| CATEGORII DOCUMENTE |
| Statistica |
Cele mai multe banci nu efectueaza toate operatiunile bancare care se pot gasi pe piata. Numai prin activitate de universal banking, o banca poate oferi toate tipurile de servicii de pe piata. Majoritatea bancilor se specializeaza in anumite domenii.
Principalii factori care afecteaza cresterea unei bancii si diversificarea serviciilor oferite sunt:capitalul utilizat de banca; reteaua de sucursale; reglementarile guvernamentale; deciziile conducerii.
Domeniile in care se specializeaza bancile sunt:
retail banking;
corporate banking;
private banking;
universal banking;
activitate bancara de investitii (investment banking).
Bancile ofera o varietate de tipuri de depozite cu scopul atragerii fondurilor de la persoanele fizice, firme si din surse publice. Constituirea depozitelor este una dintre cele mai importante linii de afaceri pentru banci, datorita faptului ca depozitele sunt utilizate pentru finantarea creditelor si a activitatilor de investitii.
Exista multe tipuri de clasificare a depozitelor (cele a persoanelor fizice fata de cele ale firmelor, cele in moneda nationala fata de cele in valuta, etc.). Totusi cel mai popular mod de clasificare a depozitelor este in raport cu scadenta si cu caracteristicile contului, principalele caracteristici ale celor mai importante tipuri de conturi sunt prezentate mai jos:
1. Conturi curente / conturi prin cecuri
Contul curent este acel tip de depozit in care:
a. banca se angajeaza:
sa plateasca cecurile emise de depunator pentru contul sau;
sa mentina soldul net la dispozitia clientului in orice moment;
sa crediteze in cont dobanda convenita si sa scada orice comision si cheltuiala in legatura cu acesta.
b. clientul se angajeaza:
sa evite efectuarea oricarei operatiuni care ar crea un sold insuficient in cont;
sa utilizeze contul conform termenilor acordului incheiat.
Conturile curente ofera de obicei o rata mica a dobanzii sau sunt fara dobanda si reprezinta o sursa de fonduri cu cost redus pentru banca. Motivul dobanzii mici sau a lipsei acesteia este satisfactia oferita clientilor prin efectuarea unor servicii pentru acestia prin banca, cum ar fi primirea chitantelor, achitarea facturilor, etc.
2. Conturi de economii
Conturile de economii sunt conturi la vedere, ca si conturile curente, dar ofera o rata a dobanzii mica si sunt reglate in mod diferit. Conturile de economii au o semnificatie economica diferita pentru banci, deoarece ele reprezinta depozite pe termen mediu sau lung (spre deosebire de conturile curente, care sunt considerate de obicei a avea termen scurt).
Principalele cerinte si asteptari ale depunatorilor care isi tin banii in conturi de economii sunt:
in primul rand, siguranta (fiind asigurate de obicei prin legi si restrictii guvernamentale);
in al doilea rand, lichiditate (fiind livrati banii la cerere prin utilizarea unui carnet de cont);
in al treilea rand, accesibilitatea (prin posibilitatea utilizarii oricarui automat pentru numerar);
in ultimul rand, venitul (care este sacrificat in favoarea avantajelor mentionate mai sus).
Pana de curand, bancile nu au oferit multe servicii proprietarilor de conturi de economii. Totusi, datorita concurentei, ulterior bancile au inceput sa ofere multe servicii detinatorilor de conturi de economii, cum ar fi:
expedierea unui extras lunar de cont, furnizand o prezentare analitica a modificarilor care au avut loc in cont;
capacitatea de a plati anumite obligatii ale proprietarului pe baza acestui cont (comisioane pentru carduri, cheltuieli de intretinere, rate la credite, etc.);
servicii bancare prin telefon (phone banking)etc.
3. Conturi cu termen fix
Conturile cu termen fix sunt acele depozite care nu se pot plati inainte de scurgerea unui anumit interval de timp. Datorita faptului ca ele nu se pot plati in orice moment in care ar dori detinatorul, aceste conturi aduc un venit mai mare prin rata dobanzii in comparatie cu conturile de economii. Pentru depunatori acest tip de cont are avantajul ca le aduce un venit mare pe perioada pe care ei presupun ca nu vor utiliza acesti bani, iar pentru banca el reprezinta o sursa sigura de finantare pe termen mediu si lung.
O caracteristica importanta a depozitelor pe termen este ca pot fi utilizate drept garantie la un credit si sunt destul de des utilizate in acest scop.
Certificate de depozit
Certificatele de depozit necesita o suma minima de bani ce trebuie depusa pe o perioada minima de timp, care este de obicei mai lunga decat cea ceruta pentru depozitele cu termen fix. Principalele caracteristici sunt:
ele sunt foarte lichide (pot fi transformate in numerar la orice moment de timp-pierzand o parte din dobanda, ca penalizare);
dreptul de proprietate poate fi transferat (noul proprietar este indreptatit sa primeasca intreaga suma la sfarsitul perioadei care a fost convenita initial intre banca si depunatorul initial).
5. Alte tipuri de conturi
In ciuda faptului ca multe tipuri de conturi depind in mare masura de cadrul legal creat de banca centrala a fiecarei tari, urmatoarele tipuri de conturi sunt prezente de obicei in fiecare tara:
conturi cu restrictie de inchidere (la care depunatorul nu are dreptul de retragere a banilor pana la expirarea unui anumit termen);
depozite pentru tineri (la care rata dobanzii oferite este un stimulent pentru promovarea depozitelor in randul tinerilor);
anumite conturi in valuta (la care ar trebui urmati anumiti pasi pentru stabilirea sursei de valuta).
6. Noi tipuri de depozite
un cont tip sweep este o inovatie introdusa de curand de catre institutiile care preiau depozite. Acest concept este aplicat altor tipuri de conturi (adica la conturi tip NOW = Negociable Order or Withdrawal Account) in care soldurile peste un anumit nivel sunt transformate in fond al pietei de capital. Conturile sweep sunt oferite de banci clientilor bogati si sunt corelate de obicei cu rularea fondurilor mutuale.
un cont tip cash management este un produs dezvoltat de Merrill Lynch, care combina brokerajul si contul bancar, oferind clientilor dobanda zilnica pentru soldul din cont, facilitati prin cecuri, carduri de debit Visa si credite acordate imediat la rate ale dobanzii ale conturilor de brokeraj.
Operatiunile de constituire a depozitelor dintr-o banca au loc in doua zone principale:
a. la ghiseu, in front-office, unde au loc toate interactiunile cu clientul;
b. in spatele ghiseelor, in back-office, unde are loc intocmirea documentatiei bancare.
Operatiunile din front-office includ:
noi deschideri de conturi (prin utilizarea unui formular de cerere adecvat, prin cererea informatiilor de deschidere, prin introducerea datelor in baza de date, prin emiterea cardurilor si a carnetelor de cont, etc.);
tranzactii efectuate de functionarul bancar de la ghiseu (prin recunoasterea - acceptarea clientului, intocmirea documentelor adecvate sau tastarea numerelor de cod corespunzatoare, transferul banilor, etc.).
Operatiunile din back-office includ:
autentificarea si stabilirea soldului pentru toate conturile clientilor (prin transcrierea soldurilor din conturi in registrele contabile generale, pe baza documentelor utilizate);
compensarea cecurilor prin sistemul casei de compensatii (prin sortarea cecurilor si urmarirea lor in sistemul de compensare);
calcularea dobanzii (prin aplicarea ratelor corespunzatoare ale dobanzii si a scadentelor cuvenite);
completarea documentelor pentru toate tranzactiile, etc.
Calcularea dobanzii este un proces adeseori destul de complicat din urmatoarele cauze:
a. volumul mare al tranzactiilor implicate;
b. rate ale dobanzii oscilante, cand astfel de rate sunt aplicate;
c. aplicarea datei inregistrarii tranzactiei.
Plata dobanzii pentru conturile prin cec este interzisa in anumite tari. In alte tari, unde nu este interzisa (dar era foarte des neplatita dobanda pentru aceste conturi), datorita concurentei bancile au inceput ulterior sa plateasca dobanda si pentru aceste conturi, care este de obicei mai mica decat dobanda pentru conturile de economii. Ar trebui notat faptul ca bancile ofera permanent clientilor noi tipuri de conturi de depozit, cu termeni mai buni si cu mai multe posibilitati. De multe ori asemenea conturi au escaladat ratele dobanzii.
Urmarirea conturilor este realizata prin back-office-ul bancii, astfel incat:
a. sa faciliteze cerintele de informare ale depunatorilor;
b. sa creeze un sentiment de incredere in banca pentru depunatori.
Este tot mai comun pentru banci sa trimita clientilor extrase de cont in care sa le prezinte toate tranzactiile care au avut loc in cadrul unei anumite perioade de timp (de obicei lunar sau semi-anual) si comisioanele percepute, taxele, dobanda acumulata, retineri de impozit).
Planul de conturi din multe tari cere inregistrarea si prezentarea conturilor de depozit intr-o forma in care soldurile depozitelor de diferite tipuri sa fie incluse in conturi separate.
Unul dintre cele mai importante elemente de contabilitate privind depozitele este calculul dobanzii, in special cand exista cerinta de calculare a capitalizarii la sfarsitul perioadelor contabile.
Venitul din dobanzi este scutit de impozit pentru depunatorii din multe tari. Totusi, in anumite tari si in tara noastra venitul din dobanzi este impozitat la o rata "falt" (fixa) pentru depunator. Banca are obligatia de a retrage astfel de taxe din depozite cand calculeaza venitul adus de dobanda si sa-l plateasca autoritatilor fiscale in cadrul unei anumite perioade de timp.
Banca centrala a fiecarei tari impune de obicei anumite restrictii care afecteaza direct sau indirect activitatea de constituire a depozitelor. Asemenea restrictii pot fi:
stabilirea ratelor dobanzii minime sau maxime pentru anumite tipuri de depozite;
anumite cerinte pentru deschiderea unui cont in valuta;
obligatia bancilor de a redepune o parte din depozite la banca centrala (in tara noastra acest lucru este instituit prin indicatorul de rezerva stabilit de BNR).
Data inregistrarii tranzactiei (data valutei) este data la care o suma depusa incepe sau inceteaza sa aduca venit prin dobanda. Un depozit in numerar are de obicei ca data de inregistrare a tranzactiei urmatoarea zi lucratoare a zilei in care a fost facut depozitul. Un depozit prin cec are de obicei ca data de inregistrare a tranzactiei una pana la opt zile lucratoare dupa ziua in care are loc deschiderea depozitului (in functie de banca, orasul si tara in care a fost emis cecul).
Confidentialitatea depozitelor este o mare problema. Conform confidentialitatii, bancilor nu li se permite sa furnizeze informatii asupra depozitelor altora decat detinatorilor. Chiar si persoanelor din echipa de audit a bancilor sau celor din banca centrala nu li se permite sa utilizeze informatia despre depozite obtinuta pe perioada verificarii in alt scop decat cel legat de audit.
Un sistem national de garantare a depozitelor a fost creat in multe tari, ca urmare a indicatiilor bancilor centrale sau altor reguli, de obicei internationale. Conform acestui sistem, toate bancile contribuie la un fond comun proportional cu volumul depozitelor pe care le detin. Scopul acestui fond este de a acoperi orice pierdere de depozit care ar putea aparea in viitor in oricare din bancile ce fac parte din acest acord, ca rezultat al anumitor actiuni sau situatii.
Sistemul de control intern la constituirea depozitelor este foarte important din diferite motive, printre care:
a. volumul mare de tranzactii, de cele mai multe ori de natura repetitiva;
b. marea lichiditate a valorii depozitelor.
Cateva din cele mai importante puncte de control intern sunt:
functionarii de la ghiseu lucreaza cu conturi in numerar si pun de acord soldurile existente cu cele din registru contabil;
accesul la sistemul de depozite si la respectiva baza de date este permis numai pentru personalul autorizat;
conturile inactive sunt separate de celelalte conturi si controlate;
conturile personalului sunt de asemenea separate si urmarite separat;
situatiile (extrasele) bancii sunt trimise periodic clientilor;
tranzactiile prin automatele de plata sunt revizuite, transcrise si documentate corect;
audit-ul intern al bancii face controale periodice pentru verificarea respectarii politicilor si procedurilor bancii.
Viitorul constituirii de depozite va fi influentat in mare masura de cresterea competitiei in retail banking si de progresul tehnologiei. Cu cresterea gradului de automatizare, costul rularii depozitelor va scadea substantial. Cateva din trasaturile prognozate sunt:
anumite tipuri de conturi vor fi universal valabile (adica acele conturi compatibile cu ratele fluctuante ale dobanzii si cu scadenta nelimitata);
presiune asupra clientilor pentru a avea toate tipurile de depozite, de credite si de alte servicii intr-o singura banca.
Pentru inceput ar trebui sa ne punem intrebarea: de ce este necesara asigurarea depozitelor bancare, iar raspunsul este acela ca, prin specificul activitatii lor, bancile sunt supuse riscului de lichiditate, dar totodata trebuie sa faca fata si problemelor de imagine.
Prin risc de lichiditate intelegem probabilitatea ca banca sa nu-si poata onora la un moment dat solicitarile de plati.
O parte din institutiile bancare nu realizeaza o corelare intre scadentele pasivelor si cele ale activelor, astfel scadenta medie a activelor (plasamentelor) este mai mare decat cea a pasivelor (resurselor).
In conditiile existentei unei curbe ascendente a dobanzilor, bancile tind sa-si asume riscul implicat din acest gen de operatiuni pentru a obtine un profit mai mare, aparand aici riscul de lichiditate.
Conform specialistilor pe piata financiar-bancara internationala pot exista o serie de solutii pentru rezolvarea acestui tip de risc dintre care enumeram:
- cresterea scadentei medii a pasivelor, respectiv a ponderii depozitelor la termen (determina insa o scadere a marjei dobanzii bancare);
- constituirea unor rezerve egale cu valoarea depozitelor;
- reducerea scadentei medii a activelor (vanzari de titluri de stat pe termen mediu si lung, credite).
In practica internationala exista o serie de modalitati de asigurare a depozitelor bancare. Cele mai utilizate sunt: asigurarea implicita si asigurarea explicita.
Asigurarea implicita, care consta in constituirea unui sistem mutual in cadrul caruia bancile membre solvabile ale fondului suporta toate cheltuielile necesare pentru a acoperii obligatiile bancilor asigurate falite. Aceasta modalitate necesita o prealabila consolidare a sistemului bancar. Este un sistem de asigurare privat, iar banca centrala trebuie sa aiba in ultima instanta rolul de creditor.
Asigurarea explicita reprezinta forma cea mai des practicata, constand in formarea unui fond de asigurare, din plata primelor de asigurare, administrat de un asigurator avand profitul nerepartizat din exercitiile financiare precedente.
In Romania problemele legate de asigurarea depozitelor bancare sunt reglementate prin:
Legea privind activitatea bancara numarul 58/1998;
Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 aprobata prin Legea numarul 88/1997 si modificata si completata prin Legea nr. 178/17.05.2004 privind infiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar
Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare a fost infiintat prin Ordonanta Guvernului Romaniei numarul 39 din 28 august 1996, cu sprijinul si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei.
A fost numita conducerea executiva a Fondului, iar Statutul Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar a fost aprobat si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei numarul 39 din 29 noiembrie 1996. Conform acestei ordonante, Fondul s-a constituit ca persoana juridica de drept public. Organizarea si functionarea acestuia se stabilesc prin statut propriu aprobat de Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei, la propunerea Consiliului de administratie al Fondului, cu avizul consultativ al Asociatiei Romane a Bancilor.
Scopul Fondului este:
a) garantarea depozitelor constituite la institutiile de credit autorizate in conditiile legii si efectuarea platilor sub forma compensatiilor catre persoane fizice, persoane juridice ori entitati fara personalitate juridica, potrivit conditiilor si limitelor stabilite in prezenta ordonanta;
b) desfasurarea activitatii, in cazul desemnarii sale ca administrator special ori ca lichidator al institutiilor de credit; modul de desemnare si activitatea Fondului in astfel de calitati sunt cele stabilite de lege.
Conform Ordonantei, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:
a) depozit - orice sold creditor, inclusiv dobanda datorata, aflate intr-un cont bancar de orice tip, inclusiv cont comun, ori din situatii tranzitorii provenind din operatiuni bancare si pe care o institutie de credit il datoreaza titularului de cont, in conformitate cu conditiile legale si contractuale aplicabile, precum si orice datorie a institutiei de credit evidentiata printr-un certificat emis de aceasta, cu exceptia obligatiunilor cumparate de organismele de plasament colectiv. In scopul calcularii soldului creditor, se aplica regulile si reglementarile privind compensarea conform conditiilor legale si contractuale aplicabile unui depozit;
b) depozit garantat - depozitul a carui restituire este garantata pana la concurenta plafonului de garantare;
c) depozit negarantat - depozitul a carui restituire nu este garantata de Fond - depozit exclus - si care se recupereaza din averea institutiei de credit declarate in stare de faliment in procesul lichidarii, in conformitate cu dispozitiile legale;
d) depozit indisponibil - depozitul datorat si platibil, care nu a fost onorat de o institutie de credit pana la data deschiderii procedurii falimentului institutiei de credit;
e) data indisponibilizarii depozitelor - data deschiderii procedurii falimentului institutiei de credit debitoare;
f) compensatie - suma depozitului garantat care, in cazul indisponibilitatii sale, se plateste de catre Fond deponentului garantat, pana la concurenta obligatiei totale a unei institutii de credit fata de deponentul garantat, dar nu mai mult de limita maxima a plafonului de garantare, indiferent de moneda, numarul sau marimea depozitelor garantate, deschise la o institutie de credit;
g) deponent garantat - titularul depozitului garantat;
h) plafon de garantare - nivelul maxim al garantarii per deponent, stabilit conform legii;
i) baza de calcul a contributiei - soldul total in lei, reprezentand depozitele garantate, in lei si in valuta convertibila, aflate in evidenta bancilor, persoane juridice romane, a sucursalelor din Romania ale bancilor, persoane juridice straine, a retelelor organizatiilor cooperatiste de credit, respectiv a caselor centrale ale cooperativelor de credit si ale cooperativelor de credit afiliate acestora, a altor institutii de credit.
Soldul total in lei este stabilit pentru data de 31 decembrie a fiecarui an. Echivalentul in lei al depozitelor in valuta se calculeaza prin utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, cursuri comunicate de Banca Nationala a Romaniei pentru aceasta data;
j) contributie - suma nerambursabila datorata Fondului, conform legii, de catre institutiile de credit autorizate sa atraga depozite, care se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de calcul definite la lit. i), stabilita pentru anul precedent platii contributiei;
k) cont comun - contul deschis in numele a doua sau mai multor persoane ori contul asupra caruia doua sau mai multe persoane au drept de operare, drept ce poate fi exercitat sub semnatura a cel putin uneia dintre aceste persoane;
l) institutia de credit, sucursala, statul membru au intelesul prevazut de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, cu modificarile si completarile ulterioare.'
Toate institutiile de credit autorizate de catre autoritatea competenta romana sa primeasca depozite de la public, inclusiv sucursalele acestora cu sediul in strainatate, sunt obligate sa participe la constituirea resurselor financiare ale Fondului. Exceptie fac institutiile de credit pentru care exista garantia statului pentru depozitele atrase.
Sucursalele din Romania ale institutiilor de credit avand sediul in state membre ale Uniunii Europene vor inceta sa participe la constituirea resurselor financiare ale Fondului, incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Participarea poate continua, la cerere, numai in cazul in care respectiva sucursala participa la o schema de garantare in tara de origine, membra a Uniunii Europene, care asigura un nivel de garantare inferior celui prevazut de prezenta ordonanta; participarea va fi numai pentru diferenta de garantie pentru cele doua niveluri.
Sucursalele din strainatate ale institutiilor de credit cu sediul in Romania, incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, pot participa, la cerere, pentru diferenta de garantie, la schema de garantare a depozitelor din statul unde isi desfasoara activitatea, in cazul in care Fondul asigura un nivel de garantare inferior celui din statul in care opereaza sucursala.
Depozitele negarantate de catre Fond sunt prezentate mai jos:
Depozite plasate de catre persoanele aflate in relatii speciale cu institutia de credit in faliment, respectiv: administratorii, inclusiv conducatorii, directorii, cenzorii, auditorii independenti, actionarii semnificativi, deponentii cu statut similar in cadrul altor societati din acelasi grup, familiile persoanelor fizice de mai sus - sotii, precum si rudele si afinii de gradul intai, persoanele terte care actioneaza in numele deponentilor mentionati, precum si societatile din acelasi grup;
Depozite ale persoanelor fizice si juridice, inclusiv entitati fara personalitate juridica care au obtinut, pe baza individuala, rate de dobanda si concesii financiare care au contribuit la agravarea situatiei financiare a institutiei de credit;
Depozite ale institutiilor de credit, inclusiv cele provenind din fondurile proprii ale acestora;
Depozite ale institutiilor financiare;
Depozite ale societatilor de asigurare-reasigurare, inclusiv intermediarii in asigurari;
Depozite ale organismelor de plasament colectiv, precum fonduri mutuale, societati de investitii;
Depozite ale fondurilor de pensii;
Depozite ale autoritatilor publice centrale si locale;
Depozite ale regiilor autonome, companiilor nationale, societatilor nationale, societatilor comerciale, altele decat microintreprinderile, intreprinderile mici si mijlocii;
Depozite nenominative;
Depozite colaterale, reprezentand garantii constituite pentru operatiunile care au fost desfasurate de deponent cu institutia de credit declarata in stare de faliment;
Datorii de natura obligatara, precum si obligatii care izvorasc din accepte proprii si bilete la ordin emise de institutia de credit;
Depozite rezultate din tranzactii pentru care au fost pronuntate hotarari judecatoresti definitive de condamnare pentru infractiunea de spalare de bani.
La deschiderea conturilor, titularii de conturi vor declara, pe propria raspundere, incadrarea sau nu in categoria de clienti ale caror depozite sunt garantate sau nu, conform legii. Titularii de conturi care au conturi deschise in evidenta institutiilor de credit si la care, ulterior depunerii declaratiei pe propria raspundere, au aparut modificari ce au condus la schimbarea incadrarii initiale, au obligatia ca, in termen de 30 de zile de la modificare, sa prezinte institutiei de credit o noua declaratie in care sa mentioneze noua incadrare.
Institutiile de credit sunt obligate sa ia masurile necesare pentru tinerea evidentei declaratiilor si incadrarea in termenele prevazute pentru depunerea acestora.
In cazul in care pentru o institutie de credit s-a deschis procedura falimentului, Fondul plateste depozitele garantate in moneda nationala - leu, sub forma compensatiilor, in limita plafonului de garantare, catre deponentii garantati, indiferent de moneda de constituire a depozitului ori de numarul depozitelor.
Lege nr. 178 din 17/05/2004 modifica si completeaza Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 privind infiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar.
Incepand cu data de 1 iulie 2004, deponentii garantati sunt atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice, inclusiv entitatile fara personalitate juridica. Plafonul per deponent garantat se stabileste dupa cum urmeaza:
a) incepand cu data intrarii in vigoare a legii de modificare si completare a ordonantei, echivalentul in lei a 6.000 euro;
b) incepand cu 1 ianuarie 2005, echivalentul in lei a 10.000 euro;
c) incepand cu 1 ianuarie 2006, echivalentul in lei a 15.000 euro;
d) incepand cu 1 ianuarie 2007, echivalentul in lei a 20.000 euro.
Echivalentul in lei al plafonului de garantare si al depozitelor in valuta se calculeaza la data indisponibilizarii depozitelor, respectiv la data deschiderii procedurii falimentului, prin utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, cursuri comunicate de Banca Nationala a Romaniei pentru aceasta data.
Principalele resurse financiare ale acestui fond sunt:
a) contributiile initiale, anuale, inclusiv contributiile majorate si speciale ale institutiilor de credit;
b) incasarile din recuperarea creantelor Fondului, provenite din plata de compensatii la depozitele garantate, ca urmare a subrogarii in drepturile deponentilor garantati sau ca urmare a recuperarilor din platile efectuate in calitate de administrator special sau in cadrul activitatii de lichidare, in cazul in care Fondul a fost desemnat in aceste calitati;
c) imprumuturi:
1. de la institutii de credit, de la societati financiare si de la alte institutii, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei;
2. imprumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului;
d) alte resurse - donatii, sponsorizari, asistenta financiara;
e) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;
f) alte venituri, stabilite conform legii.
Contributia initiala platita de societatile bancare va fi recunoscuta drept cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal.
Institutiile de credit platesc Fondului contributiile prevazute la lit. a) in moneda nationala - leu.
Plata contributiilor initiale anuale, a contributiilor anuale majorate si a celor speciale ale institutiilor de credit se efectueaza prin creditarea conturilor curente ale Fondului. Cuantumul contributiei initiale ce trebuie platita de catre institutiile de credit se stabileste dupa cum urmeaza:
a) bancile, persoane juridice romane, platesc o contributie initiala echivalenta cu 1% din capitalul social subscris si varsat, prevazut in actul constitutiv;
b) sucursalele bancilor, persoane juridice straine, autorizate sa functioneze in Romania, platesc o contributie initiala echivalenta cu 1% din capitalul de dotare prevazut in documentele de autorizare;
c) casele centrale ale cooperativelor de credit platesc o contributie initiala de 1% din capitalul agregat varsat al retelei;
d) celelalte institutii de credit platesc o contributie initiala echivalenta cu 1% din capitalul social subscris si varsat, prevazut in actul constitutiv.
Contributia initiala se plateste in termen de 30 de zile calendaristice de la data obtinerii autorizatiei de functionare emise de Banca Nationala a Romaniei.
Fiecare institutie de credit, cu exceptia institutiilor de credit pentru care exista garantia statului pentru depozitele atrase, va plati Fondului o contributie anuala reprezentand urmatoarele cote din baza de calcul a contributiei stabilite pentru anul precedent anului de plata, dupa cum urmeaza:
a) 0,5% in anul 2005;
b) 0,4% in anul 2006;
c) 0,3% incepand cu anul 2007.
Contributia anuala a fiecarei institutii de credit se stabileste pe baza declaratiilor transmise de catre aceasta Fondului, prin intermediul unui formular, ale carui format si data de raportare se vor stabili de catre Fond.
Contributia anuala pe care trebuie sa o plateasca o institutie de credit nou-autorizata in cursul anului de raportare se va calcula prin inmultirea cotei de 1/365 din contributia determinata conform prevederilor aliniatului de mai sus cu numarul de zile ce au trecut de la data obtinerii autorizatiei de functionare de la Banca Nationala a Romaniei pana la sfarsitul anului. In cazul in care o institutie de credit este declarata in stare de faliment, contributia anuala care trebuie platita se calculeaza prin inmultirea cotei de 1/365 din contributia determinata conform prevederilor aliniatului de mai sus cu numarul de zile de la inceputul anului pana la data deschiderii procedurii falimentului; in aceasta situatie, daca nu s-a platit, contributia anuala se recupereaza de catre Fond.
Fondul este autorizat sa majoreze contributia anuala ce trebuie platita de o institutie de credit pana la urmatoarele niveluri din baza de calcul a contributiei stabilite pentru anul precedent anului de plata daca, potrivit reglementarilor emise de Fond si reglementarilor prudentiale stabilite de Banca Nationala a Romaniei, rezulta ca aceasta s-a angajat in politici riscante si nesanatoase:
a) 1,0% in anul 2005;
b) 0,8% in anul 2006;
c) 0,6% incepand cu anul 2007
In cazul in care Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei va decide majorarea contributiei anuale in conditiile prezentate mai sus, institutia de credit respectiva va fi instiintata despre decizia sa cu cel putin o luna inainte de expirarea anului de raportare.
In cazul in care, la solicitarea Fondului, Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei apreciaza ca resursele Fondului sunt insuficiente pentru onorarea obligatiilor de plata, acesta poate stabili plata unei contributii speciale de catre fiecare institutie de credit, egala cu pana la nivelul contributiei anuale aferente exercitiului financiar respectiv. Cuantumul efectiv al contributiei speciale, precum si termenul de plata a acesteia se stabilesc de Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei.
In situatia in care Fondul a acumulat un nivel de resurse care depaseste 10% din totalul depozitelor garantate aflate in sistemul bancar la acea data, Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei poate decide suspendarea platii contributiilor anuale.
Fondul poate contracta imprumuturile prevazute la completarea resurselor financiare numai daca resursele sale nu sunt suficiente pentru acoperirea obligatiilor de plata.
Fondul poate sa deschida conturi, dupa caz, la institutii de credit si institutii financiare din tara si din strainatate.
Resursele financiare disponibile, pot fi investite de Fond in:
a) titluri de stat, titluri garantate de stat si titluri de valoare emise de Banca Nationala a Romaniei;
b) depozite la termen la institutii de credit, depozite ce nu pot depasi 25% din volumul resurselor disponibile. Selectarea institutiilor de credit pentru depozitele la termen se va face urmarindu-se minimizarea riscului plasamentelor respective potrivit normelor stabilite de Banca Nationala a Romaniei. Expunerea Fondului pentru fiecare institutie de credit nu poate depasi 10% din volumul resurselor disponibile;
c) titluri de stat emise de statele membre ale Uniunii Europene, titluri emise de bancile centrale ale acestora si titluri emise de Trezoreria Statelor Unite ale Americii, investitii care pot fi efectuate incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Profitul Fondului, obtinut ca diferenta intre veniturile si cheltuielile acestuia, este neimpozabil si este repartizat pentru constituirea unui fond anual de participare la profit, in limita unei cote de pana la 1% din profit, cu aprobarea Consiliului de administratie al Fondului, iar diferenta va fi utilizata in totalitate pentru reintregirea resurselor Fondului destinate platii depozitelor garantate.'
Fondul va efectua plata compensatiilor pentru depozitele garantate, atunci cand acestea devin indisponibile. Depozitele sunt considerate indisponibile de la data deschiderii procedurii falimentului institutiei de credit. Desemnarea institutiilor de credit, potrivit criteriilor stabilite de Consiliul de administratie al Fondului, se va face, in termen de pana la 10 zile de la data deschiderii procedurii, prin licitatie publica.
In termen de 30 de zile de la data desemnarii de catre instanta a lichidatorului, altul decat Fondul, acesta transmite Fondului lista cuprinzand persoanele fizice si persoanele juridice, conform legii, care au constituit depozite garantate, suma totala a depozitelor garantate ale fiecarui deponent si a obligatiilor acestuia fata de institutia de credit, in conformitate cu necesitatile si solicitarile Fondului. Termenul de 30 de zile pentru intocmirea listei este valabil si pentru Fond, in situatia in care acesta a fost desemnat lichidator.
Fondul este obligat sa publice la sediul tuturor unitatilor teritoriale ale institutiilor de credit pentru care s-a deschis procedura falimentului, pe site-ul Fondului si in cel putin doua ziare de circulatie nationala atat informatii privind indisponibilitatea depozitelor, cat si informatii privind plata compensatiilor, perioada in cursul careia va avea loc plata compensatiilor, institutiile de credit, inclusiv unitatile teritoriale ale acestora, care vor fi mandatate sa efectueze plata. De asemenea, vor fi facute publice, respectiv vor fi comunicate deponentilor, la cerere, informatii despre documentele si conditiile ce trebuie indeplinite, precum si formalitatile de urmat pentru obtinerea compensatiei.
Fondul stabileste pentru fiecare deponent compensatia, respectiv lista de plata a compensatiilor, ce va fi transmisa institutiei/institutiilor de credit mandatate sa efectueze platile catre deponentii garantati. Plata compensatiilor catre deponentii garantati se va efectua in termen de cel mult doua luni de la data primirii de la lichidator a listei, dar nu mai mult de 3 luni de la data indisponibilizarii depozitelor. Compensatiile platite sunt exceptate de orice plati, precum comisioane, taxe ori impozite. In situatii exceptionale si in cazuri speciale Fondul poate solicita Bancii Nationale a Romaniei o prelungire a termenului de plata. Nici o astfel de prelungire nu poate depasi 3 luni. Banca Nationala a Romaniei poate, la cererea Fondului, sa acorde cel mult doua prelungiri. Aceste prelungiri de termene de plata nu vor putea fi invocate de Fond pentru a refuza beneficiul garantiei unui deponent care nu a fost in masura sa isi valorifice dreptul sau la plata unei compensatii in termenele de mai sus. Fondul va putea plati compensatiile si dupa expirarea termenelor de mai sus, dar nu mai tarziu de 3 ani de la inceperea platii compensatiilor.
Daca un deponent sau orice persoana indreptatita ori interesata de suma aflata intr-un cont se afla in cercetare penala in legatura cu o infractiune decurgand din sau avand legatura cu spalarea banilor, Fondul poate suspenda orice plata, la solicitarea organelor abilitate legal, pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive.
Fondul se subroga in drepturile deponentilor pentru o suma egala cu suma garantata. In acest scop Fondul inregistreaza, potrivit art. 88 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, in registrul grefei tribunalului, suma depozitelor pe care urmeaza a le plati deponentilor, rezultata din situatia intocmita de lichidatorul bancii.
Fondul va furniza deponentilor, prin cel putin doua ziare de circulatie nationala si pe site-ul Fondului, informatii referitoare la:
a) incheierea perioadei de plata prin unitatile institutiilor de credit mandatate;
b) posibilitatea obtinerii direct de la Fond a compensatiilor neachitate, precum si modalitatile de plata;
c) termenul-limita de obtinere a compensatiilor;
d) documentele, conditiile si formalitatile necesare pentru obtinerea compensatiei.'
Conducerea si administrarea Fondului
Fondul este administrat de un consiliu de administratie format din 7 membri.
Consiliul de administratie este compus din:
a) 3 membri numiti de Banca Nationala a Romaniei, dintre care unul va fi numit presedintele Consiliului de administratie al Fondului;
b) 2 membri numiti de Asociatia Romana a Bancilor;
c) un membru numit de Ministerul Finantelor Publice;
d) un membru numit de Ministerul Justitiei.
Membrii Consiliului de administratie al Fondului sunt numiti pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reinnoit. Membrii consiliului de administratie ale caror mandate au expirat vor ramane in functie pana la numirea succesorilor lor.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1806
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
