C, k si Dbl atunci este vorba de o persona periculoasa. Raspunsurile C+ si k determina o descarcare de afectivitate ca de bomba, pentru ca in calitate de reprezentanti ai gindirii, raspunsurile k nu fac decit sa amane descaracrea tensiunii care se acumuleaza si la un moment dat explodeaza.

Putem avea urmatoarele trei situatii: raspunsuri clar obscure detaliate F(C) si raspunsuri FC+ : este vorba de empatie, sensibilitate. Daca atunci cind raspunsurile FC sunt intr-un numar mai mic decit raspunsurile F(C) este vorba de o sensibiltate excesiva.

Traubemberg spune: raspunsurile clar obscure detaliate sunt un fel de "frisca adaugata prajiturii". FC+, adica raspusurile clar obscure detaliate adauga un plus de control ratiunii, indicat de raspusurile FC.

Daca intinlim situatii cind raspunsurile FC sunt insotite de raspunsuri culoare pura, atunci este vorba de o lupta interioara dusa impotriva propriilor afecte; poate fi vorba de o disociatie.

Traubmerberg afirma ca este vorba de o sensibilitate schizoida tipica.

Stabilitatea afectivitatii se poate realiza, din punct de vedere ai indicilor Rorschach, din doua perspective: a indicilor k, ce tempereaza afectivitatea subiectului, indiferent daca este nevrozat, psihotic sau normal. Totusi afectivitatea labila ramine labila chiar daca este instiota de k-uri. Reglajul afectivitatii poate fi realizat si prin procentajul de F+, care inseamna ratiune. De asemenea, o alta forma de autoreglaj a afectivitatii este G+, care reprezinta o privire de ansamblu asupra stiuatiei. Un frenaj insuficient al afectiviatii este caraterizat prin raspunsuri culoare numeroase, k putine, procentaj de forme bune slab si G rele. Un frenaj eficace se traduce prin C acoperit de k (C = k), un tip de rezonanta intima ambiegal si un procentaj de raspunsuri forma semnificativ. In situatia in care dintr-un protocol lipsesc raspunsurile culoare ne putem gindi la tocirea afectiva de natura psihotica, debilitate mentala, inhibitie afectiva de natura depresiva/psihotica.

Contactul social (capacitatea de contact) se realizeaza functie de afectivitate. O persoana cuartiva, cuartata, relationeaza foarte greu in mediul social.

Sunt 6 factori care determina din punct de vedere al indicilor Rorschach capacitatea de contact: Ban si Ban% (pentru o inteligenta superioara trebuie sa se situeze intre limitele precizate). Cei doi indici dau masura contactului intelectual cu lumea. Pentru persoanele oligofrene, un Ban% rezonabil ne da speranta privind adapatabilitatea persoanei la mediul sau. Pentru depresivi, este un indiciu privind gravitatea depresiei. Pentru psihotici, in general, prin Ban % apreciem egocentrismul, slabirea contactului cu realitatea sau chiar gravitatea maladiei.

Diagnosticul psihopatologic cu testul Rorschach

Diagnosticarea nevrozelor se bazeaza pe urmatoarele elemente: soc culoare, lipsa raspunsurilor k , interpetari de figuri intermaculare, tip de rezonta intima cuartiv, cuartat.

Cu ajutorul Rorschach-ului, diferiti indicatori pot fi pusi in evidenta: punctul de fixare in evolutia libidinala.

Astfel, daca subiectul este fixat in stadiul oral putem afla acest lucru prin raspunsurile globale; daca este fixat in stadiul genital putem afla prin raspunsurile de tip detaliu ordinar; raspunsurile detaliu mic ne dau indicii despre fixarea sa in stadiul anal, dupa cum Dbl-urile ne dau indicii despre agresivitatea anala a persoanei.

Tulburarile de libidou se vad in tipul de raspuns culoare in care se incadreaza subiectul.

Fenomenul de soc arata daca exista o refulare a energiilor libidinale. Socul la negru sau rosu ne confirma faptul ca este vorbe de o anxietate manifesta. Socul la negru este indicatorul cel mai general al anxietatii fobice. Cu ajutorul Rorschach-ului pot fi puse in evidenta diferite tipuri de nevroze, poate fi facuta deosebirea dintre ele (daca este vorba de o nevroza de caracter, obsesiva, anxioasa sau de neurastenie).

Astazi DSM4 recurge la alte clasificari.

Psihopatiile, un alt domeniu de psihodiagnoza cu ajutorul Rorschach-ului, sunt evidentiate de soc negru-rosu.

Exemplu: pentru simptomele suicidale: autocritica (referiri autocritice la sine in timpul protocolarii de tipul: '' Eu nu prtea sunt bun la desene''), accentuari ale simetriei planselor, raspunsuri de tip "unde", insistenta raspunsurilor pe mijolcul plansei, raspunsuri perspectiva, critica obiectelor si pedanteria formelor.

Pot fi decelate prin Rorschach diverse tipuri de psihopatii: de tip schizoid, labila, antisociala etc.

TESTUL SZONDI

Testul intra in categoria testelor proiective. Asemenea celorlalte probe proiective, pe baza unui material-stimul, mai mult sau mai putin ambiguu, este stimulata atitudinea subiectului de a-si exprima lumea sa interioara in alegerile sale, fara ca el sa fie constient de acest lucru.

Testul este utilizat astazi, dupa citeva decenii de experienta, nu numai in domeniul clinic ci si in domeniul investigari personalitatii normale, cu scopul orientarii scolare, profesionale, in diverse studii de psihologie sociala, experimentala, etc. Este interesant sa remarcam, de la inceput, ca teoria testului (o teorie despre personalitate) este intrucatva diferita de traditia scolilor personologice.

Ea cuprinde doua mari teorii:

teoria genotropismului (tropism = a alege in context social persoanele care ni se aseamana; genotropism = persoanele care au aceleasi gene pulsionale ca si noi);

teoria destinului

In virturtea acestor 2 teorii, Szondi si-a numit testul cand "diagnostic experimental al pulsiunilor", cand "genotest" sau "analiza destinului".

El pleaca de la urmatorul principiu: alegerile afective legate de simpatie/antipatie sunt caracteristice personalitatii. La aceste alegeri participa intregul sistem motivational- afectiv. Totusi, in mod gresit, Szondi reduce sfera conditionarilor, a alegerilor doar la cativa factori pulsionali.

Astazi in psihologia americana exista tendinta de a reevalua rolul factorilor ereditari in structura personalitatii. Cu toate acestea, nu putem accepta pozitia biologizanta a lui Szondi, care considera ca noi ne alegem partenerul de viata, profesia, prietenii, in virtutea unor gene pulsionale, adica gene determinate de anumite trebuinte fundamentale , functionale ale individului.

Validitatea teoriei lui Szondi este discutabila, insa testul a capatat un destin diferit. Daca teoria este infirmata, testul si-a dovedit validitatea prin faptul ca a fost confirmat in clinica, indiferent de cadrul sau teoretic.

Pe scurt, Szondi spune ca oricare ar fi alegere pe care o facem in viata, ea ar fi dirijata de o rezonanta instinctuala care se cheama genotropism. Aceasta rezonanta instinctuala este caracterizata printr-un substrat biologic autonom. Prin actele nostre, spune autorul, noi implinim un destin, de unde si denumirea conceptiei sale de "analiza a destinului", adica analiza acelor factori care determina evolutia (destinul) individului.

Teoria genotropismului se refera la atractia inerenta pe care o persoana o simte fata de alte persoane. El considera ca este vorba de o atractie instinctuala, determinata de gene (adica de factori ai ereditatii). Practic ar exista anumite gene latente care se manifesta pe cai indirecte in alegerile mentionate. Bineinteles ca persoanele care se simt atrase reciproc, dupa Szondi, sunt purtatoarele acelorasi gene.

In perioada in care Szondi si-a elaborat teoria, in psihiatrie era recunoscuta baza ereditara a urmatoarelor grupe de tulburari mentale:

- grupul tulburarilor schizoforme, in care intrau paranoia si catatonia;

- grupul tulburarilor circulare: depresia si mania

- grupul tulburarilor paroxistice: isteria, epilepsia.

Acestor 3 grupe Szondi le mai adauga

- categoria bolilor sexuale: homosexulaitatea si sadismul.

Dupa Szondi am avea de a face cu 4 categorii de instincte.

Instinctul, in conceptia sa, reprezinta tendinta inconstienta, la nivelul organismului, de a reface starea trecuta. Aceste patru categorii de instincte, corespunzatoare celor 4 categorii de boli, sunt: instinctul sexual, instinctul paroxistic, instinctul schizoform, instinctul circular.

Fiecare dintre cele 4 instincte ar cuprinde la rindul lor cite 2 trebuinte sau factori instinctuali. La rindul lor, aceste trebuinte inregistreaza 2 laturi complementare, adica 2 tendinte. Aceasta schema reprezinta nucleul teoriei lui Szondi.

Vectorul sexual cuprinde 2 trebuinte: homosexuala si sadica.

Vectorul paroxistic, inseamna trebuinta instinctuala de a descarca tensiunea acumulata in salve si cuprinde: tendintele epileptoide si isterica.

Vectorul schizoform cuprinde: trebuintele catatonica si paranoia.

Vectorul circular cuprinde: trebuintele depresiva si maniacala.

Fiecare trebuinta, la rindul ei, cuprinde o tendinta pozitiva si una negativa.

Teoria testului opereaza deci cu 4 vectori, 8 trebuinte si 16 directii. Este vorba intr-un final de 8 categorii de tulburari psihice: Homosexualitatea (h), Sadismul (s), Epilepsia (e), Isteria (hy), Paranoia (p), Depresia (d), Mania (m), Catatonia (k). Aceste 8 categorii de boli au corespondent in testul lui Szondi cu 8 categorii de trebuinte.

In stadiul patologic, aceste trebuinte imbraca formele morbide ale homosexualitatii, sadismului, epilepsiei etc, fiind totusi specifice si oamenilor normali. Din acesta cauza, cu acest test putem sa evaluam personalitatea mordida (mai ales stadiul ei, tabloul nosologic in care se incadreaza persoana) sau putem stabili diversele tendinte care determina comportamentul observabil al persoanei normale.

Utilitatea clinica a testului se datoreaza faptului ca rezultatele furnizate de acest test nu sunt expresii ale unor criterii biologice, ci mai degraba ale unor criterii socio-culturale.

Valorificarea clinica a testului Szondi nu se bazeza pe teoria genelor pulsionale recisive, latente, ci incearca sa recruteze, in ultima instanta, o serie de concepte explicative pentru tendintele personalitatii evidentiate de cele 8 categorii de trebuinte si de cele 16 directii.

Susan Dery incearca sa puna testul pe baze psihanalitice, ceea ce nu-l intriga pe maestrul ei, care, dimpotriva, o lauda in prefata cartii privitoare la test publicata de autoare.

Prezentarea testului

Se compune din 48 de fotografii ale unor persoane ce au fost pacienti ai serviciului de psihiatrie, bolnavi incadrabili in cele 8 tipuri de boli psihice. Pe spatele fiecarei fotografii este indicata seria pozelor (sunt sase) din care face parte portretul respectiv. Cu o litera este indicata boala sau tabloul nosologic specific bolnavului respectiv.

Sunt 48 fotografii, deoarece sunt 6 serii a cite 8 tipuri de boli, fiecare tip de boala regasindu-se in setul de fotografii de 6 ori, adica avem 6 fotografii de sadici, epileptici, etc.

Modul de administrare

Fotografiile sunt etalate in fata subiectului pe serii si, in fiecare serie, intr-o ordine prestabilita, adica in ordinea numeratarii lor cu cifre arabe.

VI Hy

VI D

VI P

VI S

	VI C		VI		VI		VI

Examinatorul spune: ''Aveti in fata d-voastra niste fotografii. Va trebui sa alegeti doua fotografii care va sunt foarte simpatice si doua fotografii care va sunt foarte antipatice. Aici nu exista alegeri bune sau gresite'' (aceasta precizare o face S. Dery).

Fotografiile simpatice se pun in dreapta, cele antipatice in stinga, cele care raman le punem de-o parte (si avem grija sa nu amestecam simpaticele cu antipaticele)".

Acest lucru se face de 6 ori.

Este posibil ca unii subiecti sa spuna la un moment dat: "Toate sunt la fel de simpatice" sau "Toate sunt la fel de antipatice". Pentru a-i stimula sa faca totusi diferente ii intrebam: "Daca ar fi sa intilniti aceste persoane intr-un compartiment, langa care ti-ar placea sa te asezi ?".

Exista doua variante fundamentale de administrare a testului: aceea originala, a lui Szondi, care consta in luarea a doua protocoale. Intre cele doua protocoale pot fi administrate alte probe, tot proiective ca testul Rochart, TAT s.a.m.d. Aceasta forma este doar o modalitate de a formula ipoteze sau de a gasi niste raspunsuri la ipotezele clinice pe care ni le-am formulat.

Varianta mai laborioasa, consta in a lua 6 - 10 protocoale la 1-2 zile distanta intre ele. Este mult mai diagnostica, ne da indicii despre evolutia tendintelor subiectului.

Este recomadat ca la sfirsitul testului, fie ca este vorba de varianta scurta sau cea lunga, sa se elaboreze ceea ce se numeste testul final, adica din cele 12 fotografii alese ca simpatice ii cerem subiectului s-a aleaga patru care ii sunt cele mai simpatico, iar din cele 12 antipatice sa aleaga patru care ii sunt cele mai antipatice.

Urmeaza realizara experimentului asociatiei factoriale, care consta in a cere subiectului sa construiasca o povestire in legatura cu fotografiile alese la testul final, sau daca avem timp, e bine sa cerem subiectului, dupa metoda experimentului asociativ - verbal a lui Jung, sa ne spuna ce ii evoca fiecare fotografie.

Iata de ce este important experimentul asociativ - verbal: se poate intampla ca la fotografia "5h" subiectul sa spuna: ''Este tinar, este elev, locuieste inca cu parintii, toata lumea il iubeste, cind va ajunge la virsta mea ii va lipsi dragostea, poate ca este emotiv, dar daca este asa sunt singur ca se afla inca la inceput etc''. La fotografia "4e" subiectul spune: ''Este la fel de batrin ca mine, apare ca un om cu o profesie liberala, se pot spune multe despre acest subiect, are un aer amenintator, dar nu este brutal. Deci subiectul scoate la lumina, prin procesul identificarii si deplasarii, mecanismele psihice specifice pe care le teoretizeaza psihanaliza. In felul acesta putem intregi informatia despre subiectul respectiv.

Consemnarea si cotarea alegerilor

In urma administrarii testului rezulta doua grupe de fotografii: simpatice si antipatice.

Intr-un tabel, ca cel de mai sus, alegerile simpatice se simbolizeaza cu un ''x'' rosu (cele ingrosate), iar cele antipatice cu albastru.

Alegerile sunt cotate cu urmatorele 4 semne conventionale: reactie nula sau zero, pozitiva, negativa sau ambivalenta.

Sistemul pulsional elaborat de Szondi

Conform lui Leopold Szondi viata psihica se desfasoara in limitele a 4 vectori sau cercuri instinctuale (vectorul sexual, paroxistic, schizofrenic si de contact). Fiecare vector cuprinde cite 2 tendinte, rezultand in total 8. Acesti 8 factori reprezinta 8 trebuinte fundamentale, care sunt comune tuturor oamenilor. Este adevarat ca in cazurile patologice ele inregistreaza un grad de tensiune mai ridicat.

Descrierea succinta a acestor factori:

Vectorul sexual

homosexualitatea (h) - reprezinta tendinta catre tandrete, feminitate, tendinta de a fi iubit, dezmierdat. Este vorba de iubirea de tip feminine, de a fi cucerit. Dery spune ca, dimpotriva, este o dorinta de contact pasiv, de abandonare fata de obiectul iubirii si exprima nostalgia iubirii materne.

sadismul (s) - dimpotriva, inseamna masculinitate, agresivitate, respectiv tendinta sado-masochista.

In timp de factorul "h" reprezinta dorinta de a fi obiectul tandretii, de a fi posedat, de a fi condus, factorul "s" reprezinta agresivitatea masculina , pofta de a ataca, de a stapini, de a conduce, de a cucerii.

Aceste 2 tendinte se gasesc la persoanele de ambele sexe, iar in cazuri anormale tendinta catre masculinitate-sadism, respectiv feminitate-homosexualitate este intruchipata in sexul opus. Este anormala la barbatii care prezinta o tendinta homosexuala crescuta, o dorinta de afectiune, de a fi mingiiat, de a ceda, etc.

Daca tendinta feminina, de tandrete este exprimata in "h+", dimpotriva "h-" semnifica sublimarea acestei tendinte care se manifesta ca o tendinta culturala. "s+" inseamna tendinta agresiva, iar "s-" inseamna tendinte civilizatoare, combinatia "h+ si s+" inseamna oameni realist,i iar combinatia "h- si s-" oameni irealisti.

In cazul in care este vorba de o alegere puternica, de o relatie plina, "h+" care inglobeaza toate cele 6 alegeri posibile din factorul respectiv, poate sa insemne un veritabil comportament antisocial, dar acest lucru este posibil de stabilit numai in corelatie cu semnificatia celorlaltor factori.

Vectorul paroxistic cuprinde tendinta epileptioda (e) si tendinta isterica (hy). Ceea ce este comun celor doi factori este faptul ca inregistreaza o izbucnire, o explozie, dupa o faza prealabila de incarcare. Dupa descarcarea paroxistica urmeaza o noua faza de incarcare, apoi o noua faza de acces.

Acest lucru este intilnit si la oamenii normali insa, pentru Szondi, modelul paroxistic, al descarcarilor de agresivitate si de afect, il reprezenta boala epileptica. De aceea a si numit unul dintre factori "tendinta epileptoida" (e).

S. Dery arata ca acest vector paroximal este o structura de acomodare, periodic incarcata cu energie, care atinge un apogeu, apoi se descarca brusc. Ea mai spune, ca prototipul descarcarii paroximale este evolutia gradata si explozia brusca a unei crize epileptoide - aceasta fiind una din premisele teroetice ale lui Szondi.

Interpretarea factorului "e" este fondata pe ipoteza ca el se raporteaza la controlul si descarcarea energiei agresive si reflecta aspectele care sunt legate de dezvoltarea Supraeu-lui.

Factorul "e+" ne arata un Supraeu dinamic, activ, puternic, deci "e+" este un semn de control etic. In copilarie se reduce la o seama de interdictii de tipul "nu e voie asta", "nu face cealalta''. Sunt mai mici sau mai mari exigentele pe care ni le impun parintii, dupa aceea, toata viata noastra, in societate, aceste interdictii nu inseamna altceva decit acordul, autoreglajul in virtutea unor constrangeri pe care noi le introectam sub forma acestui aspect functional pe care il reprezinta Supraeul.

Factorul "e-" inseamna, dimpotriva, autoncotrol, bunavointa, bunatate, dar totodata "e-" mai are si semnificatia tendintei la rautate, rea vointa, invidie, gelozie, nervozitate si explozii agresive, intr-un cuvint un Supraeu slab.

Trebuie retinut ca "e-" alaturi de "s+" este cel mai semnificativ aspect al "sindromului antisocial" sau "un sindrom de tendinte antisociale".

Dimpotriva, factorul "hy" reprezinta vanitatea, tendinta de a se evidentia cu orice pret, orientarea [u1] catre imbracamintea mai batatoare la ochi, catre extravaganta.

S. Dery o denumeste "nevoia de a-si exprima emotiile intr-un mod mai perceptibil". Ea da o interpretare foarte interesanta si spune ca "exista o legatura intre "hy+" (adica intre isteria pozitiva) si orientarea motrica a personalitatii". In schema personalitatii, o constelatie "hy+" indica o slabiciune a barierei fractionale dintre regiunea afectiva si regiunea motrica, adica persoana are tendinta de a-si exprima afectele la nivel motor, prin gesturi largi, prin exagerari.

Factorul "hy+" inseamna tendinta la exhibitionism, de a fi in centrul atentiei, de a fi teatral, de a arata mai mult decit este (ceea ce este la Karl Leonhard personalitatea demonstrativa).

Pe de alta parte, factorul "hy-" inseamna teama de exhibitionism, teama de manifestare, de a-si arata deschis sentimentele, teama de a se manifesta in public, fuga de ochii lumii, adica persoana care sta in spate, exact inversul sindromului "hy+". Persoanele nu vor sa-si exprime sentimentele intr-o maniera perceptibila, ceea ce poate fi semnul unui Surpaeu care functioneaza bine si care domina aceasta nevoie infantila de a satisface narcisist, de o maniera exhibitionista, anumite trebuinte. Aceste personae au o rezerva afectiva care nu exclude totusi nevoia unei vieti afective intense. Atit ca ele nu pot si nu vor sa exprime acest lucru, se retin datorita unui Surpaeu care functioneza bine, asa cum un supraeu care functioneza bine exista si la "s+".

Vectorul schizoform

Acest vector include, prin excelenta, instinctele eului, fiind vorba de trebuinte.

El este, dintr-un anumit punct de vedere, vectorul cu semnificatia cea mai bogata pentru ca, atit in topica freudiana cit si in sistemul personalitatii altor psihologi (care au urmat lui Freud), Eul reprezinta instanta care regleaza comportamentul si ne asigura priza cu realitatea, cu lumea inconjuratoare , ne ajuta sa ne integram in mediul nostru de viata.

Eului, nu ii este nimic strain din pulsiunile personalitatii. El le inglobeaza pe toate: si pe cea sadica si pe cea homosexuala, depresiva etc.

In conceptia lui Szondi, constiinta si Eul au semnificatie diferita de cea din psihologie. Dupa Szondi, vectorul schizoform, desi instinctiv, este unica instanta care intervine cu efect reglator, constient la nivelul personalitatii. Vectorul Eului (schizoform) exprima forma dinamica a pulsiunilor innascute, maniera in care intensitatea acestor pulsiuni le face fie sa devina constientizabile sau sa se exprime intr-o forma simbolica - in constiinta - sub forma factoului p - , sa fie integrate intr-o organizare coerenta a vietii psihice, numita Eu - integrarea fiiind functia lui "k-".

Factorul "p" (paranoiform), dupa Szondi, este partea care indica acea tendinta a personalitatii de a se exprima pe sine in toate actiunile in care este implicata. Se refera la nevoile de comunicare ale sistemului personalitatii cu lumea, functia lui "p" fiind de a largi lumea, facind eul sa inglobeze cit mai multe obiecte in el. El vrea sa desfiinteze pur si simplu limitele dintre subiect si lumea obiectelor, de aceea inseamna "productie" in sensul cel mai larg psihanalitic, adica tendinta de a atribui ceva care imi apartine in interiorul meu obiectelor din afara.

Dimpotriva, factorul "k" insemna tendinta de a ridica bariere intre sinele meu si structura intima a personalitatii, pe de o parte, si lumea obiectelor, pe de alta parte. De aceea el reprezinta mai degraba nu o structura proiectiva, ci o tendinta narcisista de a ma delimita de obiecte.

"p+" inseamna delimitarea sferei Eului; individul se simte tare, puternic, atotstiutor, crede ca totul este posibil si admisibil, ca toata lumea este a lui. In cazurile patologice, aceasta tendinta duce la "megalomanie paranoida": el este nu stiu care geniu sau personalitate istorica, reformatorul lumii, reprezentantul binelui absolut. Szondi numeste aceasta "inflactie a eului", adica tendinta de largire a eului pentru a deveni indistinct in raport cu obiectul.

"p-" inseamna o restringere a sferei eului, persoana se simte si se apreciaza mica, slaba, ignoranta, in raport cu atotputernicia lumii, avand un sentiment de inferioriate si, bineinteles, legat de aceasta, se dezvolta sentimentul de persecutie, de banuiala. In general, subiectii cu astfel de sentimente se considera mai valorosi decit sunt recunoscuti de catre ambianta.

Factorul "k" are tendinta de a mentine integritatea narcisista a Eului. Scopul lui este de a elimina tensiunea din factoul "p", deci este o forta organizatoare care tinde sa conserve structura Eului. El este cu alte cuvinte "Eul care ia atitudine", atitudine prin care permite sau refuza satisfacerea unor pulsiuni (exact functia Eului descrisa de Freud in cadrul celei de-a doua topici).

In timp de "p-" actioneaza prin proiectie, factorul "k+" acapareaza in sine tendintele exterioare pe care le introiecteaza, aceasta inseamna ca are loc o interiorizare (introiectie) a unei insusiri, a unei idei din lumea exterioara, pe are persoana si-o face proprie.

Trebuie retinut faptul ca "p-" functioneaza prin introiectie incorporind lumea, ideile, obiectele din afara, considerindu-le ale sale. Este tendinta de a cuprinde idealul care poate fi formulat in aceste cuvinte: "Vreau sa fiu similar idealului meu"; pe cand o alta modalitate de a opera a lui k+ o reprezinta opertropismul (termen inventat de Szondi, dupa care "k+" determina alegerea partenerului de viata, a iubitului, a profesiunii, deci se exprima in alegeri sociale).

De asemenea, "k" se mai manifesta ca narcisism, autoiubire. El desemneaza nu numai ca ma iubesc pe mine, dar si faptul ca imi aleg ca prieteni persoanele care imi seamana.

O alta forma prin care se manifesta este egoismul: imi procur mai multe obiecte, valori din afara, pe care mi le insusesc. Egocentrismul: accept lumea numai in masura in care imi este conforma mie, eu fiind centrul universului la care se raporteaza toate celelalte.

O alta forma este autismul care se manifesta prin adaptare, retragere, introversie. Aici "k+" se manifesta prin adaptare, adica prin renuntare la atitudinea proprie, persoana cere totdeauna parerea altora, nu ia atitudine in felul in care ar dori si se supune orbeste dorintei altora.

Factorul"k-" se poate manifesta prin refulare, adica respingerea in subconstient a unor tendinte care sunt indezirabile.

Vectorul circular se mai numeste si vectorul de contact pentru ca semnifica contacul subiectului cu realitatea.

Factorul "d" exprima raportul tipic anal de relatie cu obiectele care fac obiectul investiei libidinale.

Trebuie amintit faptul ca potrivit lui Freud, libidoul, energia pulsionala sexuala, inregistreaza o dezvoltare stadiala. Copilul trece prin mai multe stadii in care libidoul este investit in anumite obiecte ale iubirii. Primul stadiu este stadiul oral si corespunde satisfacerii unor trebuinte fundamentale, acea de incorporare (hranire) a obiectului investirii libidinale, reprezentat de sinul matern. Nerezolvarea in cazul acestui stadiu sau mai precis frustrarile care pot exista in acest stadiu pot conduce mai tirziu, in existenta adulta, la unele caracteristici de personalitate care se pot manifesta in asa zisul tip depresiv. Al doilea stadiu este cel anal, de educare a sfincterelor. In aceasta perioada copilul are tendinta de a trata fecalele sale ca pe o valoare proprie de unde si tendinta de retinere, care mai tirziu, viu pastrata, se va transforma in tendinta de a pastra, acumula obiecte, tendinta a carei tenta patologica este avaritia.

Deci simptomele depresive sunt:

"d+" semnifica obiectivitate si simtul realitatii, stare de multumire care se poate referi la situatia sociala;

"m+" exprima capacitatea de fericire echilibrata a unei persoane care se intereseaza de lumea inconjuratoare, care stie sa savureze viata sub toate aspectele ei. Teoretic este vorba de o persoana care se agata, care cauta sa parvina, insa nu intotdeauna aceasta tendinta este si satisfacuta.

"m-" reprezinta o caracteristica a omului care se detaseaza voluntar de ambianta, se simte parasit, vitregit, solitar, se acomodeaza greu la cerintele sociale, nu are simtul realitatii si nu se misca lejer in sfera ideilor. Astfel de persoane se caracterizeaza prin lipsa unei orientari sigure in fata realitatii. Acest aspect este in legatura cu frustrarile din stadiul oral al dezvoltarii libidoului. Dupa stadiul oral urmeaza stadiul anal, iar frustrarile din acest stadiu sunt semnificate pentru factorul depresie.

"d" se caracterizeaza prin inalta pretuire care este acordata obiectelor si este insotit intotdeauna de tendinta de cautare, manipulare activa a obiectelor. Aceasta explica atit pulsiunea de colectionar, cit si tendinta de acumulare care se poate exprima prin avaritie.

"d+": inseamna tendinta de a risipi obiecte, valori, idei. Acestea sunt persoane neglijente, dezordonate, superficiale, cu un sentiment redus al responsabilitatii.

"d-" inseamna atasament voluntar fata de un obiect, ideal, o profesiune. Subiectii din aceasta categorie sunt susceptibili sa fie extrem de fideli unui obiect odata ce l-au investit libidinal. Ei sunt conservatori, le repugna inovatiile si schimbarile pentru ca nu sunt capabili sa-si investeasca libidoul in noi obiecte. De asemenea, "d-" inseamna grija fata de obiecte, iar in planul ideilor inseamna un tip analitic, sceptic, mereu in indoiala pina la obsesie.

Clasificarea si interpretarea alegerilor

Relatiile de alegere pot fi clasificate din punctul de vedere: al cantitatii si al directiei.

Sub aspectul cantitatii avem: reactii goale sau zero, reactii pline si reactii medii, adica acele reactii care implica de o parte si de cealalta 2-3 alegeri.

Trebuie precizat faptul ca reactia goala sau nula inseamna manifestarea pulsionala normala sau anormala, adica ne arata comportamentul observabil. Absenta aproape completa a alegerii reprezinta, la factorul respective, trebuinta pulsionala pe care subiectul o traieste din plin, trebuinta actualmente fiind satisfacuta.

Reactia plina, dimpotriva, reprezinta factorul pulsional cu actiunea cea mai dinamica, reprezinta, asa cum spunea S. Dery, baza pulsionala subiacenta a comportamentului, adica, dupa limbaj szondian, tensiunea acumulata la nivelul factorului care o inregistreaza.

Reactia plina se va manifesta genotropic in alegerile sale, in atitudinile sale fata de viata, adica determina alegerile, manifestarile, pe cind reactia nula arata cum procedeaza persoana, cum se dezvaluie, modul ei de a proceda ("p" inseamna proiectie, tendinta de a distruge bariera instituita de eu).

In inflatia eului (egodiastola) exista tendinta de a incorpora intreaga lume; eul se simte puternic, omnipotent, omniprezent, pe cind "k" reprezinta tendinta de introiectie adica de incorporare din afara in Eu, si de intarire, intr-o maniera narcisista, a acestei bariere).

S. Dery precizeaza ca reactia goala ne arata factorul cu rezistenta cea mai mica, adica factorul care este mereu pe cale sa se descarce. De aceea el si arata maniera observabila in care procedeaza persoana, iar reactia plina exprima factorul dinamic, cu incarcatura cea mai mare si care se manifesta genotropic.

Cel de-al treilea tip de reactie, reactia ambivalenta rezulta cand subiectul da cel putin 2 alegeri simpatice si antipatice (2/3; 3/2; 2/2; 3/3; 2/4; 4/2) astfel incit numaratorul si numitorul sa dea cel mult valoarea 6 (pentru ca sunt 6 fotografii din fiecare vector). Intr-un protocol nu pot fi la un loc mai mult de 6 alegeri, fie ca sunt pozitive, fie negative.

Reactiile ambivalente semnifica tendinta pulsionala pe cale de a se descarca. O reactie ambivalenta conduce la ideea unei tensiuni interne, a unei probleme interioare la nivelul persoanei, dar in acelasi timp, semnifica si o anumita tendinta de autocontrol a tensiunii pulsionale.

De aceea, raportul intre suma reactiilor zero si a reactiilor ambivalente, in cadrul unui protocol, ne da capacitatea de supracontrol sau autocontrol a comportamentului.

Valorificarea diagnostica a rezultatelor

Dupa ce rezultatele au fost inregistrare in foaia de protocol se interpreteaza profilul instinctual al subiectului.

O alegere oarecare din protocol nu se interpreteaza izolat, ci numai in interdependenta cu factorul pereche din cadrul vectorului si in conexiune cu toate grupele instinctuale. Deci, interpretarea unei reactii se face in contextul celorlalte reactii.

Exista o tehnica cu doua profile si una cu 6 - 10 profile.

Tehnica cu doua profile apartine chiar lui Szondi, insa ea nu este de foarte mare ajutor.

Interpretarea profilului, dupa cum s-a vazut, nu se face din perspectiva teoriei lui Szondi - teoria genotropismului - care nu este valabila, ci chiar naiva, reactionara prin presupunerea ei fundamentala ca alegerile noastre de toate zilele ar putea fi influentate de un fundament pulsional, de catre asa zisele gene latente sau recisive, ci din perspectiva unor diverse teorii personologice, in special din perspectiva abisala.

Din cele 2 profile, obtinute la interval de 2-3 ore de experimentator, psihologul extrage acele constelatii de reactii care sunt contante de la un profil la altul.

De retinut ca niciodata nu se intimpla ca un subiect sa dea a doua oara un protocol identic cu primul. Daca se intimpla totusi, putem fii siguri ca este vorba de o tenta accentuat patologica, persoanei normale fiindu-i proprie aceea elasticitate a adaptarii la lumea obiectuala, pentru ca micile schimbari de fotografii care au fost alese in acelasi numar pentru un factor, reprezinta un fapt normal. Aceste modificari nu indica probleme, ele sunt normale.

Psihologul pastreaza constelatiile ramase neschimbate de la un protocol la altul si interpretarea o face pe baza acestor invarianti.

Exista, in vederea interpretarii protocolului, o serie de sindroame tipice care functioneaza ca repere clinice, ce au fost confirmate frecvent in practica psihodiagnostica. Aceasta ar insemna un fel de interpretare mecanica apelind la o experienta clinica sedimentata. Totusi, interpreatrea subtila se face pe baza semnificatie psihologice a constelatiilor, semnificatie prezentata pe larg in cartea lui S. Dery.

Exemplu: factorul sexual (constelatia "h0" - "h-"). "h0" = subiectul, a descarcat in mod curent, probabil acum, trebuinta de afectiune. Ea practic nu se mai manifesta , nu mai are valoare genotropica, adica nu influenteaza din inconstient alegerile noastre. "H0" repreztina modalitatea observabila de descarcare a unei pulsiuni. Ea arata ca persoana in momentul acesta are tensiunea reprezentata de nevoia de afectiune descarcata si nu se manifesta in plan inconstient ca o forta genotropica ce ar influenta alegerile noastre de toate zilele.

Dimpotriva, factorul "s" reprezinta tendinta de a manipula mai curind conceptele, abstractiile decit obiectele, caci "s+" inseamna pulsiunea agresiva de a manipula obiectele. Avem in cazul acesta mai degraba trairea ca sentiment axiogen a relatia cu obiectele exterioare, caci anxietatea este definita de catre Freud ca fiind aceea "teama fara obiect". Anxietatea este, in general, caracterizata si printr-o anumita avizare sociala, persoana nu incalca regulile, dimpotriva, este grijulie. De exemplu, factorul paroxistic este tendinta epileptoida si se manifesta mai ales sub aspect etic ca Supraeu.

Exista varianta celor 10 protocoale care, in conceptia lui Szondi, este cea mai adecvata scopurilor diagnostice. In urma prelucrarii celor 10 profile se calculeaza suma totala, intr-un tabel centralizat, a reactiilor zero si ambivalente deoarece stim ca raportul dintre reactiile zero si cele ambivalente ne dau un indiciu despre capacitatea de autocontrol a subiectului (raportul dintre suma de reactii zero 'supra suma de reactii ambivalente).

Reactiile zero si ambivalente sunt acelea care releva atit canalele de reducere a tensiunilor, cit si supapele adecvate de formare a diverselor simptome.

In continuare se determina tensiunea intravectoriala, adica diferenta de tensiune dintre cei 2 factori ai vectorului dat. De exemplu, sa zicem ca la factorul "s" in urma celor 10 protocoale rezulta "8 hy" si "2 s". Diferenta este 6. Factorul cu incarcatura dinamica cea mai mare este factorul "h". In felul acesta aflam tensiunea intravectoriala. Cu cit aceasta diferenta este mai mare, cu atit este mai probabil ca factorul cu indicele maxim, adica cu cele mai multe reactii zero sau ambivalente, sa fie relevant prin aspectul genotropic, adica sa determine in cea mai mare masura reactiile subiectului si prin aceasta sa fie cel mai relevant pentru caracterizarea personalitatii.

Din punct de vedere al semnificatiei diagnostice, factorii pulsionali se impart in 2 categori: factori simptomatici si factori radacina.

Factori simptomatici sunt cei care genereaza simptomatologia si acestia sunt factorii zero si reactiile ambivalente. Alegerele constante sau aproape constant ambivalente denota simptome interne. Simptomele externe sunt relevate, asa cum am spus, de reactiile zero.

Factorii radacina sunt determinatni ai caraterului sau ai patogenezei. Ei sunt evidentiati prin ansamblul factorilor constanti +/- (si pe baza reactiilor alegerilor constante pozitive sau negative).

In urma determinarii, pentru fiecare factor in parte, a sumei reactiilor pozitive si ambivalente, de-a lungul a 10 protocoale, se obtine o valoare in virtutea careia pot fi separati si factorii simptomatici de factorii radacina.

Suma reactiilor ambivalente si zero da gradul de tensiune al tendintelor factorului in cauza, adica tendinta pozitiva sau negativa.

Factorii simptomatici, adica aceia incarcati predominant pozitiv sau negativ, poseda gradul cel mai ridicat de tensiune a tendintelor, in timp ce factorii radacina gradul cel mai scazut.

Ordonarea factorilor pulsionali dupa gradul de tensiune a tendintelor duce la decelarea factorilor simptomatici separat de factorii radacina. In felul acesta, se ajunge la formula pulsionala care este un raport, o fractie, in care la numarator se scrie initiala factorului simptomatic, adica cel mai incarcat in reactia ambivalenta.

Formula pulsionala completa cuprinde si factorii submanifesti, adica factori cu grad mediu de incarcare. De-a lungul a doua protocoale, si cu atat mai mult pe parcursul a 10 protocoale, se schimba aspectul de incarcare a factorilor.

Aceste aspecte ale variabilitatii le vom discuta pe scurt impreuna cu semnificatia lor psihopatologica.

"Semnificatia constelatiilor" sau "schimbarilor reactiilor factoriale", cum numeste S. Dery reactia factoriala de alegere sau de respingere a pozelor, din punct de vedere clinic, probabil ca este cel mai important aspect in interpretare. Autoarea citata clasifica aceste schimbari astfel:

1) Numarul absolut, respectiv directia alegerilor pozitive sau negative ale unui factor nu se schimba, dar se schimba fotografiile care au fost alese, respectiv respinse. Acest tip de schimbari nu produce modificari in interpretare pentru ca reactia ramane pozitiva/neagativa, indiferent de fotografiile alese sau respinse, avind aceeasi semnificatie psihologica.

2)Variatia in tensiuni sau in distributia factorilor, in conditiile in care factorul ramine neschimbat.

De exemplu: factorul "h" va avea prima oara 3 alegeri si o respingere, apoi patru alegeri si o respingere. Va fi tot o reactie pozitiva. Acesta este un caz dezirabil de suplete in raport cu atitudinea fata de pulsiunea respectiva si este un semn favorabil in psihodiagnoza. Dimpotriva, absenta acestor alegeri de balans intr-unul sau altul din factori este o reactie carateristica psihoticilor, gradul maxim de constanta nefiind carateristic sanatosilor, ci, din contra, nevrozelor compulsive sau caracterelor compulsiv rigide.

3) Deplasarea de la pozitiv spre negativ. In aceasta categorie incadram modificarile care comporta o schimbare a directiei factorilor, de la pozitiv la negativ sau la ambivalent, de la ambivalent la zero sau de la pozitiv la negativ. Aceasta schimbare este specifica populatiei normale.

4) Schimbari de deplasare de la pozitiv la negativ sau ambivalent spre nul si invers de la nul spre pozitiv-negativ sau ambivalent. Ceea ce este comun acestor schimbari este o modificare in dinamica trebuintei respective, o descarcare brusca de tensiune sau, in celalalt caz, de o formare de tensiune pulsionala. Cu cit este mai mare contrastul, cu atat este mai probabil ca eliminarea factorului tensioal sa se faca descarcind trebuinta respectiva intr-un simptom oarecare, ca atunci cind un pozitiv tensionat trece intr-un negativ tensionat.

Autoarea citata comenteaza asa zisa reactie in oglinda a vectorului, fiind vorba de o schimbare. Iata exemplul factorului P unde configuratia "e-", "hy-" schimbata in oglinda este : e+, hy+ (ceilalti factori capata directia exact inversa in protocolul al doilea). Este vorba de cel mai distinctiv semn al unui proces patologic care are loc in domeniul pulsional respectiv. Daca avem o inversare in oglinda la factorul schizoid "Sch" atunci este vorba intr-adevar de un veritabil proces schizoform, dupa cum o modificare in oglinda a factorului circular ne conduce la prezumtia tulburarii ciclotimice.