IMPOZITE: GENERALITATI
Elemente de
analiza:
- Elementele impozitului.
- Principiile impozitarii.
- Asezarea si
perceperea impozitelor
- Clasificarea impozitelor.
Impozitele -
definitie, aspecte generale:
- Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei
parti din veniturile sau averea persoanelor fizice si
juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor
publice.
- Prelevarea are urmatoarele caracteristici:
1. este obligatorie - plata impozitelor este o
sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care
poseda o anumita sursa de venit. Dreptul de a introduce impozite
il are Parlamentul si organele de stat locale.
2. este cu titlu definitiv, nerambursabil
3.
este
fara contraprestatie directa din partea statului - in
schimbul prelevarii, platitorii nu pot solicita statului un
contraservicu de valoare egala sau apropiata.
- Caracteristica esentiala a evolutiei impozitelor
dupa cel de-al doilea razboi mondial este cresterea
continua atat in marime absoluta cat si in marime
relativa.
- Cresterea s-a realizat prin:
1.
cresterea numarului de platitori;
2.
prin extinderea bazei de impunere;
3.
majorarea cotelor de impunere.
Elementele
impozitului:
- SUBIECTUL IMPOZITULUI (CONTRIBUABILUL) - persoana fizica sau
juridica obligata prin lege la plata acestuia. (Impozit
pe salariu - muncitor, functionar, profesor, la impozitul pe profit -
firma respectiva, etc.). Chiar
daca impozitul este varsat la stat de catre o alta
persoana (cum ar fi patronul in cazul impozitului pe salariu)
subiectul impozitului este tot salariatul respectiv.
- SUPORTATORUL (DESTINATARUL) IMPOZITULUI- persoana care suporta
efectiv impozitul
- OBIECTUL IMPUNERII - materia supusa impunerii (ex. venitul,
averea, profitul, salariul - pentru impozitele directe si produsul
vandut, serviciul prestat, bunul importat - pentru impozitele indirecte). Pentru
exprimarea dimensiunii acestuia se folosesc anumite unitati de
masura (numite unitati de impunere) - moneda pentru impozitul pe venit - metrul patrat de
suprafata utila pentru impozitul pe cladiri - hectarul la impozitul funciar - bucata - litru - kg la taxele de
consumatie.
- SURSA IMPOZITULUI - din ce se plateste impozitul:
venit (obiectul coincide cu sursa) sau avere (impozitul se
plateste din venitul realizat de pe seama averii respective).
- COTA IMPOZITULUI - reprezinta impozitul aferent
unei unitati de impunere (in suma fixa sau cote
procentuale proportionale, progresive sau regresive)
- TERMENUL DE PLATA - data pana la care trebuie achitat.
- ASIETA (MOD DE ASEZARE) – totalitatea masurilor permise de
lege luate de organele fiscale pentru identificarea obiectului impozabil,
stabilirea marimii materiei impozabile, determinarea impozitului
datorat statului.
Principiile
impunerii:
- Principii de echitate, dreptate, fiscala :
- Stabilirea minimului neimpozabil - in cazul
impozitelor directe - legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim.
- Sarcina fiscala - stabilita in
functie de puterea contributiva a fiecarui platitor,
cu luarea in considerare a marimii venitului sau averii care face
obiectul impunerii, ca si a situatiei personale a acestuia.
- La o anumita putere contributiva, sarcina
fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita in
comparatie cu sarcina fiscala a altei categorii sociale.
- Impunerea sa fie generala – cuprinzand toate categoriile sociale, care
realizeaza venituri sau care au o anumita avere.
- Cota de impunere- impunerea in
sume fixe (capitatie) si in cote procentuale proportionale
–aceeasi cota indiferent de marimea obiectului impozabil, regresive
– impozitele indirecte – ponderea impozitului indirect in venitul
cumparatorului este invers proportionala cu
veniturile sale, progresive – cota creste
pe masura cresterii materiei impozabile, sub forma cotelor
progresive simple – aceasi cota de impozit asupra intregii
materii impozabile apartinand contribuabilului si sub forma cotelor
progresive compuse - se divide materia impozabila in mai multe
transe, iar pentru fiecare transa este stabilita o
alta cota de impozit.
- Principii de politica financiara
·
Randament fiscal ridicat
a)
Impozitul
trebuie sa aibe caracter universal - trebuie sa fie platit de
toate persoanele care obtin venituri din aceeasi sursa sau
poseda aceeasi avere. Toata materia impozabila trebuie
sa fie supusa impozitului
b)
Trebuie
sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei
parti din materia impozabila.
c)
Volumul
cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea si
perceperea trebuie sa fie cat mai redus posibil.
·
Stabilitate - randamentul
trebuie sa fie constant o perioada lunga de timp a ciclului
economic
·
Elasticitatea - trebuie ca
acesta sa fie permanent adaptabil necesitatilor de venituri ale
statului
- Principii de politica economica:
·
Procurarea de venituri necesare acoperirii cheltuielilor
publice
·
Folosirea ca instrument de promovare a unor ramuri
economice
·
Reducerea, stimularea productiei sau a consumului
unor marfuri
·
Extinderea exportului si restrangerea importului
- Principii social-politice: partide, categorii sociale, produse cu
consecinte daunatoare
Clasificarea
impozitelor
A. In functie de trasaturile de fond
si de forma:
1. Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina
unor persoane fizice sau/si juridice, in functie de veniturile sau
averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere si se percep direct de
la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regula,
in cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt una
si aceeasi persoana.
Pe baza criteriilor care stau la baza asezarii
impozitelor directe, acestea se grupeaza in:
a) impozite reale (obiective, pe
produs), care:
- se stabilesc in legatura
cu detinerea unor obiecte materiale (cum sunt pamantul, cladirile,
magazinele etc.), facandu-se abstractie de situatia
personala a subiectului impozitului;
- au cunoscut o larga
aplicabilitate in perioada capitalismului premonopolist, dar ele se
practica si in prezent in cazul cladirilor, terenurilor
ocupate de cladiri, exploatarilor agricole;
- in aceasta
categorie se includ:
o
impozitul funciar;
o
impozitul pe cladiri;
o
impozitul pe activitati industriale, comerciale
si profesii libere;
o
impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc.
b) impozite personale (subiective), care:
- se aseaza
asupra veniturilor sau averii avandu-se in vedere si situatia
personala a subiectului impozitului;
- in aceasta
categorie se includ:
o
impozitele pe veniturile persoanelor fizice;
o
impozitele pe veniturile societatilor de capital;
o
impozitele pe averea propriu-zisa;
o
impozitele pe circulatia averii;
o
impozitele pe sporul de avere.
2. Impozitele indirecte se percep cu ocazia vanzarii
unor bunuri si al prestarii unor servicii, fiind varsate la
bugetul public de catre producatori, comercianti sau prestatori
de servicii si suportate de catre consumatorii bunurilor si serviciilor
impozabile.
In cazul acestor impozite, prin lege,
se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau
juridice decat suportatorului acestora.
In functie de forma lor de
manifestare, impozitele indirecte se grupeaza in:
- taxe de consumatie;
- venituri care
provin de la monopolurile fiscale;
- taxe vamale;
- taxe de timbru
si de inregistrare.
B. Obiectul asupra carora se aseaza:
1. Impozite
pe venit;
2. Impozite
pe avere;
3. Impozite
pe consum (sau pe cheltuieli).
C. Scopul urmarit de stat prin introducerea lor:
1. Impozite financiare, instituite de stat in scopul
realizarii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului (cum sunt,
de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumatie etc.).
2. Impozite de ordine, introduse de stat in scopul limitarii
unei activitati anume sau in vederea realizarii unor obiective
nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra
consumului de alcool si tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping
in scopul limitarii importului anumitor marfuri ce au pret de
dumping.
D. Frecventa cu care se
realizeaza - percep la buget:
1. Impozite
permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de
regula, anual), fiind inscrise in cadrul fiecarui buget public.
2. Impozite incidentale (extraordinare), care se instituie in situatii
exceptionale (cum ar fi, de pilda, in situatii de criza
si razboi) si se percep o singura data, motiv pentru
care ele nu sunt inscrise in bugetul public.
E. Institutia care le administreaza:
1. in statele de tip federal
1.
impozite federale;
2.
impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor
sau provinciilor membre ale federatiilor;
3.
impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau
judetelor, ale municipiilor, oraselor si comunelor.
2. in statele de tip
unitar:
1.
impozite ale administratiei centrale de stat;
2.
impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.
