Teorii privind inteligenta emotionala

Teorii privind inteligenta emotionala

Wayne Leon Payne considera ca inteligenta emotionala este o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.

Wechsler, autor al setului de teste standardizate pentru inteligenta, a remarcat ca adaptarea individului la mediu se realizeaza atat prin elemente cognitive, cat si prin cele non-cognitive. Acestea din urma includ factori de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru reusita individului in viata. Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, din jurul anilor '90, in definirea inteligentei emotionale conturandu-se trei mari directii, reprezentate de:

I. John D.Mayer si Peter Salovey,

II. Reuven Bar-On,

III. Daniel Goleman.

I. Mayer si Slovey considera ca inteligenta emotionala implica trei abilitati:

• abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima,
• abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cand ele faciliteaza gandirea,
• abilitatea de a cunoaste si intelege emotiile si de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala.

Astfel, autorii citati au evidentiat interconditionarile pozitive intre emotie si gandire.

II. A doua directie a fost conturata de Reuven Bar-On prin studiile sale realizate pe o perioada de 25 de ani. In 1992 Reuven Bar-On a stabilit componente ale inteligentei emotionale, grupate in 5 factori:

aspectul intrapersonal,

aspectul interpersonal,

adaptabilitatea,

controlul stresului

dispozitia generala.

Aspectul intrapersonal cuprinde: constientizarea propriilor emotii, optimismul (asertivitatea), respectul (consideratia pentru propria persoana), autorealizarea si independenta.   

Apectul intrapersonal cuprinde empatia, relatiile interpersonale si responsabilitatea sociala.

In cadrul adaptabilitatii, Reuven Bar-On include rezolvarea problemelor, testarea realitatii si flexibilitatea.

Controlul stresului se refera la toleranta la stress si la controlul impulsurilor.

Dispozitia generala cuprinde fericirea si optimismul.

Acesti cinci factori componenti ai inteligentei emotionale, se evelueaza prin teste specifice, suma punctelor obtinute reprezentand coeficientul de emotionalitate (EQ). De obicei, tipul de persoana care cunoaste succesul in viata are un EQ ridicat, considerandu-se ca se poate prevedea succesul si prin stabilirea coeficientului de emotionalitate.

III. A treia mare directie in abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D. Goleman, cel care a dus la o extindere a termenului si la popularizarea lui. Potrivit autorului, constructele care compun inteligenta emotionala sunt:

• constiinta de sine (increderea in sine),
• auto-controlul (dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea),
• motivatia (dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul),
• empartia (a-i intelege pe ceilalti, diversitatea, capacitatea politica)
• aptitudinile sociale (influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru in echipa).

Steve Hein (1996) a definit inteligenta emotionala ca insemnand: a fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa stii ce sa faci in legatura cu aceasta; sa sti sa deosebesti ce-ti face bine si ce-ti face rau si cum sa treci de la rau la bine; sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea. Autorul citat a enumerat de asemenea si o serie de componente specifice inteligentei emotionale, preluate din lucrarile lui Mayer si Salovey: constiinta de sine, sa fii cunoscator din punct de vedere emotional; capacitatea de a fi empatic; capacitatea de a lua decizii intelepte si capacitatea de a reusi sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile emotii.