masa

V. circulatia elitelor, elita, gulere albe / albastre

Ceea ce este opus elitei, ca parte pasiva si ca baza de recrutare a elitei, ca ansamblu de "publicuri' (la Etzioni). Intreaga sociologie a elitei impartaseste teza ca elita este fauritoare a istoriei, iar m. suporta actul guvernarii, manipularea si violenta elitei. Adeptii clasici ai acestei pozitii sint V. Pareto, G. Mosca, R. Michels. Ideea subiacenta, implicit impartasita de toti adeptii acestei teorii, este aceea ca, indiferent de modul in care s-a obtinut puterea, ea este trecuta in sarcina unei "elite guvernante'. Elita la A. Etzioni (The Active Society, 1971, p. 113) este purtatoarea "constiintei active' a societatii in raport cu "publicurile' (masa). M. (publicurile) devine "activa' daca elita ii ofera "contexte' pentru interpretarea si folosirea informatiei societale. Prin urmare m. la Etzioni este ansamblul "publicurilor' constituite in raport cu tipurile "contextelor' propuse de catre elite in vederea folosirii (interpretarii) informatiei societale.

Intr-un cadru distinct de abordare apare chestiunea la Ortega y Gasset in teoria sa despre "revolta maselor'. "Sufletul mediocru, stiindu-se mediocru, are indrazneala, spune Ortega, de a afirma drepturile mediocritatii si de a le impune pretutindeni' (La Revolte des Masses, Paris, 1937). La Ortega y Gasset, deci, avem o definitie culturologica a elitei (ca fiind opusa "mediocritatii m.'), dar si o definitie sociologica a m. ca fiind acea "parte mediocra revoltata'. Mediocritatea si numarul devin suportul unei reactii de mare amploare: "revolta m.'.

Ed. Shiils este cel care inalta conceptul la o cariera sociologica spectaculoasa in teoria sa despre geneza "societatii de m.': "pentru prima data in istorie mari agregate de fiinte umane, care traiesc pe un teritoriu foarte intins, au putut sa intre intr-o societate relativ libera fara a fi constrinsi'. A doua trasatura a "societatii de m.' este faptul ca, pentru prima data, in cadrul ei, "centrul' societatii (institutiile si valorile de legitimare) este direct si strins legat de "periferia' sociala, adica de m. propriu-zisa. Fara a-si pierde identitatea, "centrul' social este direct legat de "periferia' sociala (socotita in societatile traditionale o populatie marginala si marginalizata). In fine, a treia caracteristica a societatii de m. este atasarea individului la intregul social (nu la un "segment' al acestuia) si dezvoltarea unui sentiment de "afinitate' cu semenii. Cea de-a patra caracteristica a societatii de m. este expansiunea si deci difuziunea "culturii primare' (jocurile, spectacolele sportive, adica activitati cu un continut simbolic redus) asupra intregii societati (chiar daca "stratificarea culturala' a acesteia mentine "cultura superioara' sau "centrala', "cultura mediocra', reproductiva, neoriginala si "cultura primara', saraca in continuturi simbolice si bogata in continuturi hedoniste. Cresterea "culturii mediocre' si "brute' in cadrul societatii, atasarea individului la intreg si agregarea unui mare numar de indivizi in mari ansambluri fara interventia constringerii sint principalele trasaturi ale "societatii de m.' Societatea de m. este, asadar, societatea al carei regulator principal este m.

Desigur ca nu putem incheia aceasta caracterologie a conceptului fara a pomeni contributia sociologilor marxisti, in speta, a marxismului clasic. In toate teoriile elitiste ale m. s-a operat cu teza distinctiei dintre o "minoritate' organizata si rationalizatoare si o "majoritate' dezorganizata din care se compune m. In viziunea marxista, m. se organizeaza progresiv pe masura ce trece de la o compozitie de clasa difuza la o compozitie de clasa structurata, constienta de sine si organizata (partide, organizatii, institutii). Daca in teoria elitelor distinctia dintre elita si m. pornea de la o ierarhie bazata pe merite si succes, in teoria marxista a m. se porneste de la ideea unei ierarhii bazate pe bunuri (mijloace de productie, in primul rind). La Marx m. au un rol hotaritor in istorie, nu elitele. Istoria omenirii este o istorie de clasa in care rolul hotaritor a revenit m. nu elitelor, iar personalitatilor le revine un rol in masura in care se situeaza pe pozitia m.

Conceptul marxist de m. este, cum vedem, un "elaborat sociologic' adecvat epocii industrialismului clasic si productiilor de m., care cauta "corective' la problema conflictelor intr-o revolutie democratica si intr-una sociala (de socializare a mijloacelor de productie). Cum istoria merge, spune Marx, spre socializarea progresiva a muncii (axul afirmarii m. In istorie) dar si spre concentrarea puterii si a mijloacelor de productie (a proprietatii, in primul rind), urmeaza ca m. deposedate vor avea rolul decisiv in "rezolvarea' acestei contradictii, prin "revolutie proletara' (a m. proletarizate). Marx a edificat astfel o utopie eshatologica proletariana, conform careia "m. proletara' este eliberatoarea intregii omeniri. Acest "eshaton proletar' al viziunii mesianice a lui Marx sterge deosebirile dintre neamuri si comunitati, ineaca religiile intr-un singur cult, acela al proletarului, si astfel izvodeste modelul unei societati total masificate, omogenizate, fara religii si fara neamuri, in care stapineste egalitarismul total si, probabil, mediocritatea atotcuprinzatoare.  I.B.