Politia de Proximitate

In centrul imaginii observam obiectivele urmarite de Politia de Proximitate:

PdP nu lucreaza doar in beneficiul sigurantei obiective, ci urmareste sa sporeasca si sentimentul de siguranta al populatiei - care deseori difera de siguranta obiectiva - si construieste astfel increderea dintre populatie si politie. Experienta ne arata ca sentimentul de siguranta depinde in primul rand de cat de ordonata si sigura le apare imediata lor apropiere. Cetatenii nu isi formeaza sentimentul de siguranta din date statistice, care reflecta siguranta obiectiva. Unul din factorii determinanti pentru sentimentul de siguranta este prezenta vizibila a politiei.

In sectoarele exterioare ale imaginii observam cele patru directii principale pe care munca PdP trebuie sa le aiba in vedere pentru a putea atinge obiectivele amintite:

Contactul, comunicarea si prezenta politiei au o importanta centrala. Prezenta vizibila a unor politisti amabili sporeste sentimentul de siguranta al cetateanului, acesta este un fapt demonstrat. In plus: daca cetateanul il cunoaste personal pe politist, increderea sa va creste. Agentii de Proximitate isi concentreaza activitatea asupra acestui fenomen; cursurile de Analiza Tranzactionala, predate de instructori specializati, imbunatatesc      capacitatea de comunicare a tuturor membrilor fortelor de politie.

(Analiza Tranzactionala - AT - este o instruire in domeniul comunicarii, al carei punct central este gestionarea conflictelor).

Pentru a nu trebui sa fie nevoiti doar sa reactioneze la situatii negative (delicte, accidente, tulburari ale linistii etc) se practica o munca proactiva de prevenire menita sa impiedice aparitia acestor situatii. Aceasta este o misiune a intregii politii, cu precadere insa a agentilor de Proximitate.

A aborda problemele din perspectiva preventiva si a gasi solutii durabile necesita de multe ori activitati derulate in cadrul unor proiecte. Odata ce au fost identificate si analizate domeniile problematice, solutiile durabile nu pot fi gasite si traduse in concepte numai de politie, ci doar in colaborare si parteneriat cu institutii publice, organizatii neguvernamentale si cu cetatenii. Gestionarea acestor proiecte poarta numele de Security Marketing (marketingul sigurantei). In intregul aparat de politie, dar in special in politia de Ordine Publica, sunt instruiti specialisti capabili sa gestioneze acest tip de proiecte. Solutionarea preventiva si durabila a unor probleme demonstreaza populatiei ca problemele ei sunt luate in serios de catre stat si politie si ca se cauta solutii pentru problemele cetatenilor.

Cooperarea dintre cetateni si politie, dar si increderea reciproca, pot fi generate doar daca cetatenii inteleg care este misiunea politiei, ce obiective urmareste aceasta si cu ce masuri se doreste atingerea acestor obiective. De aceea, PdP foloseste toate instrumentele mediatice pentru a explica cetatenilor pe intelesul lor ce face politia. Munca de politie nu are aproape niciodata un caracter secret. De aceea este benefic ca aceasta munca sa le fie explicata cetatenilor iar acestia sa stie ce obiective de siguranta se urmaresc si care sunt mijloacele de atingere a acestor obiective. Eforturile de comunicare ale politiei intaresc de asemenea increderea.

Activitatea PdP in domeniile amintite conduce la sporirea sentimentului de siguranta si a increderii populatie, iar acest lucru la randul sau usureaza si imbunatateste munca de politie.

De aceea o definitie a PdP poate fi formulata astfel:

n      Politia de Proximitate, in sensul larg al conceptului, este metoda moderna de lucru a politiei, in care atitudinea fata de munca, stilul de conducere si strategia de organizare sunt orientate catre recunoasterea preventiva si pro-activa a problemelor comunitatii, care provoaca frica si nesiguranta, precum si a cauzelor care pot genera criminalitate si alte pericole, abordarea acestora precum si rezolvarea sau indepartarea lor in stransa legatura cu populatia si cu alte institutii. Ea defineste asadar activitatea de politie cu precadere preventiva.

n      Acest tip de activitate presupune o buna cunoastere a populatiei si crearea unui raport natural de incredere intre populatie si politie.

n      Pentru a realiza aceasta baza pentru un parteneriat, politia pune la dispozitie agenti pentru o comunicare permanenta cu populatia, asa numitii Politisti de Proximitate. Politia de Proximitate trebuie sa fie mereu preocupata sa realizeze actiuni de relatii publice si, in general, toata activitatea PdP trebuie sa fie transparenta.

n      Politistii de Proximitate se vor ocupa de problemele populatiei legate de o siguranta mai buna si de un sentiment de siguranta autentic. Ei vor initia si derula activitati preventive pentru cresterea sigurantei personale a cetatenilor. Pentru aceste actiuni ei vor identifica, contacta si atrage parteneri din societate.

2. Elementele Politiei de Proximitate

Definirea scopurilor acestei teme

O politie birocratica lucreaza dupa ierarhii, este autoritara si distanta. In schimb, o politie apropiata de cetateni se bazeaza pe o descentralizare a muncii de politie, in care anumite forme creatoare de actiuni combinate intre politie si populatie ar trebui sa contribuie la rezolvarea problemelor la nivel de sector/zona. Politia care mizeaza pe apropierea de populatie isi schimba imaginea de sine (propria sa imagine).

Politia trebuie sa faca tot ceea ce-i sta in putinta pentru a-si desfasura munca in parteneriat cu populatia. De aceea ea pune un accent deosebit pe prezenta si comunicare si construieste parteneriate. Cursurile de Analiza Tranzactionala sporesc capacitatea de comunicarea a politistilor cu partenerii lor (a se vedea si 2.1.1)

Acest aspect trebuie sa se regaseasca atat la nivel strategic (conducerea institutiilor si a serviciilor, conducerea politiei), cat si la nivel operational. Intr-adevar, cei ce intervin pe teren, politisti si alti actori, trebuie sa beneficieze de sprijinul sefilor lor in realizarea de proiecte in parteneriat. In plus, recunoasterea de catre conducerea diferitelor servicii a importantei acestui tip de abordare inlesneste munca zilnica de teren.

Acest parteneriat inseamna pentru politie ca locuitorii unui sector/unei zone, ai unei comune, dar si serviciile administratiei, autoritatile politice, comerciantii, bisericile, scolile, asociatiile, spitalele etc. sunt integrate in special in procesul de prevenire a infractionalitatii.

Politia se intelege pe sine ca un actor intr-un proces de rezolvare a problemelor locale si nu ca monopol profesional de rezolvare a problemelor. Deci Politia nu continua sa considere ca are o competenta exclusiva, ci se considera ca fiind un partener.

Fiecare partener trebuie sa isi asume raspunderea in domeniul propriu de competenta. Coroborarea diverselor domenii de competenta asigura gasirea unor solutii durabile pentru probleme.      

Anumite "servicii de consiliere", in cadrul carora activeaza toti cei ce intervin, inclusiv politistii, pot servi eventual ca locuri de intalnire pentru cetateni. Politia preia o "functie de furnizor de servicii" prin faptul ca ea joaca rolul de intermediar intre alte autoritati si organizatii.

Politia si competentele sale legale

din stanga: Spitalele

Oamenii politici

Bisericile

Comerciantii

Asociatiile

Scolile

Serviciile administrative

Abordarea oamenilor si comunicarea cu ei

Analiza Tranzactionala (AT) ne ajuta sa imbunatatim modul in care abordam oamenii din jurul nostru si in care comunicam cu ei, in special in situatii critice. Ea ne ofera un set variat de instrumente de rezolvare a problemelor, pentru ca, asa cum spunea Paul Watzlawick, "cine are doar un ciocan la dispozitie, tinde sa vada toate problemele sub forma de cuie."

Fundamentata de psihiatrul american Dr. Eric Berne (1910 - 1970), Analiza Tranzactionala este o teorie a personalitatii umane si a comunicarii interumane. Este o metoda de consultanta, de pedagogie si formare a adultilor si o cale spre o functionare mai buna a organizatiilor. Analiza Tranzactionala se aplica cu succes in companii de servicii peste tot in lume.

AT este o teorie a personalitatii omului si totodata o directie a psihanalizei. Obiectivul ei este sa dezvolte competentele personale si sociale.

Analiza Tranzactionala porneste de la trei idei fundamentale:

omul este in esenta in regula (OK);

oricine are abilitatea de a gandi;

omul isi influenteaza propria soarta si poate ca atare sa isi schimbe deciziile luate anterior.

Obiectivul AT este sa conduca oamenii intr-o directie care le permite sa abandoneze schemele negative sau limitative de gandire. Singura sau in combinatie cu alte metode, AT ofera un instrument eficient de rezolvare a conflictelor in viata profesionala si personala. Ea ajuta in special la aplanarea fara escaladare a conflictelor prin apelul la ratiune.

Conflictele

Chiar daca le resimtim ca fiind neplacute si probabil incercam sa le evitam, conflictele fac parte din viata. Rezolvarea constructiva a conflictelor si gasirea de alternative rationale de actiune pot insufla multa energie in viata profesionala si personala a politistului.

Modelul starii EU-ului

Analiza tranzactionala pleaca de la ideea ca fiecare om poate reactiona prin prisma a trei stari diferite ale EU-ului, pe care le dezvolta inca din perioada copilariei. Pe baza modelului structural sau a modelului de origine se poate analiza si determina originea starii EU-ului si cand s-a dezvoltat. La nivelul meta, adica la nivelul comunicarii, acolo unde interactioneaza sabloanele noastre de comunicare, persoana cu pregatire in AT are posibilitatea sa se lamureasca intr-o discutie:

daca partenerul simte, gandeste sau actioneaza intr-un mod dobandit anterior sau in prezent de la alte persoane cu autoritate (de ex. parinti). Se vorbeste in acest caz de EU-ul Parinte, EP.

daca partenerul simte, gandeste sau actioneaza asa cum a decis el insusi in mod constient, pe baza situatiei reale. Se vorbeste in acest caz de EU-ul Adult, EA

daca partenerul simte, gandeste sau actioneaza asa cum a decis el insusi in mod constient sau inconstient pe baza starii vietii sale. Se vorbeste in acest caz de EU-ul Copil, EC.

Obiectivul AT

Obiectivul este acceptarea propriei persoane (eu sunt OK, asa cum sunt, chiar si cu deficientele mele) si o schimbare a atitudinii obisnuite de pana acum. Claritatea obtinuta in legatura cu propriile valori si sentimente il ajuta pe politist sa isi creeze spatii de manevra in interactiunea cu alti oameni (tu esti OK, asa cum esti, cu toate deficientele tale) si sporeste astfel abilitatile sale profesionale.

Capacitatea de a actiona si reactiona adecvat chiar si in situatii dificile poate fi de un real ajutor, atunci cand in viata personala si profesionala intalnim persoane critice, nervoase, dezamagite sau in cautare de ajutor.

Problemele trebuie identificate rapid, analizate si rezolvate fie de catre politie, singura sau in parteneriat (conceptul de Security Marketing), fie in afara interventiei politiei. Identificarea si rezolvarea problemelor sunt elementele centrale ale Politiei de Proximitate. Rezolvarea problemelor reprezinta mai mult decat un raspuns care n-ar face decat sa scada sau sa impiedice infractionalitatea. Este vorba in plus de a merge pana la cauzele infractionalitatii si ale problemelor sociale.

Scopurile pe care ni le propunem prin rezolvarea problemelor :

• Rezolvarea problemei pe termen lung
• Reducerea frecventei evenimentelor
• Oferirea de sfaturi de comportament pentru victimele potentiale
• Eliminarea factorilor criminogeni

Situarea problemei = Politia incearca sa afle sentimentele de teama resimtite de populatie (sondaje, chestionare, politisti specializati in Proximitate si care au sarcina de a stabili legaturi privilegiate cu populatia).

Definirea problemei = Luand in considerare sentimentele de teama resimtite de populatie, politia va identifica problema si o va defini.

Identificarea problemei de rezolvat = Un grup de politisti va compara sentimentele de teama resimtite de populatie cu faptele obiective constatate de catre politie (statistici asupra infractiunilor - plangeri depuse - etc.).

Politia alege sa lucreze in parteneriat = Politia constata ca nu poate reactiona singura fata de aceste sentimente de teama subiective si ea va cauta sa lucreze in parteneriat cu persoane din afara politiei.

Reactie comuna pentru rezolvarea problemei = Politia si partenerii sai vor cauta, de comun acord, un concept si moduri de actiune pentru a gasi o solutie pe termen lung la problema. Vor actiona si vor reactiona impreuna, in functie de competente.

Analiza rezultatelor obtinute = Dupa ce au activat, fiecare pe domeniul sau, persoanele implicate in proiect vor face o analiza a rezultatelor obtinute. Se vor putea stabili masuri corective daca scopul dorit n-a fost in intregime atins.

din stanga: 1)Politia incearca sa cunoasca sentimentele de teama ale populatiei (sondaj - chestionar - politisti de Proximitate)

2)Problema : tulburare a linistii publice si vandalism intr-un sector, sambata, in cursul noptii. Patrulele nu reusesc sa rezolve situatia.

3)Studierea problemei de catre un grup de politisti →discoteca se inchide la ora 1, iar autobuzele circula pana la ora 2.

4)politia nu poate rezolva problema singura. De aceea se constituie un grup. El este compus din politisti, din responsabili ai companiei de transport public si din reprezentanti ai discotecii.

5)Solutia: Coordonarea. Inchiderea discotecii in corelare cu programul companiei de transport.

6)Rezultat: problema este rezolvata.

Pentru a percepe evenimentele observate si anuntate, politistii utilizeaza, pentru cazurile cele mai complexe, un model, SARA, care imparte tratarea problemelor in faze succesive.

Modelul SARA : Situatie - Analiza - Raspuns - Apreciere/Evaluare

Derularea trebuie respectata cu atentie. Toate rezultatele evaluarii trebuie mentionate in aprecierea situatiei de catre seful responsabil.

Situarea problemei (faza de scanare) = identificarea problemei si definirea acesteia (descriere precisa) pe baza faptelor observabile.

Analizarea (faza de analizare) = construirea unei mai bune intelegeri a problemei, a cauzelor si factorilor care au generat-o.

Reactia (faza de raspuns) = construirea unei actiuni pentru a impiedica, respectiv a reduce problema (descriere exacta a activitatilor si efectelor dorite).

Aprecierea (faza de evaluare) = stabilirea criteriilor si cautarea datelor sau informatiilor care sa conduca la evaluarea efectelor.

Acest model este foarte apropiat de conceptul de "Security Marketing", cu deosebirea ca acesta este o reactie la faptele observabile, la elementele obiective constatate de politie, dar nu tine cont de elementele subiective pe care le poate manifesta populatia.

Politia de Proximitate se doreste a fi proactiva si preventiva. Aceasta abordare se inscrie totusi in mod coerent in actiunile politiei : intr-adevar, prevenire - descurajare - reprimare se situeaza pe aceeasi axa. Analiza situatiei ne va conduce la actiuni preventive, de descurajare sau represive.

In munca sa, in ceea ce priveste siguranta, Politia de Proximitate trebuie, in mod ideal, sa puna accentul pe prevenire. Prevenirea trebuie sa fie coordonata si aplicata in mare parte din cazuri. Ea se bazeaza pe cunostintele si pe apartenenta la acel cartier.

Rolul politiei, al justitiei si aplicarea pedepselor sunt adeseori supraestimate in ceea ce priveste impiedicarea manifestarii unor comportamente sociale nedorite - iar posibilitatile de a lua masuri preventive in mediul social imediat sunt subestimate. In plus, posibilitatea de prevenire prin implicarea populatiei nu este indeajuns folosita in actiunile de prevenire.

Prevenirea infractionalitatii si a altor pericole se bazeaza in mod esential pe activarea din punct de vedere social a cetatenilor care locuiesc in cartier. Pentru rezolvarea problemei, este necesara angajarea coordonata a resurselor si mijloacelor disponibile pe planul mediului social imediat al diferitelor cartiere, orase, sectoare sau sate.

Misiunile si munca Politiei nu sunt cunoscute decat in mica masura - uneori chiar deloc - cetatenilor. De aceea, cetatenii cred ca Politia are competente chiar si acolo unde nu este cazul. Acest lucru poate duce la o suprasolicitare inutila a Politiei. In plus, Politia este inutil perceputa a avea o aura de munca secreta, ascunsa. In realitate, doar o mica parte a muncii de politie trebuie sa stea sub semnul confidentialitatii. Din ratiuni de eficienta, partea cea mai mare a activitatii trebuie sa fie accesibila colegilor; cele mai multe informatii pot fi accesibile inclusiv publicului larg. Cu cat mai mult afla cetatenii, cu atat mai mult se vor identifica cu misiunea Politiei si vor capata din ce in ce mai multa incredere in Politie ca institutie.

Politia trebuie sa informeze cat mai des si cat mai detaliat cu putinta si trebuie sa dea cetatenilor posibilitatea sa se informeze atunci cand acestia doresc sa o faca (de exemplu: zilele usilor deschise, manifestari publice, brosuri informative, internet etc.)

Masuri din domeniul Relatiilor Publice (PR), cum ar fi spoturi si aparitii in mass media, afise, fluturasi etc., dar si campanii tematice pot transmite mesaje importante si creea transparenta.

Comunicarea cu publicul trebuie sa fie caracterizata de deschidere si sinceritate. Evident ca erorile in munca de politie trebuie evitate, dar - atunci cand in mod regretabil ele se intampla - ele nu trebuie musamalizate. Putem creea incredere doar atunci cand ne straduim sa depunem o munca de calitate si concomitent ne asumam propriile deficiente.

Transparenta inseamna:

sa comunicam intentiile noastre;

sa informam permanent si activ cetatenii si sa le oferim posibilitate de a se informa;

sa informam la obiect, sincer si netrunchiat;

sa oferim cetatenilor o imagine aprofundata a muncii de politie.

Obiectivele vizate de catre Politia de Proximitate se realizeaza prin trei cai de actiune care se completeaza reciproc.

Prima cale: Politia trebuie sa incerce sa anticipeze actiunea infractionala si evenimentele si sa le previna.

Anticiparea infractionalitatii inseamna sa fim atenti la fenomenele destabilizatoare care pot aparea in sectorul de responsabilitate. Pentru a realiza acest lucru, noi dispunem, la Politie, de o serie de instrumente care ne permit sa ne aflam cu un pas inaintea acestor fenomene.

Primul instrument de care dispunem consta in acordarea unei atentii deosebite plangerilor depuse in sectorul nostru de activitate si legaturii permanente cu populatia. Aceasta metoda ne permite sa fim informati in mod constant asupra celor resimtite de catre cetatean in ceea ce priveste sentimentul sau legat de siguranta. Este vorba de luarea in considerare nu doar a elementelor obiective de care dispunem (plangeri depuse), ci si a considerentelor de natura subiectiva manifestate de catre locuitorii unui cartier.

Siguranta obiectiva

Sig. subiectiva

A doua cale: O prezenta vizibila a Politiei trebuie sa poata fi constatata intr-un sector anume. Politistii care primesc aceasta sarcina trebuie sa cunoasca perfect atat teritoriul, cat si locuitorii. Chiar principiul Politiei de Proximitate cere ca politia sa opteze pentru descentralizare si abilitare.

O politie care ia in considerare nevoile cetateanului nu poate actiona singura ; ea trebuie sa opteze pentru descentralizare tocmai in scopul de a fi capabila sa asigure o reactie rapida si flexibila. Politia trebuie sa fie apropiata de populatie si sa-i cunoasca toate componentele sociale (vezi punctul 6.8 din prezentul manual). Este incontestabil faptul ca daca politia doreste sa cunoasca starea de spirit a cetateanului referitoare la sentimentul sau de siguranta, trebuie ca aceasta sa ofere o prezenta permanenta intr-un sector anume si ca politistii sa fie cunoscuti de catre populatie. Politistii care au drept sarcina aceasta munca de comunicare vor trebui deci sa aiba aptitudini de comunicare, precum si competente sociale specifice.

A treia cale: Cunoasterea asteptarilor populatiei referitoare la siguranta va permite politiei sa dea raspunsuri, oricare ar fi natura acestora : preventiva, de descurajare sau represiva. Este evident ca daca politia anticipeaza actiunea infractionala, ea va putea pune accentul pe actiuni cu caracter preventiv. Din acest motiv, este important ca politia sa respecte regulile ce definesc politia de Proximitate si ca aceasta sa actioneze in permanenta. Este evident ca daca politia de Proximitate este aplicata partial sau in mod efemer, nu vom putea obtine niciun rezultat edificator.

Pentru atingerea acestor scopuri, politia trebuie sa fie activa si sa raspunda cerintelor stabilite prin aplicarea diferitelor moduri de actiune.

O actiune politieneasca pe un teritoriu stabilit.

Primul mod de actiune al politiei de Proximitate este prezenta fizica. Faptul ca politia actioneaza pe un teritoriu stabilit si delimitat ii va permite acesteia sa se apropie de populatie si sa-i cunoasca toate sensibilitatile. Aceasta metoda de actiune constituie chiar baza pentru favorizarea legaturilor cu cetateanul. Acestuia i se poate face cunoscut rolul politiei in societate, precum si misiunile pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca.

Legatura permanenta cu populatia

Al doilea mod de actiune consta in faptul ca politia cauta in permanenta legaturile cu populatia. Aceasta permanenta este asigurata de catre politistul de Proximitate, care trebuie sa mentina aceasta apropiere. Iata de ce prezenta politistului de Proximitate trebuie sa fie vizibila pe teren. Chiar daca aceste legaturi privilegiate sunt mentinute de catre politistul de Proximitate, toti politistii trebuie sa actioneze si ei in spiritul politiei de Proximitate.

In plus, prin politia de Proximitate intelegem nu numai apropierea de actorii externi, ci si de colaboratorii interni. Este vorba de un concept global, care cuprinde comunicarea si informarea.

De la stg la dr:

Populatia

Scoli, universitati

Asociatii de cartier

Servicii administrative ale statului

Primarii

Comercianti

Asociatii de proprietari

Biserici

Asociatii sportive

Prefecturi

Politia comunitara

Pe fond bleu:

Politia judiciara

Sectie de politie

Politia de Proximitate

Sef de sectie

Politisti, politisti de Proximitate

Serviciul de presa

Politia rutiera

Politistul de Proximitate trebuie sa cunoasca cetatenii si colegii

Cel de-al treilea mod de actiune se refera la familiarizarea politistului de Proximitate cu cetatenii si colegii.

Este important ca politistul sa cunoasca perfect organizarea si functionarea propriei sale sectii, precum si particularitatile raspunderilor colegilor sai. Politistul de Proximitate trebuie sa se consulte cu colegii sai si sa se poata baza pe asistenta lor in rezolvarea unor probleme. In plus, el trebuie sa cunoasca sectorul de responsabilitate si cetatenii care locuiesc in acest sector.

Prezenta si legatura cu populatia

Informare

Prevenire

Descurajare

Reprimare

Sondaje

Cautarea de solutii (parteneri interni si externi)

Primirea publicului

Responsabilizarea politistilor la toate nivelurile

Cel de-al patrulea mod de actiune cere responsabilizarea tuturor politistilor la toate nivelurile lor. Este vorba de stabilirea prerogativelor acestora, precum si a libertatii lor de actiune.

Aceasta responsabilizare presupune o pregatire continua in randul politistilor.

In plus, activitatile fiecaruia trebuie definite intr-o fisa a postului si cunoscute de catre toti ceilalti politisti.

Ilustratia trebuie inlocuita cu varianta de fisa de post practicata de politia romana.

Munca de calitate, asociata cu eficienta si rapiditatea

Prin aplicarea acestor moduri de actiune, politia va presta o munca de calitate, raspunzand cerintelor de azi cu rapiditate. Este important ca imaginea politiei sa fie recunoscuta la justa sa valoare si ca mandatul incredintat politiei sa fie inteles si cunoscut de catre populatie. Fiecare politist trebuie sa fie in stare sa perceapa importanta conceptului si sa contribuie la dezvoltarea acestuia.

Cine face politia de Proximitate ?

Aici foto cu un grup de politisti de la : rutiera, ordine publica, ofiter in civil de la investigatii criminale, criminalist cu aparat foto si trusa amprente etc. Fotografia trebuie sa reflecte munca in echipa a tuturor politistilor.

Noi toti !

Criterii de apreciere calitative pentru prevenirea infractionalitatii

Pentru a face munca de Politie de Proximitate conform scopurilor stabilite, nu putem urmari doar scopuri cantitative. Sunt criterii de calitate care dau in mod constant linia directoare pentru planificarea muncii, a activitatii de pe teren.

Scaderea violentei si a infractionalitatii:

• Scaderea infractiunilor sesizate (conform statisticilor).
• Scaderea plangerilor si faptelor legate de violenta juvenila.
• Scaderea violentei in scoli si pe itinerariul spre scoala.
• Obtinerea de rezultate pozitive cu ocazia audierii victimelor.
• Reducerea sentimentului de nesiguranta (subiectiva) si a zonelor generatoare de nesiguranta.
• Reducerea numarului de locuri publice considerate periculoase.
• Strazi si piete publice animate si ziua si noaptea.
• Iluminarea locurilor intunecoase.
• Prezenta vizibila a politiei.

Imagine pozitiva in cartier :

• Populatia se simte responsabila de ceea ce se petrece in jurul sau.
• Atmosfera din sector/zona este primitoare.
• O oferta de prevenire, ex. : "Cum trebuie sa ma comport in situatii dificile?"

Participarea populatiei la activitatile preventive

• Organizarea de intalniri si manifestari in municipii si orase pentru depasirea granitei dintre generatii si culturi.
• Populatia prezinta sugestii pentru prevenirea violentei si a infractionalitatii in sector.
• Populatia da dovada de curaj civic in caz de conflicte violente. Prin curaj civic intelegem inclusiv ca informeaza politia asupra faptelor.
• Dezvoltarea si sprijinirea unui angajament moral cu tinta precisa.

Cooperarea cu un obiectiv precis (generarea de efecte constructive)

• Schimbare in tratarea problemelor si gandire creativa pentru a obtine mai multa flexibilitate (nu dupa modelul: "intotdeauna am facut asa").
• Constituirea unui comitet de coordonare competent.
• Institutionalizarea formelor de colaborare (parteneriate).
• Crearea de legaturi care implica resurse din cartier.
• Existenta unor asociatii de cartier pentru discutii si colaborare.
• Schimburi de resurse pentru masuri preventive fructuoase.
• Pregatire comuna pe teme de Politie de Proximitate pentru politisti si lucratori sociali.
• Feedback regulat asupra intregii munci realizate pe baza criteriilor de calitate stabilite.

Prin forta lucrurilor, prevenirea devine mai importanta in misiunile de politie, pentru ca este perceputa ca o indatorire civica. Iata de ce ea dispune de posturi fixe si de bugete de cheltuieli care nu vor suferi mari modificari in timp. Dat fiind ca prevenirea politieneasca nu este evaluata din exterior, impactul sau se va vedea cu greu. Prevenirea politieneasca este, ca atare, justa si efectiva, dar ea ar trebui aprofundata si imbunatatita prin parteneriatul cu populatia si alte organisme care actioneaza in domeniul prevenirii.

Orice ocazie ratata de a lupta impotriva cauzelor infractionalitatii de astazi conduce la cresterea infractionalitatii de maine si intareste astfel nevoia de resurse suplimentare pentru urmarirea penala.

3. Politistul de Proximitate

Definirea scopurilor acestei teme

Politia de Proximitate urmareste un dublu obiectiv : pe de o parte - anticipeaza dificultatile si deci actioneaza in mod preventiv - ceea ce nu ii stirbeste cu nimic prerogativele represive -, iar pe de alta parte, raspunde asteptarilor populatiei. Acest lucru implica faptul ca orice politist si mai ales politistul de Proximitate trebuie sa-si cunoasca perfect teritoriul si sa fie cunoscut de catre populatie. Intr-adevar, actiunea politiei de Proximitate se desfasoara pe un teritoriu delimitat si se bazeaza pe o legatura permanenta cu populatia.

Politistul de Proximitate este polivalent, se adapteaza la orice situatie si "linisteste" tensiunile in viata de zi cu zi. El este cel care asigura mentinerea linistii, e apropiat de preocuparile populatiei, stie sa primeasca cetatenii, sa asculte, sa calmeze, sa se informeze, sa intervina, sa rezolve, sa ofere sfaturi si sa informeze.

3.2 Trasaturile de personalitate ale politistului

• Personalitate radianta.
• Atitudine in slujba populatiei.
• Curiozitate, spirit deschis.
• Discernamant, spirit de analiza.
• Buna prezentare, tinuta impecabila.

Politistul de Proximitate trebuie in special sa mearga sa ia legatura cu cetatenii, oricare ar fi statutul lor social, originea si cultura acestora sau modul lor de viata. El trebuie de asemenea sa lucreze in parteneriat cu alti actori, in special din domeniul social si educativ.

Acest politist trebuie sa se simta in largul sau in aceste contacte, sa dea dovada de un spirit deschis si de discernamant. In cazul in care el nu ar avea aceste calitati, ar risca sa fie respins de catre toti cei cu care ar dori sa se intalneasca si nu ar putea sa-si duca la indeplinire misiunea.

10.jpg de pe cd politie.

Politistului de Proximitate i se vor adresa intrebari din cele mai diverse, care nu tin intotdeauna de sfera sa de competenta; atitudinea sa va fi una in slujba populatiei. El va face efortul de a cauta o solutie, recurgand de exemplu la prestatii si la competentele partenerilor.

Tinuta, curatenia, politetea, precum si un limbaj adecvat sunt elemente indispensabile oricarei forme de comunicare. Primul insemn de respect pentru celalalt este propria noastra imagine pe care i-o oferim.

Aceste trasaturi de personalitate ale politistului de Proximitate trebuie de asemenea sa se regaseasca la toti politistii.

3.3 Calitati personale si sociale

• Capacitate de a lua ca punct de referinta pe un altul decat pe sine sau decat cel care este luat de obicei.
• Sa dea dovada de empatie.
• Putere de convingere.
• Capacitate de a constitui un exemplu.
• Franchete, aptitudini de comunicare, limbaj ales.
• Aptitudini de cooperare, de cautare si gasire a consensului.
• Capacitate de abordare a conflictelor in mod constructiv.
• Capacitate de schimbare, sa stie sa faca lucrurile sa avanseze.
• Sa recunoasca si sa foloseasca potentialul partenerilor.
• Spirit de echipa, partener.
• Sef de proiect sau animator in proiect / El este conducatorul si are initiativa.

Exemplu : colaborare intre servicii in interiorul politiei.

Rezultatul interventiei : Acest caz a demonstrat cat e de important sa cultivi relatii de incredere cu toate generatiile ce compun societatea. Dupa cateva luni, s-a creat o relatie bazata pe incredere, care a permis copiilor sa-si impartaseasca gandurile cu politistul de proximitate. Acesta, dupa ce a facut o ancheta in vecinatate, a dat mai departe informatia colegilor sai de la politia judiciara. Rezultatul acestei munci in comun, in cadrul careia fiecare serviciu a jucat un rol determinant si complementar, a permis      prinderea acelui pedofil.

Intr-o conversatie amicala cu un grup de copii cu varsta de circa zece ani, unul dintre ei l-a informat pe politistul de Proximitate ca un om ciudat construise o cabana intr-o padure din apropiere si ca le propunea bani daca acceptau sa le faca fotografii cu caracter pornografic. Dupa o ancheta pe care a intreprins-o, politistul de Proximitate si-a transmis constatarile compartimentului specializat in probleme de prostitutie si proxenetism. Investigatiile facute pe acest caz au dus la prinderea unui adevarat "pradator". La domiciliul acestuia, anchetatorii au descoperit un mare numar de fotografii de tip polaroid, reviste si casete pornografice reprezentand copii goi. In cabana sa, situata in padure, politistii au descoperit reviste si benzi desenate pornografice, un aparat de vibromasaj, un bici sub forma de falus, precum si alte produse pentru "amor". In cursul anchetei, pedofilul a recunoscut ca abuzase mai multi copii.

Exemplu : parteneriat cu servicii din afara politiei

Rezultatul interventiei : Printr-o interventie  rapida a politiei, nu au mai existat zvonuri despre vreo taxa de protectie. Ca urmare a infractiunilor comise si a comportamentului unora, directiunea scolilor primare a luat hotararea de a-i muta pe cinci elevi in cinci scoli diferite. In acele scoli s-a atras atentia cadrelor didactice asupra comportamentul noilor lor elevi. Despre majoritatea nu s-a mai auzit nimic. Aceasta munca in retea a condus la normalizarea situatiei. Presa n-a scris niciun articol.

O informatie apare in cursul unei intruniri de coordonare pe teme de prevenire in cartierul Plainpalais (Geneva), la care politistii de Proximitate iau parte. Aceasta informatie se refera la perceperea unei taxe de protectie intr-o scoala. Se pare ca deja s-a semnalat un astfel de caz. Zvonistica este atat de mare incat copiilor le e frica sa vina la scoala. Unii chiar nu mai frecventeaza scoala deloc, iar cadrelor didactice le e teama sa se intalneasca cu acesti raufacatori. Pentru politie, trebuie actionat repede dat fiind ca presa urma sa afle si sa mediatizeze situatia. Un jurnalist chiar a telefonat la sectia din cartier pentru a se informa asupra starii de infractionalitate din scoala respectiva. Presa, odata informata, a fost de acord sa astepte si sa lase politia sa lucreze.

Imediat, politistii de Proximitate au luat legatura cu toti partenerii sau cu ceilalti actori ce interveneau in acest caz, anume cadrele didactice, elevii, parintii acestora, agentii de siguranta municipali, cei din mediul parascolar, precum si cu patrulele scolare. Din aceasta prima ancheta a reiesit foarte repede ca niciuna din persoanele chestionate nu intalnise vreodata nici victime, nici autori presupusi. Dimpotriva, ele auzisera toate despre o serie de scolari care veneau la ore si se plimbau prin curte"imbracati ca adultii". In aceeasi seara, s-a hotarat ca toti partenerii sa fie invitati la un brainstorming pentru a doua zi, cu scopul de a le readuce copiilor pofta de scoala. Aceasta intalnire nu a adus mai multe informatii despre victime; in schimb, au fost mentionate cateva nume de autori. Era vorba despre o gasca ce se aduna atat in scoala cat si in afara acesteia, formata in special din tineri provenind dintr-o alta tara europeana. Acesti tineri i-ar fi amenintat pe alti tineri fara sa se constate sau sa se inregistreze violente. Aceasta gasca s-ar fi dedat la furturi in toaleta scolii. In decursul intrunirii mai sus mentionate, s-au luat mai multe masuri concrete : fiecare parinte sa-si insoteasca propriii copii la scoala, precum si pe cei care nu puteau fi insotiti de parintii lor. In plus, usile toaletelor urmau sa fie incuiate cu cheia si doar cadrele didactice aveau chei. Dupa doua zile, un politist de Proximitate, in civil pentru aceasta ocazie, a identificat o gasca de tineri "deghizati" ca adulti. Era vorba de gasca mentionata la intalnirea cu partenerii. Interogati in prezenta parintilor, acesti tineri au marturisit jefuirile din toaletele scolii, dar n-au recunoscut formal ca amenintasera elevii scolii si cu atat mai putin ca ar fi folosit violenta fizica. Ei sustineau ca se deghizau in adulti (palarie, palton mare) pentru a fi ca intr-un serial politist vazut la TV.

3.4 Viziune strategica

• Este capabil sa intuiasca tendintele, sa sesizeze legaturile, sa conduca grupuri de analiza si sa gestioneze proiecte de amploare.
• Are o sensibilitate anume pentru dezvoltarile ulterioare.
• Este deschis la problemele societatii.

Intr-o forma clasica de interventie politieneasca, se actioneaza pas cu pas. Se practica interventia in stil "pompieristic" : se stinge un incendiu si apoi se trece la urmatorul.

Rezolvarea problemei in Politia de Proximitate presupune sa fim in stare sa constatam un fenomen, adica un ansamblu de evenimente izolate si legate intre ele prin caracteristici comune sau evenimente cu caracter repetitiv. Pentru identificarea unui astfel de fenomen, trebuie sa stim sa avem o privire de ansamblu, sa culegem datele si informatiile si sa le dam un sens.

Prima constatare a fost ca toti partenerii au simtit ca ii privea evenimentul. Au fost cu totii de acord sa preia din nou "controlul" asupra teritoriului si sa conlucreze in vederea rezolvarii problemei comune. Tocmai aceasta unire a eforturilor (lant) prin care fiecare si-a adus cunostintele si resursele a permis gasirea unei solutii globale pe termen lung, o solutie inteleasa si acceptata de catre toti.