Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


Statistica

Analiza pertinenta asupra datoriei externe a Romaniei in perioada 1990-2003

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CONSIDERATII PRIVIND PRETUL PRODUSELOR SI SERVICIILOR BANCARE
Constatari fiscale
ANALIZA RISCULUI IN PROCESUL DE ALOCARE A CAPITALULUI
Ierarhizarea societatilor de asigurare in functie de calitatea serviciilor oferite IMM-urilor
CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR – FISCAL SI INSPECTIE FISCALA
BURSA DE VALORI BUCURESTI
Constituirea portofoliilor din trei clase de actiuni
Definitiile si caracteristicile impozitelor
Restructurarea sistemului bancar
Agentia Romana de Investitii Straine -ARIS

TERMENI importanti pentru acest document

Deficitul contului curent corelatii cu indicatori economici si abordari structurale : evolutia datoriei externe a romaniei : inflatia in perioada 1990-1998 : impactul datoriei publice asupra deficitului bugetar iulian vacarel : datoria externa 1990-2000 :

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

FACULTATEA DE FINANTE, ASIGURARI, BANCI SI BURSE DE VALORI

Analiza pertinenta asupra datoriei externe a Romaniei

 in perioada 1990-2003

I. Introducere

De ce o analiza pertinenta asupra datoriei externe a Romaniei ?

In contextul accelerarii procesului de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeana, economia romaneasca se confrunta cu numeroase probleme. Printre acestea, problema cresterii datoriei publice externe ocupa un loc central. Pericolul acumularii datoriei se poate intelege daca analizam cauzele acestui proces precum si efectele pe termen lung asupra economiei. De aceea, noi am considerat ca o analiza pertinenta asupra datoriei externe este atat un subiect interesant dar si o necesitate, mai ales daca dorim sa aderam la UE. Si pentru ca la UE nu putem ascede decat daca indeplinim criteriile de convergenta Maastricht, trebuiesc adoptate politici orientate spre cresterea economica.

Planul National de Aderare la UE si Programul Economic de Preaderare, precizeaza parametrii tinta in vederea convergentei si a atingerii criteriilor de performanta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.

·         Inflatia de o cifra;

·         Deficitul bugetar de 3 % din P.I.B.;

·         Realizarea unui ritm mediu anual de crestere de 4,5-5,5% (cu o medie anuala de 5,1% pentru intreaga perioada 2001-2005).

Totusi in spatele acestor cifre, economia Romaniei trebuie sa fie functionala. Ori daca in spatele unei inflatii controlate cu greu, unui deficit bugetar finantat extern, se afla probleme de fond, precum indoiala daca datoria externa este sustenabila pe termen lung, atunci aderarea noastra la UE este compromisa.

 In prezenta lucrare, dupa explicarea conceptului de datorie publica externa din prisma legii 81/1999, am incercat sa aflam daca “mica datorie” chiar este mica sau de fapt “mica datorie” este ingrijorator de mare, avand in vedere repartitia ei si raportarea la principalii indicatori macroeconomici, dar si alti factori.

Urmatorul capitol trateaza modificarile datoriei externe de-alungul a mai bine de un deceniu de tranzitie.

Important de stiut este cine si cum influenteaza indatorarea externa a Romaniei, motiv pt care am cercetat si am descoperit cativa din factorii care produc modificari asupra datoriei externe.   

II. Cadrul legal al datoriei publice

Datorie publica - totalitatea obligatiilor interne si externe ale statului, la un moment dat, contractate de Guvern, prin Ministerul Finantelor, in numele Romaniei. In scopul evaluarii datoriei publice a Romaniei, orice obligatie, exprimata in alta moneda decat cea nationala, este calculata in moneda nationala, utilizandu-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ultima zi din perioada la care se face raportarea.

Datorie publica interna - partea din datoria publica, care reprezinta totalitatea obligatiilor statului, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat de pe piata interna, inclusiv sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului.

Datorie publica externa - partea din datoria publica, care reprezinta totalitatea obligatiilor statului, provenind din imprumuturi de pe piata externa, contractate direct sau garantate de stat.

Garantii de stat - totalitatea garantiilor interne si externe emise de Ministerul Finantelor, in numele si in contul statului, pentru imprumuturile contractate de agentii economici si autoritatile publice. Garantiile de stat interne sunt emise pentru imprumuturi contractate de pe piata interna. Garantiile de stat externe sunt emise pentru imprumuturi contractate de pe piata externa.

Destinatiile  imprumuturilor de stat interne si externe:

·         finantarea deficitului bugetului de stat;

·          refinantarea datoriei publice;

·         sustinerea balantei de plati si consolidarea rezervei valutare a statului;

·          finantarea proiectelor de investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;

·          finantarea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii cu capital majoritar romanesc;

·          finantarea achizitionarii de bunuri si servicii, inclusiv importul de materii prime si resurse energetice;

·          indeplinirea obligatiilor legate de garantiile de stat pentru imprumuturi;

·          amortizarea si achitarea imprumuturilor guvernamentale si rascumpararea datoriei neachitate, incluzand capitalul, dobanda si alte costuri;

·          finantarea necesitatilor pe termen scurt ale bugetului de stat;

·          finantarea cheltuielilor legate de lichidarea consecintelor dezastrelor naturale si ale altor calamitati;

·         mentinerea in permanenta a unui sold corespunzator in contul general al trezoreriei statului, stabilit de Ministerul Finantelor;

·          alte necesitati aprobate prin legi speciale.

Rambursarea datoriei publice

Rambursarea imprumuturilor de stat se asigura, dupa caz, din surse stabilite prin dispozitii legale, din surse ale contului general al trezoreriei statului si din imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice.

Rambursarea ratelor de capital, plata dobanzii si a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate fata de alte obligatii ale statului.

In situatia in care la imprumuturile contractate sau garantate de stat fondurile banesti sunt insuficiente pentru acoperirea integrala a platilor scadente, toate responsabilitatile asumate de agentul/agentii mandatari desemnati inceteaza prin preluarea simultana a obligatiilor de catre Ministerul Finantelor.

Administrarea datoriei publice

Ministerul Finantelor este singurul contractant si administrator al datoriei publice si are autoritatea sa stabileasca balanta zilnica a contului general al trezoreriei statului, viitoarele niveluri ale cerintei de lichiditate, scadenta datoriei publice, costurile cu dobanda corespunzatoare si refinantarea sau diminuarea datoriei publice.

Datoria publica externa

Obligatia de a achita datoria publica externa

Datoria publica externa reprezinta o obligatie neconditionata si irevocabila a statului de rambursare a imprumuturilor contractate de pe piata externa, de plata a dobanzilor si a altor costuri aferente.

In vederea platii serviciului datoriei publice externe se acorda autorizarea bugetara permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.

Sursele de plata pentru serviciul datoriei publice externe sunt, dupa caz, urmatoarele:

·         cheltuielile prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat;

·         fondul de rezerva la dispozitia Guvernului, potrivit legii bugetului de stat;

·         sumele rezultate din recuperarea creantelor statului roman, definite prin Legea nr. 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea in vederea recuperarii creantelor Romaniei provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economica internationala, derulata inainte de 31 decembrie 1989, dupa deducerea cheltuielilor cuvenite agentilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar S.U.A. si a cotei de 25% pentru stimularea exporturilor, definite conform Ordonantei Guvernului nr.14/1995 privind unele masuri pentru stimularea realizarii de obiective complexe si a productiei cu ciclu lung de fabricatie, destinate exportului, aprobata prin Legea nr. 70/1995;

·         sumele incasate de catre institutiile financiare mandatate de Ministerul Finantelor pentru a administra imprumuturile externe contractate de acesta, in numele si in contul statului de la beneficiarii finali de imprumuturi, destinate investitiilor si importurilor;

·         sumele incasate de Ministerul Finantelor de la beneficiarii finali ai imprumuturilor, in baza acordurilor subsidiare de imprumut, incheiate in conditiile acordurilor de imprumut intervenite intre statul roman si organismele financiare internationale;

·         sumele prevazute in bugetele beneficiarilor de imprumuturi, in baza acordurilor subsidiare de imprumut si de garantie incheiate intre Ministerul Finantelor, consiliile judetene sau locale si agentii economici de sub autoritatea acestora, in conditiile acordurilor de imprumut intervenite intre statul roman si organismele financiare internationale;

·         sumele prevazute in bugetele autoritatilor publice judetene sau locale pentru imprumuturile externe contractate direct de catre acestea, in conditiile legii;

·         sumele prevazute in bugetele agentilor economici care au contractat imprumuturi externe cu garantia statului;

·         fondul de risc, pentru situatiile in care sunt executate garantiile emise de Ministerul Finantelor pentru imprumuturile externe contractate de agentii economi.

Instrumentele datoriei publice externe

Instrumentele datoriei publice externe sunt urmatoarele:

- titlurile de stat in valuta, emise pe pietele financiare externe;

-imprumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale straine, institutii financiare multilaterale sau de la alte organizatii internationale;

- imprumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;

- imprumuturile directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu sau lung;

- imprumuturile de la bancile straine sau de la companii straine;  

Atributiile Ministerului Finantelor privind datoria publica externa

Ministerul Finantelor are urmatoarele atributii:

- contractarea direct in numele statului, administrarea si rambursarea imprumuturilor de stat, inclusiv a costurilor aferente;

- contractarea de credite externe prin lansarea de emisiuni de obligatiuni pe pietele externe de capital, administrarea si rambursarea acestora;

- examinarea oportunitatii si a necesitatii contractarii de imprumuturi externe de pe pietele externe de capital;

- emiterea de garantii de stat pentru imprumuturi externe;

- analizarea conditiilor pentru refinantarea datoriei publice externe si asigurarea ca noile imprumuturi sa se incadreze in plafonul anual de indatorare externa;

- elaborarea proiectului legii anuale privind plafonul de indatorare publica externa si a altor acte normative ce decurg din prezenta lege;

- administrarea, impreuna cu Banca Nationala a Romaniei, a rezervei valutare a statului, in vederea asigurarii resurselor necesare pentru cresterea acesteia, utilizarea, impreuna cu Banca Nationala a Romaniei, a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice si pentru sustinerea monedei nationale;

- prezentarea semestriala, Guvernului si Parlamentului, a situatiei imprumuturilor externe contractate direct de stat si a celor garantate de stat;

- elaborarea de norme privind metodologia de angajare si de rambursare a imprumuturilor externe contractate direct de stat si a celor garantate de stat.

Banca Nationala a Romaniei - agent al statului privind datoria publica externa

Serviciul datoriei publice externe contractate de Ministerul Finantelor in numele statului se plateste prin Banca Nationala a Romaniei. Ministerul Finantelor are obligatia de a efectua decontarea in lei a platilor facute de Banca Nationala a Romaniei, a doua zi lucratoare de la primirea confirmarii platii la extern.

Acorduri internationale Imprumuturile contractate de stat prin Ministerul Finantelor nu pot avea alta destinatie decat cea stabilita prin acorduri si vor fi contractate, administrate si rambursate conform clauzelor acordurilor de imprumut.

Conversia fondurilor obtinute prin contractarea imprumuturilor externe pentru finantarea deficitului bugetului de stat

Fondurile obtinute ca urmare a contractarii imprumuturilor externe de catre Ministerul Finantelor in numele statului, pentru finantarea deficitului bugetului de stat, sunt convertite in moneda nationala prin Banca Nationala a Romaniei. Rambursarea imprumuturilor externe se va face de catre Ministerul Finantelor, care va disponibiliza toate sumele in lei necesare pentru efectuarea integrala a platilor.

Utilizarea imprumuturilor de stat externe pentru finantarea investitiilor sau a importurilor stabilite de Guvern

Datoria publica externa poate fi contractata si pentru:

  • crearea unor noi locuri de munca si sustinerea societatilor comerciale privatizate sau cu capital majoritar de stat, pe baza prioritatilor economice si sociale stabilite de Guvern;
  • finantarea restructurarii economiei si constituirea stocurilor strategice, inclusiv productia de bunuri si servicii pentru piata interna si pentru export;
  • finantarea proiectelor de investitii in infrastructura, inclusiv a celor pentru serviciile sociale;
  •  finantarea achizitiilor publice.

Administrarea imprumuturilor externe obtinute pentru finantarea investitiilor sau a importurilor stabilite de Guvern

Ministerul Finantelor poate mandata institutiile financiare ca, in numele si pe seama statului roman, sa administreze imprumuturile externe contractate de Ministerul Finantelor in numele si in contul statului, destinate investitiilor si importurilor.

            Institutiile financiare si utilizatorii finali ai imprumuturilor externe contractate de Ministerul Finantelor in numele statului sunt obligati sa asigure integral sursele necesare pentru rambursarea respectiva, conform clauzelor stipulate in contractele externe, precum si in acordurile subsidiare de imprumut.

Proceduri privind datoria publica externa contractata pentru finantarea proiectelor de investitii

 Imprumuturile externe care sunt utilizate pentru finantarea proiectelor de investitii vor fi distribuite agentilor economici, cu respectarea urmatoarelor reguli:

  • agentii economici vor prezenta proiecte de investitii cu planurile de afaceri si alte documente necesare, relevante pentru institutiile financiare specializate;
  •  institutiile financiare specializate vor analiza proiectele de investitii, planurile de afaceri si capacitatea agentilor economici de a rambursa fondurile obtinute din imprumuturile externe si vor adopta deciziile referitoare la utilizarea acestor imprumuturi;
  • in baza deciziilor adoptate, institutiile financiare specializate vor incasa sumele de la creditori, conform procedurilor stabilite prin contractele de credit incheiate cu beneficiarii de credite. In contractul incheiat de institutiile financiare internationale cu Ministerul Finantelor se va stipula ca transferul de resurse valutare catre beneficiarii finali sa fie operat numai dupa obtinerea acordului Ministerului Finantelor privind obiectivul de investitii si a avizului Comitetului interministerial de garantii si credite de comert exterior, pe baza analizelor efectuate de Banca de Import-Export a Romaniei - S.A. (Eximbank).

Imprumuturile externe, contractate de stat pentru finantarea proiectelor de investitii care sunt finantate de la bugetul de stat, vor fi analizate si administrate direct de catre Ministerul Finantelor.

Proceduri privind datoria publica externa contractata pentru finantarea importurilor stabilite de Guvern

Imprumuturile externe pentru finantarea importurilor stabilite de Guvern vor fi subimprumutate agentilor economici prin incheierea de contracte de subimprumut.

Imprumuturile externe pentru finantarea importurilor stabilite de Guvern se distribuie de catre Ministerul Finantelor, direct sau prin agentul sau desemnat. Criteriile de repartizare vor fi stabilite prin norme metodologice aprobate de Guvern.

Imprumuturile externe pentru finantarea importurilor stabilite de Guvern pot fi distribuite de catre Ministerul Finantelor prin institutiile financiare sau prin agenti desemnati de acesta, pe baza unui contract de subimprumut cuprinzand clauzele conforme contractului extern si legislatiei in vigoare.

Rambursarea imprumuturilor externe acordate de catre Ministerul Finantelor spre administrare institutiilor financiare

Toate imprumuturile externe contractate de catre Ministerul Finantelor in numele statului roman si acordate spre administrare institutiilor financiare pentru finantarea proiectelor de investitii sau importurilor stabilite de Guvern vor fi achitate Ministerului Finantelor de catre agentii economici, in conformitate cu prevederile contractului de subimprumut incheiat intre institutiile financiare, in numele si pe seama statului roman, si agentii economici.

In contractele de subimprumut cu institutiile financiare sau cu agentii economici Ministerul Finantelor va specifica valuta in care vor fi calculate si rambursate ratele de capital si valuta in care vor fi calculate si achitate dobanda si alte costuri aferente, dupa caz.

Ministerul Finantelor este autorizat sa perceapa un comision de la institutiile financiare sau de la agentii economici, beneficiari ai imprumuturilor, pentru a alimenta fondul de risc.

Garantiile de stat pentru imprumuturi externe

Acordarea de garantii de stat pentru imprumuturi externe

Ministerul Finantelor, in numele statului, este autorizat sa acorde garantii de stat pentru imprumuturi externe.

Garantiile de stat pentru imprumuturile externe, reglementate de prezenta lege, vor fi acordate numai pentru a finanta obiective ale caror criterii de selectie sunt aceleasi ca si in cazul contractarii datoriei publice externe.

Valoarea totala a garantiilor de stat pentru imprumuturi externe care pot fi acordate intr-un singur an se incadreaza in plafonul de indatorare publica externa.

Obligatia de a onora garantiile de stat pentru imprumuturi externe

Garantia de stat pentru imprumuturi externe reprezinta o obligatie indirecta a statului roman, care se exercita in cazul in care beneficiarul imprumutului extern nu are capacitatea sa achite, in intregime sau partial, imprumutul, dobanda si alte costuri stabilite in conformitate cu clauzele contractului privind imprumutul extern.

Emiterea garantiilor de stat pentru imprumuturi externe

Guvernul va stabili proiectele care au o importanta prioritara pentru Romania.

Banca de Export-Import a Romaniei - S.A. (Eximbank) va analiza si va supune spre avizare Comitetului interministerial de garantii si credite de comert exterior proiectele sustinute de ministere.

Comitetul interministerial de garantii si credite de comert exterior va aviza proiectele pentru care se vor emite scrisori de garantie.

Ministerul Finantelor este autorizat sa emita garantii de stat pentru imprumuturi externe contractate de agentii economici si de autoritatile publice roman.

Procedura emiterii garantiilor de stat pentru imprumuturi externe

Emiterea garantiilor de stat pentru imprumuturi externe este conditionata de acceptarea de catre Ministerul Finantelor a clauzelor cuprinse in contractele de imprumut incheiate intre persoanele juridice si institutiile creditoare.

Intre Ministerul Finantelor, in calitate de garant, si persoana juridica care contracteaza un imprumut extern cu garantia statului, in calitate de garantat, se incheie o conventie in care sunt stipulate drepturile si obligatiile partilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

Ministerul Finantelor emite scrisoarea de garantie in favoarea institutiei creditoare.

Procedura emiterii garantiei de stat pentru imprumuturi externe se va stabili prin norme elaborate de catre Ministerul Finantelor si aprobate de Guvern.

Determinarea comisionului de risc

Pe baza analizei economice si financiare, realizata de catre Banca de Export-Import a Romaniei - S.A. (Eximbank) sau de alt agent desemnat, a documentatiei prezentate de persoana juridica care solicita o garantie de stat pentru imprumuturi externe, Ministerul Finantelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determina gradul de risc, care se exprima in procente. Gradul de risc, astfel determinat, poate fi acceptat, daca nivelul acestuia nu depaseste 10% din valoarea imprumutului extern.

In functie de gradul de risc stabilit conform alin. (1), Ministerul Finantelor determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat in contul fondului de risc de catre beneficiarul creditului garantat. Suma datorata se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea imprumutului extern garantat.

Comisionul de risc reprezinta suma datorata de beneficiarul unui imprumut extern garantat de stat, in cuantumul si la termenele stipulate in conventia incheiata cu Ministerul Finantelor.

Fondul de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi externe

Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de catre stat a imprumuturilor externe contractate de persoanele juridice de la institutiile creditoare, in conditiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.

Fondul de risc este constituit din sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor externe garantate, din dobanzile obtinute din plasamentele sumelor aflate in depozite, din majorarile de intarziere aplicate pentru neplata in termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate in acest scop, precum si din alte surse legal constituite. In cazul in care se efectueaza plati din fondul de risc aferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reintregesc cu sumele recuperate de la acesta.

Sumele aflate ca depozite in fondul de risc se plaseaza de catre Ministerul Finantelor sau de agentul desemnat de acesta, avand in vedere siguranta, lichiditatea si rentabilitatea lor, in aceasta ordine si prioritate. Sumele aflate in depozit in fondul de risc sunt destinate achitarii obligatiilor generate de garantiile de stat pentru imprumuturile externe acordate.

Fondul de risc se gestioneaza in regim extrabugetar de catre Ministerul Finantelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum si reflectarea in contabilitatea trezoreriei statului a operatiunilor legate de acordarea de garantii de stat pentru imprumuturi externe vor fi stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finantelor.

Executia garantiilor de stat pentru imprumuturi externe emise de Ministerul Finantelor

In cazul in care beneficiarul garantiei de stat nu isi indeplineste obligatiile de plata stipulate in acordul de imprumut, institutia creditoare, in conformitate cu clauzele prevazute in acesta, va instiinta, in scris, Ministerul Finantelor, in vederea exercitarii obligatiei de garant.

Instiintarea va include: rata de capital, valoarea dobanzii si alte costuri care urmeaza sa fie rambursate institutiei creditoare, conform acordului de imprumut.

Beneficiarul garantiei de stat va informa si va proba, in scris, in timp util, garantul asupra lipsei disponibilitatilor banesti necesare achitarii sumelor scadente la extern.

Ministerul Finantelor va solicita Bancii Nationale a Romaniei plata la extern a sumelor scadente catre institutia creditoare. Ministerul Finantelor va deconta contravaloarea in lei a sumelor platite de Banca Nationala a Romaniei, in a doua zi lucratoare de la primirea confirmarii de plata la extern.

Incetarea valabilitatii garantiei de stat pentru imprumuturi externe

Incetarea valabilitatii garantiei de stat pentru imprumuturi externe se produce atunci cand:

  • imprumutul acoperit de garantia de stat este achitat in totalitate de catre beneficiarul acestuia;
  • Ministerul Finantelor efectueaza plata sau platile, in totalitate, institutiei creditoare straine, in numele garantatului;
  • termenul de valabilitate stipulat in scrisoarea de garantie a expirat.

Stingerea obligatiilor care decurg din contractul de imprumut atrage incetarea valabilitatii scrisorii de garantie.

Recuperarea sumelor platite pentru garantiile de stat pentru imprumuturi externe

Dupa efectuarea de catre Ministerul Finantelor a platii sau platilor cuvenite, conform garantiei de stat pentru imprumutul extern, beneficiarul imprumutului extern trebuie sa intreprinda toate masurile necesare pentru a restitui Ministerului Finantelor sumele platite, in conformitate cu prevederile conventiei incheiate intre beneficiarul imprumutului si Ministerul Finantelor. Conventia incheiata de Ministerul Finantelor, in calitate de garant, si beneficiarul imprumutului extern constituie titlu executoriu.

Ministerul Finantelor va intreprinde toate masurile legale pentru a recupera plata sau platile efectuate, ca rezultat al executiei garantiei de stat.

Pentru recuperarea sumelor platite conform garantiei de stat Ministerul Finantelor are prioritate asupra activelor si veniturilor beneficiarului imprumutului extern, pe baza legislatiei in vigoare privind obligatiile datorate bugetului de stat.

Sumele recuperate de catre Ministerul Finantelor in aceste conditii reprezinta venituri pentru fondul de risc in vederea reintregirii acestuia.

III Cresterea datoriei externe – o problema?

Dupa inscrierea in procesul de tranzitie, tarile din Europa centrala si estica au urmat singura cale de inlaturare a decalajelor mari, care le separau de tarile dezvoltate, si anume aceea a dezvoltarii economice si sociale. Dar pentru realizarea acestui obiectiv, tarile in dezvoltare nu au avut destule resurse financiare-valutare proprii, astfel au fost nevoite sa atraga capitaluri straine, sa contracteze imprumuturi de la banci, furnizori si de la alti creditori. Nevoia de finantare externa nu a fost satisfacuta de investitii straine directe (ISD), acestea concentrandu-se cu predilectie in tarile dezvoltate, accentuand si mai mult decalajele dintre tarile bogate si cele sarace. Astfel, datoriile externe, dupa 1989, au luat avant in tarile est europene.

In Romania, drumul tranzitiei spre o economiei de piata functionala a fost  pavat cu nenumarate obstacole si greutati, precum inflatia, deficite bugetare, cvasi-fiscale, comerciale si ale contului curent, arierate, lipsa investitiilor straine directe, cresterea economiei subterane. In Romania, aceste dezechilibre externe si interne au ajuns la valori ingrijoratoare, reclamand pentru echilibrare sume din ce in ce mai mari de valuta. Astfel guvernul a contractat credite dupa credite de la diversi creditori externi, utilizand acesti bani pentru a echilibra deficitele externe si bugetare, pentru a subventiona entitatile publice ineficiente, dar si pentru proiecte de dezvoltare in diverse sectoare ale economiei. In aceste conditii,  datora externa publica a Romaniei a crescut de la 199 milioane $ la 1989 la 9560,7 mil $ in 2002, reprezentand 21,1% din PIB sau 65,8% din exporturi.

La intrebarea daca cresterea datoriei externe este o problema, s-ar putea considera ca nu este preocupanta argumentand ca:

§         Ponderea datoriei in PIB reprezinta numai jumatate din plafonul maxim de 60% prevazut in cerintele de la Maastricht .

§         Multe dintre tarile dezvoltate au datorii externe mult mai mari decat noi, exemplu SUA a avut o datorie de 500 miliarde $ in 1992.

§         Pregatirile pentru aderarea la UE cer mai o finantare externa mai mare.

§         La finele anului 2002, Romania se numara printre tarile debitoare cu o dezvoltare medie putin indatorate fata de strainatate. De asemenea, ratingul datoriei in valuta a fost cotat cu calificative din ce in ce mai bune, ajungand ca in 2002 cotata la nivelul B+.

Ratingul datoriei in valuta

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003 proiectie

Moody’s

Ba3

B3

B3

B3

B2

B1

B1

Standard and Poor’s

BB-

B-

B-

B-

B

B+

BB

Surse: autoritatile romane si estimarile FMI, 17 septembrie 2003

Cu toate acestea situatia datoriei noastre publice externe este ingrijoratoare, deoarece:

§         Dupa ce in 1989 cu eforturi uriase, Romania a reusit sa reduca datoria la 199 mil. dolari, in 2002 datoria externa a ajuns la 9541.6 mil. dolari, situatie aproape indentica cu cea din 1980, cand datoria era de 9762 mil dolari.

§         In loc ca datoria externa sa fie o rampa de lansare a Romaniei, o mare parte din datorie este utilizata pentru echilibrarea balantei de plati si pentru constituirea rezervei valutare a tarii, iar procentele utilizate pentru proiecte social-economice sunt mult mai modeste (14%-41%). Astfel indatorarea Romaniei s-a facut mai mult pentru nevoi de consum decat pentru dezvoltare. Datoria folosita pentru estomparea unor dezechilibre in economie nu este recomandata pe termen lung, pentru acest lucru este nevoie de ajustari.

§         Partea din datoria externa, rezervata investitiilor in economie, nu este folosita eficient, datorita managementului ineficient al creditelor externe.

§         Serviciul datoriei publice externe devine din ce in ce mai impovarator pentru bugetul public, ajungand in 2002 sa reprezinte 15,6% din exporturi si 4,75% din PIB. Aceasta povara in crestere, asociata cu o crestere economica minima, exporturi insuficiente in raport cu importurile, este o problema pentru Romania.

§         Investitiile straine directe (ISD), atrase in Romania, sunt mult sub media investitiilor din regiune. Coruptia si alte probleme ale mediului economic, indeparteaza investitorii. Perspectiva cresterii datoriei asociata cu lipsa investitiilor, poate crea indoieli asupra sustenabilitatii ei pe termen lung.

§         Perspectiva aderarii la UE, implica multe reforme costisitoare. Inca din anii urmatori, Romania va trebui sa scoata din buget sume mari pentru efectuarea proiectelor necesare aderarii, deoarece nu vom primi finantare de la UE decat in proportie de 30-40%. In conditiile in care dezechilibrele nu sunt ajustate, problema datoriei externe va capata proportii mai mari.

§         O problema grava pentru Romania este dublul deficit al tarii: deficitul imens al contului curent, ce a crescut la circa 4,8% din PIB in 2003, si pe de alta parte deficitul fiscal de 2,5% din PIB in acelasi an. Aceste deficite conduc la o cerere ingrijoratoare de capital strain pentru finantare, de vreme ce economiile sunt scazute si creditele private sunt ridicate.

*                Cu toate acestea trebuie accentuata ideea ca, aceasta crestere a datoriei externe ar fi putut sa nu fie o problema pentru Romania daca ar fi fost gestionata mai bine, si utilizata pentru DEZVOLTARE, si nu pentru finantarea consumului si acoperirea 'marii gauri nationale', cum numea Florin Georgescu .

3.1. Management ineficient al creditelor externe

Modul de utilizare a imprumuturilor externe poate fi un raspuns la o problematica de genul: Romania este puternic indatorata si daca da, este asta o problema sau o modalitate de dezvoltare economica.

Repartitia datoriei externe

 

Indicatori

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2001

2002

Datoria externa utilizata pentru

   proiecte (%)            

100

14,2

15,8

23,2

28,9

40,6

38,5

40,4

 Datoria externa utilizata pentru balanta si rezerva valutara (%)

0

85,8

84,2

76,8

71,1

59,4

61,5

59,6

          Referitor la prezent, Romania a incheiat acorduri de imprumut pe perioada 2003 – 2007 care urmeaza a fi utilizate pentru finantarea investitiilor din domeniul SPIG astfel:

IMPRUMUTURILE CONTRACTATE DIRECT DE LA INSTITUTIILE FINANCIARE INTERNATIONALE

SERVICIUL PUBLIC DE INTERES GENERAL

IFI

CREDITOARE

VALOARE IMPRUMUTURI

APA – CANAL

BIRD

BERD

BEI

25,00 Mil USD

119,00 Mil USD

55,00 Mil EURO

ENERGIE TERMICA

BERD

BEI

BDCE

44,50 Mil USD

38,50 Mil EURO

10,00 Mil EURO

TRANSPORT URBAN, METROU

BEI

304,00 Mil EURO

REABILITARE STRAZI

BEI

41,45 MEUR

DEZVOLTARE RURALA

BIRD

40,00 MEUR

CADASTRU

BIRD

25,50 MUSD

CONSTRUCTIE LOCUINTE SOCIALE

BDCE

100,00 MUSD

CREDITE EXTERNE GARANTATE DE STAT PENTRU FINANTAREA INVESTITIILOR IN DOMENIUL SPIG

SPIG

VALOARE IMPRUMUTURI EXTERNE GARANTATE DE STAT

BANCI FINANTATOARE

APA - CANAL

242,95 MIL.USD

KFW GERMANIA, DEUTSCHE BANK AG LONDRA, BANK LEUMI ISRAEL, ING BANK OLANDA

ENERGIE TERMICA

30,40 MIL.USD

NORDIK INVESTMENT BANK, LEONIA CORPORATE BANK

METROU

52,30 MIL.EUR

SVENSKA HANDELSBANKEN SUEDIA

CONSTRUCTIE LOCUINTE SOCIALE

100,00 MIL.USD

DEUTSCHE BANK AG GERMANIA

PIETRUIRE DRUMURI COMUNALE

50,00 MIL.USD

ALPHA BANK LONDRA

               

3.2 Comportamentul indicatorilor de indatorare

Gradul de indatorare externa (calculat ca raport al datoriei externe in PIB, DE/PIB), a inregistrat o tendinta ascendenta.

O tendinta similara a fost inregistrata in toate tarile in curs de dezvoltare unde gradul de indatorare exprimat prin ponderea datoriei externe in produsul national brut al acestora a sporit de la 20% in anul 1980, la 40% in anul 1999

Raportarea datoriei externe la export

Rata serviciului datoriei externe brute in volumul exportului a inregistrat, pe intreaga perioada analizata, niveluri mult sub cel critic de 25%, exceptie fiind anul 1999 cand valoarea indicatorului s-a apropiat de aceasta limita, ramanand totusi cu circa 5 puncte procentuale mai scazuta. Explicatia  apropierii de limita critica deriva managementul defectuos al datoriei externe, care ar fi putut avea efecte negative pe termen lung, compensat partial de dinamica accentuata a exporturilor de bunuri si servicii care a avut un impact pozitiv asupra eforturilor de acoperire a serviciului datoriei externe.

 

 

 

 

Anii

Datoria publica externa efectiva

(milioane dolari S.U.A.)

Serviciul datoriei publice externe

(milioane dolari S.U.A.)

Export

(milioane dolari S.U.A.)

Ponderea datoriei publice externe in export (%)

Ponderea serviciului datoriei publice externe in export(%)

1990

209,9

3,9

5775,4

3,3

0,1

1991

1006

33,9

4265,7

23,6

0,6

1992

2199,1

294

4363,4

44

5,7

1993

3117

302,6

4892,2

63,7

5,1

1994

4230,1

442,5

6151,3

58,8

5,8

1995

4934

839,7

7910

62,4

8,4

1996

6149,8

1042

8084,5

63,7

10

1997

6853.7

1553,3

8431,3

81,3

15,6

1998

6966,1

1558,8

8302

73,2

14,6

1999

6174.2

2201

8487

72,7

20,4

2000

6857,6

1287

10366

56,5

9,5

2001

7684.3

1107

11385

57,6

20,7

2002

9555,9

2176,4

13876

65,8

15,68

2003

Nu se stie

-

17545

-

-

Raportarea datoriei externe la P.I.B.

Raportul dintre serviciul datoriei externe si produsul intern brut s-a aflat in perioada 1990-2001 intr-un interval cuprins  intre 0,3 % - 7,4%, mult sub limita critica datorita perioadelor mari de gratie acordate in cadrul contractelor multilaterale sau bilaterale incheiate cu institutiile financiare internationale, precum si nivelurilor relativ reduse ale dobanzilor la creditele oficiale, ce au dominat structura datoriei externe a tarii in perioada 1990- 2001.

Anii

Datoria publica externa efectiva

(milioane dolari S.U.A.)

Serviciul datoriei publice externe

(milioane dolari S.U.A.)

Produsul intern brut (milioane dolari S.U.A.)

Ponderea datoriei publice externe in P.I.B. (%)

Ponderea serviciului datoriei publice externe in P.I.B. (%)

1990

209,9

3,9

38245,7

0,5

0,01

1991

1006

33,9

28850,8

3,49

0,12

1992

2199,1

294

19578,5

11,23

1,5

1993

3117

302,6

26361

11,82

1,15

1994

4230,1

442,5

30072,9

14

1,47

1995

4934

839,7

35477,8

14

2,37

1996

6149,8

1042

35333,6

17,4

2,95

1997

6853.7

1553,3

35285,7

19,4

4,4

1998

6966,1

1558,8

41822,1

16,66

3.73

1999

6174.2

2201

35176,4

17,55

6.26

2000

6857,6

1287

36718,9

18,68

3.51

2001

7684.3

1107

40165,5

19,26

2.76

2002

9555,9

2176,4

45749,1

20,9

4.76

Pentru Romania, evolutia ponderii datoriei externe in PIB a fost marcata de nivelul redus de indatorare de la care s-a pornit in momentul trecerii la economia de piata si de accesul, in anumite perioade relativ limitat, la resursele financiare internationale, datorita insuficientei atractivitatii a mediului autohton pentru investitorii straini. De mentionat este faptul ca investitiile straine directe s-au situat, pana in anul 1997, sub un miliard de dolari pe an, in timp ce investitiile de portofoliu au avut valori mult mai scazute. Accelerarea proceselor de privatizare a stimulat fluxul de capital care, doar in anul 1998, a depasit 2 miliarde de dolari, media perioadei 1997-2000 plasandu-se ceva peste 1 miliard de dolari.

Daca ne uitam la ponderea datoriei externe in P.I.B. de-a lungul acestor ani si conform criteriilor Maastricht am putea spune ca nu avem motive de ingrijorare.  Pe de alta parte daca ne gandim la faptul ca imprumuturile au fost folosite mai mult pentru a acoperi consumul decat pentru a ne dezvolta, datoria noastra publica externa poate fi considerata o problema

3.3 Concluzii

Romania, cu un volum al datoriei inferior celor mai multe tari Central Europene si nivelului de 60% din PIB prevazut in criteriile de convergenta, raspunde cerintelor din tratatul de la Maastrich privind datoria publica si are un grad de indatorare care se incadreaza in limite cotate ne-riscante. Totusi, ritmul rapid de acumulare a datoriei ridica semne de intrebare cu privire la sustenabilitatea acesteia si  a politicii fiscale. De altfel, analistii financiari interni si internationali si-au manifestat, inca din a doua parte a anului 1998, retinerile privind abilitatea guvernului de a gestiona acest volum pentru a face fata nivelului record de 3,5 miliarde dolari al serviciului datoriei externe in anul 1999. Imbinarea politicii fiscale cu cea monetara si valutara in cadrul unui program coerent de iesire din criza a permis Romaniei sa faca fata varfului datoriei desi posibilitatile de finantare a deficitelor de pe piata internationala de capital au fost mult limitate. Ritmul destul de inalt de acumulare a datoriei publice reflecta o combinatie ineficienta intre deficitul fiscal primar si auto-sustinerea datoriei. Pentru  Romania, ca si pentru celelalte tari Central si Est Europene, angajate in procesul de formare si consolidare a reformelor impuse de trecerea la economiile de piata (prin liberalizarea pietelor, a comertului si eliminarea in etape a controlului fluxurilor de capital), managementul datoriei externe este elementul cheie al deciziilor de politica fiscala in termenii schimburilor comerciale, a variabilitatii ratei dobanzii ca si a volatilitatii fluxurilor de capital.

IV Dinamica datoriei externe

Inca din primii ani de tranzitie, Romania a inceput sa acumuleze un volum apreciabil de datorie extrerna. Astfel, la nivelul anului 1990, in vreme ce Romania avea o datorie externa practic nesemnificativa (230 milioane dolari), celelalte tari se confruntau deja cu datorii de mai multe miliarde de dolari (Ungaria – 21,3 milarde dolari, Bulgaria – 10,9 miliarde dolari, Cehia – 4,4 miliarde dolari), iar in cazul Poloniei chiar cu un volum de aproape 50 miliarde dolari.

 La nivelul anului 1998, insa, datoria externa a Romaniei atinsese deja peste 9 miliarde dolari, in vreme ce in celelalte tari (cu exceptia Cehiei, unde volumul datoriei a crescut de peste 5 ori) s-a inregistrat fie o crestere mult mai modesta (cum este cazul Ungariei, cu un spor de 5,5 miliarde dolari) fie un regres (in Polonia cu peste 6 miliarde dolari – partial si pe seama stergerii unei parti din datoria externa- in Bulgaria cu aproape un miliard de dolari). Probabil, una din cauzele performantelor slabe de ansamblu ale economiei romanesti, dupa 1989, a constituit-o si slaba experienta in ceea ce priveste managementul datoriei publice si a deficitelor bugetare

Dinamica datoriei Romaniei, ca pondere in PIB, evaluata in dolari si respectiv in lei, este redata in graficul de mai jos unde Dt este datoria totala, DE este datoria externa iar DI datoria interna denominate in dolari, respectiv in lei. Acumularea datoriei s-a realizat in perioada 1990-1996, in principal, pe seama celei externe (cu un varf in anul 1993, cand a reprezentat 90% din total), spre deosebire de tarile dezvoltate, unde situatia este inversa. Ca urmare, volumul total al datoriei externe si-a marit ponderea in produsul intern brut de la 4,6% la sfarsitul anului 1990 la circa 24% in anul 1992, la 31% in 1996 si la 34 %  in anul  2000.

Sursa: 2001World Development Indicators, Table 4.16 External Debt, p.254-256

Influenta deprecierii monedei nationale se poate observa din diferentele dintre curbele reprezentate in graficul de mai sus. Masurarea impactului deprecierii leului asupra volumului datoriei externe este extrem de importanta daca avem in vedere criza recenta a unor tari din Asia, care sugereaza ca uneori regimul ratei de schimb, asociat unei volatilitati a cursului si a ratei dobanzii, poate exacerba problemele de solvabilitate internationala, chiar si in absenta unei acumulari semnificative in termeni absoluti ai datoriei externe.

Evolutia datoriei externe poate fi analizata si pe perioade de timp.

1.      Perioada 1990-1996 Viteza de acumulare a datoriilor a fost mare, rata medie anuala de crestere a datoriilor externe fiind in jur de 1,2 miliarde de dolari.

Datoria publica si public garantata  pe termen mediu si lung a fost dominanta (peste 70%, cu exceptia anilor 1990-1992) in structura datoriei externe in prima jumatate a intervalului analizat datorita amplificarii nevoii de finantare in conditiile agravarii dezechilibrelor economice, a insuficientei resurselor interne  si a procesului lent de constituire a proprietatii private. Anul 1995 marcheaza valoarea maxima a datoriei publice (circa 78%), dar si inscrierea ei pe o traiectorie continuu descendenta (pana la 67%, la sfarsitul anului 2000), justificata de modificarea mix-ului politicilor de macrostabilizare  economica si a mediului international dupa crizele financiare din Asia.

2.      Perioada  1997-2000 Rata medie anuala de crestere a datoriilor externe s-a redus la numai 0,5 miliarde dolari. Astfel datoria din 2000 a devansat cu doar 1,9 miliarde de dolari nivelul atins in anul 1996.

Ca urmare a crizei financiare din Rusia au fost amanate noi emisiuni externe de titluri de stat si s-a pus sub semnul intrebarii posibilitatea rostogolirii unei parti a datoriei externe in 1999.  Agentiile internationale au acordat rating de tara mai slab, aducand drept argumente inrautatirea indicatorilor de sustenabilitate a datoriei, diminuarea resurselor de acumulare, a ratelor de economisire si de investire. De asemenea, accesul la resursele internationale a fost drastic restrans. In aceste conditii, ritmul de acumulare a datoriei interne a crescut, ponderea acesteia in produsul intern brut dublandu-se in intervalul 1996-1999 (de la 5%, in anul 1996, la respectiv 10% in 1999). Din cauza volumului platilor scadente in 1999 (aproximativ 2,9 miliarde dolari), exista pericolul unei crize financiare si intrarii in incapacitate de plata. In 1999,  Romania a fost inclusa  in grupul tarilor ce urmau sa experimenteze noul concept de ”burden-sharing”, care ar fi insemnat reesalonarea datoriei fata de creditorii privati. Acest lucru a fost evitat prin transformarea datoria externa in datorie interna.

3.  Perioada 2000-2004 Dupa experienta din ’99, Romania a fost vazuta mai bine de creditori, reusind sa obtina rating tara mai bun. Astfel in 2000, deschizandu-se pietele internationale, datoria externa si-a reluat trendul crescator, mai accentuat decat cel din perioada 90-96. Astfel, in 2003 datoria externa publica a ajuns la valoarea 9560,7 milioane dolari.

In graficul de mai sus, primul trend reprezinta dinamica datoriei guvernamentale, al doilea dinamica datoriei brute public si public garantate, iar cel mai de sus evolutia datoriei brute externe a tarii. Diferenta dintre cele doua curbe de jos semnifica datoria bruta intreprinderilor publice, iar ecartul dintre curbele de sus reprezinta datoria privata. In plus, pe ansamblul perioadei, se observa o tendinta de crestere a celor doua ecarturi, ceea ce inseamna ca datoria externa privata creste mai repede decat cea publica.  Se observa din grafic scaderea tuturor tipuri de datorii in perioada de recesiune ’97-’99, si relansarea lor dupa 2000.

         Sursa: Date din Rapoartele anuale si Buletinele lunare ale BNR; pentru anul  2001 date pentru 9 luni

In graficul dinamicii datoriei externe pe maturitati releva ritmul mult mai alert de acumulare al datoriei externe pe termen mediu si lung. Se observa ca in anul 1999, acestea au scazut datorita rascumpararii obligatiunilor EUROBOND si SAMURAI.

Analiza dinamicii datoriei externe pe componente pune in evidenta cresterii ponderii datoriei garantata de stat, aceasta dublandu-se in intervalul 1992-2000 (de la 10% la respectiv, 21%), nivelul maxim, de peste 24%, fiind atins in anii 1995 si 1999. Contractarea de angajamente externe garantate public a reprezentat o treapta inevitabila pentru castigarea increderii pietei financiare internationale si crearea unor legaturi directe. Volumul acestor credite a sporit de peste 7 ori in intervalul 1992-2001 (de la 309 milioane de dolari in anul 1992 la 2240 milioane de dolari in anul 2000 si 2375 milioane de dolari la sfarsitul lunii septembrie 2001), asa cum rezulta din datele tabelului de mai jos. Expansiunea acestor angajamente a introdus insa elemente ale hazardului moral intrucat, prin garantarea lor de catre stat, au fost trecute, in fapt, eventualele pierderi sectorului public, in timp ce profiturile realizate au ramas private.

                                                                                                                                          Milioane dolari USA

 

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

  Datoria publica externa pe

termen mediu si lung (DETML)

230

1027

2319

3111

4247

4948.5

6174

6853.7

6966.9

6220.3

6883.1

10722

   1. Datorie publica directa

230

1027

2010

2370

2983

3388.4

4326

4815.9

4814.4

3948.4

4643.2

5243.9

   2. Datorie garantata de stat

309

741

1265

1560.1

1848.4

2037.8

2152.5

2271.9

2242.1

2375.1

V. Factori care au determinat cresterea datoriei externe

            Datoria externa depinde de numerosi factori interni si externi. Printre cei mai importanti factori, putem aminti:

Ø       Procesul de tranzitie si perspectiva aderarii in UE

Ø       Situatia nefavorabila a balantei de plati

§         Deficitul balantei comerciale

o       Importurile prea mari implica cresterea datoriei

o       Imposibilitatea folosirii unei balante excedentare pentru plata datoriei externe- lipsa de competitivitate a economiei

§         Deficitul de cont curent

o       Finantarea contului curent

Ø       Economia subterana

Ø       Deficite bugetare si cvasi-fiscale

§         Colectare slaba de taxe si venituri;

§         Economia subterana in crestere submineaza cresterea economica si micsoreaza baza de colectare

Ø       Insuficienta de investitii straine directe(ISD)

§         In lipsa de ISD, guvernul contracteaza credite externe;

Ø       Deprecierea monedei

Ø       Anii electorali

 

 

5.1 Procesul de tranzitie si perspectiva aderarii in UE

 

            Obiectivele Romaniei legate de aderarea la UE si transformarea economiei intr-una functionala, implica nevoia de finantare externa precum si asistenta externa. Proiectele cu protectia naturii, modernizarea transporturilor etc. sunt premise pentru cresterea datoriei.

            Aceste cheltuieli cu reformele si modernizarile vor fi mult accelerate inca din anii urmatori, datorita apropierii termenului limita de finalizare a negocierilor UE. Proiectele viitoare nu vor fi finantate in totalitate de uniune, ci numai intr-o anumita proportie. Restul banilor vor fi platiti de guvern. Problema este cum va reusi guvernul sa cofinanteze proiectele, in masura in care nu reuseste sa-si plateasca nici macar consumul si serviciul datoriei publice cu veniturile din exporturi. Astfel, se asteapta ca in viitorul apropiat datoria externa sa capete valori mult mai mari.

5.2 Situatia nefavorabila a balantei de plati

 

Indicatori

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2001

2002

 Datoria externa utilizata pentru balanta si rezerva valutara (%)

0

85,8

84,2

76,8

71,1

59,4

61,5

59,6

 

Balanta de plati a Romaniei influenteaza datoria externa datorita deficitelor de comerciale si de cont curent. Dupa cum se vede in tabel, un procent foarte mare din datoria externa este utilizata pentru echilibrarea balantei. Lipsa de competitivitate a economiei se reflecta in nivelul scazut al exporturilor, insuficient pentru a plati importul, adica consumul, sau serviciul datoriei externe. Strategia recomandata de economisti pentru a suporta datoria externa, este ca tara respectiva sa

  Balanta de plati - miliarde dolari -

Medie1990-1991

Medie1992-1996

Medie 1997-2000

Contul curent

-2,2

-1,5

-2,0

Investitii directe si

de portofoliu

-0.4

0,1

1,4

Pozitie de echilibru

0,1

0,3

0,7

Balanta de plati inainte de imprumuturile oficiale

-2,6

-2,4

-2,7

5.2.1 Deficitul balantei comerciale

Datoria externa este cauzata in principal de deficitul balantei comerciale, ceea ce inseamna ca volumul importurilor este mai mare decat volumul exporturilor.

In ultimii 11 ani comertul exterior a fost cel mai dinamic sector al economiei romanesti, chiar in conditiile in care nu a fost sustinut de productie.

Dupa o relativa scadere in perioada 1990-1992 atat exporturile cat si importurile s-au situat pe o traiectorie ascendenta depasind inca din anul 2000 valorile prognozate in strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu.

Ponderea exportului Romaniei in exportul mondial a inceput din 1993 sa creasca  ajungand la 0,16% in 1997,  pondere care se mentine in continuare.

Principalul partener de comert exterior al Romaniei este U.E., iar in ceea ce priveste importurile Romaniei, UE detine deasemenea primul loc.

In 1997, Romania a exportat in UE marfuri in valoare de 4,7 miliarde $ si a importat de 5,9 miliarde, inregistrand un deficit al balantei comerciale bilaterale de 1,2 miliarde $; in primele sase luni al lui 1998 tara noastra a exportat in U.E. marfuri in valoare de 2,6 miliarde $ si a importat in valoare de 3,1 miliarde $, deficitul bilateral pe primele 6 luni ale anului 1998 fiind de 500 millioane $, estimandu-se pana la sfarsitul anului un deficit cel putin egal cu cel al anului anterior .Un alt aspect important de mentionat este acela ca ponderea cea mai mare in cadrul importurilor romanesti din cadrul U.E. o au Germania, Italia si Franta.

Autoritatile romane ar putea solicita UE sa se implice in finantarea acestui deficit comercial, finantarea fiind necesara pentru sustinerea in continuare a importurilor din Uniune.

In acest sens, U.E. prin institutiile sale reprezentative precum Banca Centrala Europeana, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, sau alte institutii financiare reprezentative, ar putea crea un ,,sistem colectiv de creditare’’ asemanator celui coordonat de FMI in criza din 1982, sistem care ar putea cuprinde bancile centrale ale Germaniei, Italiei si Frantei, precum si banci comerciale, din aceste tari, interesate in mod direct in sustinerea relatiilor comerciale ale clientilor lor cu Romania.

Daca Uniunea va trece la punerea in practica a acestei idei, ca urmare a solicitarilor venite din partea autoritatilor de la Bucuresti, ar obtine cateva rezulate semnificative :

  • ar aparea un principiu de desfasurare a relatiilor economice internationale prin care UE isi asuma rolul de mare creditor al lumii, demarand asemenea programe de asistenta financiara cu toate tarile cu care intretine relatii de comert exterior si care au probleme financiare, si in special cu tarile din Europa Centrala si de Est;
  • aceasta ar deveni un mijloc important de sustinere a cresterii economice a Uniunii, prin sustinerea exporturilor;
  • ar creste influenta politica in lume , dar mai ales in Europa de Est , prin negocierile directe cu guvernele implicate ,si prin conditiile economice si non-economice impuse tarile beneficiare in acordarea creditelor.

In ciuda acestor argumente favorabile implicarii Uniunii in actiunea de creditare externa exista si alti factori defavorabili, dintre care mentionam comertul U.E. se desfasoara in proportie de 60 % in interiorul granitelor, de aici o importanta mai mica acordata comertului exterior, si in special comertului cu Romania.

Uniunea, ca orice noua entitate socio-politica, are tendinta ca in primele zile de viata sa devina autarhica, sa priveasca mai mult catre sine cu dorinta intaririi structurilor si conexiunilor interne.

Stimularea si dezvoltarea exporturilor in contextul economic actual din Romania, intreaga activitate de finantare a exporturilor trebuie orientate in directia:

  • Monitorizarii echilibrului dinamic al balantei comerciale;
  • Imbunatatirii structurii exporturilor, indentificarea produselor si serviciilor cu un real potential la export si valoare adaugata mare;
  • Asigurarii stabilitatii structurii exporturilor, care sa permita alinierea la standardele internationale de productie si calitate, promovarea marcilor de productie si comert, indentificarea si consolidarea pozitiei productiei si exportului romanesc pe piata externa;
  • Dezvoltarii repartitiei geografice a exporturilor romanesti, recastigarea pietelor traditionale si penetrarea pe noi piete;
  • Indentificarii de solutii pentru limitarea importurilor unor produse, cu respectarea angajamentelor asumate prin acordurile semnate;
  • Stimularii investitiilor straine prin incurajarea constituirii de societati mixte.

5.2.2. Deficitul de cont curent

Deficitul contului curent in economia romaneasca de tranzitie a fost deseori prilej de ingrijorare, nu atat din cauza marimii sale – desi, sub presiunea deficitului comercial, s-a aflat in cateva randuri intr-o zona critica – ci a capacitatii si modalitatilor de finantare

In pofida unor fluctuatii importante, contul curent a cunoscut, si continua sa cunoasca, o serie de constante, de probleme persistente, cum ar fi: persistenta deficitului, caracterul structural al deficitului balantei comerciale, caracterul aleator al transferurilor curente (care reprezinta principalului input pozitiv din compozitia sa), riscurile de volatilitate, reversibilitate si (dupa 1997) ilichiditate ale finantarii prin fluxuri autonome, costul ridicat al finantarii prin fluxuri compensatorii.

Deficitul contului curent poate fi finantat prin doua tipuri de fluxuri: compensatorii, care creaza datorie, si autonome, care nu creaza datorie. In conditiile absentei pietei de capital si a privatizarii aflate la stadiu experimental, in primii ani de tranzitie finantarea contului curent s-a facut cu precadere prin fluxuri compensatorii, provenite majoritar din surse oficiale

Deficitul de cont curent, reprezinta o alta destinatie a datoriei externe. In primii ani ai tranzitiei, deficitul era finantat in proportii mai mari prin plati compensatorii, generatoare de datorii. Din 1994 FMI a incetat sa mai fie principalul finantator, cedand locul in favoarea BIRD. S-a facut astfel trecerea de la finantarea de urgenta la finantarea pe proiecte; de la finantarea pentru acoperirea unui deficit de cont curent pe termen scurt, la finantarea pentru programe de ajustare structurala, pe termen mediu si lung.

5.3 Insuficienta de investitii directe straine (IDS)

„Economia iluziei poate atrage investitori, si a facut-o, chiar daca timid, chiar daca in salturi. Este insa nevoie de transformarea iluziei in realitate pentru a mentine fluxurile de capital strain net pozitive, in special pe cele autonome, si a finanta astfel pe baze solide deficitul contului curent.”

Liviu Voinea

Tarile din Europa centrala si de rasarit si-au deschis portile spre piata mondiala, dupa ce au iesit din perioada comunismului. In Romania cererea de capital a fost enorma in anii 89-90. Totusi, in ciuda eforturilor Romaniei de a crea conditii pentru sporirea ratei investitiilor si pentru atragerea resurselor externe, Investitiile Directe Straine au avut un demaraj lent, si o evolutie ascendenta modesta.

            Intre tarile Europei centrale si de est se desfasoara o competitie pentru atragerea investitorilor straini. Tarile care au beneficiat de un influx important de investitii straine directe, au fost primele care au reusit implementarea unor procese de macrostabilizare reusite, sustinute printr-un ansamblu de reforme structurale consistente. Cu toate acestea exista diferente considerabile intre tarile care au  avut un succes relativ in atragerea de investitii straine directe.

Intrarile de Investitii Straine Directe cumulativ 1988-1999

Europa de est

Miliarde dolari

Procent din PIB

Bulgaria

2,3

18,5

Cehia

16,5

31,1

Ungaria

19,8

40,9

Polonia

32,1

20,6

Romania

5,5

16,2

Slovacia

2,2

10,9

Polonia a intrecut pe departe celelalte tari in tranzitie in materie de atragerea de capital strain, reusind sa atraga circa o treime din intregul stoc de investitii in Europa centrala si estica.

In graficul de mai sus se poate observa ca investitile straine in Romania au avut o evolutie dezamagitoare in comparatie cu celelalte tari. In anii 1996-2000, nivelul ISD a scazut, Romania avand un rating de tara scazut, dar si pe fondul crizelor financiare din Asia si Rusia. Pe ansamplu, ISD au fost modeste in perioada 1990-2003. Cu toate ca  in ultimii ani ISD a inregistrat o crestere, nivelul de fluxuri de investii straine in Romania este scazut, insuficient pentru a acoperi necesitatile de valuta ale Romaniei. In lipsa de investitii, statul a fost nevoit sa contracteze imprumuturi externe, pentru a obtine valuta necesara acoperirii importului. De asemenea, lipsa de investitii straine, are ca motivatie si ritmul incet de privatizare precum si a lipsei de credibilitate a tarii.  Chiar daca in ultimii ani IDS a inceput sa creasca mai accentuat, investitiile straine atrase in Romania au avut valori mult sub cele inregistrate de alte tari in tranzitie, chiar unele tari cu potential economic mult mai redus.  Tari precum Polonia sau Ungaria au reusit sa atraga investitii substantiale. In Polonia investitiile straine au crescut in perioada 1991-2000 in medie cu 44%,  ajungand ca in 2000 IDS sa aiba valoarea maxima de 9,3 miliarde USD, data cand Romania inregistra numai 0,865.

Lipsa investitiilor straine a condus la cresterea dependentei Romaniei de creditele externe, si implicit la cresterea continua a datoriei externe.

Pentru a impiedica datoria externa pe termen lung sa creasca prea rapid, Romania are nevoie foarte mare de investitii straine mai mari, care la randul lor ar creste eficienta economica si ar facilita cresterea economica. In timp ce Romania a depus eforturi considerabile pentru a crea cadrul legal, care sa accelereze ritmul investitiilor, implementarea a fost neomogena si astfel atragerea de fluxuri straine a fost sub asteptari. Investitorii au ramas precauti avand diverse ingrijorari, printre care si cele privitoare la deprecierea monedei nationale, a inflatiei si a ratei slabe de privatizare.

Din graficul anterior se observa diferenta uriasa intre nivelul datoriei publice externe si cea a investitiilor straine. De asemenea se observa ca din 1997 ISD au inceput sa creasca, odata cu privatizarea a patru mari companii  din sectorul metalurgic si constructor de masini. In ciuda privatizarii accelerate din 1997, guvernul nu a reusit sa-si indeplineasca obiectivele. In 1997 planul de privatizare includea peste 2700 de companii, printre car 263 erau intreprinderi industriale mari. La sfarsitul anului,  numai jumatate au fost vandute.

Fluxurile anuale de IDS in tarile din Europa centrala si de est (milioane USD) 

 

1991

1992

1993

1994

1995

1998

1999

2000

2001

2002

Stocuri in 2002

Albania

:

20

58

53

70

45

41

143

207

213

988

Bulgaria

56

42

40

105

90

537

819

1002

813

479

3889

Romania

40

77

94

341

419

2031

1041

1025

1157

1106

8786

Slovakia

-

-

166

255

300

684

390

1925

1579

4012

10225

Slovenia

-

111

113

117

150

216

107

136

503

1865

5074

Croatia

-

:

120

117

114

932

1467

1089

1561

981

6029

Ukraine

-

200

200

159

267

743

496

595

792

693

5355

Czech R.

-

-

654

878

2568

3700

6310

4984

5639

9319

38450

Poland

291

678

1715

1875

3659

6365

7270

9341

5713

4119

45150

Hungary

1462

1479

2350

1144

4519

2037

1977

1646

2440

854

24416

Total

2637

4681

7086

6304

14811

22479

25145

26373

25015

28709

187868

Source: UNCTAD. 

In 1998-1999 Romania a fost aproape incapabila sa-si onoreze datoriile, datorita cresterii serviciului datoriei si faptului ca a nu a reusit sa aiba politici eficiente de transformare a intreprinderilor publice si de atragere a investitiilor straine, precum si de reducere a importului.

Investitiile depind de restructurare si de privatizare. Dar pentru atingerea acestor obiective, guvernul trebuie sa investeasca sume importante pentru privatizarea si restructurarea multor intreprinderi ineficiente si cu pierderi: 1,8 miliarde $ pentru sectorul de petrol si gaz, 2,2 miliarde $ pentru industria de otel etc (pana in 2002). Astfel pentru aceste obiective, Romania trebuie sa faca rost de dolari. Exportul fiind insuficient, bugetul deficitar, singura cale a guvernului ramane contractarea de credite externe si implicit cresterea datoriei externe.

In prezent, birocratia si coruptia reprezinta bariere majore in calea investitiilor directe straine. Nivelul IDS va trebui sa creasca pentru a asigura suficiente rezerve valutare. Atat deficitul de cont curent cat si procesul de privatizare si respectarea cerintelor UE trebuie sa fie monitorizate.

In concluzie, unul dintre factorii care a contribuit la cresterea datoriei externe este reprezentat de ISD (investitiile straine directe). Daca ISD ar creste, ar intra mai multa valuta in tara, guvernul ar acumula mai multa valuta din taxe, impozite etc, exportul ar fi suplimentat de aceste fluxuri de investitii si pe ansamblu nevoia de capital strain al tarii s-ar reduce, si implicit ar scadea datoria externa. Dar in lipsa de aceste intrari de ISD, in paralel cu cresterea importului comparativ cu exportul, in Romania cererea enorma de valuta este satisfacuta prin contractarea de credite externe, ducand la evolutia ascendenta a datoriei publice externe.

 

5.4 Deficite bugetare si cvasi-fiscale

 

Ansamblul intreprinderilor ineficiente se opune schimbarii; ele reprezinta interese parohiale bine inradacinate, care se opun restructurarii din motive evidente. Impreuna cu alti factori (inclusiv insuficienta credibilitate politica), absenta capacitatii de plata declanseaza o reactie in lant a datoriilor intre intreprinderi, a arieratelor in general, acestea din urma incluzand si neplatile catre bugetul de stat. Arieratele reduc relevanta deficitelor bugetare oficiale scazute, cand deficitele cvasi-fiscale sunt mari. Ar trebui mentionat faptul ca in Romania deficitele cvasi-fiscale au planat amenintator asupra politicilor economice  in anii de tranzitie.

 

5.4.1 Deficite cvasi-fiscale mai mici conduc la deficite externe mai mici

Deficitul Cvasi-Fiscal s-a amplificat pe parcursul anului 2001, sub privirile blajine ale unui Guvern complice () Deficitul cvasi-fiscal (echivalentul “varfului unui aisberg” ca si proportie – insa in acest caz “sub apa”) e greu de estimat cu acuratete, insa se afla la baza faptului ca Arieratele (“aisbergul” in sine) s-au extins in 2001 de la 40% la un 45-50% din PIB – amenintand prin interzierile in platile dintre companii sa paralizeze intreaga economie !… “ (Radu Limpede – aprilie 2002)

Deficitele cvasi-fiscale pot apasa foarte mult asupra bugetului public, marind deficitul bugetar, impingand guvernul sa se imprumute de pe piata externa si mai mult. Teoretic, intre datoria externa si deficitele cvasi-fiscale, precum si cele bugetare, exista o legatura pozitiva, evoluand in acelasi sens, atata vreme cat investitiile directe sunt infirme iar exporturile sunt prea mici in comparatie cu importurile.

Ce sunt aceste deficite si cat de apasatoare pot fi ele pentru bugetul public? Deficitele cvasi-fiscale se refera la pierderi ale intreprinderilor din sectorul public. Cand aceste pierderi nu mai sunt tolerate de sistemul economic, ele se transforma intr-o povara efectiva pentru bugetul public, adica sunt preluate la datoria publica, ceea ce suplimenteaza cheltuielile cu refinantarea acesteia. De exemplu, obligatiile Bancorex si ale Bancii Agricole. Deficitele cvasi-fiscale privesc numai o parte din arieratele din economie, acele pierderi pe care trebuie sa le suporte guvernul. Aceste deficite pot fi judecate ca stoc de datorie si, in dinamica, drept fluxuri ce modifica dimensiunea stocului.

In prezent, sunt ingrijoratoare pierderile din sectorul energetic. Aspectul dinamic poate demonstra cat de impovaratoare sunt deficitele cvasi-fiscale. In urma cu cativa ani, FMI si Banca Mondiala subliniau ca pierderile din sistemul energetic cumuleaza in jur de 5% din PIB. Ulterior, s-a mentionat un procent intre 2 si 3% din PIB (vezi tabelul de mai jos). Totusi pierderile sunt concludente. Aspectul dinamic reiese din faptul ca daca entitati publice isi restructureaza activitatea si devin profitabile, deficitele cvasi-fiscale pe care le produc le pot diminua pana la disparitie.  Astfel restructurarea mizeaza foarte mult pe diminuare si eliminarea pierderilor acestor entitati si deci a deficitelor cvasi-fiscale. Si dimpotriva, pierderi in crestere pot, la un moment dat, prin preluarea la datoria publica, sa impovareze mult bugetul public.

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

1.

Stoc datorie publica/PIB (%)

0.9

8.8

19.0

17.2

13.1

14.0

21.0

21.2

21.5

24.4

24.4

2.

Flux datorie publica/PIB (%)

-

8.5

15.8

11.5

6.2

4.9

11.8

12.2

7.0

8.4

7.2

3.

Deficit cvasi-fiscal/PIB (%)

-

11.7

11.2

11.1

4.3

2.3

7.9

8.7

3.9

6.6

3.5

Deficitul cvasi-fiscal a fluctuat in limite peste nivelul celui conventional, fiind finantat in cea mai mare masura prin emisiune monetara (Croitoru,1995). Pozitia guvernului de creditor net pentru sectorul financiar pe intregul interval 1991-1994 a contribuit la extinderea finantarii externe a deficitului sectorului public consolidat si la cresterea datoriei externe. Pe de alta parte, anul 1996 a marcat cel mai inalt nivel al deficitului cvasi-fis­cal care, pe baze cash a fost de 6,5 la suta, iar pe baze de angajamente de 8.4%   (OECD Economic Survey,1998).

Deficitele cvasi-fiscale pot rezulta si in sectorul privat. Atunci cand o intreprindere privata se imprumuta avand o garantie de stat, si nu reuseste sa-si onoreze obligatiile la scadenta, returnarea imprumutului revine statului. Aici este vorba despre „hazardul moral”, cand cel care beneficiaza de garantia statului nu este motivat sa munceasca pentru a-si onora obligatia, in timp ce creditorul a mizat pe bonitatea statului.

Cum pot fi combatute aceste deficite? Prin impunerea disciplinei financiare, mai ales atunci cand exista posibilitatea de onorare a obligatiilor. De asemenea, privatizarea si restructurarea pot ajuta mult in limitarea acestor pierderi, ce pot determina marirea datoriei publice. Este nevoie si de o concurenta adecvata pe piata, care sa stimuleze eficienta.

5.4.2. Deficite bugetare

“Afacerile viabile sunt impovarate cu impozite si taxe, in timp ce perdantii de stat sau cei privati “cu spate” politic nu platesc cu anii si ulterior sunt iertati, invitand parca o Economie intreaga la evaziune”

            O alta problema care ii preocupa pe economisti in anii de tranzitie a fost reprezentata de deficitele bugetare, de veniturile bugetare insuficiente in raport cu cheluielile statului. Deficitele fiscale nesustenabile au fost finantate de o acumulare rapida de datorie externa.

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2000

Deficit buget consolidat

(%din PIB)

0.4

-3.2

4.6

0.4

1.9

2.6

3.9

3.5

3.1

2.2

3.7

3.7

Deficitul bugetului consolidat ca pondere in PIB (%) in Romania perioada 1990-2000

Sursa: RCEP/WP no. 28/May 2001Daniel Daianu

Din tabelul de mai sus se poate observa evolutia oscilanta a defitului fiscal, atingand un maxim de 4.6% din PIB in anul 1992. In 2000 deficitul inregistreaza valoarea de 3.7% din PIB.

            Cresterea deficitului bugetar dupa ’89 este motivata prin  modificarea structurii veniturilor si cheltuielilor bugetare dupa tranzitie.

Modificari ale bugetului general consolidat

Medie

Medie

Modificare

Medie

Modificare

Medie

1990-1991

1992-1996

1997-1999

1990-1998

TOTAL VENITURI

40.8

33.1

-7.8

36.0

2.9

34.7

   Curente

39.2

32.8

-6.4

33.8

1.0

33.8

     A. Taxe

34.3

29.7

-4.6

31.8

2.1

30.6

      A1. Taxe directe

23.2

20.9

-2.3

19.6

-1.3

20.6

        Taxa pe profit

6.1

4.0

-2.0

3.8

-0.2

4.4

       Taxa pe salarii

7.2

6.6

-0.5

6.0

-0.7

6.5

       Contributii la asigurarile   sociale

8.9

8.6

-0.3

8.8

0.2

8.5

    Altele

1.0

1.6

0.6

1.0

-0.6

1.2

      A2.Taxe indirecte 

11.2

8.9

-2.3

12.3

3.4

10.0

             din care:

        Accize si taxe pe titei

10.0

3.0

-7.0

2.5

-0.5

4.4

        T.V.A.

0.0

3.7

3.7

6.2

2.5

3.3

       Taxe vamale

0.6

1.4

0.7

1.6

0.3

1.2

        Altele

0.5

0.9

0.4

1.9

1.1

1.1

     B. Venituri nefiscale

4.8

3.1

-1.8

2.0

-1.1

3.3

   Capital

1.6

0.3

-1.4

2.1

1.8

0.9

  Altele

0.0

0.0

0.0

0.1

0.1

0.0

TOTAL CHELTUIELI

38.7

35.7

-3.0

39.5

3.8

36.5

  Curente

31.8

30.2

-1.5

35.3

5.1

30.9

      Bunuri si servicii

12.9

12.6

-0.4

13.3

0.7

12.5

din care:

              Salarii

7.4

6.7

-0.7

5.8

-0.9

6.5

      Dobanzi la datoria publica

0.0

1.1

1.1

5.0

3.9

1.6

    Subventii si transferuri

20.7

18.8

-1.9

16.8

-2.0

18.4

      Subventii

10.0

8.7

-1.3

2.4

-6.3

7.5

       Transferuri

10.7

10.1

-0.6

14.4

4.3

10.9

   Capital

6.9

4.9

-2.1

3.7

-1.2

5.2

   Imprumuturi minus rambursari

0.0

0.5

0.5

0.5

0.0

0.4

a) Structura cheltuielilor bugetare s-a modificat dupa 1989 astfel: investitiile publice au scazut (de la 17.6% din PIB in 1989 la 3.9% in 1993). Subventiile au crescut substantial imediat dupa tranzitie (de la 0.4 la 5.5% din PIB in 93).

b) Colectarea de taxe scazuta, a determinat scaderea substantiala a bazei de impozitare, ceea ce a agravat problemele fiscale curente si viitoare. Dintre tarile candidate la UE, Romania are cea mai slaba colectare. Acest lucru poate fi motivat si prin nivelul ridicat al economiei subterane, ce conduce la evaziune fiscala si la descresterea veniturilor colectate din impozite. Atat timp cat rata de crestere economica in subteran este superioara celei oficiale, bugetul de stat va inregistra un deficit. In 1998, rata reala medie anuala a economiei subterane a fost de 82,9%, comparativ cu cea a economiei oficiale, de -9,5%. In acelasi an,  deficitul bugetar a fost 3.1% din PIB. Economia subterana va continua sa exercite un efect advers asupra bugetelor de stat viitoare, in cazul in care nu se trece la masuri radicale de combatere.

5.5  Economia subterana 

        Activitatile economice subterane exista in mai toate tarile lumii si au, de obicei, aceleasi cauze: sisteme de impozitare necorespunzatoare, interferenta excesiva a statului in economie si lipsa de coordonare a politicilor economice. ce include elemente diverse, precum munca la negru, frauda fiscala etc. Existenta economiei subterane are mai multe cauze, printre care si sporirea sarcinilor fiscale, cresterea somajului, aplicarea politicilor bunastarii, evolutia nivelului de trai.

            In 1998, produsul economiei oficiale reale a fost de 8.104 miliarde lei, in timp ce piata interna subterana a inregistrat 1.374 miliarde lei in valori actualizate. In acelasi an, nivelul importurilor in economia oficiala a fost de 2.371 miliarde lei, comparativ cu 2.653 miliarde, totalizand importurile subterane, sau cu 11,9% mai putin. Se estimeaza ca in 1998 activitatea economica subterana (piata interna si importurile) reprezinta 49% din economia oficiala si se afla in continua crestere.

Rata reala de crestere a economiei oficiale afecteaza nivelul de acumulare al datoriei publice. Daca economia creste mai incet decat ratele reale ale dobanzilor, datoria publica va creste mai rapid.

Economia oficiala si economia subterana defalcate pe sectoare de activitate

-- date statistice anuale --

Importurile

subterane

Piata interna

subterana

 (%)

Importurile in economia oficiala (%)

Piata interna

in economia oficiala

(%)

Rata de crestere anuala

pentru perioada 1993-1998*

557,7

214,09

10,22

0,74

* Variatiile procentuale au fost calculate folosind valorile nominale respective, actualizate cu deflatorul PIB

5.6 Anii electorali

 

Miscarile politice au si ele un rol vizibil in evolutia datoriei externe. Dinamica datoriei totale din perioada 1990-2000 din tara noastra pare sa confirme prezenta unei corelatii destul de puternice intre omogenitatea coalitiilor aflate la putere si dinamica deficitelor. De regula, se constata  o amplificare a deficitelor in cazul unor coalitii formate dintr-un numar mare de formatiuni

politice de orientari diferite (in cazul Romaniei, coalitia din guvernarea 1997-2000 a grupat de la social-democrati si socialisti pana la liberali si alte formatiuni de dreapta), deoarece  politica bugetara pierde din coerenta. Invers, sansele aplicarii unui management eficient al datoriei publice sunt cu mult mai mari in cazul unui singur partid politic aflat la putere (sau a unor coalitii mai restranse sau omogene, cazul guvernelor din 1992-1996 si 2000).

5.7 Deprecierea monedei

Cursul de schimb si inflatia afecteaza marimea datoriei. Daca moneda nationala se depreciaza, adica devine mai ieftina in raport cu o moneda straina, atunci datoria in valuta devine mai scumpa. In timp de recesiune, intre inflatie si datorie  exista o relatie directa. Acest lucru se poate observa din graficul de mai jos: In anul 1997, cand datoria a inceput sa scada si inflatia a urmat acelasi trend.

Dupa 2000, inflatia a avut o evolutie descendenta datorita interventiilor BNR.

Teoria macroeconomica specifica ca datoria poate fi inflationista, pentru ca atunci cand statul nu are bani sa o achite imprima noi bani, marind masa monetara.

VI. Efecte macroeconomice ale datoriei publice asupra economiei

Indicatorii de politica fiscala –deficit fiscal, datorie publica, serviciul datoriei publice- sunt deseori in centrul atentiei deoarece reflecta corectitudinea si eficienta politicii fiscale, conditii necesare pentru stabilitate macroeconomica si crestere economica.

            Politica fiscala este de un mare interes mai ales pentru Romania si pentru celelalte tari din centrul si estul Europei. Fiind in cursa pentru aderarea la UE, acestea trebuie ca prin reformele implementate sa tinteasca spre standardele economice ale tarilor dezvoltate. Aceste reforme necesita cheltuieli foarte mari, ce pot crea tensiuni fiscale serioase in economiile in tranzitie, multe dintre ele confruntandu-se cu deficite fiscale excesive si cu datorii impovaratoare.

            Problema deficitelor fiscale si a datoriei a devenit mai pregnanta mai ales dupa 1980 cand ponderea datoriilor au crescut mult in tarile industriale. Multi economisti au incercat sa raspunda la intrebari despre impactul deficitelor si al datoriei asupra economiei si sustenabilitatii unei viitoare expansiuni a politicii fiscale? Despre efectul datoriei publice s-a scris mult insa nu exista un consens in randul economistilor

Teoria economica sustine ca efectul datoriei guvernamentale depinde de perceptia consumatorilor (vezi Faruqee 1996). Daca percep datoria publica ca o bogatie neta acestia isi vor mari consumul. Astfel pe termen scurt datoria va stimula economia. Pe termen lung insa, cresterea datoriei publice va provoca scaderea economiilor nationale, ceea ce va duce la cresterea ratei reale a dobanzii, scaderea productiei si a investitiilor private. Acestea vor afecta cresterea pe termen lung. Scoala clasica considera ca datoria are un efect de redistribuire a veniturilor in timp: consumul generatiei actuale creste pe cheltuiala generatiei viitoare, care va suporta povara unor taxe mai mari, ramanand cu mai putin capital si o productie mai mica.

Teoria lui Ricardian adauga ca daca presupunem ca generatiile sunt legate intre ele prin altruism si ca oamenii sunt rationali si isi planifica actiunile pe termen lung, atunci datoria guvernamentala nu va fi perceputa ca o bogatie neta, dar ca pe un inlocuitor al taxelor. Explicatia este simpla: datoria actuala implica taxe viitoare pentru a acoperi datoria plus dobanzile aferente; astfel agentii economici, care recunosc aceasta echivalenta si tin la copiii lor, privindu-i ca pe o extensie a lor, nu isi vor modifica consumul. Datoria fiind o amanare a taxelor, agentii nu-si vor modifica consumul, singurul lucru care se modifica fiind in comportamentul lor de economisire. Deoarece prin amanarea taxelor, agentii dispun de un venit mai mare, dar consumul ramanand constant, rezulta ca ei vor economisi acest surplus de venit, atunci cand guvernul contracteaza o datorie, urmand ca acest surplus sa fie folosit in viitor de copiii lor pentru a-si plati taxele.

Acest lucru sugereaza ca nivelul de economii la nivel national ramane constant: scaderea economiei guvernului este compensata de cresterea economiilor a sectorului privat. Deci, deoarece consumul si economiile nationale raman neschimbate, alegerea finantarii cheltuielilor bugetare intre taxe si datorie este irelevanta si astfel datoria nu are un efect real asupra economiei. Conditiile, pe care se bazeaza teza lui Ricardian, (generatii de succes legate intre ele prin altruism, piete de capital perfecte, consumatorii sunt rationali si actioneaza tinand cont de efectele pe termen lung) nu pot fi intalnite in lumea reala.  Acest lucru nu impiedica ca teoria sa fie foarte interesanta.

            Sargant si Wallace aduc in discutie o alta abordare a datoriei. Ei au considerat ca finantarea prin datorii pe termen lung poate provoca inflatie. Argumentul care sprijina afirmatia de mai sus este urmatorul: daca guvernul acumuleaza o povara a datoriei excesiva,  care devine prea mare pentru a fi finantata prin alte imprumuturi  sau prin taxe, atunci singura cale de a-si onora datoriile este de a tipari bani. In acest caz, datoria guvernamentala doar amana tiparirea de noi bani. Daca agentii economici rationali percep povara datoria ca fiind excesiva, ei vor presupune ca datoria de astazi implica cresteri masive ale masei monetare si inflatie in viitor. Asteptarile unei inflatii in viitor alimenteaza inflatia actuala, in mod paradoxal, o politica monetara restrictiva, care permite asteptari ale unei cresteri a ratei dobanzii si mari costuri cu serviciul datoriei, poate fi mai inflationista decat politica monetara care sprijina politica fiscala.

            Concluzia este ca datoria publica poate creste rata dobanzii, alimenta inflatia si sa afecteze cresterea economica pe termen lung.

            Efectele negative ale datoriei externe asupra economiei

Datoria externa are un rol de redistribuire a venitului intre agentii interni si cei straini. In plus, datoria externa excesiva, poate duce mai ales asociata cu dezechilibre de cont curent la o iesire brusca de capital strain si la serioase crize de finantare, care pot afecta rentabilitatea creditelor internationale, stabilitatea si cresterea economica. Crizele financiare din Asia, au dovedit ce efecte catastrofale poate avea finantarea externa excesiva asupra economiei. Daca o tara devine dependenta de imprumuturi externe, “rostogolindu-si” mereu datoriile sau achitandu-si obligatiile prin contractarea de alte datorii, ea devine foarte vulnerabila la o schimbare de perceptie a investitorilor straini. Daca acestia considera la un moment dat ca tara debitoare a acumulat datorii prea mari si ca dezechilibrele balantei comerciale sunt in crestere, se pot teme ca nu isi vor mai primi banii inapoi. Perceptia devine generala in randul investitorilor, si poate avea loc o iesire brusca de capital strain din tara: investitorii nu mai reinnoiesc imprumuturile si nici nu accepta acordarea de noi imprumuturi. Iesirea de capital marcheaza inceperea unei crize financiare.

            Efecte pozitive ale datoriei publice externe

            Aceasta lista grava nu trebuie sa induca ideea ca datoria publica este cu totul negativa. Atata vreme cat nu este excesiva si nu impovareaza economia cu costuri prea mari cu serviciul datoriei, finantarea prin datorie poate exercita un impact pozitiv asupra economiei. Imprumuturile guvernamentale maresc fondurile si pot aduce crestere economica si sa imbunatateasca nivelul de trai al cetatenilor daca sunt folosite pentru investitii care cresc productivitatea si completeaza (nu concureaza) cu sectorul privat.

            Un alt argument in favoarea imprumutului guvernamental extern este ca in randul economiilor in tranzitie exista o nevoie mare de investitii dar economiile interne sunt insuficiente. In aceste cazuri, finantarea externa ajuta mult deoarece investitiile interne nu mai sunt asa de dependente de economiile interne, prin deschiderea economiei catre o paleta diversa de instrumente financiare, ce permite distribuirea riscului si micsorarea costului creditelor.

            Concluzii

            Asadar, chiar daca datoria publica are efecte clare negative asupra economiei, atata vreme cat nu este excesiva (guvernul isi poate onora datoriile, costul serviciului datoriei nu este impovarator pentru balanta fiscala),  datoria ofera fonduri utile pentru investitii, care pot aduce bunastare in tara, si pentru implementarea de reforme utile pentru functionarea tarii.

Bibliografie

1.      “Finante publice” Editia a IV-a, coordonator Iulian Vacarel, editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003.

2.      “Economie politica” Samuelson Nordhaus, Teora, 2000.

3.      “Principles of economics” Karl Case, Ray Fair;

4.       “Sustenabilitatea datoriei externe”         Lucian-Liviu Albu si Elena Pelinescu; CEROPE.

5.      “Economia iluziei:structura si finantarea contului curent al Romaniei” Liviu Voinea

6.      “Structura, incordare si dinamica macroeconomica in Romania” Daniel Daianu

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 283
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved