Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

EUROPA SI ROMANIA – ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZA

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Relieful litoral
Norvegia
GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE: FORME DE ORGANIZARE
EXEMPLE DE UTILIZARE A COREMELOR
Trasee din zona Lacul Rosu
Subcarpatii Curburii
Podisul Getic
Judetul Iasi - Prezentarea ampla a judetului, obiectivelor turistice
FLORA DIN CUATERNAR
REGIUNEA METROPOLITANA BUCURESTI

TERMENI importanti pentru acest document

europa si romania elemente geografice de baza : : campia precaspica : podisul norland : europa si romania elemente geografice de baza :

EUROPA SI ROMANIA – ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZA

1. ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE DEFINITORII ALE EUROPEI

SI ALE ROMANIEI

1.1. RELIEFUL MAJOR – TREPTE, TIPURI SI UNITATI MAJORE DE RELIEF

A) Trepte de relief:

EUROPA:

 Altitudinal Europa se desfasoara de la 0 m pana la 5642 m, varful Elbrus din Muntii Caucaz si 4807 m in varful Mont Blanc din Muntii Alpi;

- altitudinea minima o reprezinta nivelul Marii Caspice (-27 m) si Zuider Zee (Olanda) (-23 m);

- in comparatie cu celelalte continente, Europa are altitudinea medie cea mai coborata (340 m), Asia 950 m, Africa 750 m, America de Nord 720 m, America e Sud 580 m, Australia 350 m, Antarctica 2600 m.

Urmarind harta fizica a Europei se poate constata ca acest continent este caracterizat prin predominarea reliefului de campie si podisuri joase, care ocupa o pondere de 84 % din suprafata continentului, dupa cum urmeaza:

- campii cu altitudini intre -28 m si 200 m detin 57 % din suprafata continentului ;

- podisuri, dealuri inalte si munti josi, cu altitudini cuprinse intre 500 si 1000 m au o pondere de 10 %;

- muntii cu altitudini de peste 1000 m detin 6 % din suprafata continentului.

Pe ansamblu, altitudinile mai mici de 500 m (campii, podisuri si dealuri joase) se intind din estul Muntilor Scandinavici pana in vestul Muntilor Urali si din nordul Muntilor Pirinei si al Marii Negre pana la tarmul Oceanului Arctic.

Treapta de peste 500 m este reprezentata de munti podisuri si dealuri inalte. Muntii apar sub forma unor lanturi discontinue la periferia continentului (Muntii Urali, Muntii Scandinavici, Muntii Penini).

Treapta de peste 1000 m altitudine este cea mai masiva si cea mai inalta si o constituie regiunea alpina, care domina atat zona centrala cat si zona centrala a Europei sub forma unui lant muntos sinuos desfasurat sub forma de arcuri (Pirinei, Alpi, Carpati, Balcani, Penini, Dinarici, Caucaz).

Treapta montana are o mare extensiune si in Peninsula Scandinavica (Muntii Scandinavici).

ROMANIA:

In Romania, din punct de vedere altimetric, relieful se inscrie intre 0 m, nivelul Marii Negre si 2544 m in varful Moldoveanu din Muntii Fagarasului.

Relieful tarii noastre este dispus in trepte concentrice in jurul Carpatilor: Depresiunea colinara a Transilvaniei, cu altitudini de 400-800 m, inconjurata de inelul Carpatilor, cu altitudini intre 800-2544 m. Spre exterior se desfasoara concentric Subcarpatii, cu altitudini intre 500-800 m, Dealurile de Vest, Podisul Moldovei, Podisul Getic, Podisul Mehedinti, Campia Romana, Campia de Vest, iar in sud-estul tarii Delta Dunarii si Podisul Dobrogei.

Sub aspectul treptelor majore de relief, Romania se caracterizeaza prin proportionalitate: ponderea mai mare a dealurilor si podisurilor 42 %; muntii 28 %; campiile 30 %.

B) Unitati morfostructurale

EUROPA:

Relieful Europei s-a format in moduri variate si in etape diferite:

Europa straveche. Tectonic, continentul Europa apartine Placii Euroasiatice, fiind o unitate de platforma precambriana alcatuita din Scutul Scandinav in nord si Placa Est-Europeana (Placa Rusa),  care se suprapune peste cea mai mare parte a Europei Estice. Aceste unitati de platforma alcatuiesc primul nucleu continental al Europei. Aceasta platforma alcatuieste fundamentul marilor campii central si est europene, precum si fundamentul Podisului Moldovei.

Europa caledoniana - formata in orogeneza caledonica, care a avut loc in prima jumatate a erei paleozoice, a dus la formarea Muntilor Scandinavici, a muntilor din arhipelagul Spitzbergen, muntilor Scotiei si Tarii Galilor.

Europa hercinica – formata in paleozoicul superior prin orogeneza hercinica a dus la formarea unui lant de munti care incepea la Oceanul Atlantic si se termina la Marea Neagra. In prezent se pastreaza in fundamentul unor campii din vestul Europei, dar mai ales intr-o serie de masive joase (Cornwall, Masivul Armorican, Masivul Central Francez, Masivul Renan, Muntii Vosgi, Muntii Padurea Neagra, Podisul Boemiei, Podisul Lysa Gora si Podisul Dobrogei de Nord). Aceeasi orogeneza a dus si la formarea Muntilor Urali.

Europa alpina – situata in sud s-a format in erele mezozoica si neozoica in timpul orogenezei alpine, care a dus la cutarea stratelor din fostul ocean Tethis in urma coliziunii dintre continentul nordic Laurasia si a celui sudic Gondwana. A luat nastere lantul alpin alcatuit din: Cordiliera Betica, Muntii Pirinei, Muntii Alpi, Muntii Apenini, Muntii Dinarici, Muntii Carpati, Muntii Balcani (Stara Planina) si Muntii Caucaz. Tot acum, s-a format si cel mai lung lant de munti vulcanici din Europa, Harghita-Oas-Vihorlat in eruptiile vulcanice neogene, precum si vulcanii mediteraneeni: Etna in Sicilia, Vezuviu in Peninsula Italica, Stromboli in Insulele Lipari. In prezent areale cu vulcani activi se gasesc in Islanda si Italia.

Romania:

Evenimentele geologice dependente de tectonica placilor au impus crearea treptata a unitatilor structurale si de relief. Analiza morfo-structurii majore a continentului Europa evidentiaza faptul ca, pe ansamblu, relieful tarii noastre este predominant alpin.                                    Unitatile de orogen au rezultat din ciocnirea microplacilor (moessica, transilvanica si panonica) cu placa euroasiatica (placa est-europeana). Din unitatile de orogen fac parte: Carpatii, Subcarpatii, Depresiunea Colinara a Transilvaniei, Podisul Mehedinti, Dealurile de Vest, Campia de Vest si Podisul Dobrogei de Nord.

Unitatile de platforma s-au definitivat in prima parte a paleozoicului si constituie fundamentul unitatilor de relief de la exteriorul Carpatilor: placa est-europeana constituie fundamentul Podisului Moldovei, placa moessica constituie fundamentul Campiei Romane si a Piemontului Getic.

Podisul Dobrogei este format din structuri vechi de varste si origini diferite: Dobrogea de Nord conserva structuri hercinice, Dobrogea Centrala structuri caledonice, Dobrogea de Sud este unitate de platforma acoperita de loess.

C) TIPURI GENETICE DE RELIEF

Europa

Actiunea agentilor externi asupra acestor tipuri de relief au determinat aparitia reliefului derivat:

Relieful glaciar a aparut fie ca rezultat al actiunii ghetarilor de calota, fie ca rezultat al actiunii ghetarilor montani. In pleistocen Europa Nordica a fost acoperita de o calota de gheata care se extindea spre sud peste Marea Baltica si peste Campia Europei de Nord si Campia Rusa pana la latitudinea oraselor Kiev si Moscova. In urma topirii ghetarului de calota a ramas un relief glaciar specific cu aliniamente de morene, sandre, blocuri eratice si depresiuni care adapostesc lacuri. Acest tip de relief glaciar se extinde peste sud-estul Peninsulei Scandinavice, Finlanda, Campia Nord Europeana si jumatate nordica a Campiei Ruse. Relieful glaciar montan cuprinde mai multe tipuri: relief glaciar pirinean alcatuit dominant din circuri glaciare si creste alpine, relieful glaciar alpin si caucazian alcatuit din circuri, vai glaciare, morene, creste alpine, dar si relief glaciar actual. In Muntii Carpati se pastreaza relief glaciar cuaternar.

      Relieful litoral

-          cu fiorduri: Peninsula Scandinavica, Islanda, Arhipelagul Britanic;

-          cu rias: nordul Spaniei, nord-vestul Frantei, Marea Britanie;

-          cu estuare la gurile de varsare ale fluviilor: Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord;

-          cu delte: Delta Volgai, Delta Dunarii, Delta Padului;

-          cu lagune: la Marea Baltica si la Marea Neagra (sistemul Razelm-Sinoe);

-          cu limane: la Marea Neagra (limanul Nistrului);

-          relief litoral tectono-glaciar (litoralul britanic, litoralul Peninsulei Scandinavice);

-          cu canaluri (de tip dalmatic): pe litoralul Croatiei la Marea Adriatica;

-          tarm antropic: polderele olandeze.

Relieful carstic s-a format pe roci carstificabile (calcare, sare, ghips) si este foarte diversificat in raport de conditiile concrete de carstificare. Cuprinde relief carstic de suprafata (lapiezuri, doline, uvale, polii, clipe calcare, chei, ponoare, poduri naturale) toate incluse in termenul exocarst si carstul de adancime, endocarstul, alcatuit din pesteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt: Podisul Karst si Muntii Alpi din Austria.

Relieful vulcanic din Europa cuprinde trei tipuri principale: platouri vulcanice in Islanda; vulcani activi si semiactivi cu relief vulcanic alcatuit din conuri si cratere, in Italia si un lant vulcanic neogen stins in Carpati cu relieful vulcanic modelat de agentii externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri si mai rar cratere sau fragmente de cratere.

Relieful piemontan este mai bine reprezentat in nordul Muntilor Pirinei, in regiunea Piemont din nordul Italiei si in Piemontul Getic in sudul Carpatilor Meridionali.

Suprafetele de eroziune apar atat in masivele vechi (caledonice si hercinice) sub forma de peneplene, cat si in muntii din sistemul alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi si fragmentate formate in trei-patru etape de evolutie numite suprafete de nivelare. In Carpatii romanesti sunt trei nivele de evolutie: Borascu, Rau-Ses si Gornovita.

Terasele si luncile se desfasoara in lungul vailor din Europa Centrala si de Sud si cuprind trei-opt trepte de terasa. Toate raurile mari si fluviile din Europa prezinta lunci largi si uneori culoare de vale.

Relieful eolian este format din campuri de dune de nisip si apar mai frecvent in sud-vestul Frantei si in Campia Marii Caspice, Danemarca etc.

Relieful insulelor este format din munti alcatuiti din roci eruptive sau cristaline cu inaltimi de pana la 1500 m si din campii litorale inguste. Insula Islanda are aspectul unui imens podis vulcanic, alcatuit din bazalte, tufuri si brecii vulcanice tertiare, peste care se inalta numeroase conuri vulcanice, dintre care cel mai inalt are 2115 m (Hekla).

 Romania

Existenta celor trei fragmente rigide placi: placa est-europeana, placa moessica si placa dobrogeana a determinat forma actuala a arcului carpatic romanesc cu cea mai spectaculoasa torsiune in zona de coliziune si subductie a acestor placi cu placa intra-alpina.

Tipurile genetice de relief din Romania cuprind o mare varietate de forme:

-                      muntii bloc s-au format pe roci dure, sisturi cristaline si granite si prezinta suprafete de eroziune, o puternica fragmentare tectonica, o puternica adancire a raurilor. Acestia formeaza cele mai vechi, mai rigide si mai complexe sisteme montane: Carpatii Meridionali, Muntii Apuseni,  Muntii Rodnei;

-                      relieful structural s-a dezvoltat pe flis sau pe structuri vulcano-sedimentare: pe calcare s-a format relief carstic atat de suprafata cat si de adancime (Muntii Apuseni, Muntii Banatului, Podisul Mehedinti etc.);

-                      relieful vulcanic este bine reprezentat in lantul vulcanic Oas-Gutai-Tibles-Caliman-Gurghiu-Harghita. Conurile si fragmentele de cratere vulcanice insotite de platouri vulcanice sunt prezente in sectorul sudic al vulcanilor, pe cand neck-urile vulcanice si crestele vulcanice (Creasta Cocosului) sunt mai frecvente in sectorul nordic;

-                      relieful dezvoltat pe structuri cutate este bine reprezentat in Subcarpati si in regiunile montane cu flis din Carpati. Subcarpatii reprezinta un tip de relief original alcatuit din depresiuni sinclinale inchise la exterior de dealuri anticlinale (cu unu sau doua siruri de depresiuni si de dealuri). Formele de relief dezvoltate in flisul carpatic sunt mai complexe decat cele din Subcarpati;

-                      relieful piemontan este cel mai bine reprezentat in Piemontul Getic, dar apare fragmentat si in Dealurile Vestice, in sudul Podisului Moldovei (piemontul Poiana-Nicoresti) si Piemontul Curburii in exteriorul Subcarpatilor de Curbura.

-                      podisurile situate pe structuri monoclinale – Podisul Moldovei;

-                      campii: Campia Romana si Campia de Vest (cu variantele genetice: campii piemontane, campii tabulare, campii de subsidenta, campii de terase);

-                      Delta Dunarii – o campie fluvio-lacustra care se formeaza sub ochii nostri cu aportul Dunarii si al Marii Negre;

-                      platforma continentala a Marii Negre – o campie submersa care incepe la tarm si tine pana la 200 m adancime;

-                      relieful glaciar este bine reprezentat in Carpatii Meridionali (Bucegi, Fagaras, Parang, Retezat-Godeanu) si in Muntii Rodnei. Este alcatuit din creste alpine, circuri glaciare, vai glaciare, morene etc.;

-                      Podisul Casimcei este in prezent un podis peneplenizat dezvoltat pe sisturi verzi si apare ca o suprafata usor ondulata, ca ultim stadiu de evolutie a unui sistem muntos caledonic (o campie de eroziune).

D) UNITATI MAJORE DE RELIEF

 Europa

  1.   Unitati montane

a. Unitati alpine – formate din lanturi montane individualizate si masive despartite prin depresiuni intramontane si culoare

- Muntii Alpi – constituie cel mai important edificiu montan format in orogeneza alpina. Are lungimea de 1200 km, este format din culmi paralele desfasurate pe directia generala vest-est intre Marea Ligurica si Campia Panonica. Principalele caracteristici ale Alpilor sunt altitudinile mari de peste 4000 m (varful Mont Blanc, 4807 m), masivitatea, relieful glaciar cu prezenta ghetarilor actuali, iar in partea de est relieful carstic dezvoltat pe calcare si dolomite.

- Muntii Carpati – situati intre bazinul Vienei si Valea Timokului, au un traseu sinuos si sunt mai fragmentati decat Alpii, au multe depresiuni si culoare de vale. Altitudini de peste 2500 m se intalnesc doar in Masivul Tatra (varful Gherlakowka, 2655 m) si in Carpatii Meridionali (varful Moldoveanu, 2544 m). Alcatuirea geologica a Carpatilor este mai complexa decat cea a Alpilor (sisturi cristaline, roci vulcanice si flis) fapt pentru care au mai multe tipuri genetice de relief.

- Muntii Pirinei – se desfasoara intre Golful Biscaya si Marea Mediterana, au lungime de 400 km si altitudini ce depasesc 3000 m. Altitudinea maxima este de 3404 m in varful Pic d’Anetro, au ghetari actuali si masivitatea remarcabila in partea centrala.

- Muntii Apenini – un lant montan ce se desfasoara sub forma de culmi paralele in lungul Peninsulei Italice. Altitudinea maxima depaseste 2900 m (varful Gran Saso, 2912 m), iar la nord de Roma apar si vulcani stinsi cu cratere si lacuri vulcanice.

- Muntii Caucaz – se desfasoara pe directie vest-est intre Marea Neagra si Marea Caspica si au altitudinea cea mai mare din Europa (varful Elbrus, 5642 m). Sunt alcatuiti din granite, roci vulcanice, calcare si conglomerate. Au ghetari actuali si prezinta un relief glaciar pleistocen si actual.

- Muntii Alpii Dinarici – se desfasoara pe directia nord-vest  sud-est sub forma unor siruri paralele de culmi ale caror cute revarsate spre Marea Adriatica au dus la formarea tarmului dalmatic.

- Muntii Balcani (Stara Planina) – se desfasoara pe directia generala vest-est sub forma a doua culmi paralele despartite de Valea Tundjei. Altitudinea maxima este de 2376 m in varful Botev.

- Muntii Pindului – situati in sudul Peninsulei Balcanice, orientati pe directia nord-sud, au un relief carstic bine dezvoltat, iar altitudinea maxima este de 2911 m in varful Olimp.

b.   Unitati caledonice

- Muntii Scandinavici – lant de munti caledonici orientati pe directia generala nord-est sud-vest, au altitudini de peste 2000 m deoarece, dupa topirea ghetarului de calota, au fost antrenati in miscari de inaltare pe verticala. Spre tarmul atlantic se termina abrupt si prezinta numeroase fiorduri. Sunt alcatuiti din sisturi cristaline vechi, puternic metamorfozate, gnaise si granite. Altitudinea maxima este de 2469 m si are ghetari montani actuali. Formele de relief cele mai frecvente sunt platourile inalte, hornurile, circurile si vaile glaciare. In Muntii Scandinavici se pot deosebi trei sectoare: un sector sudic al fjellurilor, avand extensiunea maxima in latime si altitudinile cele mai ridicate, cu podisuri de 1500-2000 m, peste care se ridica varfuri piramidale; un sector central mai jos de 800-1000 m si un sector nordic care se prezinta sub forma unei creste accidentate si inguste.

- Muntii Grampiani, Muntii Penini si Muntii Cambrieni – sunt situati in Marea Britanie, au altitudini reduse si s-au format pe structuri caledonice si hercinice faliate si modelate de agentii externi. De la nord spre se desfasoara: Muntii Caledonieni, cu altitudinea maxima de 1182 m, Muntii Grampian, cu varful Ben-Newis 1343 m, Muntii Scotiei de Sud cu inaltimi de 600-800 m, , Muntii Cambrieni cu altitudini de 400-700 m.

c. Unitati hercinice

- Muntii Ural – este cel mai lung lant de munti din Europa (peste 2000 km) situat la limita dintre Europa si Asia. Sunt orientati pe directia generala nord-sud, au altitudinea medie de peste 600 m si au infatisare de deal, altitudinea maxima de 1894 m (varful Narodnaia). Relieful se desfasoara sub forma de culmi paralele si cuprinde trei sectoare: sectorul nordic cu piscuri, morene si vai glaciare; sectorul central cu relief carstic si vulcanic si sectorul sudic cu aspect deluros, o peneplena intens fragmentata de vai.

    2. Unitati de podis

a. pe structuri vechi (Podisul Donetk, Podisul Central Rus, Podisul Dobrogei);

b. pe structuri caledonice (Podisul Norland, Podisul Smaland, Podisul Finlandei) sunt puternic modelate de glaciatia de calota din pleistocen.

- Podisul Norland ocupa jumatatea nordica a Suediei, este usor inclinat de la vest spre est. Fundamentul precambrian este acoperit de acumulari glaciare si de argile. Panta  generala a imprimat directia de scurgere a raurilor. Peisajul este dat de padurea de conifere si de numeroase turbarii.

            - Podisul Smaland are altitudini mai coborate (150-250 m), este  acoperit de morene glaciare si de argile postglaciare. Peisajul este dominat de padurile de amestec alcatuite din conifere si foioase.

            - Podisul Finlandei, situat in partea de nord a Finlandei, are un relief usor ondulat, cu altitudini medii de 300-400 m, deasupra caruia se ridica masive izolate mai inalte. Partea de sud, Podisul Lacurilor, are altitudinea cuprinsa intre 120 m si 80 m, si este alcatuit din culmi deluroase alungite ce corespund sectoarelor de acumulare glaciara, intre care se interpun lacurile glaciare. Peisajul dominant este cel al padurilor de conifere si al turbariilor, in partea de nord si peisajul lacustru si paduri de conifere in sud.

c. Pe structuri hercinice

            - Masivul Central Francez – este format in orogeneza hercinica, prezinta forme variate de relief: relief vulcanic, carstic, tectonic, cu grabene. Altitudinea medie este de 710 m, iar cea maxima este de 1886 m in varful Mt. Dorι;

- Podisul Boemiei – incadrat intre Colinele Ceho-Morave, Muntii Metaliferi si Muntii Sudeti, are altitudini reduse si prezinta relief tectonic bine dezvoltat. Partea de nord-vest are altitudini mai mari, 500-900 m, jumatatea sudica 700-800 m, iar partea nord-estica este o depresiune de eroziune cu altitudinea de 200 m;

- Meseta Spaniola – regiune formata din podisuri cu altitudini de 600-1000 m, renumitele mesetas, platouri valurite si cordiliere (Muntii Cantabrici, Cordiliera Iberica, Sierra Morena si Cordiliera Betica). Altitudinea maxima este de 3478 m;

- Muntii Vosgi si Muntii Padurea Neagra – sunt formati in orogeneza hercinica, dar au fost separati de grabenul Rinului. Au altitudini medii de circa 1400 m si sunt puternic erodati de agentii externi;

- Masivul Sistos Renan – orientat pe directia est-vest, are altitudini cuprinse intre 600 si 800 m. In craterele vechi ale vulcanilor din regiunea Eiffel se pastreaza lacuri de crater numite maar.

d. Relief dezvoltat pe structuri mai noi

- Piemontul Getic si Regiunea Piemont din Italia – formate prin acumularea depozitelor de tip piemontan (pietrisuri si bolovanisuri) depuse pe suprafete usor inclinate in conditii subaeriene. Altitudinal se incadreaza la regiunile de podis.

3.   Unitati de campie

a. Campii fluvio-glaciare

- Campia Nord-Europeana – situata intre unitatile hercinice si Marea Baltica si Marea Nordului, este intens modelata de ghetarii cuaternari. Pe cuprinsul sau intalnim aliniamente de morene glaciare si sandre. Altitudinile sunt cuprinse intre 0-300 m. In sectorul vestic, unde sunt poldere, campia este sub nivelul marii,uscatul fiind mentinut prin indiguiri. Campia este acoperita la suprafata de formatiuni cuaternare glaciare, fluvio-glaciare, fluviale, maritime si eoliene. Este o campie valurita, acoperita cu loess, fragmentata de numeroase rauri.

b. Campii fluvio-lacustre

- Campia Romana – este cea mai mare campie din Romania, se dezvolta pe stanga Dunarii, de la Drobeta-Turnu Severin pana la Galati. Campia apartine vastei arii depresionare dintre Platforma Moesica si orogenul carpatic si s-a format prin colmatarea succesiva  a unui bazin lacustru, in timpul cuaternarului timpuriu si mediu. O trasatura dominanta o constituie frecventa loessului si a depozitelor loessoide pe toata intinderea campiei fapt care a dus la aparitia crovurilor.

- Campia Panonica – situata pe cursul mijlociu al Dunarii, in Bazinul Panonic, s-a format prin colmatarea Marii Panonice. Are un fundament faliat si cazut in trepte, cu compartimente mai joase (sub 150 m), si mai inalte (intre 150 si 300 m) dominate de masive cristaline si munti insulari (Bakony 704 m, Vertes 480 m,). Campia prezinta mai multe diviziuni: Campia Tisei, Campia Dunarii de Mijloc (a Cumaniei), Campia Bratislavei etc. Este traversata de Dunare si cativa afluenti mai importanti ai acesteia: Tisa, Drava, Sava si Morava.

- Campia Padului – situata in nordul Italiei, intre Muntii Alpi in nord, Muntii Apenini la sud, Marea Adriatica si Muntii Dinarici la est. Campia Padului a aparut  prin colmatarea unui  fost golf marin cu depozite aduse de rauri din Muntii Alpi si Apenini. Napoleon Bonaparte a numit-o ,,cea mai fertila campie a lumii” si reprezinta intr-adevar principala zona agricola a Italiei.

c. Campii pe structura de podis. Aceste campii nu sunt campii propriu-zise, ci sunt podisuri joase pe structuri foarte vechi.

- Campia Europei de Est (Campia Rusa) – este cea mai intinsa campie din Europa, are o suprafata de 4 mil. km2 si este a doua campie din lume ca suprafata dupa Campia Amazonului. Ocupa aproape intreaga jumatate estica a Europei, de la Carpatii Padurosi, in vest, pana la Muntii Ural, in est, si de la Marea Neagra si Marea Caspica, in sud si pana la Oceanul Arctic in nord. Are altitudini cuprinse intre -28 m in Campia Caspica, 343 m in Podisul Valdai si 463 m in Colinele Timan. Campia apare ca o asociere de campii joase, coline si podisuri vechi. Din punct de vedere tectonic se suprapune peste Placa Est Europeana, avand un fundament precambrian larg boltit si modelat de calota glaciara in jumatatea nordica. In nordul acestei campii relieful este dominat de formele rezultate din procesul de acumulare glaciara care se intrepatrund cu cele fluvio-glaciare. O caracteristica a acestei campii este si faptul ca marile fluvii au dispunere nord-sud: Nipru, Don, Volga etc.

d. Campii fluvio-litorale. S-au format prin acumularile fluviatile si submerse, dar si prin retragerea spre larg a liniei tarmului

- Campia Precaspica – este o campie de self formata, pe de o parte, prin colmatarea  cu sedimente marine si retragerea apelor ca urmare a coborarii nivelului cu -28 m sub nivelul Oceanului Planetar, iar pe de alta parte, cu aportul aluviunilor aduse de apele curgatoare care se varsa in Marea Caspica (Volga, Ural etc.). Aceasta campie este parazitata de cea mai mare delta din Europa (Delta Volgai). In partea de sud a campiei, in sectorul dintre fluviile Volga si Ural,  apar si forme de relief eolian (dune de nisip).

- Campia Marii Negre – numita si Campia Pontica, margineste la nord Marea Neagra, intre Delta Dunarii, la vest, si Marea Azov, la est. La nord vine in contact cu Podisul Volano-Podolic si Podisul Donetului, iar la sud limita este data de tarmul  Marii Negre. Alcatuita din depozite paleogene si neogene, la suprafata,campia este acoperita cu depozite de loess. Altitudinea acestei campii scade de la nord spre sud, pana la 0 m. Fasia litorala este intersectata de vaile Nistrului, Bugului si Niprului, cu terase bine dezvoltate, iar la varsare formeaza limane.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1557
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved