Evolutia finantelor publice locale in timp si spatiu

Evolutia finantelor publice locale in timp si spatiu

Finantele publice locale, parte integranta din finantele publice, au fost mult timp asezate pe plan secund. Relativ recent li s-a recunoscut rolul pe care il joaca in cadrul finantelor publice si influenta pe care o exercita asupra economiei nationale. Astfel, finantele publice au luat, in zilele noastre, o mare amploare si acest lucru se datoreaza initiativelor, din ce in ce mai largi, ale colectivitatilor locale.

Structurarea finantelor publice pe doua sau mai multe niveluri a fost influentata de doi factori importanti si anume:

Istoria politica, care se refera la eforturile depuse de-a lungul timpului pentru formarea natiunilor;

Motivatiile economice, care stabilesc care din functiile finantelor publice sunt indeplinite la nivelul mai centralizat si care sunt descentralizate;

Privind dintr-o perspectiva economica, cresterea rolului si importantei finantelor locale se explica prin influentele economice pozitive asupra economiei locale si implicit asupra economiei nationale, in general, datorata acestei "descentralizari" a finantelor publice.

In lume, aceasta descentralizare se realizeaza pe niveluri diferite, de la stat la stat. Astfel, in SUA sistemul finantelor publice este format din finantele celor 50 de guverne ale tarilor componente, ale districtului Columbia si a circa 80.000 de administratii locale. In Germania, Australia si Canada sistemul este organizat pe trei niveluri in timp ce Olanda, Franta si Marea Britanie opereaza pe doua niveluri: central si local[1].

In Romania, pana in al doilea deceniu al sec. al XX-lea nu a existat nicio publicatie referitoare la finantele locale. Incepand cu acest moment, au inceput sa fie editate sumele bugetelor pe comune si judete. In anul 1923, a fost reeditata legea din 1903 privind maximul taxelor si contributiilor comunale si odata cu aceasta s-au instituit 49 de tipuri de taxe si impozite. Prin legea din 14 aprilie 1933 se pun bazele primei organizari unitare a finantelor locale, stabilind sarcinile obligatorii si facultative ale unitatilor administrative precum si veniturile corespunzatoare pentru executarea lor (venituri ordinare, extraordinare si venituri cu destinatie speciala).

Finantele publice ajung la un nivel realmente functional abia in 1938 prin legea din 14 august. Acest cadru functional era bazat pe un sistem mixt de obtinere a veniturilor bugetelor locale care consta in transferuri de la stat, precum si in impozite si taxe locale, in acest sens fiind prevazute 19 taxe si impozite locale care erau modificate periodic.

In cazul unor insuficiente ale veniturilor, administratiile locale puteau contracta credite interne si, in cazuri mai rare, credite externe.

Dupa 1989, autonomia locala s-a consolidat si a luat amploare prin adoptarea urmatoarelor legi:

F     Legea administratiei publice locale, Legea nr. 68/1991

F     Legea finantelor publice locale, Legea nr. 189/1998

F     Legea finantelor publice, Legea nr. 72/1996

Potrivit legislatiei actuale, conducerea locala este asigurata de un organ legislativ (Consiliu) si un organ executiv (primarul si presedintele Consiliului Judesean).

In ceea ce priveste finantele publice locale, autoritatilor administrative publice locale le revin o serie de competente si obligatii:

elaborarea, aprobarea si executia bugetelor locale;

stabilirea si incasarea impozitelor si taxelor locale in conditiile legii;

stabilirea si urmarirea cheltuielilor publice;

gestionarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a colectivitatilor locale;

controlul financiar de gestiune asupra patrimoniului local.