CONCEPTUL GENERAL DE LIBERTATE

Daca aspiratia la libertate este una universal - umana, in schimb nici o analiza a naturii si valorii libertatii nu intruneste asentimentul universal.

Nimeni, nu poate nega bizuindu-se pe argumente foarte bine selectate, ca libertatea nu este un bine, dar intre specialisti in problema definirii libertatii se duce o batalie de idei si puncte de vedere, ce ni se pare a fi fara sfarsit, neconcludenta si chiar fara un folos real.

O serie dintre acesti specialisti (filosofi, politologi - v. Isaiah Berlin, B. Constant ) ne asigura ca asemenea dreptatii, libertatea este greu de definit riguros pentru ca ea este un " concept esentialmente contestat ".

Exista mari filosofi, cum ar fi PLATON ( 427 - 347 i.e.n. ) din Grecia antica - Atena - care sustin ca omului nu libertatea ii este necesara in primul rand in societate, ci ordinea si o guvernare luminata, umanista. ( v. lucrarea filosofica a lui Platon - intitulata " Republica " ).

Abraham Lincoln, arata ca lumea nu a avut niciodata o definitie buna a libertatii. Cu totii ne declaram favorabili libertatii, dar folosind acelasi cuvant, nu intelegem mereu acelasi lucru.

Se poate totusi constata, ca experienta istorico - sociala a omului si-a spus cuvantul si in precizarea relativa a ceea ce se intelege prin libertate in general - astfel incat sa existe un minimum de consens intre oameni atunci cand vorbesc despre libertate si mai ales atunci cand ei au sentimentul ferm al unei stari concrete de libertate.

De aceea putem desemna cateva din sensurile si conotatiile libertatii cu care opereaza discipline ca : filosofia, politologia, exprimate de diferiti ganditori si specialisti din aceste domenii in diferitele sisteme filosofice sau doctrine politice elaborate din antichitate pana astazi .

Vom constata la un studiu mai atent ca oamenii opereaza si ei cu aceste sensuri ale libertatii, tocmai pentru ca libertatea nu este o simpla abstractie, ci o realitate pe care omul o traieste in propria sa viata.

Libertatea este un atribut esential al conditiei umane, o stare de fapt a vietii omului, o dimensiune specifica existentei umane. Acesta este si motivul pentru care afirmam ca numai omul este o fiinta care are constiinta libertatii sau non-libertatii sale.

J. St. Mill afirma in eseul sau intitulat " Despre libertate " ca a lipsi pe om de libertate individuala este echivalent cu a-i atinge esenta umana, creativitatea, deci natura sa profunda.

Altfel spus, filosoful , omul politic britanic J. St. Mill ( 1806 - 1873 ) credea ca un om fara libertate nu este un om in deplinatatea fortelor sale creative.

O sa precizam cateva sensuri generale, unanim acceptate ale libertatii, pe care le gasim indeobste la mai toti specialistii in problema si anume:

a)     Libertatea ca absenta a constrangerii, a coercitiei

b)    Libertatea ca un cumul de drepturi cetatenesti, juridice, politice, morale, religioase pe care societatea le garanteaza membrilor sai.

c)     Libertatea ca forta interioara a eului, ca putere de stapanire, echilibru si stabilitate psihica interioara a omului ca individ, ca fiinta psihica complexa si constienta.

d)    Libertatea ca optiune, ca alegere pe care individul o face in functie de propria sa constiinta si vointa, traind intr-un anume context social-politic determinat. Alegerea omului intre mai multe alternative.

e)     Libertatea ca putere - stapanire, nu numai de sine dar si asupra altuia - printr-un ascendent moral, economic, politic, militar etc.

f)      Libertatea ca lipsa de servitute de orice fel - economica, politica, individuala sau sociala .

g)     Libertatea ca drept juridic de a fi membru protejat al comunitatii sociale, al statului - de a avea si de a beneficia de drepturile consfintite prin Constitutie, de acel stat, si de a fi aparat.

h)     Libertatea ca non - ingerinta , de a-ti fi propriul stapan fara constrangeri si ingerinte din afara, de a actiona conform propriei vointe, interese, aspiratii, trebuinte.

In tratarea generala a libertatii trebuie precizat si nivelul de existenta la care se

realizeaza aceasta. Astfel avem grija sa precizam ca desi omul este o existenta in sine, cu caracteristici proprii, care ii dau identitate de sine, adica, cu alte cuvinte este un individ, o individualitate, el este in acelasi timp membru al unei comunitati sociale, cetatean al unei societati, al unui stat, deci fiinta sociala, care convietuieste in mod necesar cu ceilalti membrii ai societatii.

Din acest motiv trebuie sa precizam ca libertatea este o stare a omului care traieste printre semeni, in societate, ca omul poate spera sa fie liber, sau chiar sa fie liber in mod real, dar sa atinga in mod deplin libertatea nu se poate niciodata.

Exista si un sens deplin, total al libertatii si anume acela care consta in " a face ce vrei " oricand, oricum. Acest sens absolut al libertatii este insa respins de societate, intrucat o asemenea manifestare a libertatii, fara nici o limita, extinsa la toti membrii societatii conduce in mod sigur la haos, anarhie , dezordine, situatii care sunt chiar contrare manifestarii libertatii umane reale.

Coexistenta sociala a oamenilor impune un grad minim, dar necesar de limitare a libertatii, motiv pentru care in definitiile generale si unanim acceptate nu am inclus-o si pe aceea ca a fi liber inseamna a face ce vrei.

Intr-un ansamblu social de indivizi nu poate lipsi complet orice norma, regula sau lege, orice limita a indivizilor in actiunile lor.

Tot ce se poate face in acest ansamblu social este de a elabora o strategie sau o politica a libertatii care sa constea in minimalizarea coercitiei si a efectelor ei nocive asupra individului, fara insa a se elimina total. Cel ce face ce vrea nu se raporteaza la nimeni, la nici un alt om, sau la comunitate, la legile, normele si principiile morale, juridice, politice, culturale ale societatii respective. Si pentru individ si pentru societate o asemenea libertate este nociva.

Daca-l judecam pe om ca individ si membru al societatii in acelasi timp vom putea trata libertatea pe doua din formele sale de manifestare:

a)     libertate individuala

b)    libertate sociala

In functie de diferitele domenii, componente ale societatii in care omul traieste, putem vorbi de diferite tipuri de libertati: economica, politica, morala, religioasa, culturala, educationala, juridica.

Libertatea insa este una , ea variaza doar in forma concreta de manifestare, in grad, dar nu in natura si in esenta sa. Aceasta libertate una in esenta sa, se refera si se naste din relatiile dintre oameni ,

( familiale, educationale, culturale, nationale, politice, morale, juridice, religioase etc. ) si singura ei incalcare consta in existenta coercitiei , a constrangerii exercitate in mod abuziv si arbitrar de catre oameni sau de catre institutii ale statului.

De exemplu: libertatea consta in a avea ca individ o sfera privata de viata asigurata, iar in mediul social in care traiesti sa existe un ansamblu de conditii si circumstante asupra carora nimeni sa nu poata interveni in defavoarea ta.

De asemenea, a fi liber sau a nu fi liber nu inseamna numai a avea sau a nu avea o gama larga de optiuni, ci inseamna a alege si realiza optiunile proprii in functie de interesele tale, dar fara a leza existenta si interesele celorlalti.

Se poate ca la un moment dat sa ai posibilitatea de alegere, dar actul alegerii sa nu aiba o relevanta directa asupra libertatii tale. De exemplu, un alpinist aflat intr-o situatie dificila nu are de ales, dar asta nu inseamna ca el ca om nu este liber. De aceea libertatea nu inseamna numai alegere, optiune.

Problema libertatii ca problema fundamental umana se pune numai si numai intrucat mediul de viata natural si social al omului este de regula constrangator. Factorul in raport cu care dorim libertatea si o definim este starea opusa ei, constrangerea, coercitia, ingerinta.

Raportul libertate - constrangere si definirea libertatii ca non - constrangere este asemenea celui de adevar - fals, bine - rau, frumos - urat.

Daca n-ar fi existat constrangerea sub diferite si multiple forme de manifestare, atunci nevoia de libertate a omului nu ar existat nici ea.

In filosofie exista si puncte de vedere care pornind de la existenta indiscutabila a constrangerilor pe toate planurile vietii omului, considera ca libertatea este o iluzie a omului, o presupunere, un ideal de nerealizat in planul vietii sale concrete.

Libertatea exista, dar numai ca ideal de realizat, neatins niciodata datorita constrangerii permanente a omului de catre conditiile sale de fiinta ce apartine naturii, ca specie, si societatii ca individ.

In acest context libertatea este un vis, o iluzie, un ideal si nu o stare reala a existentei umane.

La extrema, unul din sistemele filosofice contemporane, existentialismul ( J. P. Sartre ) ne asigura ca omul este condamnat la libertate, este liber fie ca vrea , fie ca nu vrea.

Problema libertatii se pune si in raport cu ideea ca evolutia lumii sub toate formele sale de manifestare se realizeaza dupa legea cauzalitatii, a determinismului universal, conform careia nimic nu se naste din nimic, ci orice fenomen este determinat

( cauzat, conditionat ) de altul sau altele pe lantul general al cauzelor si efectelor.

Legea cauzalitatii ne spune ca este necesara cauza pentru a avea efectul. In acest context al determinismului si natural si social, si obiectiv si subiectiv libertatea trebuie gandita si realizata in raport cu opusul sau necesitatea.

Legile, care exprima in modul cel mai pregnant necesitatea, constrangerea sunt cele ce guverneaza evolutia tuturor domeniilor componente ale universului. Cum poate fi omul o fiinta si libera si guvernata de legile naturii, ale societatii, ale propriei sale structuri psihice ? Mai este omul liber intr-un univers determinat conditionat si legic ?

Vom vedea ca la aceasta intrebare ganditori din diferite epoci istorice au raspuns de regula in termenii lui J. J. Rousseau ( 1712 - 1778 ) si anume ca libertatea consta in

" supunerea fata de legea pe care singuri ne-am prescris-o " sau un ganditor modern ca Baruch Spinoza ( 1632 - 1677 ) va defini libertatea ca intelegerea de catre fiinta rationala, care este omul, tocmai a necesitatii.

Un alt filosof, ganditor contemporan va spune in lucrarea sa"Gramatica libertatii" ( Roger Garaudy ) ca termenul de libertate ca si libertatea insasi sunt foarte ambigui - pentru ca de exemplu - somerul e liber in sensul ca nu este constrans sa se scoale de dimineata, sa plece la serviciu, sa munceasca, dar este sclav pentru ca trebuie sa se supuna mizeriilor unei vieti de om cu bani putini si umilintelor de a-si cauta de lucru si a fi respins. El este liber sa-si caute de lucru, iar patronii sunt liberi sa nu-i ofere nimic. Si consecinta acestui rationament este aceea ca el este liber sa nici nu mai traiasca, adica e liber sa se sinucida din pricina disperarii.

Din aceasta abordare generala a conceptului de libertate si a ceea ce ar putea desemna acest concept din viata reala a oamenilor si ca indivizi si ca fiinte sociale putem totusi conclude cateva chestiuni si anume:

a)     ca libertatea este o trasatura caracteristica, fundamentala a existentei umane, ca omul are constiinta libertatii sale si are si constiinta constrangerii, necesitatii, coercitiei, legilor etc.

Din aceasta perspectiva, putem totusi cu precizie, sa dam o definitie clara

libertatii si anume ca ea consta in absenta constrangerilor. Acest fel de libertate care comporta o definitie negativa - adica definim ceva nu prin ce este acel ceva, ci prin ce nu este el - libertatea nu este constrangere - se numeste libertate negativa.

b)    exista insa si o definire a libertatii prin ceea ce este ea, numita pozitiva, si anume ca omul liber este acela ce-si este siesi stapan, fara ingerinte din afara sa.

Acest fel de libertate este numita in filosofie libertate pozitiva.

Aceste doua tipuri fundamentale de libertate sunt tratate in lucrarea " Patru eseuri despre libertate " a profesorului Isaiah Berlin, care preda la Oxford .

Despre aceste tipuri de libertate, care la un loc definesc libertatea, care in esenta este una, in istoria filosofiei politice s-au conturat trei mari pozitii sau puncte de vedere - este vorba despre doctrina stoica a libertatii elaborata in antichitatea greaca si romana, dar cu sensuri valabile si astazi, doctrina sustinuta de J. J. Rousseau, care opereaza o identificare a libertatii cu supunerea fata de legile sociale create de omul insusi, si doctrina kantiana care face libertatea dependenta de morala, de datorie, de binele moral si de legea morala a datoriei. Aceste doctrine insa nu epuizeaza preocuparea filisofiei politice fata de libertate, care vine pana in zilele noastre cu analiza acestui complex fenomen uman.