Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Jihadul - Jihadul modern in lume - raspandire

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Configuratia politicii de suport pentru femei
VICTIMOLOGIA CA STIINTA
Bunastarea – obiectiv al politicii sociale. Economia de piata si producerea bunastarii. Criza economica est-europeana.
CONCEPTUL DE CONSILIERE - Tehnici de consiliere
TRANSFORMARI STRUCTURALE IN FAMILIE. DEMERS ISTORIC
Politici sociale. Concept. Tipologii de politici sociale
LUPTA PENTRU PUTERE IN ORGANIZATII - Cauzele conflictului organizational
PRINCIPALELE PERSPECTIVE UTILIZATE IN STUDIUL ORGANIZATIILOR
FAMILIA LA RASCRUCE - VIOLENTA DOMESTICA IN FAMILIE
INTERACTIUNILE CA SUBSTRAT MATERIAL AL MINTII COLECTIVE

TERMENI importanti pentru acest document

: : : : :

  1. Jihad – Razboiul cuvintelor

Lupta si razboiul pot fi uneori necesare, insa constituie numai o parte minora a jihadului ca tot unitar.

O traditie musulmana binecunoascuta spune ca Mahomed ar fi rostit, la intoarcerea dintr-o batalie, urmatoarele cuvinte: “ Ne intoarcem acum de la jihadul cel mic la jihadul cel mare, straduinta mai grea si mai importanta de a supune fortele raului din noi insine si din societatea in care traim, in toate aspectele vietii de zi cu zi.” [1]

Termenul de jihad[2] inseamna lupta sau straduinta. Lupta de care se face referire in Coran poate sa aiba sensul de lupta interioara si personala, aceea de a supune dorintele lumesti si de a deveni un musulman mai responsabil din punct de vedere social, sau acela de lupta exterioara – lupta pnetru cauza Lui Allah sau pentru apararea prpriului teritoriu si a propriiei credinte.

Jihadul este o oblogatie ce vine de la Allah – nici un musulman nu o poate ignora si nu se poate ascunde de chemarea divina.

“Cei ce cred, lupta alaturi de Allah, iar cei de nu o fac, lupta alaturi de cel rau. Lupta impotriva aliatilor raului si Allah te va primi in imparatia Sa vesnica “ [3]

Razboiul sfant (termen familiar occidentalilor)  – jihadul – este modalitatea de extindere a autoritatii supreme a Islamului asupra intregii lumi. Islamul are incorporta in inima sa o chemare teologica si militara la cladirea imperiului, la extinderea continua a dominatiei sale politice si impunerea legii islamice, in toate structurile politice si impunerea legii islamice, Shari’ah [4] .

Islamul clasic imparte lumea in doua categorii: o parte in care musulmanii sunt la putere - DAR AL ISLAM (casa Islamului) si o alta in care musulmanii nu sunt la putere – DAR AL HARB (casa razboiului) .

Datoria oricarui musulman este accea de a incerca sa schimbe DAR AL HARB IN DAR AL ISLAM. Ca atare, Islamul apreciaza dominatia musulmanilor asupra ne-musulmanilor ca fiind o stare naturala si considera ca este anormal ca, ne-musulmanii sa stapaneasca peste musulmani. O asemenea situatie a fost considerata, odata cu conturarea ideii de Islam, o blasfemie ce poate duce la coruperea religiei si a moralitatii.

Richard Charteres, Episcopul anglican al Londrei, descrie credinta nesovaielnica a Islamului in propria superioritate: “Islamul contine o nota extraordinar de puternica de superioritate a sa asupra oricarei alte religii – superioritate care intra in coeziune frontala cu inferioritatea evidenta a societatilor musulmane, din punct de vedere tehnic, politic, economic, militar. Criza Islamului (nu atata o batalie intre Est si Vest, intre crestini si musulmani, cat o batalie in cadrul Islamului) provine din conflictul urias dintre acest sentiment de superiositate si evidenta inferioritate in cele mai multe domenii, conflict care produce tulburari si dispute. […] “ [5]

Orice incercare a lumii ne-musulmane de a domina lumea musulmana, justifica orice actiune militara, initiata in numele jihadului.

Jihad – in sensul sau de expansiune teritoriala a reprezentat de-a lungul secolelor un aspect central al vietii musulmane. Scopul principal al acestuia nu este de a raspandi credinta islamica, ci de a face cunoascuta intregii lumi suprematia puterii musulmane. Caracterul ofensiv al jihadului este tratat ca un aspect natural. Raspandirea Islamului s-a facut pe cale militara. Cucerirea pe parcursul a doar cateva secole a unei mari parti a Peninsulei Arabe intareste aceasta idee.

Chiar si dupa moartea Profetului , in 632 i.Hr. , expansiunea teritoriala a continuat, intinzandu-se pana in zilele noastre: lumea nu s-a transformat inca in totalitate in DAR AL-ISLAM, astfel, jihadul, deopotriva militar si religios continua sa fie o necesitate; jihadul nu va mai fi necesar doer atunci cand lumea intreaga se va transforma sub autoritatea islamica.

          Luand in calcul o serie de lucrari pe tema purtarii unui razboi concepute de diversele scoli islamice juridice consensul general era acela ca: participantii la razboi trebuie fie barbati musulmani, adulti, apti fizic si liberi (sa nu fie sclavi) . Totodata ei trebuie sa fie liberi de orice datorii, sa aiba motivatii spirituale bine definite si acordul parintilor.

          Scoala juridica Hanafi[6] , are un text standard cunoascut sub numele de Hedaya; aici jihadul este definit astfel: “Un effort prin cuvant  si o lupta a armelor impotriva necredinciosilor, o lupta a tot ce este necesar pentru ca Islamul sa triumfe; folosirea violenteifizice, distrugerea bunurilor detinute de catre acestia, a idolilor, a oricarui element ce le poate conferi o identitate.“ [7]

          Filosoful si istoricul nord-african, Ibd Khaldun (1332-1406) vine sa sprijine aceasta definire facuta jihadului de catre scoala lui Hanafi: “Jihadul este o indatorire religioasa, avand in vedere caracterul universal al misiunii (musulmane) si obligatiei de a converti pe oricine la Islam, fie prin convingere, fie prin forta. [8] 

El situeaza aceasta doctrina in contrast cu cea a cretinilor si a evreilor afirmand ca: “ celelalte grupari religioase nu aveau o misiune universala, iar razboiul sfant nu era pentru ei o datorie religioasa, decat in cazuri extreme de aparare. […] Evreii si cretinii nu au oblogatia de a castiga puterea peste alte popoare, asa cum o are Islamul.” [9]

          Ibn Taymiyya (1263-1328) , carturar al altei scoli juridice importante a Islamului, al scolii Hanbali[10] , adopta o pozitie religioasa extremista in ceea ce priveste jihadul. El onoreaza jihadul militar, considerandu-l cel mai inalt gest religios pe care il poate face un om acesta fiind chiar mai presus decat pelerinajul, rugaciunea sau postul, intrucat implica “toate tipurile de inchinare, atata in forma ei interioara, cat si in cea exterioara. Mai mult ca orice act, jihadul militar presupune dragoste si devotament pentru Dumnezeu. “  [11]

          Cea mai moderata scoala este scoala Maliki [12]  care adopta principiul legii Shari’ah, conform caruia inainte de a declansa un atac impotriva dusmanilor, agresorii musulmani au obligatia  de a-i invita pe acestia sa se converteasca la Islam. Daca invitatia este acceptata, atacul nu mai trebuie pornit; acesta este principiul oprtunitatii de a evita atacul.

          Ibn A bi Zayd al-Qayrawani, unul dintre cei mai de seama carturari ai scolii Maliki, scria: “Noi, cei din scoala Maliki, sustinem ca este de preferat sa nu inceptem ostilitatiile cu dusmanii inainte de a-I invita sa accepte religia lui Allah, mai putin atunci cand dusmanii sunt cei care declanseaza atacul. Ei pot alege fie sa se converteasca la Islam, fie sa se roage pentru jizya[13] , altfel se va porni razboi impotriva lor. “ [14]

          Majoritatea musulmanilor imbratiseaza aceasta parere a lui Qayrawani, de a oferi dusmanului oportunitatea convertirii la Islam, inainte de a declansa ostilitatile impotriva lui.

Dar oare cine este acest dusman?

          Dusmanii Islamului sunt imartiti in doua categorii: “Oamenii Cartii” – al Kitab - , ai istoriei cum ii mai numesc invatatii musulmani si paganii – Kafirun.

Prima categorie, in care sunt inclusi: evreii, crestinii, adeptii profetului Zarathustra si Modeistii trebuie doar sa se supuna suprematiei puterii Islamului, de bunavoie, primind astfel in schimb dreptul de a fi liberi si de a-si pastra religia.

Pentru pagani situatia este asemanatoare cu a primei categorii doar ca statutul lor are un grad si mai mare de inferioritate – dreptul lor la viata este conditionat de convertirea la islamism, conditie ce nu apare in cazul primei categorii.

          Jihadul este o conditie a fiecarei copmunitati musulmane dar nu in mod obligatoriu pentru fiecare membru al ei; este de ajuns ca un numar de luptatori devotati sa proviuna din sanul acelei comunitati; fiecare comunitate trebuie sa ii dea lui Allah un numar de martiri.

          Doctrina Islamica Clasica a razboiului, asa cum este ea prezentata  de catre Harifyah Haleem, in lucrarea sa “ Semiluna si Crucea: Musulmani si Crestini aproape de Razboi si Pace” , apare ca o doctrina pacifista, apropiata de cea a scolii Maliki.

          Razboiul este permis doar in situatii de autoaparare sau de prevenire a unui atac iminent. Primii musulmani au suferit zece ani de persecutie in Mecca, inainte de a se ridica la arme. In situatii de auto-aparare, razboiul nu numai ca este permis, ci este obligatoriu, dupa cum porunceste Coranul: “Luptati pentru cauza Lui Dumnezeu impotriva celor ce lupta cu voi. “ [15]

          Razboiul este justificat doer daca scopul sau este de a elimina raul si oprimarea. In sprijinul acestei idei, Haleem citeaza din Coran, aratand ca Dumnezeu a iscat conflicte intre diversele grupuri de oameni pentru ca pamantul sa nu ajunga “plin de rautate”  (C 2:251) . [16]

          “In Islam, scopul razboiului este sa opreasca tirania, sa asigure omului dreptul la un camin si la libertate in mijlocul poporului sau, sa previna persecutia religioasa si sa garanteze tuturor oamenilor libertatea de credinta” . [17] Afirmatia ii apartine Doctorului Kamal Boraiq’a Abd es-Salam ,de la Universitatea Al-Azhar si vine pentru a sprijini pozitia lui Haleem.

Dar atata es-Salam cat si Haleem confunda celel doua motivatii. Ei abordeaza autoapararea si eliminarea opresiunii ca fiind una singura; ce arata tedinta de a manifesta preocupare pentru soarta musulmanilor oprimati, si nu a oamenilor oprimati, in general.

Doctrina clasica prevedea ca musulmanii sa lupte impotriva evreilor si crestinilor, pana cand acestia se supuneau si plateau o taxa speciala, jizya. Ea incearca, prin carturarii sai sa scoata in evidenta faptul ca atunci cand razboiul devine necesar, acesta trebuie sa fie unul drept si fara excese de violenta; nu este astfel ingaduita ranirea necombatantilor, nici distrugerea recoltelor, animalelor sau a me diului inconjurator. Provocarea si implicarea unui musulman intr-un razboi trebuie sa aiba o motivatie corecta – ea nu trebuie sa urmareasca propria glorie sau beneficii materiale si intondeauna trebuie folosit principiul oportunitatii pentru a evita un conflict.

          In mai multe scrieri antice gasim exemple de cuvinte folosite pentru a emite ultimatumuri. Mohamed Profetul i-a scris unui lider al crestinatatii, patriarhului coptilor egipteni, invitandu-l sa imbratiseze Islamul si promitandu-i o rasplata dubla din partea Lui Dumnezeu, pentru el si pnetru cei ce vor calca pe urmele sale, dar avertizandu-l ca, daca ii va refuza propunerea, se va face raspunzator pentru el si pentru toti crestinii copti.

          Un exemplu ceva mai subtil este scrisoarea trimisa persilor de catre unul dintre comandantii lui Mahomed: “Pace acelora dinre voi care urmeaza calauzirea. Ca sa incepem: Va chemam la Islam, dar daca refuzati, veti plati jizya cu supunere, simtindu-va umiliti. Daca veti refuza sa faceti asta, am alaturi de mine oameni care adora sa fie omorati pe calea Lui Dumnezeu, asa cum persii adora vinul. Pacea acelora dintre voi care urmeaza calauzirea. “ [18]

Expresia “adora sa fie omorati” este un avertisment tipic islamic, referitor la un atac iminent. Adeseori, acest avertisment este exprimat prin afirmatia ca “musulmanii iubesc moartea” .

          In sprijinul principiului oportunitatii de a evita un conflict, ce se afla in centrul doctrinei islamice clasice vine si analiza facuta de Doctor Majid Khadduri, renumit scriitor international si profesor.

In conceptia sa, pe primul loc se situeaza jihadul impotriva politeistilor. Ei trebuie confruntati pana cand vor accepta sa se converteasca la Islam. Politeistii sunt aceia ce nu traiesc dupa conceptul existentei unei singure divinitati unice. Apoi vine jihagul impotriva musulmanilor. La randul rau, se imarte in jihad impotriva apostatilor – a celor ce au renuntat la Islam si s-aun integrat in DAR AL-HARB si jihad impotriva dizidentilor si rebelilor – a acelora care imbratisau idei religioase nortodoxe dar contiuau  sa se supuna autoritatii imamului, sia celora care aveau anumite nemultumiri ce nu era legate de crezurile religioase.

          Daca acestia refuzau sa mai asculte de imam, impotriva lor se putea porni razboi, dar nu la fel de dur ca in cazul celui pornit impotriva necredinciosilor. Urmeaza jihadul impotriva Oamenilor Cartii – a evreilor, a crestinilor, adeptilor profetului Zarathustra si a Modeistilor. Acesta aveau de ales una din trei variante: fie se converteau la Islam, obtineau astfel drepturi depline in statul islamic, fie dobandeau statutul de dhimmi, cetateni de rang secundar cu statut de ne-musulmani dar care se supuneau autoritatii islamice si plateau taxa jizya, fie intrau in razboi, luptand cu musulmanii.

Ultimul tip de jihad, in conceptia lui Khadduri este ribatul  - tip de jihad cu caracter defensiv al carui scop era apararea fontierelor DAR AL-ISLAM-ului.

          Abu Allah ibn Umar[19] a afirmat ca jihadul are ca scop confruntarea necredinciosilor, iar ribatul, apararea credinciosilor.

          In ciuda regulilor dupa care se conduce un razboi, arabii musulmani si-au castigat o reputatie pentru ferocitatea lor ceea ce pare sa indice faptul ca nu au respectat intotdeauna cu strictete aceste reguli.

          In general, aceasta ferocitate a fost justificata de catre musulmani ca fiind o porunca a Lui Dumnezeu.

Despre masacrul infaptuit de Mahomed, in anul 627 i.Hr. asupra tribului de evrei, Banu Qurayza (care locuiau in Medina) a socat intreaga Asie si a marcat sfarsitul existentei tribului respectiv; musulmanii au sustinut ca a fost poruncit in mod special de catre Dumnezeu.

Multi istorici ne-musulmani au condamnat insa acest act ca fiind complet nejustificat “o fapta de barbarie, un act de o cruzime monstruasa”, este parerea lui Sir William Muir, care a alcatuit biografia lui Mahomed, inspirata in intregime din izvoare musulmane. [20]

  1. Jihadul modern

Pe durata primelor secole de existenta a Islamului, jihadul a fost definit si interpretat ca fiind agresiv si avand tendinte expansioniste. Foarte multi scriitori au definit perioada de timp, dintre cea a “cuceririlor” (mare parte a Peninsulei Arabiei) si cea a cruciadelor, ca pe una a jihadului adormit. [21]

          Dar “monstrul” avea din nou sa se trezeasca. Cruciadele, reprezentand eforturile multor tari ale Europei acelor vremuri, de a apara si controla Taramul Sfant – Ierusalimul, au dat jihadului din nou un caracter defensiv.

          Invazia mongola, din secolul al XIII-lea a insemnat subjugarea unei mari parti a Lumii Musulmane, o catastrofa pentru Islam si valorile sale, considerata prima trauma a lumii islamice.

          Secolul XIX a adus “purificarea jihadului”  - noua fata a jihadului – jihadul modern care a inceput din Egipt si India si a debutat cu teoria distinctiei dintre adevar si fals in ceea ce priveste dreptul unui musulman de a declara si purta un razboi sfant. Teoria a fost conceputa de ganditorul egiptean, Sayyid Qutb; el a dezvoltat imbunatatind astfel teoria jihadului, ca o cale de subjugare a lumii ne-musulmane.

          Rezistenta din Afganistan, din anii ‘80, impotriva sovieticilor a insemnat prima chemare globala la jihad – pentru a apara valorile Islamului.

          Seicul Abdullah Azzam, mentorul spiritual al lui Osama bin Laden, liderul gruparii teroriste Al-Qaeda,  a devenit in anii ’80, teoreticianul jihadului global. Conform teoriei sale fiecare musulman va fi judecat in fata lui Allah, in functie de contributia sa la jihad; unica salvare a musulmanilor si a Islamului este jihadul

          “Noul” jihad are un caracter mult mai agresiv. “Doctrina clasica despre jihad a fost golita de aspectul ei combativ si este reprezentata ca un  sistem legal, viabil pentru mentinerea pacii in domeniul relatiilor internationale” rezuma Peters in catena cuvinte noul jihad. [22]

          Principiile cele mai bune ale Islamului sunt prezentate adeseori, in contrast cu practicile contemporane cele mai rele din relatiile internationale. Un exemplu este tactica occidentala a atacurilor surpriza ce este pusa intr-o lumina negativa, ea fiind prezentata in contrast cu cerinta clasica a Islamului, care spune ca inainte de lansarea atacului, dusmanului trebuie sa i se ofere sansa de a se converti la Islam sau de a plati o taxa.

          O analiza moderna a jihadului, a fost data de Seicul Abdullah Azzam. [23] El imparte jihadul mondial in urmatoarele trei categorii:

Prima este cea a jihadului in interiorul tarilor musulmane ce are ca scop restaurarea autoritatii Shari’ah. Cea de a doua, se refera la jihadul din tarile cu minoritati musulmane situate pe “linia de despartire” cu alte culturi, cum ar fi Balcanii, Cecenia, Kasmir. Iar ultima ia in considerare conflictul cultural international, in cadrul caruia, Islamul se impotriveste civilizatiei occidentale si in special celei americane. [24]

  1. Jihadul global

In raportul inaintat de catre Nesser Petter in 2004 Centrului Norvegian de Cercetari Defensive, acesta considera drept inceput al jihadului global conflictul din Afganistan, al anilor ’80. Jihadul “afgan”, sustinut de liderul Al-Qaeda, Osama bin Laden, financiar si militar este considerat un declansator al raspandirii noilor idei radicale islamiste. [25]

Conflictul dintre sovietici si Lumea Araba [26] a fost deosebit de sangeros de ambele parti, incheindu-se cu retragerea trupelor sovietice si reinstaurarea puterii islamice in teritoriu. El a deschis portile Lumii Arabe spre occident – de a raspandi aici si nu numai, doctrina islamica bazata acum pe o politica agresiva de “eliberare” a populatiei si a teritoriilor subjugate de catre DARAL-HARB - casa razboiului.

          Chemarea musulmanilor la acest “nou” jihad global a implicat nu numai mobilizarea acestora spre zonele de conflict ci si crearea unor organizatii bine structurate, unele avand filiale in intreaba lume.

Este cazul Hezbollah-ului denumit si Partidul Lui Dumnezeu, miscare politico-religioasa extremista cu baza in Liban, ce a fost creata de un contingent de aproape 2000 de membrii ai Garzilor Revolutionare (IRG) ajunsi in Liban prin Iran, in iulie 1982, initiat ca forma de rezistenta la prezenta trupelor israeliene in partea de sud a Libanului. [27]

          Un alt exemplu este Hamas – Miscarea Islamica de Rezistenta – ce a luat fiinta in 1987 cand a izbucnit revolta palestiniana (Intifada). Seicul Ahmed Yassin si alti adepti ai sai Societatea Fratiei Musulmane (Hama’at al-Ikhwan al-Muslimim) care intreprindeau servicii sociale si educationale in moscheele lor, au infiintat Miscarea de Rezistenta Islamica (Harakat al-Muqawana al Islamiyyah-Hamas). Aripa militara a gruparii Al Qassam a fost responsabila pentru numeroase atacuri asupra soldatilor israelieni. [28]

          Dar cel mai “global” exemplu este Al-Qaeda, infiintata in 1988, cu un an inainte de retragerea trupelor sovietice din Afganistan, de catre Osama bin Laden, impreuna cu teroristii egipteni. Ei au inceput sa-si fixeze tinte tot mai indraznete in planurile lor. Au investit sume imense pentru crearea infrastructurii a ceea ce avea sa devina baza jihadului lor impotriva “guvernelor de apostati”, ale Statelor Unite si Israelului.

          Alte grupari si organizatii teroriste au rasarit din intreaga lume. Printre cele care aveau legaturi cu diverse tipuri  si la diverse niveluri cu Al-Qaeda se afla urmatoarele: Organizatia Jihad din Iordania, Gruparea Al Hadith din Pakistan, Liga Partizanilor Libanezi, Al Badr din Pakistan, Gruparea Roubaix din Canada si Franta, Frontul Islamic de Eliberare Moro din Filipine, Al-Ittihad din Somalia iar lista poate continua. Telurile Al-Qaeda si ale ramurilor ei teroriste erau clare si urmau noua doctrina a jihadului initiata de Azzam: Radicalizarea gruparilor islamiste existente pe tot cuprinsul globului, inlaturarea de la putere a guvernelor islamiste care devenisera apostate, distrugerea statului Israel, distrugerea Statelor Unite ale Americii, abolirea tuturor granitelor existente intre statele islamice si nu in cele din urma unirea tuturor musulmanilor cu scopul de a se crea un guvern international musulman care se se supuna regulilor califului. [29]

          Un articol aparut intr-un ziar de limba araba din Kuweit, in 1996 aborda problema uciderii necombatantilor in “noul” jihad. Autorul sau sustinea ca “in epoca moderna, armata este sustinuta de o gama intreaga de activitati complementare si, prin urmare, toti oamenii implicati in acele activitati sunt tinte legitime mai ales pe teritorii musulmane, ocupate ca si in cazul Palestinei; si intr-adevar, orice persoana din Israel, care plateste impozite sau care l-a votat pe Ariel Sharon a fost o tinta legitima.” [30]

Acelasi autor sustinea ca este permisa uciderea civililor atunci cand musulmanii lanseaza un atac amplu impotriva dusmanilor sau cand trag de la distanta, asa cum a ucis Mahomed locuitorii din Taif cu o catapulta, in timpul asedierii acestei cetati. Civilii dusmani, femeile si copiii, precum si musulmanii pot fi ucisi in timpul unor astfel de atacuri (un exemplu sunt atacurile sinucigase) fara ca cineva sa fie tras la raspundere. Singura exceptie, era ca “locurile destinate copiilor si frecventate de acestia nu trebuie atacate”.[31]

          In termenii razboiului modern, regula islamica referitoare la neimplicarea necombatantilor ar exclude folosirea armelor de distrugere in masa. Insa una dintre somitatile lumii islamice moderne considera ca, armele nucleare sunt un mijloc legitim de intimidare, afirmatie bazata pe urmatorul verset din Coran: “Impotriva lor sa va adunati toate puterile, inclusiv armasarii de razboi, ca sa bagati spaima in inimile dusmanilor Lui Dumnezeu si a dusmanilor vostri si ale altora pe care s-ar putea sa nu-i cunoasteti, dar pe care Dumnezeu ii cunoaste.” (C 8: 60) [32]

          Pe baza altui verset din Coran se afirma ca se poate recurge la astfel de arme in atac sau in aparare, daca acestea au fost folosite de catre dusman inainte: “Daca cineva incalca aceasta interdictie impotriva voastra incalcati-o si voi impotriva sa”. (C 2: 194) [33]

          Abdul Rahman Bilal, maior in armata pakistaneza sustinea ca lumea islamica trebuie sa aiba putere nucleara pentru a o folosi ca mijloc de intimidare “ori de cate ori este amenintata existenta”. [34]

          Partidul radical pakistanez, Jammaat ud-Daawa sprijina folosirea “armelor atomice” in jihad, iar liderul sau l-a elogiat pe omul de stiinta care a creat tehnologia nucleara a Pakistanului si a Libiei, a Iranului si a Coreei de Nord, numindu-l erou si afirmand ca: “el a impartit tehnologia pentru suprematia Islamului si a actionat la porunca lui Allah” [35]

          Peter Probst, expert al Pentagonului in terorism, remarca faptul ca teroristii ale caror acte au motivatii religioase sunt, in general, mult mai dispusi sa comita crime in masa decat teroristii seculari, si chiar cauta prilejuri sa comita astfel de acte. [36]

          Marvin Centron, presedintele organizatiei americane Forecasting International, impartaseste la randul sau aceasta opinie, afirmand ca gruparile noi, ca si cea a lui Osama bin Laden, au mai putine restrictii in ceea ce priveste folosirea armelor de distrugere in masa. Afirmatia acestuia a fost confirmata in ianuarie 2004 cand s-a dovedit ca gruparea Al-Qaeda, incercase sa produca arme chimice si biologice in sudul Afganistanului, in Kandahar; invazia din 2001 a armatei americane a intrerupt programul de producere a acestor arme condus pe atunci de un malaezian pe nume Yazid Sufaat, care studiase biochimia in SUA si activase ca ofiter in armata Malaeziei. [37]

  1. Moartea  in si pentru jihad

A muri in jihad inseamna pentru orice musulman a avea parte de o moarte nobila si glorioasa de martir, de a-ti asigura, astfel un loc sigur in rai. Titulatura de martir il scuteste pe acesta de interogatoriul celor doi ingeri la trecerea spre moarte si nici nu va suferi o pedeapsa temporala in iad. Un martir poate mijloci pana la saptezeci dintre rudeniile sale, astfel ca si acestea vor merge direct in rai. [38]

     Aceste rasplati si onoruri primite in viata de apoi sunt scoase in evidenta de catre gruparile care recruteaza shahid. [39] Gruparile implicate in atacurile sinucigase nu folosesc expresia “sinucigas cu bomba” ci prefera termenul de shahid, ceea ce transmite clar ideea ca, in conceptia lor, acesti oameni sunt victime nobile care si-au sacrificat vietile in jihad, nicidecum sinucigasi.

     In selectarea si instruirea acestor persoane, orice indivizi cu tendinte suicidale sunt eliminati, astfel ca, motivatiile pe care le are un shahid trebuie sa ramana curate.

     Credinta ca un shahid, ajunge direct in rai este “factorul motivator principal” pentru musulmani in razboiul impotriva ne-musulmanilor. “Sa nu credeti ca cei ce au fost ucisi in calea lui Dumnezeu sunt morti. Nu, ci ei traiesc, gasindu-si sustinerea in prezenta Domnului.” ( C 3: 169) [40]

     “Luptati pentru martiraj [] Fiindca martiriul este esenta istoriei” cu aceste cuvinte incepe instruirea “bombelor umane” ale gruparii teroriste Hezbollah.

     Ultimul mesaj al uneia dintre aceste “bombe”, Salah Ghandour, ce a intrat intr-un convoi militar israelian, in anul 1995 releva credinta neclintita in intoarcerea Imamului Hussein:

“Eu, Salah Mohamed Ghandour, cunoscut dupa pseudonimul meu Malak, ingerul, ii cer lui Dumnezeu sa-mi daruiasca reusita intalnirii cu patronul martirilor Imamul Husein acest mare Imam care i-a invatat pe toti oamenii liberi cum sa se razbune impotriva asupritorilor. La scurta vreme dupa rostirea acestor cuvinte, inshallah (cu voia Lui Dumnezeu), imi voi intalni Dumnezeul cu mandrie, demnitate si dupa ce imi voi fi razbunat religia si pe toti martirii care mi-au luat-o inainte pe acest drum. Nu peste mult timp ii voi razbuna pe toti martirii si oprimatii din Jabal Amel, Libanul de Sud precum si pe copiii si fiii Intifadei din ravasita Palestina. Ii voi razbuna pe toti cei ce au suferit. O! fii ai lui Ali si ai lui Hussein si fii ai marelui Imam Khomeini, Dumnezeu sa-i binecuvanteze sufletul [], jihadul vostru inshallah, este jihadul pregatitor pentru asteptatul Imam, asa ca, sa continuam pana ne vom atinge tinta dorita si dumnezeiasca, astfel implinind la fagaduiala noastra divina. Lui Dumnezeu Ii apartinem si la Dumnezeu ne vom intoarce. [41]

          Naiim Qassem, secretar adjunct al Hezbollah-ului, explica termenii jihadului:

“Daca natiunea nu este educata conform principiilor de a fi pregatita si dispusa sa lupte sau sa poarte un jihad, atunci nu va putea niciodata invinge dusmanii. Nu ne putem baza numai pe faptul de a avea drepturi. Uneori, este nevoie de putere si forta pentru afirmarea acestor drepturi. Din pacate, traim intr-o lume unde se aplica legea junglei – cei mai puternici vor incerca intotdeauna sa-i domine pe cei mai slabi. Noi ne consideram un popor ale carui drepturi au fost incalcate asa ca avem nevoie de o forta care sa ne ajute. Ne este imposibil sa renuntam. Pentru noi, jihadul este o baza fundamentala. Folosirea bombelor umane face parte integranta din jihad. [] Atunci cand moare intr-un jihad defensiv, un musulman realizeaza doua obiective importante: datoria religioasa de a purta un razboi sfant, precum si multumirea Lui Dumnezeu, prin savarsirea sacrificiului suprem. Cand un razboinic se duce sa lupte intr-un jihad, nu consideram ca riscam mai mult decat omul de alaturi, nici ca isi apropie momentul mortii. Deci tot ce face el e sa aleaga modul sau metoda in care va muri, daca oricum este osandit sa moara in acea zi anume. Cine cunoaste Islamul va putea intelege neindoielnic, ca acel om nu e ucis inainte de a-i fi venit vremea. Prin urmare, consideram martiriul preferinta musulmanului asupra manierei in care va muri. [42]

          Multitudinea motivelor care ii anima pe sinucigasii cu bomba pot fi rezumate sub forma a cinci premise principale: cauza politica pentru care merita sa moara; teologia care afirma legitimitatea martiriului prin suicid; siguranta ca dupa moarte persoana in cauza va fi declarata martir; sprijinul economic acordat martirului si familiei sale dupa moartea lui; implicarea mass-media – intotdeauna martirul trebuie sa fie un erou public.

          Daca una sau mai multe din aceste conditii nu sunt indeplinite, este foarte posibil ca pretendentii la misiunile sinucigase sa nu fie la fel de multi.

          Desi un sinucigas cu bomba, nu isi anunta de obicei familia cu privire la intentiile sale, exista un anumit tipar de comportament ce poate fi depistat de catre cei apropiati lui. Individul in cauza isi face un nou cerc de prieteni si renunta la cei vechi. Probabil ca va inceta sa frecventeze moscheea locala si va incepe sa mearga la alta. Daca se afla intr-un mediu musulman, viitorul atentator isi va lasa barba sa creasca si va incepe sa se imbrace intr-un stil extrem de conservator, purtand haine cu maneci lungi si gulere inalte. Intr-un context occidental, insa, el va adopta probabil, in mod deliberat, tocmai comportamentul opus; in incercarea de a-si ascunde planurile va purta imbracaminte occidentala, va avea grija sa fie vazut in discoteci, va lasa intentionat in urma sa cutii goale de bere etc. Cu putin timp inaite de atac, sinucigasul cu bomba isi va permite anumite gesturi extravagante, neobisnuite, cum ar fi sa isi duca familia sau prietenii la masa, care ulterior vor fi recunoscute de ceilalti ca gestul de ramas bun.

  1. Femeile in jihad

Femeile martire, nadajduiesc, sa primeasca un loc cu vaza in rai, aproape de Mohamed, sau sa devina una din fecioarele din rai. Una din femeile retinute in timp,ce se pregatea sa se arunce in aer, a declarat ca sperase, ca dupa actul martiriului avea sa devina „cel mai curat si mai frumos inger, la cel mai inalt nivel posibil din rai”. [43]

De-a lungul intregii istorii a islamului, femeia musulmana s-a implicat alaturi de barbati in diferite conflicte si chiar a murit alaturi de acestia.

Nusayba bint K’ab este unul dintre cele mai bune exemple ale implicarii unei femei in jihadul timpuriu. Ea a luptat alaturi de sotul ei si cei doi fii, in batalia de la Uhud in 625 i.Hr., data intre comunitatea musulmana din Medina si cea din Mecca. A fost ranita de mai multe ori culminand cu pierderea unui brat.

Dar nu a fost singura femeie ce a dat dovada de un curaj extraordinar. Insasi vaduva Profetului Ayesha i-a condus pe adeptii sotului ei in Batalia de la Camel din 656 i.Hr., impotriva ginerelui Profetului, Ali.

In jihadul modern, in 2002, Loula Abboud, de origine libaneza, poate fi considerata „prima femeie palestiniana ce avea sa moara intr-un atac sinucigas”. [44]

Dupa atentat ea a fost descrisa de catre fratele ei in felul urmator: „Loula a fost o femeie binecuvantata. Si-a inteles menirea. Allah e doar unul si si-a deschis portile pentru a mai primi inca un martir. Sora mea a luptat pentru a-si apara identitatea si teritoriul.” [45]

          Implicarea femeii musulmane in jihadul timpuriu este recunoscuta de Coran cat si de Hadith. [46] Femeile primeau aceleasi recompense stabilite barbatilor: „Barbatii musulmani cat si femeile musulmane, loialul musulman cat si loiala musulmana, barbatii care se supun si femeile care se supun, pentru acestia [] pe acestia, Allah ii va rasplati, ii va ierta binecuvantandu-i.” [47]

          Incepand cu anul 2000, s-a observat o crestere treptata a numarului femeilor implicate in atacuri sinucigase cu bomba. Cazurile sunt multiple: atacul din Talafar, in nordul Irakului, din 2005, a socat intreaga lume. Femeia a trecut de punctele de control fara probleme. Stia ca nu va fi controlata – o femeie musulmana nu poate fi atinsa decat de sotul ei sau cu permisiunea acestuia.

          Seful politiei din Talafar, Najim Abdullah a declarat: „In fata centrului de recrutare, asteptau aproape 500 de persoane; in momentul detonarii bombei, mai mult de 30 de oameni si-au pierdut viata.” [48] Al-Qaeda a revendicat acest atentat sinucigas produs cu trei zile inainte de alegerile democratice, din istoria Irakului. Osama bin Laden a numit-o pe acea femeie „binecuvantata fiica a lui Allah”.

          Motivatiile implicarii femeilor in jihad sunt aceleasi ca si cele ale barbatilor. Sunt recrutate, in general cele care vad in acest sacrificiu cea mai buna cale de a-l pedepsi pe cel ce ingradeste libertatea musulmanilor, teritoriala si spirituala.

          In martie 2003, in Uzbekistan, Dilnouza Holmuradova, in varsta de doar 19 ani s-a sinucis in Piata Taskent Chorsu, omorand in jur de 50 de persoane printre care si zece ofiteri de politie. Dilnouza, facea parte din clasa mijlocie, era o persoana cu o educatie extraordinara, vorbea cinci limbi straine. Parintii ei nu mai stiau nimic de ea de aproape un an.

          In interviul dat BBC-ului, doua zile dupa atac, ei au vorbit despre comportamentul fiicei lor inainte de disparitie: „Dilnouza incepuse sa se roage regulat. A refuzat sa mai ia masa impreuna cu noi. Statea mereu retrasa impreuna cu sora ei. Pareau ca tot timpul ascund ceva. [] Apoi au disparut.” [49]

Fata a fost recrutata de Gruparea Islamica din Uzbekistan.

          In momentul recrutarii, femeile sunt asigurate ca isi vor primi rasplata cuvenita unui martir, astfel ele ajung sa creada ca nu au nimic de pierdut, ci din contra, de castigat.

          Ultimele cuvinte ale Reemei Raysh inainte de a se arunca in aer, au aparut intr-o publicatie a gruparii Hamas din 2006: „Sunt mandra ca fiind prima martira a Hamas-ului. Am doi copii pe care ii iubesc foarte mult. Dar iubirea pentru Dumnezeu este mai puternica decat pentru copiii mei. Sunt sigura ca, drept rasplata pentru martiriul meu, Dumnezeu va avea grija de ei.” [50]

          In cazul aproape a tuturor atacurilor sinucigase ale femeilor musulmane, acestea erau apropiate de barbati, membrii ai unora dintre cele mai cunoscute organizatii teroriste la ora actuala: Al-Qaeda, Hamas, Miscarea Jihadista din Uzbekistan si nu numai. De exemplu, Sahida al Rishawi, o femeie irakiana a aparut, in 2005, intr-un interviu televizat la o televiziune iordaniana vorbind despre intentia ei de a se sinucide in incinta unui hotel guvernat de occidentali, impreuna cu sotul ei. Centura ei cu explozibil nu a functionat, moment in care sotul ei a impins-o afara din cladire, detonandu-si mai apoi propria incarcatura.

          Foarte multe femei palestiniene implicate in astfel de atacuri, incluzandu-le pe Sana’a Shahada, Iman Asha, Abir Hamdan si Hamour Thawiya erau legate prin relatii de familie, cu diferiti membrii barbati ai unor celebre organizatii teroriste.

          Rima Fakhri, licentiata in Agricultura la Universitatea Americana din Beirut, planuieste sa inainteze Hezbollah-ului o propunere de revizuire a decretului care impiedica femeile sa devina „bombe umane”. Este membra in Asociatia de Femei a Hezbollah-ului. Spre nemultumirea familiei, a inceput sa sprijine Hezbollah inca din timpul universitatii. De atunci, toti cei patru frati ai ei au devenit sustinatori. Crede ca fara credinta, nu e posibil sa se inteleaga conceptul de martiraj: „Conform convingerii noastre, martirul e un om care a ajuns pe culmea umanitatii. Credem ca o asemenea persoana a trecut din aceasta lume efemera in lumea pe care o privim ca vesnica si eterna.” [51]

          O fata sunnita de saptesprezece ani, Sana’a Muhaidily, a devenit primul simbol al participarii femeilor in batalia contra Israelului, cand a intrat cu masina ei, intr-o tinta israeliana gasindu-si moartea alaturi de doi soldati. Inainte de atac, disparuse de un an, iar familia ei presupunea ca fugise cu un barbat. De fapt, ea se inscrisese in Partidul Social Nationalist Sirian, unul dintre cele mai vechi Partide din Liban, care cheama la faurirea unei Sirii Mari, incluzand si Libanul. La fel ca Salah Ghandour, Sana’a a inregistrat pe video un mesaj care a fost transmis in intreaga lume araba. Presedintele Assad al Siriei i-a laudat fapta. Fata, si-a luat ramas bun in termeni romantici, de o mare incarcatura emotionala. I-a ecrut mamei ei sa-i priveasca moartea ca si cum ar fi fost ziua nuntii ei si a rugat sa fie tinuta minte drept Mireasa Sudului:

„Am asistat la calamitatile poporului meu sub ocupatie. Cu un calm total, imi voi duce la indeplinire atacul pe care l-am ales, sperand sa ucid cel mai mare numar posibil de dusmani israelieni. Sper ca sufletul meu sa se alature sufletelor celorlalti martiri.” [52]

          Pe scurt, femeile au inceput sa fie tot mai mult solicitate si implicate in jihad.

Ele sunt capabile sa utilizeze cea mai noua tehnilogie cu ajutorul barbatilor teroristi, pentru a-si defini si impune un rol in jihadul global.

  1. Trauma. Rusinea. Umilirea

Una dintre caracteristicile Islamului este accentul pus pe onoarea si puterea comunitatii musulmane. Adevarata credinta – Islamul – bazata pe revelatia finala a Lui Dumnezeu, trebuie protejata de orice insulta si de orice abuz. Orice alte credinte, fiind false sau incomplete nu au dreptul la aceasta protectie.

     Inca de la origine, Islamul este, in acelasi timp, stat, putere politica si comunitate, ansamblul acestora constituindu-se impreuna cu religia. Aceasta nu e doar o singura portiune din viata chiar daca in functie de circumstante, adeptii ei trec de la o religiozitate calduta, plina de conformisme, la o credinta profunda sau invers, incat distinctii, precum separatia dintre biserica si stat sau dintre viata privata si ordinea publica nu au acelasi sens ca in lumea crestina. Disocierea care poate exista in Occident, intre aceste instante nu implica, intotdeauna si peste tot, o separare ideologica intre politic si religios. Islamul este intrucatva o „cultura istorica la care statul se subsumeaza.” [53]

     Intr-o tara musulmana, politicul functioneaza intr-un raport special cu religia, arta de a guverna se poate exprima intr-un fel particular, de o maniera autonoma.

Intr-un tratat din secolul al XII-lea, „Sfaturile Seicului Harawi”, statul islamic este descris astfel: „Lumea este o gradina al carei gard este statul; statul este un sistem de guvernare al carui cap este printul; printul este un pastor asistat de armata; armata este compusa de auxiliari intretinuti cu bani; banii sunt un mijloc de subzistenta furnizat de supusi; supusii sunt sclavi pe care justitia ii serveste; justitia este legatura din care se mentine echilibrul lumii.[54]

          In prima sa interventie la televiziunea Al Jazira din Qatar, Osama bin Laden oferea indicatii directe asupra manierei sale de a analiza situatia istorica a Islamului. Evocand „80 de ani de umilire a popoarelor musulmane” el facea aluzie in mod evident la sfarsitul Imperiului Otoman si apoi al Califatului si la tratatele care l-au insotit, referinta ce conduce spre faptul ca occidentalii au ocupat practic Orientul Apropiat – Siria, Palestina, Irak, Iordania, Liban ceea ce marcheaza sfarsitul unitatii unei lumi. Aceasta referinta ignora insa, sau doar vrea sa ignore, ca momentul respectiv corespunde in aceeasi masura cu nasterea sau renasterea unor state arabe independente. Acest fapt este datorat a doua aspecte: primul este acela ca, aceste noi state, desi formate independent erau inca sub mandatul sau controlul Occidentului si cel de-al doilea aspect este acela ca, crearea unor state, fie ele arabe era impotriva unitatii Islamului si accentua disocierea intre diferitele sale instante politice si religioase.

Uniunea arabilor nu se putea face, decat dezislamizand Miscarile de Independenta, pentru a putea face posibila o alianta, care sa includa pe arabii crestini din Siria si din Liban, ca si pe coptii din Egipt.

          In ceea ce-l priveste pe Ayman al Zawahiri, unul dintre liderii jihadului islamic, in septembrie 2001, odata cu prima sa interventie publica, acesta pune in evidenta o alta umilinta a Islamului care ar fi victima unei tragedii; „care n-ar trebui sa se repete, expulzarea moriscilor[55] din Spania”. Pe de alta parte, in aceeasi interventie publica, el evoca batalia glorioasa pentru Ierusalim, cand Saladin i-a izgonit pe Cruciati din regatul pe care l-au creat in Palestina – in mod evident o aluzie dubla la existenta statului Israel si la sfarsitul sau, anuntat pe teritoriul Islamului. [56]

          Astfel, atasamentul la o anumita figura a Islamului, respingerea „murdariei” pe care o constituie prezenta „strainilor” pe pamantul patriei lor – si aici este vorba atat de existenta Israelului cat si de stationarea trupelor americane in Arabia Saudita, dupa Razboiul din Golf din 1992.

          Rusinea si umilirea nu sunt suportabile, astfel ca sunt considerate o justificare legitima pentru o reactie violenta. Umilirea este cea mai mare durere posibila. Cand Bagdadul a cazut in mainile coalitiei conduse de militarii americani, in aprilie 2003, musulmanii din intreaga lume si in special arabii, au intrat intr-o stare de soc si negare; infrangerea unui lider musulman, a lui Saddam Hussein, de catre ne-musulmani, a provocat o suferinta cumplita.

          Multi teroristi si sinucigasi cu bomba din Islam, sunt convinsi ca misiunile lor contribuie la procesul vital, de rascumparare a Onoarei Islamului, in urma umilirii suferite din partea Occidentului.

          Saad al Fagih, dizident saudit si lider al Miscarii pentru Reforma Islamica in Arabia, spunea intr-un comentariu pe marginea prezentei trupelor americane in Irak, dupa caderea regimului lui Saddam Hussein:

„Privelistea tancurilor americane in Bagdad, este lucrul cel mai umilitor pe care l-au trait musulmanii si arabii din 1967[57] pana azi. Bagdadul, capitala Califatului

islamic de mai bine de 600 de ani, ocupa un loc central in memoria musulmanilor si este chiar mai important decat Riyadh sau Cairo. [58]

          Intr-un manual indonezian de jihad, „spiritul jihadului”, in mare masura este explicat ca o cale de castigare a demnitatii.

„Spiritul jihadului sa arda printre musulmani in orice vreme si in orice situatie pentru ca jihadul este cetatea de aparare a Islamului si calea de a elibera demnitatea musulmanilor de sub dispretul si batjocura care s-au adunat peste ea. Jihadul nu trebuie sa inceteze pana cand intreaga lume va fi scapata de oprimare si cruzime si se va inchina inaintea puterii Islamului.” [59]

  1. Jihadul in lume – A doua trauma: Israelul

A doua trauma, dupa colonism si luptele tarilor islamice pentru eliberare, reprezinta ceea ce arabii au numit „dezastrul” – al Nakba. Nu este vorba de formarea statului Israel, in 1948 ci de infrangerea ce a urmat. Este vorba de o infrangere a Egiptului si a tarilor arabe coalizate si suferita din partea fortelor unui stat pigmeu.

Ben Gurion, primul prim ministru al statului nou format, Israel, a primit o serie de propuneri din partea unor lideri arabi pe care le-a refuzat si astfel s-a ajuns la Razboiul de Sase Zile.

Faruk al Egiptului a cerut cedarea Gazei ca pret pentru recunoasterea Israelului; Iordania a dorit un coridor pentru o iesire la mare; colonelul Zaim, in Siria a dorit o deplasare a frontierei pana in mijlocul Marii Galileeii, precum si stabilirea a trei sute de mii de palestinieni refugiati in Siria.

          Coalitia formata din Egipt, Iordania, Siria, Irak si Liban a fost invinsa, iar aceasta infrangere a fost perceputa nu doar ca o pierdere materiala si teritoriala, ci si ca „o infrangere morala si o pierdere a increderii arabilor in guvernele lor”; si inca mai grava a fost indoiala lor in propria capacitate de a forma o natiune (Umma). Disperarea morala a devenit mai importanta decat orice pierdere fizica. [60]

          Angajamentele militare impotriva Israelului, care au urmat formarii statului, nu au fost soldate cu rezultate fericite nici in 1956, chiar daca pentru Egipt si tarile arabe, criza Suezului s-a terminat cu bine si nici in 1967. Infrangerea suferita de Nasser in Razboiul de Sase Zile, in 1967, a redeschis si largit rana. Israelul a raspuns provocarilor militare siriene de pe Golan, infrangand colalitia iar tashal, fortele militare israeliene ajung la portile Damascului; in acelasi timp Israelul ia in stapanire, Iersusalimul de Est, Sinaiul si Cisiordania.

          Organizatia Natiunilor Unite reactioneaza imediat si, prin rezolutia 242, cere evacuarea trupelor israeliene din teritoriile ocupate.

          Din aecst esec al Lumii Arabe, se va naste idea ca, in viitor victoria va trebui obtinuta printr-un altfel de razboi decat cel coventional: prin terorism.

          La data 2 octombrie 2000, scoala Shari’a din Londra, condusa de Seicul Omar Baki Mohamed, numit de catre adeptii sai , Al Muhajiroun,  a redactat si publicat Fatwa[61] Jihadului impotriva Israelului . Manifestul se deschide astfel: „O! voi musulmanilor din intreaga lume, aceasta Fatwa este o chemare  impotriva fortelor israeliene, impotriva guvernului lor, ambasadelor acestora, bazelor militare, avioanelor []  , ele devin tinte legitimepentru musulmani oriunde s-ar afla, e un jihad global. Alah, Slavit fie El spune asa: Si nimicestei oriunde s-ar afla si gneste-i de oriunde s-ar afla. [..] Dar iti este interzis sa ataci orice tinta ce nu are caracter politic sau militar, caci astfel te vor numi criminal si vei actiona impotriva Dreptului Celor Inocenti, la viata.” [62]

          Al Muhajiroun justifica publicare acestei Fatwa, prin ideea sprijunului de care au nevoie musulmanii din Palestina si din Liban, impotriva asupririi dusmanului – aici, in acest caz statul Israel.

„Este o obligatie a musulmanilor din intreaga lume de a raspunde acestei chemari, verbal, psihic, financiar, si militar, de a-si elibera fratii din Palestina. Acest Jihad, impotriva evreilor va continua pana cand acestia se vor retrage dintr-un teritoriu ce nu le apartine, din intreaga Palestina, incluzand, bineinteles Fasia Gaza si Inaltimile Golan. Fortele aliatilor acestor pagani nu ne sperie desi isi proclama atat de ostentativ puterea.” [63]

          Manifestul reprezinta o chemare la terorism. Aceasta Fatwa este o chemare cat se poate de clara la o lupta impotriva ocupantilor israelieni si a aliatilor acestora. Musulmanii din intreaga lume, au dreptul legal de a ataca „tot ce poarta steag ne-musulman.” [64]

          De asemenea. acestia nu trebuie sa se teama de moarte. Allah le va darui in Paradis mai mult decat niste simple placeri ale vietii. Credinta e tot ce au mai de pret; iar orice fapta comisa le va fi iertata.

          Fatwa se incheie cu un salut adresat rezistentei musulmane din Palestina si ii indeamna sa continuie la fel de puternic si plini de demnitate, pentru a elibera intreaga Palestina si de a instaura Califatul.

          Al Mujariroun, nu este singurul care a chemat intreaga populatie musulmana la un Jihad Global, impotriva Israelului. Ahl Us Sunnah wal Jamma, format la scoala lui Bakiri, ce s-a desprins mai apoi de gruparea acestuia, a organizat o demonstratie, in fata ambasadei Israelului, din Londra pe data de 19 februarie a anului 2006 sub deviza „Jihad pentru Palestina” .

          La fel ca si Omar Bakri, acesta indeamna toti musulmanii sa sutina lupta impotriva dusmanilor lui Allah. Adeptii lui wal Jamma, au datoria de a le vorbi tuturor imamilor moscheelor si conducatorilor comunitatilor musulmane din intreaga lume, care la randul lor au datoria de a-i motiva pe credinciosi, pnetru a lupta impotriva „necredinciosilor dusmani” ai gloriei Lui Allah. [65]

          Musulmanii din intreaga lume nu trebuie sa uite ca Allah e cel ce ii trimite la Jihad – „este o obligatie a fiecaruia dintre noi de a indeplini ce spune cartea spune cartea Sfanta” . [66]

          Intr-un comunicat aparut pe site-ul gruparii Hamas, in data de 7 februarie 2006, Abdul Aziz al-Dimashqi, lider al acestei grupari acuza populatia iudaica astfel: „ Ce fac evreii astazi in Palestina?Pe un teritoriu ce apartine de drept musulmanilor? Distrug si nu dau pace celor ce de drept sunt stapani: adevaratilor musulmani.Hamas nu are intentia de a impune o noua dominatie. Hamas raspunde doar chemarii musulmanilor musulmanilor din Palestina, de a-i ajuta si sprijini. [67]

          Organizatia jihadista, de asemenea avertizeaza pe toti aceia ce nu vor asculta de aceasta chemare; mesagerul Lui Allah a promis umilinta si dizgratie tuturor acelora ce abandoneaza si ignora Jihadul, preocupati mai mult de placerile lumesti atata de efemere.

          Comunicatul se incheie astfel: „Daca terorist se numeste acela ce se opune unor ocupatii straine, ce doar lupta pentru Allah sI gloria SA, dar si pnetru dreptul la libertate, atunci noi suntem teroristi. ” [68]

          Conflictul West Bank, din anul 1993, dintre Palestina si Israel, a provocat reacii puternice din partea ambelor parti.

Statul iudaic a cedat presiunilor internationale si a desfiintat punctele de control dintre acest teritoriu, Inaltimile Golan si restul teriroriului israelian.

          La doua saptamani de la inceputul conflictului WorldNetDaily scria: „Intentia de a face pace a Israelului  a fost rasplatita cu o serie de atacuri armate a unor grupari palestiniene, cat si individuale, in cuida intelegerii semnate la data de8 februarie, a aceluiasi an, intre liderul palestinian Mahmoud Abbas si primul ministru israelian Ariel Sharon de a metine pacea. [..] 56 de rachete au fost trase asuptra comunitatilor evreiesti din Gaza, in ultimele doua saptamani; 48 de atacuri armate au avut locimpotriva fortelor armate israeline cat si impotriva civililor; cinci teroristi au fosr arestati inainte de a comite acte sinucigase cum bomba. ” [69]

          Intr-unul dinte buletinele informative ale BBC-ului, se metiona ca Israelul a arestat paletinieni. Dar nu a mentionat si ca acei palestinieni arestati, erau membrii ai Jihadului Islamic, ce aveau ordine precise de a produce atacuri cu bomba.

Este cazul lui Wafa Samir Ibrahim al-Bas. Sub pretextul necestitarii asistenei medicale avesta a patruns in Israel si s-a indreptat spre Centrul Medical  din Beerheba. Dorea sa isi arate „recunoastinta” fata de un gest umanitar ai Israelului, purtand o centrura cu zece kilograme de explozibil, pentru a o detona. [70]

          Yassi Beilin, ministru al Justitie pe atunci, in guvernul lui Ariel Sharon declara: „ Daca ruptura produsa intre Israel si Palestina nus e va rezolva in viitorul apropiat, va duce atata pentru noi cat si pentru palestinieni la un adevarat dezastru. [] violentele vor creste, de ambele parti in vedrea obtinerii aceluiasi lucru: o retragere din teritoriu fara nici un fel de compensatii in schimb si fara nici un acord de incetare a atacurilor gruparii Hamas. ” [71]

          „Comandantul fortelor aeriene israeliene, Generalul Eitan Ben-Eliyahu spunea: „ aceasta ruptura produsa intre cele doua parti, ce s epoate incheia cu o o retragere a trupelor si civililor nostrii din Gaza, nu va duce decat la un nou avant al gruparilor teroriste – acestea vor fi si mai aproape de statul iudaic. ” [72]

          Mahomed Abbas, considera teritoriul disputat, Inaltimile Golan si Fasia Gaza, teritoriu palestinian. Ariel Sharon a fost de acord cat si o mare parte a populatiei iudaice. Dar Negocierile de la Oslo au esuat, iar ceea ce a prezis  Yasii Beilin avea sa se adevereasca – era inceputul unui dezastru pentru ambele parti. Violentele, de ambele parti, au continuat pana in anul 2005, cand Israelul a acceptat planul „Quartetului” [73] de a se retrage din Fasia Gaza, retragere care a fost insotita de asemenea de violente.

          Daca israelienii s-au aratat, cel putin in aparenta cooperanti, alta a fost atitudinea de cealalta parte a baricadei.

Liderul militar al Jihadului Islamic, Abu Hamza delcara: „ Natura luptei cu evreii este natura unei lupte divine:dintre Dumnezeu si Rau; este de asemenea un conflict religios nu doar un conflict teritorial. ” [74]

          In opinia seicului Darwish al-Gharabli, liderul politic al Jihadului Islamic, „Israelul este ca un macelar; nu se va opri din a se extinde si dina deranja astfel ordinea lumii arame. Cuvantul PACE nu are inteles pentu evrei. ” [75]

          David Dolan, jurnalist al cotidianulul Jerusalem Post scria in 2004: „ Suntem inclestati intr-un conflict  cu Lumea Araba inca de la formarea statului Israel. Noi vrem o tara, ei vor o tara si mai mare. ” [76]

          Interesante sunt si declaratiile liderilor Yasser Arafat din 29 iulie 1998 si a lui Ariel Sharon din 27 noiembrie 2005. Ambele au caracter ofensiv si relva doua atitudini extrem de bine conturate.

          In cazul liderului palestinian, Yasser Arafat, acesta declara: „ Vom continua sa actionam prin acest Jihad; Sfantul oras Iersalim trebuie salvat de monstrii evrei. Trebuie sa punem capat complotului sionist. [] Credinta in acest Jihad si sprijinul Lui Allah ne vor conduce la victorie. [..] Monstrii au aliati. La fel de asemanatori ca si ei. ” [77]

          Presedintele Statelor Unite de atunci, Bill Clinton, prezent si el la Conferinta pentru Ierusalim, din Maroc de la 29 iulie 1998, nu i-a replicat nimic liderului palestinian desi aluzia, la aliati era clar indreptat spre el.

Conferinta, a reprezentat doar un inceput pentru delcaratiile incediare ale lui Yasser Arafat. Tot in 1998, ziarul palestinian Al-Hayat al-Jadeeda, a publicat o declaratie a acestuia:

„Musulmani ai tuturor teritoriilor asuprite, prieteni, rude si Palestina si nu numai, camarazi de arme si in lupta impotriva dusmanilor, intesificativa eforturile si astfel sa ardem pamantul de sub picioarele invadatorilor. ”  [78]

In opinia sa, Jihadul trebuie privit cas o natiune. Natiunea araba, a musulmanilor  este una a sacrificiului, a luptei dar si a credintei. Jihadul va continua pana cand steagul Natiunii Arabe,, va flutura deasupra Iersusalimului, capitala de drept a palestinei.

          Cea de a doua  declaratie, este cea a lui Ariel Sharon, prim-ministru  al Israelului la acea perioada. Acesta i-a avertizat, direct si clar pe palestinieni  ca nu au nici o sansa de a-si  dobandi independenta, atata timp cat nu vor lupta impotriva gruarilor islamiste, pana nu vor pune capat ofensivelor, din teritoriile ocupate. Declaratia vine la o zi de la atacul sinucigas  al unui membru al Jihaduli Islamist, din Fasia Gaza, ce a ucis cinci soldati israelieni. Sharon declara clar:

„Nu voi negocia. Conducerea palestiniana nu a fosr in stare sa indeplineasca conditiile cerute de statul iudaic – in primul rand, de a dezarma Jihadul Islamic din teritoriu. Este cazul Hamas-ului si a altor grupari de acest gen. ”[79]

De asemenea, Sharon a specificat ca nu vor exista nici un fel de negocieri, pana cand Abu Mazen nu va confrunta gruparile teoriste: „ Daca autoritatile palestiniene nu vor lua amsuri ugente si serioase impotriva terorismului, nu va exista nici un fel de progres dimplomatic pentru cele doua parti; si, trebuie sa spun, ca regret daca se va ajunge la asa ceva. [..] Intr-o astfel de conjunctura, nu ma voi intalni cu Abu Mazen, iar palestinieii isi vor pierde treptat toate visele nationaliste. ” [80]

          Dupa atentatul sinucigas cu bomba, soldat cu moartea a cinci soldati israelieni, din Inaltimile Golan, de la data de 26 februarie 2005, minstru Apararii israelian, Shaul Mofaz, si-a exprimat punctul de vedere : „ Pentru aceste grupari teroriste, implcarea nevinovatilor in acest Jihad al lor, este tratata ca un fapt natural. Noi, vom face tot posibililul pentru a distruge infrastructura acestor organizatii , care au au provocat numeroase acte de teroare. [..] Vom incerca sa evitam producerea daunelor populatiei palestiniene. Tinta noastra este cu totul alta. ” [81]

          De cealalta parte, liderul palestinian, Abbas, este de parere ca cererea autoritatilor israeliene , de a dezarma Hamas-ul si alte organizatii islamice de acest gen, va provoca un razboi civil. El considera o iluzie ideea ca, aceasta cerere va putea fi indeplinita vreodata.

          Gruparea Hezbollah, este si ea neindulecata in ura sa fata de statul Israel, pe care il considera o conspiratie Occidentala, implantata in Orientul Mijlociu pentru a asigura instabilitatea regiunii; ea crede ca Israelul are planuri expansioniste in Orientul Mijlociu, declarand ca viseaza sa creeze un stat Mare, de la Eufrat pana la Nil.

          La 16 februarie 1985, gruparea libaneza Hezbollah si-a facut debutul public , printr-o brosura al carei continut era redactat sub forma a 25 de titluri, care explicau amanuntit mesajul gruparii si ii stabileau orientarea.

          „Tot ce li se intampla musulmanilor din Afganistan, Irak, Filipine si oricare alte locuri afecteaza corpul Natiunii noastre islamice, din care suntem o parte iseparabila. [..] Fiecare dintre noi este soldat combatant, atunci cand se  inalta chemarea la Jihad, si fiecare dintre noi isi indepineste misiunea, in batalie pe baza obligatiilor legale. Caci Allah sta inapoia noastra, sprijinindu-ne si aparandu-ne in timp ce strecoara teama in inimile dusmanilor. ”[82]

„Lupta noastra cu Israelul provine dintr0 intelegere ideologica si istorica a faptului ca aceasta entitate sionista este un agresor prin dezvoltare  si formare si exista pe un pamant uzurpat cu pretul populatiei musulmane. Si astfel, confruntarea noastra vu aceasta entitate nu se poate sfarsi decat dupa ce existenta ei va fi cimplet eliminata. Pe aceastabaza, nu admitem si nu respectam nici o deczie de incetare a focului impotriva ei, nici nu aderam la vreun tratat de pace cu ea. ” [83] mai declara manifestul.

          Cand Vestul (SUA) , descris de catre Hezbollah ca „lumea tiranica pornita sa ne infrunte” , intra intr-o regiune, o face cu intentia de a-si scoate pe piata  principiile. Infiinteaza scoli, cu propria sa programa analitica, institutii culturale apusene, presa proprie, practic propriul sau mod de viata si de gandire, producand dezechilibre deosebit de importante.

          Comportamentul Administratiei americane a confirmat convingerea Hezbollah-ului, confor careia Israelul exista numai pentru a executa strategia americana si ca politica externa a SUA in Orientul Mijlociu este deseori interprinsa avand in vedere principalele interese ale Israelului. Pentru multi libanezi, resentimentele fata de Administratia americana au atins punctul culminant in timpul invaziei Libanului, in 1982, cand acesta nu a denuntat bombardamentele israeliene si uciderea a mii de civili nevinovati.

  1. Jihad in Europa. Extinderea

Robert Leiken, director al centrului Nixon, specializat in probleme de securitate nationala a realizat, in 1995 un studiu referitor la prezenta jihadistilor in Europa. Dintr-un esantion de 373 de cazuri studiate, un sfert dintre acestia proveneau din Marea Britanie, Franta, Olanda si alte atri europene.

Acesta declara, in acelasi an, pentru revista americana Foreign Affairs: „ Reteau Jihadista s-a extins in toata Europa. Declansatorul l-a constituit Razboiul din Afganistan. Din cafenelele  dosnice ale Copenhagai  si Rotterdamului, din casele de rugaciuni din Hamburg si Bruxelle, din scolile musulmane din Birminghton si Londra, din inchisorile din Madrid, Milan si Marseille, imigrantii musulmani si descendentii lor se ofera voluntari noului Jihad Global.” [84]

          Sunt aproape 15 milioane de musulmani in Europa. Cel mai mare flux de imigranti a fost inregistrat in anii ’60 si ’70; si populatia musulmana continua sa creasca cu 7% in fiecare an in Austria, Italia, Spania, Suedia si Danemarca. Se estimeaza ca in anul 2025, numarul acestora se va dubla.[85]

          Matthew Levitt, angajat al Institutului Washington, specialist in domeniul terorismului concluziona: „Numarul jihadistilor dintre acesti 15 milioane de musulmani creste in fiecare zi. Raspandirea acestor miscari, acestor organizatii reprezinta un pericol atata pentru aliatii nostrii europeni cat si pentru SUA. Europa a servit deseori pentru conceperea si pregatirea unor atacuri ce au avut loc si in America.” [86]

         

Franta

Prima tara care s-a confruntat  cu o serie de atacuri cum bomba a fost Franta; cea care detine cea mai mare concetratie a populatiei musulmane de pe vechiul continent: 5 milioane. Acesta provin din fostele colonii franceze, in mod special din Algeria. In anii ’80 si ’90, o serie de atacuri cu bomba au zguduit Parisul. Atacurile au fosr justificate ca razbunari pentru colonizariile anterioare; pentru asuprirea populatiei musulmane algeriene.

Guvernul francez a luat masuri drastice impotriva acestora. Moscheile au inceput sa fie atent supravehgeate iar  imamii ce predicau  cu ura, chemand la Jihad orice suflet musulman, erau deportati. Franta a incetat sa acorde azil extremistilor  islamici cautati in tarile lor si a critica foarte dur  decizia marii Britanii de a-i accepta.

David Masci, angajat Pew Forum spunea: „ Integrarea musulmanilor este cruciala pentru viitorul Europeo. Este nevoie  de o cooperare, atat din partea guvernelor, cat si din partea populatiei.” [87]

         

Germania

Germania este cea de a doua tara a Europei ce detine cel mai mare numar de musulmani, dar acestia sunt predominant din Turica, care s-au integrat mult mai usor  decat algerienii in Franta si care nu au fost tentati in numar foarte mare de extremistii religiosi. Preocuparea fata de islamismul extremist, in Germania s-a indreptata spre mica comunitate araba ce este formata dintr-un numar de refugiati veniti din Orientul Mijlociu: in mod expres din Arabia Sudita si Egipt. Aceasta comunitate si-a avut si ea contributia la atentatul terorist din SUA, de la 11 septembrie 2001, conform FBI-ului. [88]

Spania

          Serviciile  secrete olandeze au interceptata in 2001, un grup de 15 membrii jihadisti ce planuiau  sa  arunce in aer  partea de est a unei statii nucleare. Acestia erau banuiti ca aveau relatii stranse cu grupari teroriste din Spania, care la momentul respectiv nu a acordat atentia cuvenita acestui pericol; atacurile gruparii extremiste basce ETA, erau deja prea mult. O greseala enorma, recunoascuta mai apoi de Guvernul spaniol.

Comunitatea marocana din Spania, a constituit o ascunzatoare perfecta pentru terorisii implicati in atentalele din Madrid,, din 11 martie 2004. 191 de persoane si-au pierdut viata in acesta atentat. Atacul a coincis cu alegerile Parlamentare din Spania. Desi autoritatile spaniole au acuzat gruparea ETA, modul de operare a fost evaluat de catre specialistii europeni in terorism cat si de cei americani, ca fiind al gruparii teroriste Al-Qeda, afiliata Jihadului Global.

Doua sunt cauzele principale ale acestui masacru: participarea militara a Spaniei la Razboiul din Afganistan si Irak, si condamnarile juridice extrem de dure date islamistilor radicali de catre judecatorul Baltazar Garzon. [89]

In sprijinul declaratiilor specialistilor europeni si a celor americani, referitoare la cei razpunzatori pentru atentatul din Madrid, vine un  mesaj al unui grup virtual – Abu Hafs al Masri – care s-a adresat in numele Al-Qaeda, revendicand atacul.

Spania a fost acuzata, alaturi de Italia, de catre Osama bin Laden, ca fiind una dintre tarile care sustin cel mai mult politica globala a Americii, implicit o politica anti-islamica. [90]

Cea mai detaliata declaratie impotriva implicarii trupelor spaniole in conflictul din Irak, a aparut in decembrie 2003, pe un site islamist. Cartea virtuala s-a numit ”Jihadul irakian, sperante si riscuri:o analiza a realitatii si o viziune asupra viitorului, pasii necesari pe calea binecuvantatului Jihad” .

In interiorul a 50 de pagini, opt dintre acestea sunt dedicate Spaniei. Acestea prezinta o analiza detaliata a politicii interne si externe spaniole; ambitiile primulul ministru Jose Maria Aznar; o balanta a intereselor partidelor de dreapta si de stanga spaniole, luand in calcul apropierea alegrilor Parlamentare din 14 martie 2004. [91]

Motivul principal al acestei analize, este crearea unei modalitati de a schimba politica acestei tari fata de SUA – mai exact pentru a provoca retragerea treupelor spaniole din Irak, ceea ce s-a si intamplat.

Se vorbeste mult de provocarea unor presiuni, asupra populatiei atata in Spania cat si in Italia, Polonia si Marea Britanie. „Secretul se afla in populatie, este cea care poate rasturna regimuri, este cea de la care Jihadul trebuie sa plece.” [92] declara presupusul autor al acestui material, Seicul Yiousef al Ayiri, ucis in iunie 2003, de autoritatile saudite.

In concluzie, guvernul spaniol, trebuie provocat intr-un anume fel, pentru a se retrage din Irak. Al Ayiri, de asemenea indeamna sa se profite de apropiatele alegeri Patlamentare, din aceasta tara.

          Daca atacul terosist din Madrid, a fosr cu adevarat provocat de Al-Qeda, acesta marcheaza o evolutie semnificativa a extinderii puterii gruparilor jihadiste in Europa, transformarea Irakului in „noul Afganistan”, cat si un nou  mod de operare al gruparii:utilizarea mai multor bombre corelate intre ele si declansate telfonic, si nu atacuri sinucigase.

          Luand in calcul declaratiile presei mondiale, Spania a devenit o importanta baza de recrutare pentru viitoarele „bombe umane”, ce sunt trimise in Irak, pentru a putea fi instruiti si pregatiti pentru „sacrificiile supreme: dar nu numai in Irak, tabere noi Al-Qaeda, de instruire au inceput sa apara in Mali, Niger si Mauritania.

Marea Britanie

          Ziarul The Times a publicat de-alungul anilor o serie de articole referitoare la celulele jihadiste de pe teritoriul Marii Britanii.

In numarul din 2 aprilie 2003, prima pagina a fost tinuta de un astfel de articol, acesta titra: „Promisiuni de martiraj si faima ispitesc noi recruti pentru Jihad”. Daniel McGrory, autorul articolului, trateaza amploarea manifestarilor si mobilizarilor jihadiste din ultimul an: „ O veritabila legiune  straina de musulmani, dornici sa isi sacrifice vietile, in Jihadul impotriva Americii, sunt momiti din Europa spre Irak, cu promisiunile de rigoare – vor fi martiri iar Allah isi va deschide portile Paradisului pentru a-i primi.” [93]

          Din aceasta legiune straina a facut parte si Dhirem Baron, ce s-a schimbat radical dintr-un elev normal, ce locuia in partea de nord-vest a Londrei, intr-un membru „extrem de agresiv si nemilos”, dupa cum l-au descris serviciile securitatii Marii Britanii: „Dhirem Baron, reprezinta dovada extraordinarei puteri de persuasiune a acestor islamisti.” [94]

          Barot, a inceput sa participe din ce in ce mai mult la intalnirile conduse  de Mujedinul Abu Hamza, unul dintre cei mai renumiti predicatori musulmani din Europa.

          Pentru Abu Hamza, Jihadul este considerat un ajutor dat tuturor musulmanilor oprimati, din intreaga lume; „Allah vede si aude tot” , in conceptia sa, Allah are nevoie de cat mai multi credinciosi, dispusi sa isi sacrifice viata in acest Razboi Sfant.

          Ajuns intr-o tabara de pregatire a gruparii Al-Qaeda, din Kasmir, Dhirem Baron a devenit in doar cateva luni  unul dintre cei mai bun oameni ai gruparii. A invatat tehnici de fabricare a bombelor, cum sa manevreze cele mai moderne arme si de asemenea a devenit un expert in cele mai toxice substante cunoascute la ora actuala. Reintors in Marea Britanmie, se presupune ca a stabilit relatii foarte stranse cu Khald Mohamed, considerat de catre americani, „principalul arhitect” , al atentatului de la World Trade Center, din 1993.[95]

          Gina Khan, este o femeie de origine pakistaneza  ce locuieste in Londra de aproape  20 de ani; ea se declara impotriva radicalismului islamic ce se raspandeste tot mai mult printre membrii comunitatii ei.

„Aproape la fiecare colt  de strada exista o moscheie. Cel mai cunoscut predicator al orasului meu Brigminton, se numeste Mahomed Nasem. El predica despre faptul ca, populatia musulmana este tratata de catre toti englezii la fel cum au fost tratati si evreii de catre regimul nazist. [..] In ultimiii 15 ani, Birgmintonul a suportat  un flux foarte mare de jihadisti. Librariile vand foarte multe carti cu tenta radicalista, iar in moscheile de aici, se predica foarte mult despre ura si separatism.” [96]

          Khan, de asemenea vorbeste, in acest interviu dat  ziarului The Times, in anul 2007, despre toti cei care inteleg Islamul intr-un mod cat se poate de eronat. In opinia ei, fiecare are dreptul sa se apere, sa isi apere valoriile si teritoriul dar nu apeland la aect „nou” Jihad. Ea crede cu adevarat ca aceste numeroase moschee aparute, importa Jihad, si ca intreaga lume a inceput sa dea un sens radical intregului Islam.

Gina Khan, isi incheie interviul astfel: „ Foarte multi dintre noi nu avem nici o legatura  cu acest Jihad. Suntem musulmani dar in acelasi timp si englezi. Dar imi pierd timpul stabd de vorba cu cei care asculta acele predici radicaliste, de aceea dau acest interviu:pentru a va deschide ochii.” [97]

          Clericul extremist musulman, Abu Hamza al Masri, ii condamna la excludere pe cei ca Gian Khan, declarand: „ Niciodata nu ne uitam la pierderile suferite. Avem nevoie de oameni decicati trup si suflet Coranului. Pentru noi, timpul nu exista. Vom continua sa luptam de oriunde ne-am afla pentru a ne elibera oamenii si teritoriile. [..] Chiar daca vom recunoaste existenta de drept a statului Israel, chiar daca vom ajunge sa ne inchinam lor, SUA si chiar Israel, nu vor fi multumire.”[98]

Masri, acuza si Hamas-ul de tradare. Dorinta de putere politica, i-a adus pe acestia la adoptarea unei atitudini mult mai moderate fata de Israel.

Premierul Tony Blair, a tinut in 2007, un discurs in fata Camerei Comunelor pe tema extinderii extremismului religios islamic, in Marea Britanie; acesta a vorbit de declansarea unei campanii, numita „Propaganda unita”  prin care musulmanii din Anglia sa lupte impotriva gruparii Al-Qaeda si a gruparilor teroriste in general, de a integede ca Marea Britanie le-a oferit o viata mult mai buna in care nu sunt pesecutati, ci don contra respectati.

A-Qaeda a raspuns foarte violent impotriva acestei „propagande unite” . Canalul Awt al-Khilafa (vocea Califatului) , a difuzat pe parcursul a mai multor zile, programe ce contineau imagini ale atacurilor americane si britanice din Afganistan si Irak. Pe forumul jihadist, al Frontului Global Islamic (o aripa de propaganda a gruparii Al-Qeda) a fost postat, de asemenea urmatorul mesaj:

„ Speram ca aceste difuzari vor avea impactul dorit: de a chema la Jihad noi luptatori si de a ignora vorbele acestor asupritori.” [99]

Italia

          Incepand cu anul 1992, la scurt timp dupa infrangerea Amatei Rosii, in Afganistan, numarul radicalilor islamisti prezenti pe teriroriul Italiei  a inceput sa creasca  foarte mult. Ca si in celelalte tari europne, afluenta categorica a volutarilor mujajedini din tarile arabe a constituit  o caracteristica foarte importanta. Astfel, in doar trei ani, orasul italian Milan a devenit „locul cel mai fierbinte” al extremismului islamic.

          Guido Olimpio, cunoscut jurnalist si analist politic declara: „Sunt cinci motive pentru care Milanul a ajuns un loc atat de important pentru Jihadul Global:

1.prezenta Imamului Anwar Shabon aici;

2.existenta mocheeii Viale Jenner, important centru de recrutate , cu importante relatii in toata lumea araba;

3.pozitia geografica, ce permite un acces usor spre Nordul Europei, spre Balcani, SUA si Orientul Mijlociu;

4. prezenta numerosilor veterani afgani si a extremistilor nord-africani, ce detin legaturi importante cu lumea terorista;

5. facilitatea cu care se pot colecta fonduri, documente si armament prin nordul Italiei, de la alte fronturi jihadiste, in special  din Maroc sau Cecenia; [100]

          In urma investigatiilor, dupa atentatul de la World Trade Center din 1993, s-au descoperit legaturi foarte stranse intre celulele italiene si cele americane; inculsiv faxuri de incurajare si sprijin ale importantului membru Al-Qaeda, Ayman al Zawahiri.

          Ingrijorati de cresterea fenomenului extremismului  islamic, autoritatile italiene au inceput o supraveghere foarte atenta a orasului Milan, a comunitatilor musulmane  de aici. Astfel, au fost interceptate Operatiunea Sfinge si Operatiunea Ritorno ce au dus la condamnarea a 11 persoane, membre ale unor organizatii jihadiste.[101]

          Atata in sudul ccat si in nordul Italiei, o serie de grupari radicale si-au facut simtita prezenta: Grupul Armat Islamic, Grupul Combatant Islamic Marocan, Frontul Salvarii Alegerian, gruparea egipteana Gamaa iar lista poate continua.

          In pofida raidurilor  repetate ale politiei, celulele isi continuie activitatea, fapt ce scoate in evidenta radacinile profunde ale acestora.

          Unul dintre aceste raiduria dus insa si la o arestare foarte importanta, a lui Mahomed Rabei alias Mahomed Egipteanul, unul dintre cei care au pus la cale atacul terorist din Madrid. Aceasta arestare probabil a impiedicat noi atentate  pe teritoriul italian si nu numai.

          Viata in interiourul ceculelor din Italia, pentru membrii acestora este condusa de reguli extrem de stricte: securitatea si siguranta lor si a activitatilor, sunt considerate prioritare. Anumite locatii numite „case de siguranta” arata ca niste adevarate fortarete. Una dintre acestea se afla in Porta Venetia, o suburbie a Milanului.

          La 18 septembrie 2006, ziarul Corriere de la Sera, titra: „Al-Qaeda ameninta cu Jihad Italia in urma declaratiilor  facute de Papa Benedict al XVI lea. [102]

          Acesta, intr-un discurs tinut in fata unui auditoriu academic, in cadrul unei universitati germane a criticat invataturile Profetului Mahomed, ce indeamna la utilizarea violentei.

Un val de proteste a cuprins intreaga lume araba. Papa Benedict al VVI lea, si-a cerut scuze motivand: „ nu am avut nici o intentie sa provoc astfel de reactii. Ceea ce am vrut eu sa exprim a fost un indemn  la incetarea violentelor si a crimelor impotriva umanitatii.” [103]

Ca reactie la cuvintele Papei, Gruparea Mujajedinilor Shura, un grup umbrela, condus de aripa irakiana a gruparii Al-Qaeda, a publicat  pe internet o declaratie in care amenintau  cu adevarate masacre impotriva populatiei crestine din intreaga lume. „ Ne adresam celui ce venereaza o cruece astfel: singura alegere pe care o vei face in curand va fi: Islamul sau moartea! [..] promitem cucerirea Romei asa cum am cucerit si Constantinopolul.” [104]

Doua alte grupari umbrela din Irak, Jais al Mujahedeen – armata mujahedinilor si Asaeb al Irak al Jihadiya, au amenintat Vaticanul cu represalii; amenintari aparute pe site-urile islamiste, in urma declaratiilor Papei.

Ansar al Sunnah, o alta grupare irakiana, face amenintari mult mai violente: „Voi crestinilor, ultimul lucru pe care il veti mai vedea sunt sabiile dreptatii Islamului. [..] Ziua  in care armatele Islamului vor distruge mererezele Romei se apropie.”[105]

Liderul indeonezian ale celor mai mari grupari religioase musulmane din acest teritoriu, Nahdlatul Ulma (NU) si Muhammadiyah, este de opinie ca trebuie sa se treaca peste acest incident: „ Papa si-a cerut scuze, iar daca vor continua sa fie agresivi, intreaga lume va da cezare declaratiei initiale a pontifului” a declarat Hasyim Muzadi. [106]

Intre timp, Vaticanul a lansat  o fensiva diplomatica, pentru a le explica tarilor musulmane adevarata pozitie a         Papei fata de Islam.

Tarcisio Bertone, Secretarul de Stat al Vaticanului, a declarat ziarului Corriere de la Sera: „ambasadorii Vaticanului au fosr trimisi  sa le explice autoriatilor politice si religioase din tarile musulmane, intregul text al discursului Papei, care a fost extrem de bine manipulat  de extremisitii islamici.” [107]

Presedintele Frantei, la acea vreme, Jacques Chirac, a criticat, intr-un interviu acordat postului de radio, Europa 1, discursul Papei. Chirac a insistat pe ideea precautiei luand in calcul relatiile deja tensionate cu Lumea Musulmana: „Trebuie sa evitam sa facem confuzie intre Islam, care este o lume ce stie sa respecte si sa se faca respecatat si Islamismul radical, care este cu totul alta forma de comportament.” [108]

O atitudine moderata, ca si cea a liderului Muzadi, afiseaza si Mohamed Abdul Bari, secretar general al Consiliului musulman din Marea Brtanie. El este de parere ca scuzele Papei, adresate Lumii Musulmane, reprezinta un pas foarte important ce ar trebui apreciat ca atare atat de musulmani cat si de restul lumii: „O putere isi cere scuze. O mare putere recunoaste raul le care l-a provocat cuvintele sale in intreaga lume.” [109]

Rusia

In anul 2002, Charles Carlson, jurnalist al publicatiei, Russia Weekly, scria: „Telget Tajetdin, Suprem Mufli din Rusia a chemat la Jihad toti musulmanii din aceasta tara, impotriva SUA si a Marii Britanii.” [110]

Musulmanii din Rusia s-au divizat in doua, dupa declaratia lui Tajetdin. Unii care i-au rmat indemnul manifestandu-se violent, si altii care nu vor decat sa isi continuie vietile in comunitatile de pana atunci.

Telget Tajetdin, este vocea a doar 29 din cele 3600 de moschei, inregistrate in Rusia. Toate cele 29, au votat declansarea Razboiului Sfant, si in Rusia.

Un an mai tarziu, in Cecenia, un atentat  sinucigas jihadist a ucis 37 de civili.

„ Un sinucigas cu bomba jihadist s-a aruncat in aer ieri, in Cecenia, intr-un tren plin de oameni, in apropierea statiei Yessentuk, la ora locala 7:42 am.” conform publicatiei Russia Weekly .

In aceste conditii, purtatorul de cuvant  al Serviciilor Securitatii Rusesti, Sergei N. Ignatchenko, intr-o declaratie data presei, a vorbit despre acest atac indicand foarte clar: „ Modul de operare, a urmat toate caracteristicile atacurilor gruparilor jihadiste. [..] ”[111]

          De-a lungul primaverii si verii, Rusia a fosr zguduita de o serie de atentate asemanatoare – atacul sinucigas din Moscova, cu ocazia unui concert de muzica rock in urma caruia 64 de persoane si-au pierdut viata; atacul asupra unui spital militar din Mozdok, cat si cel asupra cladirii guvernamentale din Cecenia; impreuna, cele doua atacuri sinucigase au ucis peste 250 de persoane.” [112]

          Presedintele Rusiei, Vladimir Putin a deuntata aceste atacuri, numindu-le „atacuri teroriste” menite sa provoace doar suferinte, uni tari ce nu detine legaturi stranse cu SUA sau Mare Britanie.

          Ironic, George Bush, prededintele SUA, a facut anumite aluzii la declaratia lui Putin. Bush l-a indemnat pe acesta sa se intoarca in timp, mai exact in anii ’80, la invazia sovietica in Afganistan.

          In noiembrie 2005, Consiliul Shari-ah, din Cecenia a publicat pe internet, un manifest intitulat”Jihad- Solutii de azi” .

          In acest manifest, musulmanii moderati sunt indemnati sa inceteze negareaa tot ce spune Profetul Mahomed despre apararea valorilor Islamului, prin orice modalitate. Fiecare trebuie sa isi arate loialitatea, iar acest manigest reprezinta o chemare de noi recruti la Jihad.

          De asemenea, pe site-ul www. IslamOnline.com, Mufliul Taalat Tagil, a publicat in acelasi an, o Fatwa intitulata „Declaram Jihad in Rusia” , in care indeamna lumea musulmana la acte teroriste impotriva acestei tari. La cateva zile de la aceasta Fatwa, ea a fost declarata invalida de catre Consiliul Islamic Rus: „Declaratia lui Tagil reprezinta un real pericol pentru relatiile dintre Rusia si Lumea Musulmana. Cuvintele lui Tagil sunt considerate de catre noi un pacat, de aceea declaram invalida chemarea la Jihad a acestuia.” [113]

Olanda

          Cand Geert Wilders, un politician olandez, si-a adunat scrisorile primite in dimineata acelei zile de 6 noiembrie 2004, a descoperit o surpriza extrem de neplacuta. Printre facturi si note publicitare se afla si o scrisoare in care era numit „caine” si amenintat , ca in curand va fi decapitat . Scrisoarea era semnata „cei ce vor bine Islamului” .

          Doar cu 24 de ore inainte, Theo van Gogh, un important regizor olandez, cunoascut si pentru criticile  sale indreptate impotriva  musulmanilor fusese impuscat si apoi macelarit pe o strada aglomerata, de un militant radical jihadist. Dupa moartea lui van Gogh, acum, altii deveneau tinte, cum este cazul lui Geert Wilders.

          Brigada jihadistilor olandezi, a amanintat cu atacuri sangeroase, in aceasta tara;cu initierea unie campanii  a teorii, c enu va viza doar atacuri asupra unor trenuri sau cladiri guvernamentale ci, „dusmanii Islamului” , se vor „bucura” personal de aceste razbunari.

          In scrisoarea adresata lui Wilders, acestuia i se face o detaliere a pacatelor comise. El este acuzat de o campanie directa impotriva islamistilor. In viziunea lor, Wilders considera Islamul o problema ce perturba linistea in Olanda si de aceea unica solutie pentru a-l face sa taca este moartea: „Te vom prinde. Nicaieri nu te poti considera in siguranta. Te vom prinde si iti vom taia capul urat.” [114]

          Dupa uciderea lui van Gogh, ucigasul a lasat o hartie pe pieptul acestuia pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Pentru astfel de oameni sentimentul de mila nu exista”.

          Jihadistii olandezi au intocmit o lista cu cei pentru care mila nu exista. Rita Verdonk, ministrul pentru Integrarea Imigrantilor apare pe aceasta lista. Ea a dat o declaratie ziarului Sunday Times spunand: „Acest experiment social initiat de Olanda, de integrare a imigrantilor veniti din foarte multe tari musulmane, a dat gres. Am fost naivi sa credem ca acesti oameni pot convietui intr-o societate normala. [] Imigrantii marocani nu au invatat nimic despre valorile statului olandez. Pur si simplu nu au fost interesati.” [115] Fapt considerat surprinzator de catre comunitatile musulmane din Olanda. Acestia considera guvernul statului olandez depravat, plin de persoane dependente de narcotice si homosexuali, un guvern ce nu foloseste la nimic.

          Shahid, un student de origine marocana, pare o voce singuratica ce militeaza impotriva acestor atrocitati cum este cazul asasinatului lui van Gogh. El marturiseste ca nu era un fan al acestuia dar nu poate accepta sau intelege asemenea crime. In opinia sa cei responsabili de acest act sunt persoane bolnave mental, care au manipulat invataturile din Coran dupa cum au vrut, dandu-le un inteles radical ceea ce nu este adevarat. Shahid isi incheie mica declaratie data BBC-ului cu o rugaminte adresata intregii lumi de a nu judeca orice musulman ca fiind un jihadist radical. Acesta avea dreptate.

          In 2004 ziarul The Times a acordat prima pagina unui articol intitulat „Musulmanii cer un Jihad pentru pace”. Trei zeci de mii de musulmani au purtat un mars pe strazile Londrei impotriva acestor fanatici. Foarte multi dintre ei sunt membri comunitatii musulmane britanice  Ahmadiyya, care cu un an inainte, in satul Tilford, langa orasul Farnham, Surrey au reunit cel mai mare numar de musulmani din Marea Britanie sub deviza „Jihad pentru pace”. Hadhrat Mirza Masroor Ahmad, conducatorul suprem al acestei miscari ii indeamna pe toti radicalistii islamici „sa se scuture” de valorile negative imbratisate, ce nu releva adevaratele valori islamice.

           De asemenea, Rafiq Ahmed Hayat, presedintele Asociatiei Ahmadiyya. din Marea Britanie, declara ca raspuns la acuzatiile premierului Tony Blair in privinta acestor noi adunari, considerate amenintatoare de catre acesta: „Da, este de asemenea o chemare la Jihad – la o batalie pentru inimi si minti, pentru a convige oamenii de faptul ca Islamul inseamna pace.

Norvegia. Danemarca.

          Intr-un interviu acordat jurnalistului Hjortur Gudmundsson, Mulahul Krehar, liderul grupului islamist radical Ansar al-Islam, ce locuieste in Norvegia, din 1991, acuza intreaga presa norvegiana numind-o depravata la o zi de la publicarea unor caricaturi ale Profetului Mahomed. „Razboiul a inceput. Acele caricaturi atat de jignitoare sunt cauza pentru care musulmanii din Norvegia si nu numai pornesc la razboi. Nu vom lua in calcul scuzele guvernelor Danemarcei si Norvegiei. Razboiul a inceput.” [116]

          Gruparile islamiste din intreaga lume au reactionat extrem de violent. Hezbollah a anuntat pregatirea unor atacuri sinucigase extrem de violente in Danemarca si Norvegia.

          Imamul Nazem al Masbah, Imam in Kuveit este de parere ca cei care au publicat acele caricaturi despre Profetul Mahomed trebuie ucisi.

          Peter Mendelson, comisar al UE, a criticat dur deciziile altor publicatii de a republica acele caricaturi atat de jignitoare la adresa Islamului. „Nu fac decat sa puna si mai mult gaz pe foc”.

          Hosni Mubarak, presedintele egiptean, acuza acele caricaturi ca fiind adevarate declansatoare de noi acte teroriste in intreaga lume.

          In schimb, primul ministru danez, Anders Fogh Rasmussen, apara libertatea de exprimare a presei: „Ziarul danez Jyllands Posten care a publicat primul caricaturile, nu a facut decat sa actioneze in spiritul libertatii presei.” Declaratia a socat opinia publica franceza. Nicolas Sarkozy, ministru in Guvernul francez, la acea vreme s-a aratat profund socat de aceste cuvinte.

          Intre timp, caricaturile au fost publicate in zece ziare din intreaga lume. Cotidianul Le Monde, chiar a mers mai departe, si a publicat propriile noi caricaturi, avandu-l ca principal subiect tot pe Profetul Mahomed.

          De asemenea, ziarul France Soir a sustinut declaratia primului ministru danez Rasmussen, in ceea ce priveste libera exprimare a cuvantului. In Tunisia si Maroc, vanzarea ziarului a fost interzisa. [117]

          Desi aceste caricaturi au atras foarte multe critici, ele au redat un sentiment de unitate europeana in fata radicalismului musulman. Intr-o democratie, libertatea cuvantului este foarte importanta iar presa trebuie sa se bucure de drepturi depline in acest aspect.

  1. Jihadul american

Steven Emerson, corespondent al CNN-ului, scria in decembrie 1992: „Jihadul american: teroristii ce traiesc printre noi”; articolul avea ca subiect relatari socante de la o intrunire a celor mai importante personalitati jihadiste, ce a avut loc in acelasi an in Oklahama City.

Deghizat, doar musulmanii aveau acces inauntru, si ajutat de un jihadist din multime, a reusit sa asculte predici extrem de violente la adresa evreilor si Vestului.

Khalid Misha’al, liderul gruparii teroriste Hamas, a erut urgentarea Razboiului Sfant impotriva celor ce strica ordinea Lumii Islamice. „Multimea devenise extrem de agitata. Misha’al indemna la violenta orice suflet musulman. Violenta si moarte pentru evrei si americani. [] Moarte evreilor. Moarte Vestului; acestea au fost cuvintele pe care multimea le striga la unison. [] Mai auzisem si inainte astfel de indemnuri rasiste dar nu pe teritoriu american. Eram socat.” [118]

Provocat de aceasta reuniune, Steven Emerson a initiat o campanie numita „Pe urmele Jihadului”. Primul intervievat a fost Abdullah Azzam, mullah palestinian, considerat primul musulman ce si-a chemat fratii la un Jihad global, impotriva URSS-ului in Afganistan. Azzam s-a aratat extrem de cooperant. A povestit despre intreaga lui familie, precizand ca o mare parte a ei este raspandita in intreaga lume, inclusiv in Statele Unite, mai exact in Chicago. Reintors in SUA, Steven a luat legatura cu unul dintre nepotii lui Azzam. Acesta pe numele sau Khalid, s-a aratat la fel de cooperant ca si unchiul lui: „Am stat de vorba intr-un mic restaurant cu specific oriental in Bridge View, Illinois, la sud-vest de orasul Chicago. Parea ca nu e la curent cu faptul ca adun informatii despre Jihad dar nici nu am vorbit despre asta. I-am dat o explicatie simpla cum ca eram interesat de intreaga lor familie, sa scriu despre ei. Mi-a povestit despre Hudaifah, unul dintre fii lui Abdullah, care incearca sa mentina unita organizatia tatalui sau din Peshawar.” [119]

Mai tarziu, Emerson s-a indreptat impreuna cu Khalid spre Moscheea din Bridge View. Imamul de aici se numea Jamal Said. „Am realizat ca ma aflam adanc, in inima gruparii Hamas. Peretii vestibulului erau acoperiti cu postere Hamas si indemnurile lor la Jihad. Totul era in araba dar posterele erau destul de explicite: pumnalele musulmanilor infipte in evrei, steaguri americane sfasiate si calcate in picioare de catre musulmani. Aveau chiar si o camera speciala si carti teroriste. Toti erau imbracati in negru iar geaca mea rosie parea sa-i ofenseze teribil. M-am apropiat de Jamal Said si l-am intrebat daca-l cunoaste pe Abdullah Azzam. Khalid a tradus pentru mine. Imamul a adoptat o pozitie extrem de defensiva dupa intrebarea mea. Pe un ton rece mi-a replicat ca nu s-a intalnit niciodata cu acesta. [120]

          Cu cateva luni inainte de aceasta intalnire dintre jurnalistul Emerson si Jamal Said, doi membri Hamas ce frecventau foarte des Moscheea din Bridge View au fost arestati in Israel si acuzati de trafic de bani. Unul dintre acestia Mahomed Jarad

a declarat autoritatilor israeliene ca a fost trimis in aceasta misiune de nimeni altul decat Jamal Said.

          Informatiile adunate de Steve Emerson au fost difuzate la 21 noiembrie 1994, sub numele de „Jihad in America”. Gruparile militante jihadiste si-au inceput protestele inca de dinaintea difuzarii emisiunii. Aveau si de ce. Imaginile ii aratau pe mullahi predicand pentru Jihad si violenta impotriva Israelului si a SUA. Documentarul de asemenea scotea in evidenta numarul din ce in ce mai mare al recrutilor din  America ce se alatura Jihadului. Atat programul sau, cat si Emerson au fost foarte dur criticati. Steven a fost numit printre altele rasist si cruciat. Documentarul a fost criticat ca fiind „fabricat” si ca nimic din ce prezinta nu este adevarat.

          Concluzia acestei emisiuni a fost cat se poate de clara: Emerson a reusit sa dovedeasca ca gruparile islamice extremiste sunt decise sa raspandeasca Jihadul in SUA. De cealalta parte a baricadei aceste grupari islamice neaga orice acuzatie.

          Intr-un interviu acordat televiziunii Al-Jazeera in 1998, Osama bin Laden declara deschis Jihadul impotriva SUA: „Sa ii ucizi pe americani si pe aliatii lor deopotriva civili sau militari este datoria fiecarui musulman, ce o poate face in oricare tara in care este posibil.” [121]

          Tot in acelasi an WorldNetDaily titra: „Razboiul vine acasa. Invata mai multe despre radicalismul islamic si vei fi mai protejat.” Joseph Farah, autorul acestui articol critica „naivitatea”, cum o numeste el, a populatiei americane de a nu sesiza pericolul care se intinde. [122]

          La 1 martie 1989, o curte federala a districtului Brooklyn, l-a condamnat pe Ghazi Ibrahim Abu Maizar, la inchisoare pe viata. A fost acuzat ca a conspirat impotriva populatiei americane, in incercarea de a provoca un atac cu o arma de ucidere in masa, o bomba. Desi Abu Maizar nu a ranit pe nimeni, cand autoritatile americane i-au cercetat locuinta in anul 1997, au gasit suficiente dovezi ce au relevat pregatirea intensa pentru a arunca in aer o locatie americana, in aceeasi zi. S-a gasit chiar si un bilet considerat de adio in care americanii si evreii erau amenintati cu noi atentate. Biletul era semnat alljeihd far all agssa, ceea ce se poate traduce astfel: Miscarea Jihadului Istoric.

          La proces Abu Maizar si-a justificat intentia in fata curtii astfel: „Am vrut sa pedepsesc SUA pentru sprijinul pe care il acorda Israelului. Speram sa ucid cat mai multi evrei intotdeauna am visat sa devin un martir.” [123] Dupa pronuntarea sentintei Abu Maizar si-a ridicat Coranul deasupra capului exclamand: Allahu Akbar – Dumnezeu e mare.

Abu Maizar reprezinta o miscare foarte mare, fundamentalismul islamic, in numele caruia musulmanii asemenea lui sunt gata sa comita acte de violenta atroce, de a-si sacrifica vietile in efortul de a pedepsi America si in special pe evreii din aceasta tara.

Lumea Islamica condamna SUA pentru imoralitatea in care traieste cat si pentru relatiile stranse pe care le are cu statul Israel. Mahomed al Asi, liderul moscheei principale din Washington, in cadrul unei predici tinute in ianuarie 1992, declara: „Daca americanii isi mobilizeaza fortele militare in Golful Persic, noi vom crea un alt front pentru razboiul nostru in Lumea Musulmana si in special acolo unde exista interese ala politicii externe ale acestui stat. In Egipt, Turcia, India si altele. Vom lovi impotriva intereselor americane de aici.” [124]

Imamul Siraj Wahhaj, este considerat unul dintre cei mai respectati conducatori musulmai de pe teritoriul SUA. El nu doar predica pentru inlocuirea Guvernului american cu unul al Califatului ci si incearca acest lucru. La procesul Seicului Abdel Rahman, acuzat de planuirea unor atacuri teroriste cu bomba, impotriva unor locatii din New York, Wahhaj a depus marturie in apararea acestuia incercand sa scoata in evidenta faptul ca sistemul american este corupt si nedrept contrar celui islamic, in care domneste ordinea. Seicul Abder Ahman este considerat de FBI, dupa bin Laden cea mai mare amenintare impotriva SUA.

Atacul terorist din 1993, de la World Trade Center a fost doar o parte a strategiei sale revolutionare de a cuceri „teritoriul ne-credinciosilor” prin utilizarea violentei. Ideea este de a le distruge simbolurile de care sunt atat de mandri. Marsul Jihadului trebuie sa continue, in opinia lui Rahman, pana cand americanii vor deveni complet demoralizati.

Dupa parerea lui Daniel Pippes, celebru jurnalist in SUA, RAhman nu ia in calcul un aspect. Astfel de atacuri cum au fost cel din 1993 sau masacrul atat de bine cunoscut din 11 septembrie 2001 din nou asupra World Trade Center, soldat cu moartea a peste trei mii de persoane si naruirea Gemenilor, ii motiveaza pe americani impotriva acestor grupari; sa fie uniti, sa dea dovada de patriotism.

„Cei care practica acest Jihad, nici macar nu-si mai cunosc bine motivatiile. E un razboi orb. Alta explicatie nu gasesc pentru uciderea a catorva sute de musulmani in dezastrul World Trade Center din 2001.

Raspunsul gruparilor islamiste nu a surprins. Uciderea a celor cateva sute de musulmani va fi inteleasa de catre Allah si iertata. In opinia lui al Zawhiri, membru al gruparii teroriste Al-Qaeda, acei musulmani sunt martiti ai aesctui Razboi Sfant declarat Statelor Unite ale Americii.

Prezenta credinciosilor musulmani, intr-un teritoriu atat de corupt cum este cel american este de a predica adevaratele valori ale Lumii Musulmane si de a aduna cat mai multi adepti. Chinul de a trai intr-o astfel de lume merita indurat. Raul trebuie inlocuit cu binele, de catre musulmanii din America, altfel ei nu au dreptul de a trai. De oriunde vor veni acesti predicatori, ei trebuie sa aiba un singur scop: acela de a raspandi si impune voia lui Allah. Mesajul transmis de ei, trebuie sa fie clar si cat mai ferm. Membrii gruparilor islamiste de pe teritoriul SUA au datoria de a-si uni eforturile pentru a educa opinia publica americana cu privire la tot ceea ce inseamna Islam.

Islamistii trebuie sa faca tot posibilil pentru a-si impune ideologia. Un mediu islamist trebuie creat in primul rand in SUA. Comunitatile musulmane trebuie sa primeasca cat mai multi membri. Principalele puncte ale acestei campanii sunt:

1.     Permiterea manifestarilor islamiste in locuri publice cum ar fi, de exemplu recitarea in cadrul institutiilor publice de invatamant, la inceputul orelor de curs a formulei  „In numele Lui Dumnezeu cel milostiv”.

2.     Existenta anumitor privilegii acordate musulmanilor – noilor imigranti cat si celor angajati in cadrul institutiilor acestei tari.

3.     Interzicerea jocurilor de noroc si a bauturilor alcoolice considerate adevarate ofense la adresa Islamului.

4.     Pedepsirea oricarui individ ce critica valorile islamiste si actioneaza impotriva lor. [125]

Siraj Wahhaj, cleric islamist din New York, declara BBC-ului in 2002: „Implementarea Shari’a in SUA se apropie foarte repede. Am o viziune despre America – musulmani ce vor detine proprietati private pe tot cuprinsul teritoriului, afacerile musulmanilor extinse la cele mai ridicate niveluri, magazine, toate apartinand musulmanilor.” [126]

Mahomed Hisham Kabbani este unul dintre putinii clerici musulmani din SUA care se opune acestor conceptii radicale. In opinia sa 80% din numarul total al moscheelor de pe teritoriul american au fost preluate de acesti extremisti; si nu doar moscheele cat si scoli, centre ale comunitatilor musulmane, organizatii cu caracter politic, sindicate, intreprinderi comerciale, care tind de asemenea sa aiba o viziune militara, ostile predominantei ordinii americane, ce sustin inlocuirea acesteia cu cea Islamica.

La scurt timp dupa 11 septembrie 2001 presedintele George W. Bush a tinut un discurs in care nu a adus ofense populatiei musulmane de pe teritoriul american si nu numai: „Musulmanii din SUA reprezinta adevarate valori ce trebuie pretuite. Ei sunt doctori, avocati, profesori de drept, fac parte din armata si marina, antreprenori, administratori si nu in ultimul rand parinti. [] Exista milioane de americani musulmani care iubesc aceasta tara la fel de mult ca si mine, care respecta simbolurile acesatei tari la fel de mult ca si mine.” [127]

Dar situatia este mult mai complicata de cat a prezentat-o presedintele american.

Desi nu toti musulmanii din America au legaturi cu anumite grupari teroriste si in concluzie nu imbratiseaza ideile radicaliste si extremiste ale acestora, au scopuri si dorinte comune: respect si drepturi egale poate chiar si privilegii pentru toti musulmanii din America.

Totusi, in scop de a ucide peste tri mii de persoane, de a comite o asemenea atrocitate nu trebuie neglijat. Prin dezastrul de la 11 septembrie 2001, Lumea Musulmana si-a aratat extraordinarea capacitate materiala cat si puterea de perseverenta. Nu e simplu sa actionezi cu o asemenea amploare fara a fi realmente motivat.

Ambitia Islamului de a cuceri SUA nu este una noua. Primul misionar musulman venit din afara, a ajuns in SUA in anii ’20, declarand mandru: „Planul nostru, al Islamului, este de a cuceri acest teritoriu. Astfel de sperante au devenit realitate:

1.     Omar Abdel Rahman – Seicul orb condamnat la inchisoare pe viata, ce a chemat la Jihad pe toti musulmanii din SUA, un JIhad impotriva necredinciosilor; Rahman este autorul moral al primului atac World Trade Center, din 1993.

2.     Un american ce s-a convertit la Islam, veteran al rezistentei din anii ’80, impotriva URSS, din Afganistan, si reintors in SUA a declarat: „este datoria oricarui musulman sa duca la bun sfarsit acest mars al Razboiului Sfant – pana cand vom elibera America.” [128]

3.     Ismail al Faruqi, primul teoretician „cu diploma” al fundamentalismului religios islamic descria America in felul urmator: „Nimic nu ar fi mai frumos decat ca acest teritoriu tanar, roditor si bogat sa intoarca spatele trecutului sau si sa marsaluiasca spre adevar sub deviza Allahu Akbar.[129]

4.     Siraj Wahhaj, unul dintre cei mai cunoscuti clerici din SUA, sustine ca o lume musulmana unita in acest teritoriu poate duce la alegerea conducatorului lor de presedinte. Pentru el 6 – 8 milioane de musulmani uniti, din America pot lua puterea.

5.     Shamim A. Siddiqi, a scris o carte intitulata „Legea Islamica” cu scopul ca musulmanii din America sa creeze un culoar puternic in Washington pentru a promova Islamul in aceasta tara ca in orice tara de pana atunci.

La doar o luna de la atacul terorist din 11 septembrie 2001, un delegat musulman, prezent la conventia Aliantei Musulmane din America tinuta in San Jose anunta: „Pana in anul 2020 ar trebui sa avem un american de origine musulmana drept presedinte al SUA.” [130]

In august 2006 New York Sun titra: „Sindromul Jihadului subit loveste Seattle.” – in ajunul Sabbath-ului evreiesc pe data de 28 iulie, un terorist musulman de origine pakistaneza, pe numele sau Naveed Afzal Haq, a patruns in cladirea federatiei evreiesti din Seattle, inarmat. Haq a deschis focul omorand o persoana si ranind alte cinci. Inainte de a da drumul rafalelor Naveed Avzal a anuntat: „Sunt un musulman american. Si sunt furios impotriva Israelului. Am obosit sa nu fiu luat in seama; sunt si eu american dar ma deranjeaza politica de aliante a Americii. Vreau doar sa ne retragem oamenii din Irak.” [131]

Declan Walsh, corespondent al ziarului britanic The Guardian, a vizitat in 2007 Moscheea Rosie din Islamabad. S-a intalnit cu Abdul Rashid Ghazi, unul din liderii Jihadului pakistanez. Langa Ghazi un tanar pregatea filme propagandiste. Timp de 15 minute, prin fata lui Walsh se deruleaza imagini socante: soldati americani din Irak ucisi de un lunetist islamist denumit Juba. Ghazi are o reactie de extaz numind acele imagini extraordinare.

Moscheea Rosie - Lal Masjid -  a devenit un simbol al puterii jihadiste din Pakistan; are o pozitie strategica foarte buna, la nici o mila se afla Curtea Suprema, Parlamentul si Biroul Prim Ministrului. Lal Majid este condusa de Ghazi si de fratele acestuia Abdul Aziz – afacerea lor se numeste Jihad.

Plin de importanta, Ghazi vorbeste despre Osama bin Laden: „L-am cunoscut pe acest om mare doar odata in Afganistan in 1998. [] de pe atunci era impotriva prezentei americane in Arabia Saudita. Pentru noi el este un erou.” [132]

Ghazi se declara impotriva atrocitatilor comise impotriva civililor dand ca exemplu atacul din 11 septembrie 2001; acest tip de atacuri sunt impotriva valorilor Islamice.

„Declaratia de razboi impotriva americanilor care ocupa tara celor doua locuri sfinte”, emisa de bin Laden la 23 august 1996 contine 22 de pagini. El foloseste limbajul traditional referitor la cei ce „iubesc moartea” pentru a-si lansa amenintarile.

„Tie William[133], iti spun ca: Acesti tineri iubesc moartea asa cum tu iubesti viata. Ei mostenesc demnitate, mandrie, curaj, generozitate, sinceritate si sacrificiu din tata in fiu. Ei sunt cat se poate de devotati si de fermi in acest razboi.” [134]

Acestui avertisment i-a urmat la 23 februarie 1998 o Fatua intitulata „Jihad impotriva evreilor si cruciatilor” emisa de Osama bin Laden, impreuna cu alti patru lideri islamici. Declaratia incepe citand Versetul Sabiei (C 9: 5) si continua cu o expunere a revendicarilor facute de musulmani, iar apoi se adreseaza tuturor acestora:

„Porunca de a-i ucide pe toti americanii si pe aliatii lor civili si militari este o indatorire personala a fiecarui musulman ce isi poate indeplini aceasta sarcina, in orice tara este posibil.” [135]



[1] Paul L. Williams, Al-Qaeda-Fratia terorii, Bucuresti, Lucman, 2004, p. 178

[2] Jihad – in limba araba jahada - desemneaza o lupta atata militara cat si spirituala

[3] Coran  versetul 4:76, capitolul 23, Credinciosii

http://etext.virginia.edu/toc/modeng/public/HolKora.html

[4] Legea Shar’ah – lege islamica ce se refera la viata personala, familiara si devotionala a musulmanului enuntand totodata principiile de guvernare a statului islamic;legea porneste de la premisa ca puterea se afla in mainile musulmanilor

Patrick D.Sookhdeo, op. cit. , p. 34

[5] Paul L. Willliams, op.cit. , p.16

[6] Scoala Hanafi – scoala intemeiata de Abu Hanifa (699-767 d. Hr. ) in anul 722 d. Hr. ; considerata una dintre cele mai vechi scoli islamice in lume

[7] Paul L. Willliams, op.cit. , p.45

[8] Patrick D.Sookhdeo, op. cit. , p. 41

[9] Ibidem

[10] Scoala Hanbali-infiintata de catre Imamul Ahmad ibn Muhammad ibn Hambal (167-241 d. Hr. ) ; scoala cu o disciplina extrem de stricta

[11] Patrick D.Sookhdeo, op. cit. , p. 41

[12] Scoala Maliki- scoala de drept sunnitadenumita si „scoala gandurilor” ; scolala mult mai moderata in asamblarea legilor musulmane

[13] Jizya-taxa platita de ne-musulmani (evrei, crestini, sabeeni) intr-un stat islamic; taxa era insotita de diverse pactici cu rolul de a-i umili pe cei ce o plateau

Patrick D.Sookhdeo, op. cit. , p. 242

[14] Ibidem, p.53

[15] Ibidem, p. 13

[16] Ibidem, p. 14

[17] Ibidem, p. 15

[18] Ibidem, p. 55

[19] Abdullah ibn Umar (cc. 614-693d. Hr. ) – autoritate proeminenta a legii musulmane Hadith

[20] Patrick D.Sookhdeo, op. cit. , p.18

[21] “Jihadul adormit” – in Ka’bin Khadduri, Razboi si pace in Legea Islamica, p. 117

http://books.google.com/books=warandpeaceinthelawofislam/

[22] Patrick D.Sookhdeo, op. cit. , p.76

[23] Abdullah Azzam-important mujajedin pentru jihadul din timpul ocupatiei sovietice din anii ’80

 http://www.islamistwatch.org/texts/azzam/azzam.html

[24] Patrick D.Sookhdeo, op. cit. , p. 59

[25] FFI Rapport – Jihad in Europe – A survey of the motivations for Sunni Islamist terorism in post millenium Europe

http://rapporter.ffi.no/rapport/2004/01146.pdf

[26] Lumea Araba – unirea fortelor statelor musulmane si a tuturor musulmanilor din intreaga lume impotriva sovieticilor

[27] Cristian Delcea, op. cit., p. 253

[28] Ibidem, p. 255

[29] Paul L. Williams, op. cit., p. 123-124

[30] Patrick D.Sookhdeo, op. cit. , p.

[31] Ibidem, p.78

[32] Ibidem

[33] Ibidem

[34] Ibidem, p. 69

[35] Ibidem

[37] Cristian Delcea, op. cit., p. 251-252

[38] Patrick D.Sookhdeo, op. cit., p. 140

[39] Shahid - martir ce indeplineste sacrificiul suprem

[40] Patrick D.Sookhdeo, op. cit.

[41] Hala Jaber, op. cit., p. 81

[42] Ibidem

[43] Patrick D.Sookhdeo, op. cit., p. 145

[44] Ibidem, p. 146

[45] Ibidem

[46] Hadith – traditii despre cuvintele si faptele lui Mahomed si ale urmasilor sai

      Ibidem, p. 244

[47] Farhana Ali, Muslims Female Fighters: An Emerging Trend, 3 noiembrie, 2005, vol.3

http://www.jamestown.org/terrorism/news/article.html

[48] Ibidem

[49] Hala Jaber, op. cit., p. 84

[50] Ibidem, p. 85

[51] Ibidem, p. 85

[52] Ibidem, p. 86

[53] Mark Ferro, Socul Islamului – Secolele XVIII – XXI, Bucuresti, Orizonturi, p. 11

[54] Ibidem, p. 14-15

[55] morisci - sp. morisco, fr. morisque – populatie maura din Peninsula Iberica, convertita cu forta la catolicism, la mijlocul secolului.XVI, persecutata si dupa crestinare si expluzata din Spania

[56] Mark Ferro, op. cit., p.23

[57] 1967 – Razboiul de Sase Zile – conflict politic si militar intre statul Israel si o parte a statelor Lumii Arabe

[58] American Iraki officials offer insight into invasion of Bagdad on Frontline

      http://www.ket.org/pressroom/2004/fron-002209-homepage.html

[59] Patrick D.Sookhdeo, op. cit., p. 117

[60] Marc Ferro, op. cit., p. 34-35

[61] Fatwa-afirmatie cu autoritate facuta asupra unui aspect din legea islamica

[62] Jihad Fatwa against Israel, 2 octombrie, 2000

http://wwww.emergency.com/fatwa2000.htm

[63] Ibidem

[64] Ibidem

[65] Yahhov Lappin, Radical groups call on suporters to wage holy war against Israel and Denmark, Islam,      Muhamad Cartoons, 22 februarie, 2006

    http://wwww.ynetnews.com/articles/0,7340,L-32098,00.html

[66] Ibidem

[67] Yahhov Lappin, British group declares: „Israel is cancer. Islam is the answer”, calls on followers to cary out holy war, 7 februarie, 2006

http://wwww.ynet.news.com/articles/0,73,40, L-3269847,00.html

[68] Ibidem

[69] DISPUTED TERRITORIES: Forgotten Facts About Wst Bank and Gaza Strip, februarie, 2003

http://www.mfa.gov.il/MFA/MFAArchive/2000_2009/2003/2/DISPUTED%20TERRITORIES-%20Forgotten%20Facts%20About%20the%20We

[70] Faith,hate and charity:Transcript, 1 august, 2006

http://news.bbc.co.uk/2/hi/programmes/panorama/5234586.stm

[71] John Waage, Islamic Jihad: Israel’s Deat liest Threat, CBN News Online

http://www.cbn.news/cbnnews/world/israel/06071Sa.aspx

[72] Ibidem

[74] John Waage, Islamic Jihad: Israel’s Deat liest Threat, CBN News Online

http://www.cbn.news/cbnnews/world/israel/06071Sa.aspx

[75] Ibidem

[76] Jeff Jacoby, The Arab Jihad against Israel, The Boston Globe, 12 mai

http://christianactionforisrael.org/isreport/jihad.htm

[77] Arafat Again Urges Jihad Against Israel

http://www.likud.nl/extr45.html

[78] Jeff Jacoby, The Arab Jihad against Israel, The Boston Globe, 12 mai

http://christianactionforisrael.org/isreport/jihad.htm

[79] Chris McGeal, Israel targets Islamic Jihad,  The Gruardian , 28 octombrie, 200

http://wwww.theguardian.co.uk/israel/Stroty/0,2763,1602487,00.html

[80] Ibidem

[81] Ibidem

[82] Hala Jaber, op.cit. , p.56

[83] Ibidem, p.56

[84] Anthony Browne, The succesful integration of Muslims across the continent is vital if we are to stop the militants,  29 aprilie, 2004

http://www.windsofchange.net/archives/00149.php

[85] Ibidem

[86] Ibidem

[87] Ibidem

[88] Germany “well on the way to becoming a Muslim state by 2050, 15 noiembrie, 2006

http://www.jihadwatch.org/archives/014061.php

[89] Dr. Reuven Paz, Qa’idat al-Jihad, Irak, and Madrid: The firls tile in the domino effect? , 13 martie, 2004

http://www.e-prism.org/images/PRISM_Special_dispatch_no_1-2.pdf

[90] Ibidem

[91] Daniel McGrory, Promise of martyrdomand fame lures Western recruits, The Times, 2 aprilie , 2003

http://www.timesonline.co.uk/tol/sitesearch.do?sortBy=oldest&offset=-1&query=David%20McGrory%20articles&hitsperpage=10&sectionId=2820

[92] Global Research in International Affairs-The project for the research of Isamism Movements, 13 martie 2004

http://www.e-prism.org/images/PRISM_no_1_vol_3_-_Arabs_killed_in_Iraq.pdf

[93] Daniel McGrory, Promise of martyrdomand fame lures Western recruits, The Times, 2 aprilie , 2003

http://www.timesonline.co.uk/tol/sitesearch.do?sortBy=oldest&offset=-

[94] Ibidem

[95] Ibidem

[96] Mary Ann Sieghart, Our mosques are importing Jihad, The Times, 9 februarie, 2007

http://women.timesonline.co.uk/tol/life_and_style/women/article1354063.ece

[97] Ibidem

[98] Stephen Farell, It is either us or them, leaders of Islamic Jihad say, 18 septembrie, 2006

http://wwww.timesonlineco.uk/tol/news/world/leaders-jihad/article607379.ece

[99] Ibidem

[100] Europe: Italy: 7 to be tried as Jihad Recruiters, The New York Times, 14 iunie, 2007

http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9F04EFDE1E31F933A05757C0A9639C8B63

[101] Ibidem

[102] Kathlen Haahr, GSPC in Italy, The forward base of Jihad in Europe, 9 februarie, 2006

http://jamestown.org/terrorism/news/article.php?articleid=2369894

[103] Jenny Booth, Al-Qaeda threatens JIhad over Pope’s remarks

http://www.timesonline.co.uk/tol/news/worldal-qaeda-threatens/article707376.ece

[104] Ibidem

[105] Ibidem

[106] Hasyim Muzadi Interview

ttp://www.indonesiamatters.com/357/hasyim-muzadi-interview/

[107] Ibidem

[108] Martin Peretz, Declarationes, The new Republic,24 octombrie, 2003

http://www.tnr.com/doc.mhtml?i=20031103&s=diarist110303

[109] The Pope’s comments on Mohammed, New Advent, 15 septembrie, 2006

http://home.newadvent.org/2006/09/the_popes_comme.html

[110] Charles Carlson, Russia: Most Muslims Clergy Rebuff Call for Jihad against U.S. , Russia Weekly

http://www.cdi.org/russia/252-11.cfm

[111] Atef Moatamid, Declaring Jihad „A Major Sin” in Russia

http://www.islamonline.net/English/News/2003-04/14/article16.shtml

[112] Ibidem

[113] Ibidem

[118] Steven Emerson, American Jihad “The terorist Living Among us”

http://www.msnbc.com/news/715853.asp?pne=msnandcp1=1.html

[119] Ibidem

[120] Ibidem

[121] Ibidem

[132] Declan Walsh, Their Business is Jihad, The Guardian Unlimited, 20 martie, 2007-06-15

http://www.theguardian.co.uk/pakistan/story/0,,2038568,00.html

[133] Adica William Perry, ministrul american al Apararii

[134] Patrick D. Sookhdeo, op. cit., p. 56

[135] Ibidem

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 346
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved