Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

CERCETARI GEOGRAFICE ASUPRA DOBROGEI

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
SPANIA: POPULATIA, CAPITALA, CLIMA, RESURSE MINERALE
„Furtunile tropicale (uraganele)” - Ciclonul
Crisana si Banat - Descrierea regiunii
Pestera Poarta Zmeilor (cunoscuta si sub numele de Pestera de la Grosi)
Campia de Vest
NOTIUNI DE CARTOGRAFIE
Chei si pesteri din MUNTII LOCVEI
INTOCMIREA HARTILOR GENERALE
Grupa Retezat-Godeanu
PADURILE SI INDUSTRIALIZAREA LEMNULUI

TERMENI importanti pentru acest document

: vegetatia din romania cu treptele geografice : teze doctorat geografie : ANALELE DOBROGEI DESPRE MEDGIDIA : :

CERCETARI  GEOGRAFICE  ASUPRA  DOBROGEI

I.1. Consideratii teoretice

            Obiectivul studiului de geografie umana il constituie analiza diagnostica si functionala a sistemului populatie – habitat – viata economica, din perspectiva spatiala si temporala, prestabilitate. Studiul propriu-zis presupune cercetarea izvoarelor documentare – bibliografice, cartografice sau statistice, analiza, prelucrarea si interpretarea datelor si informatiilor cantitative, ancheta, compararea si verificarea informatiilor livresti in teren, sinteza, diagnoza si prognoza componentelor dinamice ale subansamblului geografic cercetat si analiza lui sistematica – formularea de teorii, de structuri axiomatice si gnoseologice, stabilirea de tipologii, relatii sistemice si interdependente geografice.

            In acest scop, cercetarea transcede competentele si preocuparile geografiei, in importante incursiuni in istorie, etnografie, lingvistica, cartografie, economie si chiar in literatura. Din acestea transfera informatii, date, concepte, modele si tipologii, precum si tehnici prin care face mai accesibila cunoasterea obiectiva.

            Pentru atingerea scopului propus, valorificarea caracterului integrator al geografiei, impus de multitudinea informatiilor, se realizeaza in prezenta lucrare prin:

-         punerea pe prim plan a elementelor cantitative si calitative demografice si etnografice;

-         studierea cu prioritate a elementelor spatiale, de regula esentializate, a relatiilor sistemice si functionale a retelei de asezari;

-         distingerea, ierarhizarea si clasificarea componentelor, explicarea cauzelor, investigarea consecintelor;

-         diagnosticarea conditiilor de habitat, a celor economico-sociale, cu prognoze asupra relatiei om – natura, dinamicii angrenajelor si sistemelor teritoriale dobrogene si a dezvoltarii durabile in profil regional.

Studiul cu tematica antropogeografica i-au fost utile, uneori chiar integrate, informatii si concepte obtinute prin cercetarea unui vast material erudit pornind de la studiile clasice de geografie, apoi lucrari geografice generale de profil, lucrari cartografice vechi si moderne, pana la lucrari de geografie a Dobrogei. Alaturi de ele sunt la fel de pretioase si au fost valorificate, lucrari monografice cu caracter comunitar sau etnic, lucrari de istorie, documente, dar si inscrisuri oficiale, harti si litografii, statistici, rapoarte si recensaminte, studii de etnografie si folclor, atlase istorice si etnografice, literatura memorialistica si studii lingvistice, anchete sociologice, articole de presa, planuri, proiecte si programe de arhitectura, urbanism si dezvoltare s.a.

I.2. Cercetari de specialitate privind cadrul natural

            Cunoasterea Dobrogei sub aspectele caracteristicile fiecarui element component al mediului inconjurator, poate fi sintetizat dupa domeniile de cercetare stiintifica astfel:

            Geologia Dobrogei – are consacrate o sumedenie de lucrari si studii, realizate de un mare numar de geologi, romani si straini: Karl F.Peters (Grundlinier zur Georgraphie und Geologie der Dobrudscha, Wich, 1865), Fr.Toula (Eine geologische Reise in die Dobroudscha, 1983), St.N.Conturiari (diverse lucrari si foarte detaliate, in Anuarul Institutului Geologic al Romaniei), Victor Atanasiu (cu o teza de doctorat, sustinuta la Paris, privind formatiunile mezozoice din Dobrogea, 1898), G.Murgoci, L.Mrazec, Em.protopopescu – Pache (fiecare cu studii si cartari in Dobrogea), I.Simionescu si D.Cadere (separat sau impreuna lucrari diverse, intre 1907 – 1910), Gr.Stefanescu (Harta Geologica a Romaniei, Sc. 1 : 2.000.000 ed. 1890, 1898), C.Bratescu („Miscari epirogenetice si caractere morfologice in bazinul Dunarii de Jos, 1921) s.a.

            Relieful este prezentat fie in lucrari consacrate unor unitati si subunitati geomorfologice (de exemplu: I.Popovici, „Delta Dunarii”, I.Marin, „Podisul Babadag”, I.Popovici, M.Grigore, I.Marin, „Podisul Dobrogei si Delta Dunarii”, 1984; Banu Aurel, „Delta Dunarii – studiu de geografie fizica”, 1971; I.Radulescu, „Podisul Casimcei. Studiu de geografie fizica”, 1966), fie in lucrari cu caracter integrator, la nivel regional, cum sunt „Geografia Romaniei”, enciclopedia geografica editata de Academia Romana, vol.I „Geografia fizica a Romaniei”, 1983, sau „Monografia geografica a Romaniei”, 1960, ori in lucrarile lui V.Mihailescu, „Geografia fizica a Romaniei”, 1969, sau Alex. Rosu, „Geografia fizica a Romaniei, 1981, dar si in alte lucrari si studii precum „Relieful Romaniei”, Gr.Posea, N.Popescu, M.Ielenicz, 1974; „Dealurile si Podisurile Romaniei”, M.Ielenicz, anul 2; s.a.

            Un bun cunoscator al Dobrogei, care a publicat numeroase articole si studii este marele geograf francez Emmannule de Martonne. Interventiile sale sunt in general studii geografice complexe, dar in cele mai multe primeaza tematica geomorfologica („Traité de geographie physique”, vol.I, 1922, „La Dobrogea septentrionnele”, 1824). Constantin Cratescu afirma in articolul „Pamantul Dobrogei”, 1928, p.47 „…dl. Em.de Martonne, cu agerimea sa obisnuita de observatie, a scos in evidenta patru niveluri de eroziune in nordul Dobrogei, in regiunea cuprinsa intre Tulcea, Babadag si Macin”.

            Intre autorii straini, cel mai detaliat si documentat studiu de geografie generala, dar in care primeaza prezentarea pe larg a formelor si structurilor de relief din Nordul Dobrogei, a fost realizat de Werner Kundig – Steiner, profesor la Universitatea Zurich. Lucrarea cu titlul „Nord – Dobrudscha” a aparut, in limba germana, la Istanbul („Istanbul Yazilari”, nr.15) si la Zurich in acelasi an, 1946, cu o prefata in limba franceza; a prof. Eugéne Pittard, de la Universitatea Geneva (numit si „om al Dobrogei” pentru buna cunoastere a acestui teritoriu pe care il vizitase si studiase bine ca ofiter al misiunii de delimitare a frontierei romano-bulgare in 1978).

            Conditiile climatice au intrat in preocuparile lui St.C.Hepites, cu o vasta bibliografie consacrata climatologiei Dobrogei, cu lucrari de practica meteorologica (1884 – 1888), studii meteorologice si de climatologie, prezentate si la reuniuni internationale („Climatologie du littoral roumain de la Mer Noire”, Congresul International de hidrologie, climatologie si geologie de la Liège, 1898). C.Bratescu, in studiul „Clima Dobrogei”, 1928, face o analiza completa a parametrilor climatologici ai provinciei, cu o bogatie surpinzatoare de date si masuratori. Tabloului sinoptic regional al Dobrogei, prezentat cu lux de amanunte C.Bratescu ii contureaza si urmatoarea concluzie „…caracteristic pentru acest pamant de contraste care este Dobrogea: langa apele cele mai intinse provincia cea mai secetoasa a Romaniei; si in climatul cel mai sarac in precipitatii atmosferice, cantitatea cea mai mare de ploaie intr-o zi” – cu referire la furtuna din 29 august 1924, cand in satul Casimcea s-au inregistrat „650 mm in 24 ore: aproape o data si jumatate valoarea” medie …in curs de un an!” (p.76)

            Gh.Neamu si El.Teodorescu in studiul „Clima Dobrogei”, 1972, realizeaza o caracterizare climatica a uscatului aflat intre Dunare si Mare, la mai bine de 50 de ani dupa cea facuta de St.Hepites si afirma: „…vom cauta sa demonstram pe baze de date ca „inspitaliera” clima dobrogeana …nu justifica decat in mica parte acest atribut” (p.113).

            O activitate laborioasa, amanuntita si constanta, cu buna reflectare si in strainatate, o are profesorul Ion Florin Mihailescu, de la Universitatea „Ovidius” Constanta, care a realizat mai multe studii, proiecte de cercetare climatologica asupra Dobrogei. Intre ele se remarca studiul publicat in 1997 la Congresul International de Geografie din Canada, despre influenta Marii Negre asupra diferentierilor climatice din Dobrogea, sau articolul aparut in 1986 la Freiburg, in rev. Geo. Heft, privind particularitatile repartitiei precipitatiilor atmosferice in Sudul Dobrogei. Impreuna cu Lr.Paltineanu si I.Seceleanu redacteaza lucrarea „Dobrogea, conditiile climatice ale Dobrogei si constata ca „distinct in clima Dobrogei este frecventa prioritara a fenomenului de seceta” (p.249). „Despre problema aparitiei procesului de aridizare in tara noastra”, realizeaza un caz studiu, I.Munteanu, in 1988, alaturandu-se altor climatologi care sunt ingrijorati de scaderea suprafetelor forestiere si aridizarea unor zone din tara, intre primele fiind si Dobrogea.

            Hidrografia Dobrogei este un domeniu pe cat de eterogen si de diversificat, pe atat de mult abordat in studiile de specialitate ale geografilor. Lucrarilor cu caracter teoretic, general – de exemplu „Hidrografia RPR”, I.Uyvari, 1959; „Hidrologie”, I.Pisota, I.Buta, 1975; „Hidrologie”, I.Zavoianu, 1999; „Oceanografie”, E.Vespremeanu, 1992; „Lacurile Romaniei”, P.Gastescu, 1982, le sunt complementare studii specializate, dedicate unor subiecte diverse – „Lacul Tasaul”, C.Bratescu, 19……; „Dunarea”, P.Papahagi, 1928; „Apele subterane in Podisul Medgidiei”, N.Basarabeanu, 1972; „Resursele de apa ale Dobrogei si folosirea lor”, Ariadna Breier, 1972; sau „Lacurile de pe litoralul romanesc al Marii Negre”, Ariadna Breier, 1973; ori „Oscilatiile de nivel ale Marii Negre la Constanta”, O.Selariu, 1972. Alte celebre studii cu tematica hidrologica sunt: „Lacul Razim”, 1894, „Cateva probleme stiintifice si economice privitoare la Delta Dunarii”, 1914, „Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si politice”, 1921, toate apartinand lui Gr.Antipa; „Delta Dunarii. Studiu de geografie fizica (teza doctorat), 1971, A.C.Banu; „Dunarea, 1915, I.C.Baicoianu; „Valea Carasu”, 1916, I.Ionescu Dobrogeanu; s.a.

            Caracteristicile biopedogeografice ale Dobrogei au fost studiate inainte de 1878 de cativa savanti straini care au facut observatii in teren. Dintre ei se remarca botanistul C.Koch, geologul K.F.Peters, zoologul Zeleber, precum si V.de Janka (de la ierbarul din Pesta) si fratii botanisti P. si M. Sintenis. Savanti romani, dar si straini realizeaza numeroase studii si cercetari biogeografice, mai ales in spatiul deltaic, un paradis floristic si faunistic. Vom avea in vedere mai ales studiile fundamentale de biogeografie teoretica si de aplicatie regionala – I.Pisota, 1987, R.Calinescu, 1969, „Biogeografia”; N.Costache, 1978, „Regionarea biogeografica a Romaniei”; D.Sburlan, 1981, C.D.Chirita, 1981, „Padurile Romaniei”; Cr.Paltineanu, I.Fl.Mihailescu si I.Seceleanu, 2000, „Dobrogea – conditiile pedoclimatice”, Blaga Gh., Udrescu S., Vasile D., 1996, „Pedologie”; Florea N., Munteanu I.; Rapport C., Chitu C., Opris M., 1968, „Geografia solurilor Romaniei”; Mihailesci I.F. si Pavel M., 1993, „Probleme de agrotopoclimatologie cu aplicatie in Dobrogea”.

I.3. Reprezentari cartografice despre Dobrogea

            Documentele cartografice referitoare la Dobrogea sunt efectul unor evenimente multiple si diverse, rodul interesului manifestat in diferite timpuri si imperii pentru – in special – rolul strategic, de aparare avansata sau dimpotriva de avangarda a expansionismului militar.

            Provincia danubiano-pontica, stapanita temporar de turci, era cunoscuta in lume prin memorii de calatorie, dar si prin hartile aflate in circulatie vreme de decenii, chiar secole. In tot acest interval, administratia otomana a dat denumiri turcesti celor mai multe localitati, dar si altor elemente importante ale mediului.

            O abordare sistematica a documentelor cartografice din secolele XVIII Si XIX – adica chiar perioada cea mai devastatoare, ca teatru de razboi ruso-turc pentru Dobrogea – o realizeaza Antoaneta Stoica, 2004, in teza de doctorat cu tema „Dobrogea in documente cartografice din sec. XVIII – XIX”.

            A analiza astazi hartile din sec. XVIII – XIX privitoare la Dobrogea echivaleaza cu a individualiza distinctiile subtile cu care au fost ele incarcate si care dintre ele eludau standardele stricte ale cartografierii stiintifice. Fata de acest hotar (nn. Dunarea) si fata de conceptul de Turcie Europeana, Dobrogea era teritoriul unde „turcirea” Europei se dovedise viabila. … solutia care a evitat dilema apartenentei Dobrogei la Europa si care a intrunit cele mai multe sufragii, a fost o noua si importanta abordare a impartirii continentului” (Antoaneta Stoica, p.24)

            Jurnalul calatoriei prin Dobrogea, in 1772, a parintelui Boscovich, cartograf al Papei, italian de origine raguzana, publicat in franceza in 1772 si italiana in 1784, continea si harta, mai moderna prin legenda neconventionala cu abordare etnografica.

            Cartografii austrieci au inceput ridicari topogeodezice in zoa Dunarii Inferioare din 1855 (legat de Razboiul Crimeei) si au fost continuate pe un aliniament pornit de la Constanta si a continuat la vest de Dunare pe Valea Ialomitei, facand legatura prin reteaua de triangulatie cu reteaua austro-ungara. Pe baza acestei ridicari este pusa lucrarea lui Ambrosiu, din iulie 1882,  numita Harta Dobrogei, lucrata la Cernavoda si detinuta in manuscris la Academia Romana.

            Printre autorii unor harti generale sau speciale, in care se regaseste cu bogate informatii si Dobrogea, citati pentru sec. XVIII se numara Maupertuis (1752), Bian (1700), Bouger J.P. (1734), Katsaitis M.A. (1742) – in memoriile de calatorie intitulate „Calatorie de la Constantinopol la Iasi si de la Iasi la Bucuresti”, tradusa in editura Saeculum – Junimea Iasi, 1977.

            In secolul al XIX-lea importante marturii cartografice despre Dobrogea provin din cancelariile imperiale, rod al armatelor turca, austriaca, rusa, germana s.a., interesate strategic de teritoriu. Alte lucrari foarte importante le datoram lui Ion Ionescu de la Brad (1850), Eudoxiu Hurmuzachi, Marele Dictionar Geografic, Buletinul de Geografie, sub egida Societatii Geografice Romane (dupa 1876) sau Marelui Stat Major al Armatei Romane. Statul roman trece la inventarierea fondului funciar si a localitatilor realizandu-se „Harta Topografica a Dobrogei”, ridicata in anii 1880 – 1883 si finalizata in 1884.

I.4. Cercetari de geografie umana privind Dobrogea

            Populatia si habitatul uman. Ele au preocupat pe cercetatori si calatori pana la fascinatie, datorita aspectului mozaicat etnic, diversitatii si multitudinii etnoconfesionale.

            Studii de specialitate sau relatari ale unor avizati calatori straini, de la fata locului, le datoram, in timp, lui Evliia Celebi (calator turc – jumatatea secolului XVII), Paul Giorgio (1590), Moltke si C.Allard (militari crestini, prezenti in teatrul de razboi – Dobrogea, in prima jumatate a sec. XVIII), Boscovich („Calatorie de la Constantinopol in Polonia”) si K.F.Peters. Lucrari extrem de documentate si minutioase a realizat profesorul universitar si director al Institutului de Geografie din Geneva, Eugene Pittard.

            Ce ratiune am avut eu de a imi dirija eforturile spre Dobrogea? O fraza a lui Elisee Reclus, semnaland extraordinarul mozaic de populatii pe care il prezinta aceasta veche provincie turca, a decis aceasta parte a carierei mele. In fapt, nici o tara europeana nu arata, de o maniera atat de vie, un astfel de caleidoscop etnic. Pe un teritoriu, relativ restrans, populatii ale Europei Centrale (colonii germane), Europei de Est (bulgari, romani, rusi de diverse spite, albanezi) si numeroase populatii ale Asiei de Vest (turci, tatari, kurzi, lazi, armeni, tigani) si-au dat aici intalnire si traiesc aici precum ar fi niste celule autonome. Dobrogea a fost, candva, in epoca sultanilor, un refugiu pentru numeroase comunitati umane… Fiecare din aceste grupuri (n.n. etnice) traiau aici existenta lor personala, in case construite dupa obiceiuri ancestrale si lucrand dupa propriile procedee. Fiecare dintre ele au pastrat propriile obiceiuri si traditii, religia, vestimentatia si limba… (n.n. Deci) antropologia si etnografia Dobrogei avea ce oferi bunuri intelectuale celor dedicati acestor discipline” (E.Pittard, 1946, Avant-propos la lucrarea „Nord-Dobrudscha”, W.Kundig – Steiner, p. XIII-XIV, traducere N.V.).

            Primele lucrari si cercetari documentate despre populatia si asezarile Dobrogei apartin agronomului, revolutionar pasoptist, Ion Ionescu de la Brad, 1851, „Excursion agricole dans la plaine de Dobrougea (fr.) – 1879”, (Excursiune agricola in Campia Dobrogei” si lui Theodor Budara, 1880, „O calatorie in Dobrogea”.

            Aceste studii sunt foarte cuprinzatoare si detaliate, abordeaza o problematica vasta pornind, sa spunem, de la numarul si structura etnica a locuitorilor, limba si religia lor, modul de viata si de locuire, tipul de locuinta si asezare, obiceiuri, traditii si chiar legende si texte folclorice. Ele sunt extrem de importante pentru ca dovedesc existenta unui mare numar de locuitori romani in randul redusei populatii Dobrogene, inca inainte de Razboiul Crimeei, avand un numar insemnat de asezari stabile, constituite temeinic si cu vechime. Este vorba totodata de o radiografiere antropo si etnogeografica a Dobrogei cu informatii si statistici a caror utilizare este si astazi extrem de valoroasa.

            Etapa urmatoare avand abordari de maniera stiintifica, datand de la inceputul secolului XX, este ilustrata de preocuparile cu caracter general si teoretic ale lui Simion Mehedinti, Ion Simionescu,. George Valsan si Em.de Martonne.

            Acestora le sunt fideli companioni sau discipoli, consacrati si dedicati cercetarii Dobrogei din punct de vedere antropogeografic Constantin Bratescu, Alexandru P. Arbore, Grigore Danescu, Marin Ionescu – Dobrogeanu.

            Utile si interesante informatii si date asupra populatiei Dobrogei, asupra unor etnii (germana, bulgara, armeana, greceasca s.a.) in numeroasele articole si studii (cele mai multe publicate in „Analele Dobrogei”), apartin lui Al.P.Arbore, profesor de geografie la Liceul „Gh.Lazar” din Sibiu. Cateva dintre ele: „Din etnografia Dobrogei”, 1920; „O incercare de reconstituire a trecutului romanilor din Dobrogea”, 1921; „Miscari de populatii in Basarabia sudica si Dobrogea”, 1929, s.a. erau contributii originale si bine documentate la fenomenul de emancipare nationala si de desavarsire a formarii natiunii romane moderne. Altele, precum „Coloniile germane din Basarabia si din Dobrogea”, 1921; „Contributiuni la studiul asezarilor tatarilor si turcilor in Dobrogea”, 1919; „Cateva incercari asupra Cerchezilor, Grecilor si Arabilor din Dobrogea”, 1923, au investigat numeroasele etnii conlocuitoare in Dobrogea, diversitatea ei etnica si istoria popularii ei.

            Cu siguranta, cea mai complexa si prolifica activitate stiintifica apartine universitarului Constantin Bratescu; coordonatorul „Analelor Dobrogei”, supranumit si „geograful Dobrogei”. In elaboratul sau studiu „Populatia Dobrogei”, 1928, care investigheaza si stabileste etapele si evolutia popularii Dobrogei din antichitate pana in anii ’20 din secolul trecut, Bratescu afirma ca „…dintre toate drumurile ce duc in Dobrogea …numai cele dacice au avut o influenta permanenta asupra alcatuirii etnice a provinciei, pe cand celelalte, oricat de hotaratoare in anumite epoci, au avut un rol mai mult episodic”. Tot el sintetizand opinii diverse, intre care si pe cele ale marelui istoric Nicolae Iorga, stabileste cele trei mari drumuri, in fapt areale distincte de locuire, prin care in civilizatii si timpuri diferite, suprapuse in spatiul dobrogean, s-a produs popularea si astfel „…caracterul de mozaic etnografic al Dobrogeai nu se dezminte in nici una din epocile istoriei sale. Asa a fost soarta acestei tari, asezata la raspantia atator drumuri mari… Astazi harta etnografica a provinciei este un adevarat mozaic: alaturi de Romani, acre formeaza majoritatea populatiei si a caror limba este limba curenta a tarii, avem pe Turco-Tatarii musulmani, pe Bulgari, pe Ucrainieni si Lipovenii – slavi, pe Greci, Germani, Italieni, Gagauti, Tigani si Evrei. Rasa Alba si rasa galbena; indoi-europeni, semiti si mongoli; latini, germani si slavi; crestini ortodocsi, catolici si protestanti alaturi de mahomedani si mozaici; o Europa si Asie in miniatura, un urias muzeu etnografic viu…” (1928, p.210).

            Aceeasi concluzie si apreciere privind diversificata structura etnica o are si I.Simionescu in lucrarea „Dobrogea”, 1921, in care afirma „O adevarata corabie a lui Noe este pamantul dobrogean… In Dobrogea mai mult decat oriunde, se gasesc suprapuse civilizatii stinse, stravechi, straturi istorice continuand pe cele geologice”.

            Tot in perioada interbelica apar lucrarile lui George Valsan „Romanii in Dobrogea”, 1920 – insista asupra fenomenului transhumantei din zona carpatica spre Dobrogea; Simion Mehedinti „Observatii asupra Dobrogei”, 1919 (prezinta aspecte ale popularii Dobrogei) si Vintila Mihailescu „Modul de grupare a populatiei in Dobrogei”, 1928.

            In a doua parte a secolului XX se multiplica numarul cercetatorilor, numarul studiilor si lucrarilor, dar si tematica lor, orizontul preocuparilor se adanceste si totodata se si largeste. Noile abordari sunt fie particularizari, exemplificari sau studiu de caz, pentru lucrarile de geogfrafie teoretica sau cursuri universitare – cum sunt cele apartinand lui Vasile Cucu, Victor Tufescu, Ion Sandru, Vasile Surd, Ioan Ianos, George Erdeli s.a.

            Studiile dedicate populatiei asezarilor omenesti, etnografiei si toponimiei Dobrogei, precum si altor tematici apropiate geografiei, s-au multiplicat si specializat. Astfel Ioan Popovici, in 1964 abordeaza in teza de doctorat aspecte ale populatiei din Delta Dunarii, iar Ion Radulescu, in 1966, in teza sa, aspecte privind populatia din Ppdisul Casimcea. Atena Herbst – Radoi, sub coordonarea academicianului Tiberiu Morariu, realizeaza in teza de doctirat „Geografia populatiei Dobrogei”, 1970, un studiu regional asupra demografiei si structurii populatiei Dobrogei, in perioada 1912 – 1968. Sunt stabilite astfel, pentru perioada respectiva (de circa 55 ani) doua etape principale de evolutie demografica a Dobrogei („expansiune rurala” pana in 1948 si redistribuire a populatiei”, 1948 – 1968), numarul si evolutia in timp, miscarea naturala si migratorie, densitatea si structura nationala ale populatiei Dobrogei. Din aceeasi perioada dateaza si lucrarea lui I.Bacanaru, 1969, „Geografia asezarilor omenesti din Delta Dunarii intre secolul al XV-lea si al XIX-lea”.

            Sociologul Ana Rodica Lisievici – Brezeanu a realizat im perioada 1978 – 1979, in cadrul Centrului Demografic ONU – Romania, un studiu privind „mobilitatea socio-profesionala si teritoriala a fortei de munca din judetul Constanta (judetul – zona atractiva migrarii fortei de munca prin aparitia in 25 de ani (’55- ’79) a aproape 50.000 noi locuri de munca). Tot ei ii apartine si studiul privind investigarea migratiilor din locul de nastere intre provinciile istorice ale Romaniei, in perioada 1966 – 1977, teza de doctorat sustinuta la Sorbona, 1988 („Description et mesure des migrations hors du lieu de naissance entre les anciennes provinces historiques de Roumanie selon les donnes des recensements de 1966 et 1977”).

            In anii ’60 - ’70, din secolul trecut, urmare a infiintarii unei specializari istorie – geografie la Institutul Pedagogic Constanta, s-a amplificat si activitatea de cercetare si cunoastere a Dobrogei. Intre altele au fost initiate si Simpozioane de geografie a Dobrogei. Unul dintre organizatprii lor a fost profesorul Ion Petrescu – Burloiu, ale caror preocupari principale se indreptau spre cercetarea asezarilor umane si a sistemelor de localitati. Astfel in „Cercetari geografice asupra tipurilor de sate din Dobrogea”, lucrare prezentata la al doilea simpozion de geografie a Dobrogei, 1972, Ion Petrescu – Burloiu realizeaza mai multe tipologii ale habitatului rural dobrogean, in functie de criterii diferite, cum ar fi: relieful cu treptele majore, dar si cu microrelieful vailor (terase, versanti, intrefluvii), locatia vetrelor de sate in relatie cu profilul longitudinal al vailor, sau in relatie cu sistemul lacustru ori lungul tarmului; structura si textura satelor si factorii economici.

            In ultimul deceniu au fost realizate mai multe lucrari cu caracter monografic, ca de exemplu Benone Zotta „Geografia municipiului Constanta, 1995; Aurelia Lapusanu, monografiile oraselor Medgidia, Techirghiol, Harsova, C.Barbuleanu, „Monografia orasului Babadag”, 1998 etc.

            Studii geografice, sau diverse lucrari de istorie, lingvistica, etnografie, memorialistica, arhitectura etc., abordeaza, pe durata intregului secol XX si sunt si astazi atractive, valentele habitatului si populatiei dobrogene, a grupurilor etnice cu modul lor de viata, cultura, religia, limba vorbita, specificul economic, social, folcloric.

            Despre diferitele semintii straine, dar si despre grupurile etnice romanesti care au colonizat Dobrogea in timp si locuiesc astazi impreuna s-a scris foarte mult si vom exemplifica doar:

-         despre romanii din diferite provincii si aromanii stabiliti in Dobrogea au realizat studii: George Varlsan, 1928, „Mocanii in Dobrogea”, 1936, „Opere postume” (despre viconimul „dician” – ultima amintire a vechii mitropolii de la Vicina – Dicina); N.Dragomir, 1938, Analele Dobrigei, vol. XIX, „Oierii margineni si transhumanta lor in Dobrogea de Sud”; N.Iorga, 1931, „Studii si documente”; I.Georgescu, 1932-1933, Analele Dobrogei, „Din trecutul romanesc al Dobrogei”; D.SANDRU, 1946, „Mocanii in Dobrogea” (un amplu studiu, cuprinzand date si informatii detaliate despre pastorii transilvani – si nu numai – asezati in Dobrogea); S.Diamandi, 1920, „Omanei si aspecte din istoria aromanilor”; Neagu Djuvara, coordonator, 1996, „Aromanii, istorie, limba, destin”; N.Cusa, 1996, „Aromanii (macedonenii) in Romania”; Gh.Dumitrascu, 1996, „Localitati, biserici si manastiri romanesti in Dobrogea, pana la 1878”;

-         problema minoritatii bulgare din Dobrogea, disputele asupra apartenentei de drept istoric asupra Dobrogei, Cadrilaterul sau Dobrogea Noua (de Sud) si schimbul de populatii etc. sunt abordate in zeci de articole si studii – Al.P.Arbore, 1929, „Miscari de populatii in Basarabia Sudica si Dobrogea”; M.Ionescu – Dobrogeanu, 1903, „Dobrogea in pragul veacului al XX-lea”; G.Valsan, 1921, „Bulgarii lui Boscovich” (articol in care argumenteaza ca „bulgarii” din notele de calatorie ale lui Boscovich, in 1762, in Dobrogea sunt de fapt romani cu care acest raguzan, slujbas papal, poate sa se inteleaga vorbind o limba apropiata de cea italiana); Pericle Papahagi, 1921, „Urme romanesti in toponimia peninsulei balcanice” si „Din toponimia Bulgariei”; Ioan N.Roman, 1921, „Drepturile, sacrificiile si munca noastra in Dobrogea fata de pretentiile bulgarilor asupra ei”, („Destinata, prin asezare si configuratia ei, sa dea acces la Mare Tinuturilor din stanga Dunarii, cu care totdeauna a fost unita prin cele mai puternice legaturi – Dobrogea formeaza cu ele una si aceeasi expresiune geografica, topografica si economica…, iar pentru Romania ea este insusi plamanul prin care respira…”); L.J.Miletic, 1921, Analele Dobrogei, „Vechimea elementului bulgaresc in NE Bulgariei si in Dobrogea”; N.Iorga, 1919, „Cele trei Dobrogi pe care le-am gasit”, „Sate si oameni din Dobrogea romaneasca la 1859” s.a.; N.Velichi, 1963, „Migrarea bulgarilor in Tara Romaneasca in timpul razboiului ruso-turc din 1806-1812”; A.Radulescu si I.Bitoleanu, 1998, „Istoria Dobrogei” (ca populatia bulgara n-a fost nici alungata si nici asimilata, rezulta din examinarea acelorasi statistici… comunitatea bulgarilor din judetele Tulcea si Constanta se ridica la 51.149 (13,4%) in 1913 si 50.911 in 1928, p.364);

-         colonizarea si viata in Dobrogea a unor comunitati germane, venite din Imperiul Tarist, dupa un lung periplu, este prezentata in lucrari, articole si studii cu caracter informativ, monografic sau memorialistic precum: „Colonii germane din Basarabia si din Dobrogea”, 1921, Al.P.Arbore; „Dobrogea in pragul veacului al XX-lea”, 1903, M.Ionescu – Dobrogeanu; „Germani in Dobrogea”, 19…., Kreis Emanoil, „Coloniile germane din Dobrogea”, 1926, Ion Georgescu; „Die Deutschen in Der Dobrudscha”, 19…., Paul Traeger si „Despre germanii din Dobrogea”, 2003, Horia Stinghe („Trebuie subliniat faptul ca inceputul colonizarii germane pe acest teritoriu nu s-a facut prin cuceriri razboinice si nici ca politica a statului roman, care in 1842 nu era inca stapanul locului, ci prin vointa unor oameni liberi in cautarea unui loc de munca”, p.24;

-         despre populatiile musulmane (turci, tatari, cerchezi, lazi, arabi) exista o bibliografie bogata: Al.P.Arbore, 1920, „Din etnografia Dobrogei. Contributii la asezarile tatarilor si turcilor in Dobrogea” si „Cateva incercari asupra Cerchezilor, Grecilor si Arabilor din Dobrogea”, 1923; N.Iorga, 1928, „Istoria romanilor prin calatori”; Mehmed Mustafa Ali, 1965, „Aspecte din istoria Dobrogei sub dominatia otomana in veacurile XIV – XVII (Marturiile calatorului Evlya Celebi); Brutus Cotovu, 1921, „Cerchezii – un neam disparut din Dobrogea”; Ibram Nuredin, 1998, „Comunitatea musulmana din Dobrogea. Repere de viata spirituala”; Ali Ekrem Mehmet, 1994, „Din istoria turcilor dobrogeni”;

-         comunitatile slave, rusii – lipoveni si ucrainieni – zaporojeni, colonizate in secolele XVIII – XIX in Dobrogea fac obiectul unor studii si cercetari intreprinse de: Al.P.Arbore, 1920, „Asezarile rusilor si lipovenilor in Dobrogea”; V.A.Cocos, 1940, „Lipovenii. Originea si asezarile lor in secolele XVIII – XIX”; G.Ilinoiu, 1928, „Cultele in Dobrogea”; Efrimov Andrei, 1995, „Conditia populatiei din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii”; S.Fenoghen, 1998, „Sarichioi. Pagini de istorie” si Filip Ipatiov, 2001, „Rusii – lipoveni din Romania”, care dupa ce analizeaza mai multe ipoteze privind provenienta viconimului „lipovean”, spune „…lipoveni sunt numiti doar rusii de rit vechi din Romania si, eventual, cei din fostele provincii romanesti, iar descendenti rusilor care n-au acceptat reformele nikoniene din Rusia secolului XVII, din celelalte tari se numesc doar staroveri sau staroobreadti”, p.20;

-         armenilor dobrogeni le-au fost dedicate studii si lucrari, in tot secolul XX. Intre acestea se remarca: Nicolae Iorga, 1929, „Patru conferinte despre Armenia tinute la Teatrul National din Bucuresti” (preluate in „Scrieri istorice despre armeni”, editie ingrijita de Emanuel Actarian la editura Ararat, Bucuresti, 1999); Vlad Banateanu, 1938, „Armenii din istoria si viata romaneasca”; Petru Vulcan, 1906, „Albumul national al Dobrogei. 1868 – 1877 – 1907”; Tigran Grigorian, 1993, „Istoria si cultura poporului armean”; Sergiu Selian, 1999, „Schita istorica a comunitatii armene din Romania”; A.Radulescu, St.Lascu, P.Hasoti, 1985, „Constanta. Ghid de oras” si Simion Tavitian, 2003, „Armenii dobrogeni in istoria si civilizatia romanilor” („Silistra este primul dintre orasele dobrogene in care armenii sunt atestati. In 1630 cronicarul Grigore din Duranagh mentioneaza existenta unei biserici armenesti slujita de mai multi preoti…Vechimea comunitatii armene din Babadag se situeaza tot spre inceputul secolului al XV-lea”, p.16);

-         si celorlalte etnii locuitoare ale Dobrogei le sunt analizate trecutul, venirea si evolutia, istoria, raspandirea si etnografia. Este cazul evreilor, grecilor, italienilor, albanezilor, maghiarilor, tiganilor s.a. pentru care sunt numeroase referinte atat in lucrari cu caracter integrator, regional, cat si in studii si articole specializate, cu tematica dedicata, sau in monografii.

I.5. Cercetari la interferenta geografiei cu alte stiinte – vizand populatia si asezarile umane ale Dobrogei

            Dintr-un registru larg de preocupari ale cunoasterii, care este numai una, dar din nevoi specifice demersului stiintific, din cauza imposibilei cuprinderi globale a tuturor proceselor si obiectelor, dar si datorita specializarii oamenilor de stiinta pe portiuni ale cunoasterii si cercetarii, in care sa devina experti, precum si din alte nenumite cauze, facem o retrospectiva a ceea ce este directionat Dobrogei in istorie, etnografie, toponimie, arhitectura si altele.

            Fara a forta ideea depistarii cu orice pret a unui specific, a unei identitati sau a unor modele dobrogene si parcurgand aceste trasee ale cunoasterii la limita fluida, frontiera arbitrar – didactica, dintre domeniile stiintei, ne aflam in fata evidentei: Dobrogea are o amprenta romaneasca dominanta, care o inscrie in tabloul national (cu mii de aspecte caracteristice spatiului etnic romanesc), dar detine si nuante specifice, particularizante in acest tablou si prin ele intregul national, spiritual, material si geografic este complet.

            Poate ca fenomenul cel mai intens petrecut in timp si spatiu in Dobrogea, este cel al interferentelor, al metamorfozei si amestecului. Dar atentie, amestecul din punct de vedere etnic, religios si cultural duce la doua realitati diferite:

-         mixtarea ce presupune transferuri de elemente puternice, apartinatoare la doua sau mai multe etnii, comunitati confesionale, lingvistice;

-         alaturarea, convietuirea in identitati bine conservate si individualizate pentru fiecare „oaza” etnica, uneori locuind acelasi areal, alteori distantate in spatiu.

Dobrogea, teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra, cu aspect de istm situat la sud de fluviul cel mai important al Europei, este un teritoriu al interferentelor:

-         intre Occident si Orient (un fel de poarta deschisa intre cele doua arii culturale);

-         intre latini si slavi (un fel de insula latina intr-o mare slava);

-         intre crestini si musulmani (un teren al tolerantei confesionale);

-         intre moravurile dominant nemtesti ale Europei Centrale si cele balcanice (din care face parte nu numai geografic) si

-         intre imperii, pe linia lor de demarcatie, dintotdeauna (Imperiul Roman, Bizantin, Otoman, Hoarda de Aur, Imperiul Rus, URSS, NATO) si la raspantia unor importante rute de circulatie internationala.

De-a lungul veacurilor au existat inter-influente prin circulatia valorilor dintr-un climat cultural etnic in altul, au existat imprumuturi, procese de osmoza, de aculturatie, care toate au dus la existenta unor valori culturale similare, uneori identice, fireste cu diferentieri specifice, la etnii diferite”, Maria Magiru, p.10. In fruntea unui colectiv larg, format din diferiti specialisti, Maria Magiru realizeaza un amplu si bine documentat studiu etnografic #Dobrogea. Studiu etnografic” cu vol.I, 2003, „rOMaNII AUTOHTONI” Si vol. II, 2001, „Romanii balcanici (Aromanii)”. Capitolul „Asezari rurale” parcurge istoric perioada de dupa 1420, cand Dobrogea devine provincie otomana si cuprinde informatii din documente ale vremii, note ale unor calatori straini, statistici privind starea asezarilor si tipologia lor. Au fost selectate 16 sate reprezentative pentru satele din judetul Constanta. Apoi capitolul „Arhitectura” trateaza „Casa taraneasca” si „Biserici satesti”, privind materialele si sistemele constructive, planimetria locuintei, anexele gospodaresti etc. si investigheaza biserici din 12 sate dunarene. Capitolele „Ocupatii traditionale” si „Mestesuguri taranesti”, prezinta situatia aparte a Dobrogei care, datorita celor patru secole de stapanire otomana, a avut o economie autarhica.

Volumul II este structurat pe capitole ce urmaresc elucidarea originii aromanilor balcanici consideratii de ordin istoric si lingvistic, cunoasterea de ordin etnografic, prezinta principalele activitati productive – „Pastorit, industrie casnica textila, costume, arta si mestesug” – si analizeaza comparativ terminologia specifica activitatii productive la aromani – „Termeni in aromana referitori la prelucrarea fibrelor de origine animala, Privire comparativa asupra acestei terminologii”.

In general, cronicarii bizantini … in relatarile lor despre aromanii din Peninsula Balcanica, ne vorbesc despre ei ca pastori. In sprijinul acestor afirmatii vin si desele lor mutari care depasesc fenomenul transhumantei ajungand la nomadism… Viata ciobaneasca a constat intr-un mod arhaic de crestere a oilor, in care turmele de oi se hraneau cu o vegetatie spontana, deci traiau numai in aer liber. Atat vara la munte cat si iarna la ses turmele de oi nu cunosteau stani inchise… Acest tip de crestere obliga intregul grup (barbati, femei, copii) … sa se deplaseze in acelasi timp cu turma”, p.70-72.

Tematica etnografiei dobrogene o gasim prezenta cu peste o suta de ani in urma in lucrarile lui Al.P.Arbore ( de exemplu 1923 – „Din etnografia Dobrogei. Populatia Dobrogei dupa o harta ruseasca”, s.a.); C.D.Constantinescu – Mircesti, 1936, „Un sat dobrogean – Ezibei”; Culea D.Apostol, 1928, „Cat trebuie sa stie oricine despre Dobrogea”; N.Dunare, 1969, „Pastoritul de pendulare dubla pe teritoriul Romaniei”; Iordache Gh., 1964, „Ocupatii traditionale pe teritoriul Romaniei. Studiu etnologic”; G.Stoica, 1973, „Interiorul locuintei taranesti”; E.Secosan si S-Parau, 1980, „Portul popular in judetul Tulcea”; I.Vladutiu, 1973, „Etnografia romaneasca”; P.Popoiu, 2001, „Antropologia habitatului in Dobrogea”.

Liliana Lazia, 2003, in „Antroponimie dobrogeana” urmareste „particularizarea din fondul cunoscut de structuri antropometrice, a unui sistem antropometric specific Dobrogei secolelor XIX – XX, deoarece intervalul de timp, este reprezentativ pentru numeroasele transformari onomastice din zona, transformari rezultate din miscarile demografice deosebit de dinamice ale acestei perioade”. Lucrarea face o analiza sistematica a surselor de provenienta a antroponimelor din Dobrogea in primul capitol, unde este inventariata si etnodemografia Dobrogei si dupa fundamentarea teoretica a conceptului de antroponimie, in capitolul al II-lea trateaza la rand numele de familie cu posibilele lor proveniente.

Alti autori cu marturii toponimice sau studii etnografice constituie o adevarata lista astfel: Pericle Papahagi, 1923, „Urme romanesti in toponimia balcanica”; V.Bogrea, 1921, „Note de toponimie dobrogeana”; O.Bolocan si C.Ionescu, 1975, „Dictionarul toponimic al Romaniei”; Th.Capidan, 1946, „Numele geografice din Romania si Dictionarul Toponimic Roman”; I.Conea, 1969, „Toponimie si cercetarea toponimica in cadrul geografiei”; G.I.Lahovari, C.I.Bratianu si Gr.Tocilescu, 1902, „Marele Dictionar Geografic al Romaniei”; Iordan I., 1963, „Toponimie romaneasca”; Anca Gheata, 1980, „Toponimie si geografie istorica in Dobrogea medievala si moderna”; Ion Vladutiu, 19973, „Etnografia romaneasca” si cea mai recenta lucrare in domeniu „Atlasul etnografic roman”, vol.I, „Habitatul” (2003), coordonat de Ion Grigoriu si cpnsacrat satului, gospodaririi si locuintei romanesti (Rezultat al aplicarii nationale a unui chestionar cuprinzand 1200 intrebari si peste 3000 subintrebari referitoare la: Asezare – Gospodarire, Locuinta – Interior, Ocupatii, Mestesuguri – Instalatii tehnice populare, Port popular, Arta populara, Obiceiuri calendaristice si obiceiuri familiale. El a fost aplicat in perioada 1972 – 1982 intr-o retea de 536 de localitati, cuprinzand sate reprezentative intr-un raport de cca. 1 la 20, urmarindu-se si o reprezentativitate  pe trepte hipsometrice ale reliefului dar si a structurii etno-demografice. Din Dobrogea au fost cercetate 24 de sate, cate 12 din fiecare judet: Chilia Veche, C.A.Rosetti si Sfantu Gheorghe din Delta Dunarii, Ostrov, Oltina, Cochirleni, Topalu, Frecatei, Peceneaga, Luncavita, Niculitel si Valea Nucarilor din lungul Vaii Dunarii, Visterna si Istria de pe fatada lacustra si Dobromir, Sipotele, Comana, Pestera, Valu lu Traian, Silistea, Runcu, Casimcea, Stejaru si Carjelari din interiorul podisului.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1175
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved