| CATEGORII DOCUMENTE |
| Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
| Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
| Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Decizia conform careia o persoana prezinta sau nu probleme comportamentale este o judecata complexa, determinata de comportamentul persoanei, de comportamentul persoanelor din anturajul sau, precum si de convingerile, atitudinile si sentimentele persoanei care ia aceasta decizie.
Oricare ar fi cauza unui comportament inadecvat, el este considerat o problema daca satisface cel putin cateva din criteriile urmatoare (Zarkowska & Clements, 1996):
1. Comportamentul insusi sau severitatea sa sunt inadecvate varstei sau nivelului de dezvoltare al persoanei in cauza;
2. Comportamentul este periculos atat pentru persoana care il manifesta, cat si pentru persoanele din jurul ei;
3. Comportamentul constituie un handicap aditional semnificativ pentru persoana, fie datorita faptului ca interfereaza cu procesul de invatare de noi priceperi, abilitati, fie datorita faptului ca determina excluderea persoanei de la importante oportunitati de invatare;
4. Comportamentul produce un stres important in viata celor care traiesc sau lucreaza cu persoana care il manifesta, determinand o scadere a calitatii vietii lor pana la un nivel inacceptabil;
5. Comportamentul este contrar normelor sociale.
Asociatia Nationala a Psihologilor Scolari (The National Association of School Psychologist - N.A.S.P.) din S.U.A. considera ca tinerii pot prezenta probleme emotionale sau comportamentale dintr-o varietate de motive. Aceste dificultati comportamentale se desfasoara pe un continuum al intensitatii, duratei sau frecventei. In vederea identificarii elevilor care au nevoie de servicii educationale specializate, N.A.S.P. sprijina urmatoarele definitii ale tulburarilor emotional-comportamentale dezvoltate de catre Coalitia Nationala de Sanatate Mintala si Educatie Speciala:
Tulburarile emotional-comportamentale (EBD) se refera la o conditie in care raspunsul comportamental sau emotional al unui individ in scoala este atat de diferit de normele general acceptate in conformitate cu varsta, etnia sau cultura, incat influenteaza in mod negativ performanta in domenii cum ar fi: auto-ingrijire, relatii sociale, adaptare personala, progres academic, comportament scolar sau adaptare la locul de munca.
Tulburarile emotional-comportamentale inseamna mai mult decat un raspuns predictibil, trecator la stresorii din mediul de viata al copilului si vor persista in ciuda interventiilor individualizate cum ar fi: feedback spre individ, consultatii cu parintii sau familia si/sau modificarea mediului educational.
Decizia aleasa trebuie sa se bazeze pe surse multiple de date referitoare la comportamentul copilului, la functionarea sa comportamentala sau emotionala. Tulburarile emotional-comportamentale trebuie sa se manifeste in cel putin doua setting-uri diferite, din care cel putin unul trebuie sa fie reprezentat de scoala.
Tulburarile emotional-comportamentale pot co-exista cu alte conditii handicapante.
Aceasta categorie poate include copii cu schizofrenie, tulburari afective, tulburari de tip anxios sau alte tulburari care determina tulburari in sfera comportamentului, atentiei sau adaptarii.
IDEA (Individuals with Disabilities Education Act) considera ca tulburarea emotionala grava reprezinta o conditie care intruneste urmatoarele caracteristici:
o inabilitate de a invata care nu poate fi explicata prin factori intelectuali, senzoriali sau de sanatate;
o inabilitate in a construi si mentine relatii interpersonale satisfacatoare cu congenerii si cu profesorii;
tipuri inadecvate de comportament sau de sentimente in circumstante normale;
o dispozitie generalizata de nefericire si depresie
sau
tendinta de a dezvolta simptome fizice sau temeri asociate cu problemele scolare personale.
Termenul include si copiii cu autism sau schizofrenie, dar nu include copiii cu inadaptare sociala, decat daca se stabileste o puternica afectare emotionala (IDEA, 1997). Definitia specifica si trei conditii care trebuie indeplinite: a) cronicitatea (problema comportamentala trebuie sa dureze o perioada lunga de timp), b) severitatea (comportamentul copilului difera de cel al altor copii de aceeasi varsta sau nivel de dezvoltare intr-o maniera marcanta), c) dificultate la scoala (comportamentul copilului afecteaza in mod negativ performanta educationala).
DSM-IV (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) publicat de Asociatia Americana de Psihiatrie (APA, 1994) ofera urmatoarele categorii largi de tulburari emotional-comportamentale:
Tulburari de conduita: elevii pot incerca sa obtina atentie, sunt disruptivi, se exprima prin manifestari exterioare.
Agresiune socializata: elevii se alatura unui grup subcultural de congeneri care manifesta in mod deschis dispret fata de ceilalti colegi, profesori si parinti. Cele mai comune manifestari sunt delincventa, absenteismul si abandonul scolar.
Probleme de atentie - imaturitate: acesti elevi pot avea tulburare de deficit atentional, sunt usor distrasi de la activitate si au o capacitate slaba de concentrare. Pot avea tendinta de a fi impulsivi si nu se gandesc suficient la consecintele actiunilor lor.
Anxietate / retragere: acesti elevi sunt centrati pe propria persoana, reticenti, nesiguri de ei insisi. In mod tipic, au o stima de sine scazuta si evita implicarea in activitate. De asemenea, sunt anxiosi si depresivi.
Comportament psihotic: acesti elevi prezinta mai multe comportamente bizare. Pot prezenta halucinatii, pot trai intr-o lume a imaginara, fantastica.
Exces motor: elevii acestia sunt hiperactivi. Nu pot sta in loc, nu pot asculta discursul altcuiva, nu-si pot concentra atentia.
Exista multe critici la adresa acestei clasificari DSM-IV. De exemplu, i se poate reprosa faptul ca nu se poate utiliza ca un ghid pentru interventie educationala sau tratament terapeutic.
Lazarescu (1998) incearca o ierarhie mai completa si mai riguroasa a acestor tulburari:
tulburari hiperkinetice
tulburari ale conduitei, comportamentale
tulburari mixte ale conduitei s emotiei
tulburari emotionale cu debut specific in copilarie
tulburari a le functionarii sociale cu debut specific in copilarie si adolescenta
ticuri
alte tulburari emotionale si comportamentale cu debut in copilarie si adolescenta enurezis, balbism
De obicei, un comportament inadecvat nu este determinat de o singura cauza simpla. Exista un numar de factori care contribuie la prezenta unor probleme comportamentale si care pot explica incidenta lor crescuta in special in grupul copiilor cu dificultati de invatare.
Tulburarile mintale, comportamentale sau emotionale sunt cauzate de conditii biologice, de mediu sau de combinarea celor doua sfere.
In primul rand, exista o serie de factori biologici, care maresc probabilitatea ca o persoana sa dezvolte tulburari comportamentale. Astfel de factori sunt: conditii genetice, tulburari chimice la nivel organic, afectarea sistemului nervos central, disfunctii cerebrale organice, epilepsie, dificultatile vizuale si auditive si anumite trasaturi temperamentale .
Factorii sociali sau de mediu au, de asemenea, o influenta importanta asupra comportamentului. Exista o serie de factori de mediu a caror asociere cu dezvoltarea de probleme de comportament cronice este bine-cunoscuta: saracie, violenta domesica, maltratarea copiilor. Aceasta relatie intre factorii de risc environmentali si dezvoltarea tulburarilor emotional-comportamentale la copii este bine ilustrata in literatura de specialitate (ex., Kaiser, Cai, Hancock si Foster, 2002; Qi si Kaiser, 2003, apud. Conroy, 2004). In lumina acestei evidente, sa urmarim urmatoarele date statistice: aproximativ 20% dintre copii traiesc in familii cu venituri sub nivelul federal al saraciei (The Annie E. Casey Foundation, 2003, apud. Conroy, 2004), in fiecare an intre 3 si 10 milioane de copii sunt expusi violentei domestice care creste riscul de a fi abuzati sau neglijati (National Center for Children Exposed to Violence, 2003). De asemenea, multi din acesti copii sunt expusi abuzului parental de alchool si droguri, din nou factori e risc relationati cu maltratarea copiilor (National Clearinghouse on Child Abuse and Neglect, 2003).
De asemenea, persoanele care primesc o ingrijire de calitate scazuta in copilarie sau care sunt respinse de catre cei care trebuie sa-i ingrijeasca (parinti, educatorii din institutiile de stat), de catre societate sau de catre persoanele de aceeasi varsta, prezinta o probabilitate mai mare de a dezvolta probleme emotional-comportamentale. Alti factori sociali care predispun la aparitia tulburarilor emotional-comportamentale sunt mediile de viata cu un nivel crescut de tensiune si de conflicte interpersonale, stresul extrem, expunerea copiilor la violenta sau pierderea unei persoane importante.
Dintre factorii emotionali care pot produce tulburari emotional-comportamentale, cei mai importanti sunt imaginea de sine deficitara si stima de sine scazuta (datorate unor esecuri repetate in viata, dependentei prelungite fata de alte persoane pentru satisfacerea nevoilor).
Exista si o serie de factori cognitivi care sunt asociati cu aparitia problemelor emotional-comportamentale, cum ar fi: abilitati reduse de rezolvare de probleme, abilitati de comunicare reduse, abilitati sociale reduse.
Toate influentele descrise mai sus pot afecta adaptarea emotionala si, in consecinta, comportamentul unei persoane, indiferent de nivelul sau intelectual.
Toate studiile asupra dezvoltarii copilului, in general, dar si studiile care vizau problemele emotional-comportamentale, accentueaza importanta covarsitoare a experientelor din primii anii de viata.
In ceea ce priveste cauzele comportamentelor deranjante din clasa, de multe ori parintii si unii profesori se grabesc sa ofere motive care, cred ei, determina aceste comportamente, chiar daca, de obicei, mai mult ghicesc. Motivele pe care profesorii le ofera pentru cazurile de comportamente dificile vizeaza fie structura personalitatii copilului, fie sunt cauze legate de mediul familial sau anturaj, fie sunt determinate de situatia scolara a copilului.
De cele mai multe ori, aceste explicatii oferite se incadreaza in cercul vicios, in explicatii tautologice. Desigur, preocuparea pentru dificultatile sociale sau personale ale copilului, intelegerea si considerarea lor sunt caracteristici ale unui profesor bun, daruit. Dar, de cele mai multe ori, nu putem elimina sau ameliora aceste probleme. In schimb, ceea ce este posibil pentru un cadru didactic este crearea unui mediu pozitiv, responsabil pentru copil in clasa, zona in care profesorul are control asupra mai multor elemente. Un astfel de mediu va oferi caldura si acceptare neconditionata, empatie, intr-un climat cu reguli si expectatii clare, cu oportunitati de angajare in activitati care ofera feedback-uri pozitive copilului.
Pentru a eficientiza si aceasta latura formativ-terapeutica a cadrelor didactice, este oportuna militarea pentru o formare si perfectionare continua a cadrelor didactice si instrumentalizarea si in acest domeniu al dezvoltarii personale si al consilierii.
Sistemul National de Date referitor la Copilul Abuzat si Neglijat din S.U.A. (National Child Abuse and Neglect Data System, 2003) a indicat faptul ca aproximativ 1300 de copii au decedat in 2001 datorita abuzului si neglijarii, 44% din aceste victime avand varsta sub 5 ani.
Cercetatorii au sugerat faptul ca intre 12% si 16% din copiii cu varste cuprinse intre 1 si 2 ani prezinta intarzieri semnificative in ceea ce priveste competentele sociale si emotionale, iar 37% dintre acesti copii continua sa prezinte probleme comportamentale si in perioada pescolaritatii (Briggs-Gowen, Carter, Skuban, 2001, apud. Conroy, 2004).
La varsta de 2 - 3 ani, prevalenta tulburarilor emotional-comportamentale severe si cronice se prezinta chiar mai alarmanta, urcand pana la 25% (Webster-Stratton, 1997, apud. Conroy, 2004), mai mult de jumatate din ei continuand sa manifeste comportamente dezadaptative si dupa o perioada de 1-2 ani (Lavigne si colab., 1998, apud. Conroy, 2004).
Intr-o recenta evaluare (2001), Henry, Gordon, Mashburn, and Ponder au notat faptul ca profesorii raporteaza o medie de 3 copii cu comportamene disruptive per clasa. De asemenea, problemele comportamentale ale copiilor din gradinita au fost asociate cu insuccesul si complicatiile tranzititiei lor spre mediul scolar (Noonan si colab., 1992; Rimm-Kaufman, Pianta si Cox, 2000, apud. Conroy, 2004
Relatia dintre tuburarile emotional-comportamentale severe si cronice din mica copilarie si problemele comportamentale manifestate de copii de varsta scolara si adolescenti este ilustrata de literatura de specialitate (Campbell si Ewing, 1990; Forness si colab., 1998; Patterson, Capaldi si Bank, 1989; WebsterStratton, 2000, apud. Conroy, 2004).
Cercetarile au aratat faptul ca acei copii care prezinta probleme comportamentale semnificative sunt mai susceptibili rejectarii de catre congeneri, sunt mai predispusi abuzului de substante, dezvoltarii simptomelor depresive si devin in procent mai mare delincventi juvenili, abandoneaza scoala, fiind identificati ca avand E/BD la varsta adolescentei Campbell, 1994; Forness et al., 1998; Walker, Colvin, & Ramsey, 1995). Din pacate, adeseori problemele comportamentale ale copiilor conrinua, se perpetueaza la varsta adulta, determinand aparitia de conditii debilizante cronice, pe termen lung (Kazdin, 1993; Patterson, Reid, & Dishion, 1992).
Problematica este si lipsa de responsivitate a societatii fata de aceste probleme comportamentale. Este nevoie de o politica de identificarea precoce si interventie timpurie in cazul acestor copii, pentru a preintampina cronicizarea acestor probleme si perpetuarea lor la varsta adulta.
Bibliografie:
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2327
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
