Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

LUCRARE DE LICENTA GEOGRAFIA TURISMULUI - POTENTIALUL HIDRO-TURISTIC AL SPATIULUI PERIURBAN SI AL MUNICIPIULUI TARGU-MURES

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Bruxelles - capitala Belgiei si centrul administrativ al provinciei Brabant
GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE: FORME DE ORGANIZARE
BAILE FELIX
INVELISUL GEOGRAFIC - MEGAGEOSFERA INTEGRATA
RELIGIILE POPULATIILOR TRIBALE DIN AFRICA AMERICA, ASIA, AUSTRALIA SI OCEANIA
Capitalele Statelor Lumii
Romania-prezentare monografica - Dunarea, Marea Neagra, Nistru
ANALIZA GEOGRAFICA A UNOR ORASE DIN EUROPA: Londra, Paris, Viena, Moscova, Roma
MUNTII APUSENI
Cheile Pravului

TERMENI importanti pentru acest document

: bazinul hidrografic mures : relieful scoartei terestre creat de forte endogene : defileul muresului superior harta : liceul chimcai din targu mures harta :
loading...

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARII

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TARGU MURES

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENTA

POTENTIALUL HIDRO-TURISTIC AL SPATIULUI PERIURBAN SI AL MUNICIPIULUI TARGU-MURES

ABSTRACT

            The suburban area is a large territory, equipped a furnished, which surrounds an important polarizing urban center at regional and national level, where the relations of coordination and subordination influence balance and development.

            The concept of tourist potential used in tourism geography represents a specific structure, including two components: natural and anthropogenic. Natural tourism potential include all possibilities, capabilities, conditions and reserve materials provided by the natural for any form of tourist activity.

            Complexity of the process is driven by more features of the coating of water: different states of aggregation (liquid, solid and gaseous), the multitude of components that define hydrosphere (rivers, swamps, and groundwater), and the event space (punctual, linear and spatial) and time (diurnal variation, monthly and annual seasonal), attributes of different fluid components (spatial, temporal, quantitative, qualitative, dynamic, energy).

            The paper proposes a theoretical and practical hydrological phenomena and processes. It is structured in seven chapters. In the first chapter presents the introductory aspects including location and demarcation of the area analyzed and the elements of physical and geographical area. In the second chapter presents the indicators used in assessing potential that water flowing, and of the groundwater. In regard to potential water streams will be used for shaping the relevance of tourism indicators morphometric, morphological, quantitative, qualitative, dynamic and biotic. Thus, if the potential of groundwater is taken into account to show how surface and underground with all the elements that characterize them. In the third chapter and fourth presented the tourist potential of the water flowing, or the groundwater. The tourist potential of the water flowing in the area examined is the morphological peculiarities and morphometric, which is characterized by the emergence of abandoned meanders of the river Mures. Thus, the tourist potential can be provided by the dynamic, quantitative and qualitative, which is the organoleptic properties, physical, chemical or bacteriological. Again, the tourist potential of the groundwater is characterized by the rate of leakage is quite low being influenced by the nature of rocks and groundwater leaving the area in the form of springs whose water is filtered and has a concentration in minerals. In the fifth chapter presents the tourist potential offered by flowing water biota, which includes fish fauna and vegetation types that face the river Mures. Chapters in the sixth and seventh are presented two case studies of the area examined and the complex of Sport and Recreation 'Mures' and salted the Baths of Sangeorgiu Mures. The benefit of a natural park with a special on the lake by the dam formed by the accumulation of over Mures, it provides multiple opportunities for recreation and entertainment for all ages. Thus, salt water baths and salt from the north of the city made the Mures Sangeorgiu be held as evidence in the resort town resort spas in the country; they are recognized and therapeutic qualities of water and salt rich in iodine and quality mineral mud.

            Potential components of the hydrosphere belong to the category potential of natural, rather relative concept, given that natural elements have been largely influenced and even altered by human actions.

            Hydrological studies were always a point of departure in analyzing the various phenomena which have affected Romania.

INTRODUCERE

            Apa reprezinta unul din elementele naturale indespensabile existentei lumii vii. Ea are un rol fundamental in desfasurarea proceselor naturale (fizico- chimice, biologice, climatice, in modelarea reliefului) si a activitatilor social-economice, constituind un mijloc important de comunicatie si de aparare, o materie prima pentru industrie, o sursa apreciata pentru energie, pentru irigarea culturilor, alimentarea populatiei.

            Prin diferitelor ei forme de manifestare si prin larga raspandire pe care o are, apa alcatuieste unul dintre cele mai extinse invelisuri ale Terrei, cunoscut sub numele de hidrosfera. Aceasta se afla in relatii de interactiune si influenta reciproca cu celelalte sfere ale Pamantului (atmosfera, litosfera si biosfera).

            Pentru cei mai multi dintre noi, apa este un corp incolor, inodor si insipid. Aceasta definitie, insusita inca din copilarie, lasa o impresie de banalitate. Ca urmare a caracteristicilor sale, apa este o substanta extraordinara. Daca Terra este un organism, apa joaca rolul sangelui. Daca poate exista viata fara aer, nu acelasi lucru se poate spune si despre apa.

            In conditiile societatii actuale, apa joaca un rol de prima importanta in economia si bugetul oricarei tari. Ca urmare a locului ocupat pentru societatea actuala, aceasta substanta trebuie foarte bine manageriata.

            Hidrologia, in cadrul stiintelor geografice, ocupa un rol foarte important, fiind considerata stiinta fundamentala. In acest context trebuie acordati o atentie deosebita fenomenelor hidrologice cu implicatii majore asupra mediului inconjurator.

            Apa, ca agent cu mobilitate ridicata, trebuie studiata sub toate formele sale de agregare.

            Varietatea problemelor pe care le ridica resursele de apa ale unui teritoriu si implicatiile pe care le pot avea asupra modului de desfasurare a diferitelor activitati socio-economice sunt determinate de contextul geografic in care ele apar si se desfasoara.[1]

            Particularitatile si trasaturile unei regiuni geografice sunt determinate si de interdependenta ce se stabileste intre resursele de apa si celelalte componente ale mediului geografic.

            Notiunea de potential turistic utilizata in geografia turismului reliefeaza o structurare specifica, incluzand doua componente: naturala si antropica. Potentialul turistic natural cuprinde totalitatea posibilitatilor, capacitatilor, conditiilor si rezervelor materiale oferite de cadrul natural pentru orice forma de activitate turistica.

            Potentialul componentelor hidrosferei face parte din categoria potentialului natural, notiune destul de relativa, avand in vedere faptul ca elementele naturale au fost in mare masura influentate si chiar modificate prin actiunile omului.

            Hidrosfera reprezinta un element de baza al potentialului turistic natural, favorizand sau inhiband organizarea si desfasurarea activitatilor turistice. In numeroase cazuri componentele hidrosferei pot impune modalitatea de desfasurare a activitatilor turistice. Multe tipuri de activitati recreative sunt dependente de domeniile invelisului de apa. Spre exemplu, balneatia depinde in mare masura de particularitatile fizice (transparenta, culoare,etc) ale unor unitati acvatice (mare, lac, rau, etc), schiatul, de grosimea stratului de zapada, etc. Manifestarea violenta a unor fenomene hidrice extreme (inundatii, seceta hidrologica, etc) afecteaza in mare masura turismul din anumite regiuni ale Globului ( Sorocovschi, V., 2007).

            Din punct de vedere al potentialului turistic, componentele hidrosferei trebuie privite sub doua aspecte: ca factor de peisaj (tipuri de varsare a raurilor, defilee, chei, litoralul, etc) si influenta pe care o pot exercita asupra organismului uman (balneatie, cura interna, etc).

            Evaluare potentialului hidroturistic este un proces complex ce se poate realiza analitic sau integrat la nivel local ori regional (bazin hidrografic, unitate naturala sau administrativa).

            Complexitatea procesului este generata de mai multe caracteristici ale invelisului de apa: diverse stari de agregare (lichida, solida si gazoasa), multitudinea componentelor ce definesc hidrosfera (rauri, mlastini, ghetari, ape subterane, mari si oceane), modul de manifestare in spatiu (punctual, liniar si spatial) si timp (variatii diurne, lunare, anotimpuale si anuale), atributele foarte diferite ale componentelor hidrice (spatiale, temporale, cantitative, calitative, dinamice, energetice). In functie de numarul elementelor luate in calcul pentru evaluarea potentialului hidroturistic, indicatorii pot fi grupati in simpli si complecsi.

            Lucrarea isi propune o abordare teoretica si practica a fenomenelor si proceselor hidrologice.

            Lucrarea este structurata in sapte capitole. In primul capitol este prezentat aspectele introductive incluzand localizarea si delimitarea zonei analizate, cat si caracteristicile elementelor fizico-geografice ale arealului.

            In al doilea capitol se prezinta indicatorii utilizati in evaluarea potentialului hidroturistic respectiv al apelor curgatoare, cat si al celor subterane. In ceea ce priveste potentialul apelor curgatoare se vor utiliza pentru conturarea relevantei turistice indicatori morfometrici, morfologici, cantitativi, calitativi, dinamici si biotici. Astfel, in cazul potentialului apelor subterane, se ia in considerare modul de manifestare la suprafata, cat si in subteran cu toate elementele ce le caracterizeaza.

            In capitolul al treilea si al patrulea se prezinta potentialul turistic al apelor curgatoare, respectiv al celor subterane. Potentialul turistic al apelor curgatoare in arealul analizat este oferit de particularitatile morfologice si morfometrice care se caracterizeaza prin aparitia unor meandre parasite a raului Mures. Astfel, potentialul turistic mai poate fi oferit de caracteristicile dinamice, cantitative si calitative care este reprezentat de proprietatile organoleptice, fizice, chimice sau bacteriologice. Iar, potentialul turistic al apelor subterane se caracterizeaza prin viteza de scurgere care este redusa fiind influentata de natura rocii, iar apele subterane ies la suprafata sub forma de izvoare a caror apa este filtrata si are o concentratie diferita in minerale.

            In al cincilea capitol este prezentat potentialul turistic oferit de biota apelor curgatoare, care cuprinde fauna piscicola, respectiv tipurile de vegetatia care se intalnesc de-a lungul raului Mures.

            In capitolele al saselea si al saptelea sunt prezentate doua studii de caz din arealul analizat si anume Complexul de Agrement si Sport  „Muresul”, respectiv Baile Sarate din Sangeorgiu de Mures.  Complexul beneficiaza de un cadru natural deosebit cu un parc pe malul lacului de acumulare format de barajul de peste Mures, acesta ofera multiple posibilitati de recreere si divertisment pentru toate varstele. Astfel, apa sarata si baile sarate din partea nordica a localitatii au facut ca Sangeorgiu de Mures sa fie tinut in evidenta ca localitate balneara in reteaua statiunilor balneo-climaterice ale tarii, acestea sunt recunoscute si pentru calitatile terapeutice ale apelor sarate si bogate in iod si pentru calitatea namolului mineral.

            Studiile hidrologice au constituit dintotdeauna un punct de plecare in analiza diverselor fenomene care au afectat spatiul geografic romanesc.

           

1. ASPECTE INTRODUCTIVE

            1.1. Localizare si delimitare

        Zona periurbana este arealul situat in jurul unui oras, asupra caruia acesta exercita o puternica influenta si de care este foarte strans legat, prin deplasarea populatiei si activitatile economice (agricultura, transporturi).

            Zona periurbana reprezinta teritoriul larg, dotat si echipat, care inconjoara un pol urban cu important rol polarizator la nivel national si regional, la nivelul caruia relatiile de subordonare, coordonare si influentare reprezinta conditia echilibrului si a dezvoltarii.

            Conform legii nr. 350 din 6 iulie 2001, zona periurbana este suprafata din jurul municipiilor si oraselor, delimitata prin studii de specialitate, in cadrul careia se creeaza relatii de independenta in domeniul economic, al infrastructurii, deplasarilor pentru munca, asigurarilor cu spatii verzi si de agrement, asigurarilor cu produse agroalimentare etc.

                             

                                     Fig.1. Harta periurbana a municipiului Targu-Mures

           

            Fenomenul periurban este generalizat, avand insa caracteristici diferite in functie de marimea orasului polarizator si de intensitatea relatiilor cu acesta. El nu poate fi privit singular, pentru ca formeaza impreuna cu alte elemente ale spatiului urban un sistem socio-spatial complex, rezultat ca un efect al infrastructurii si a functiilor si mai putin in urma unor decizii politice.

           

            1.2. Elemente fizico-geografice

            Descifrarea trasaturilor geografice ale unui teritoriu sta la baza analizei adancite a componentelor complexului natural creeaza posibilitatea punerii in evidenta a unitatilor fizico-geografice. Definirea si delimitarea unitatilor reprezinta o sinteza a tot ce poate oferi cercetarea geografica. Ea presupune integrarea generalizata a regionarilor pe componente (geomorfologica, hidrogeografica, climatica, pedo si biogeografica).

            Individualizarea unitatilor fizico-geografice si ierarhizarea lor implica un proces de generalizare si corelare care permit descifrarea si gradarea relatiilor dintre componente. Integrarea teritoriala a componentelor este aceea care da continut definitoriu spatiilor geografice. Acestea se individualizeaza prin trasaturi specifice imprimate de fizionomia peisajului.

            1.2.1. Relieful

            Relieful, ca si component principal din cadrul geosistemului, se impune ca un factor coordonator al interactiunii elementelor peisajului geografic. Configuratia sa actuala, din sectorul de culoar analizat, este rezultatul unei indelungi evolutii sub actiunea complexa a fenomenelor tectonice, endogene si a proceselor geomorfologice, exogene. Varietatea aspectelor morfologice din teritoriu, impusa de factorii genetici, este conditionata atat de evolutia structurilor geologice cat si de modul de actiune a factorilor morfogenetici externi, actiune care continua si in prezent cu intensitati si trasaturi variabile.[2]

            Valea Muresului nu reprezinta doar limita dintre Campia Transilvaniei si Podisul Tarnavelor, ci reprezinta o particularitate aparte a Depresiunii Transilvaniei. Muresul s-a adancit cu 150-200 m in suprafata inferioara de eroziune si a creat o vale larga, dar asimetrica, ca urmare a permanentei sale deplasari spre nord. Pe partea stanga Valea Muresului este mai larga decat pe partea dreapta.

            „Stratele de campie” alcatuite in cea mai mare parte din marne, sisturi marnoase, argile si nisipuri, cu intercalatii de gresii argilo-nisipoase, conglomerate si tufuri vulcanice, au conditionat modelarea unui relief putin semet, aflat intr-un stadiu de maturitate precoce. Altitudinile se pastreaza intre 350 m si 450 m, cu exceptia martorilor de eroziune grefati pe roci mai rezistente (tufuri, calcare, gresii), care mentin inaltimi peste nivelul general.[3]

            Dealurile Madaras – Faragau formeaza compartimentul estic al Campiei Muresene, la limita cu Dealurile Reghinului, unde inregistreaza adancimea maxima (568 m la vest de localitatea Lunca), dupa care inaltimile se reduc treptat catre Mures si vaile ce le dreneaza pana la sub 400 m. [4]

            Se pun in evidenta alunecarile vechi de teren, la care se adauga formele actuale incepand de la siroire, ravinatie, curgeri de soluri, alunecari recente si prabusiri pana la organizarea unor organisme torentiale bine impuse in peisajul locurilor. Urmare a unei actiuni s-a ajuns la formarea unui evident „peisaj de denudare”.

            Faptul ca in structura geologica alterneaza marnele si argilele impermeabile, cu nisipuri si gresii prin care apele patrund cu usurinta, face ca stabilitatea terenurilor sa fie mult afectata. Din acest motiv, eroziunea prin ravene, extrem de activa, se afla intr-o dialectica neintrerupta cu procesele de alunecare.

            1.2.2. Clima

            Elementele climatice constituie pentru turism ambianta necesara desfasurarii lui, dar si o resursa importanta in procesul recreerii si tratamentelor balneoclimaterice. Temperatura aerului are cea mai mare influenta asupra activitatilor turistice, a tipului de turism si a turistilor prin asigurarea unui confort termic. Influenta ei se manifesta atat asupra activitatilor turistice, cat si asupra sanatatii turistilor. In acest sens este necesara cunoasterea valorilor temperaturilor zilnice, lunare si anuale (medii si extreme) pentru a putea determina anumite praguri importante in desfasurarea diferitelor activitati si efectul pe care il exercita asupra sanatatii turistilor.

            Seminificative pentru desfasurarea diferitelor forme de turism sunt „temperaturile favorabile” sau „adecvate”. Confortul termic este asigurat de temperaturi ce variaza intre 16,8 si 20,6˚C. Sub aceasta limita se resimte inconfortul termic prin racire, iar peste aceasta valoare inconfortul termic prin incalzire.

             Evolutia temperaturii in cursul anului reprezinta un indicator important al potentialului climatic. Astfel, temperaturile coborate din timpul iernii sunt favorabile acumularii zapezii, ceea ce faciliteaza practicarea sporturilor de iarna. In schimb, alte activitati cum ar fi inotul, helioterapia sunt specifice perioadei calde, iar pentru desfasurarea lor temperatura aerului si apei trebuie sa depaseasca 20˚C.

            Temperaturile extreme (pozitive sau negative) si schimbarile bruste de temperatura sunt nefavorabile activitatilor turistice, putand provoca senzatii de disconfort si lipsa chefului de munca sau de calatorie. In functie de durata expunerii la caldura excesiva, turistii pot suferi unele accidente cum ar fi: insolatia, deshidratarea excesiva, socul de caldura (hipertermia).

            Pe parcursul intregului an, temperatura solului influenteaza continuu viata si ritmul de dezvoltare al plantelor, temperatura medie anuala la suprafata solului variaza intre 10-11˚C.

            Umiditatea relativa se exprima in procente si indica gradul de saturare al aerului cu vapori de apa. In cazul in care valorile umiditatii relative se mentin intre 40 si 75%, turistii au o senzatie de confort. Disconfortul apare in cazul in care aerul este foarte uscat (umezeala relativa <30%), foarte umed (umezeala relativa intre 81si 99%), saturat (umezeala relativa =100%) sau suprasaturat (umezeala relativa >100%).

            Precipitatiile atmosferice constituie una dintre cele mai importante caracteristici ale climei si o componenta esentiala a bilantului apei in natura. Prin insasi geneza lor, acestea sunt fenomene atmosferice care se produc in cantitati foarte diferite si in mod discontinuu in timp si spatiu. Precipitatiile atmosferice reprezinta un element climatic ce influenteaza activitatile turistice diferit in functie de tipul, frecventa, durata si intensitatea lor.

            Clima in care se reflecta  conditiile de arie depresionara are unele trasaturi, prin care contribuie la specificitatea peisajului de campie. Este vorba despre temperaturile medii anuale destul de ridicate (8-9 °C), verile calduroase (19-20 °C media lunii iulie) si iernile ceva mai blande (-3-4 °C) decat in celelalte parti ale Depresiunii Transilvaniei. Unele incoveniente in acest sens survin de la temperaturile extreme care pe intervale lungi pot atinge valori ridicate, cu efecte negative (geruri, secete). De asemena, sunt frecvente, in vaile exceptional de largi, inversiunile de temperatura care genereaza partial intensitatea brumelor tarzii si timpurii. Primele ingheturi de toamna se produc in a doua decada a lunii octombrie, ceva mai timpuriu in dealurile inalte din est. Ultimele ingheturi de primavara au loc in a doua decada a lunii aprilie. In stransa corelare cu altitudinea reliefului si cu orientarea fata de advectia maselor de aer vestice se remarca o crestere generala a cantitatilor de precipitatii de la vest spre est. Astfel, in Dealurile Madarasului sunt precipitatii intre 600-700 mm (Cozma 603,9 mm, Sabed 622,0 mm).

            Numarul zilelor cu precipitatii creste in acelasi sens, de la 110 la 125. Ninsorile cad mai frecvent in Dealurile Madarasului (25-30 zile anual). Cele mai mari cantitati de precipitatii se inregistreaza vara (125-225 mm), de doua ori sau de trei ori mai ridicate decat cele din timpul iernii (75-100 mm).

            1.2.3. Hidrografia

           

            Apele reprezinta una din componentele de baza ale mediului natural, alaturi de relief, clima, vegetatie si soluri si trebuie apreciate ca resurse naturale epuizabile, motiv pentru care este necesar sa fie folosite cat mai rational.

            Hidrografia este reprezentata de o retea de ape curgatoare, lacuri si elestee si de bazine de retentie artificiale deosebit de bogata, dar un volum de ape subterane, freatice si de adancime mai redus. La acestea se pot adauga micile bazine de apa sarata create de om in statiunile climaterice e interes local. Toate aceste unitati acvatice prezinta o importanta mare pentru alimentarea cu apa potabila si industriala, pentru piscicultura si irigatii, pentru producerea de hidroenergie, cat si pentru cura helio-lacustra si tratamente in statiunile climaterice si balneare. Bazinele de retentie au un important rol in reglarea debitului raurilor in timpul marilor viituri, pentru evitarea inundatiilor si mai ales pentru irigatii.

            In aceste conditii de relief si clima este normal ca raurile sa fie scurte, cu debit redus si instabil, cu frecvente inundatii in timpul ploilor torentiale. Stratul scurgerii medii anuale se mentine intre 40 si 100 mm si mai ridicat in Dealurile Madarasului (70 – 100 mm).

            Muresul izvoraste din Hasmasu Mare si dupa ce strabate Depresiunea Giurgeului patrunde pe teritoriul judetului Mures, pe care il traverseaza de la est la vest pe o distanta de circa 200 km. In acest sector evolutia retelei hidrografice este strans legata de evolutia reliefului si de particularitatile teritoriale ale regimului hidrometeorologic. El s-a format in urma retragerii apelor lacului Panonic, incepand cu etapa istorica pliocena si apoi cuaternara de evolutii morfostructurale a teritoriului.[5]

            Panta medie generala din acest sector este de 0,3-3 m/km, fapt ce atrage dupa sine meandrarea albiei raului si formarea „bratelor moarte”. Reteaua hidrografica are o densitate de 0,4-0,8 km/km, in alcatuirea ei participand afluenti ca paraiele Caluseri, Tofalau si Gropile Lutului. Acesti afluenti au pante medii de aproximativ 2-5 m/km.

                                               

                           Fig.2. Harta hidrografica periurbana a municipiului Targu-Mures

           

            In ceea ce priveste nivelul raului Mures, se poate observa faptul ca acesta prezinta un maxim in luna aprilie si un minim in luna septembrie.

            De mentionat ca pe o parte a hotarului nu este asigurata scurgerea apelor excesive. Astfel pe lunca Muresului si pe lunca paraului Tofalau pe portiunile mici depresionare, in timpul precipitatiilor abundente apa excesiva stagneaza timp indelungat la suprafata influentand in mod determinat formarea solurilor. Pentru imbunatatirea regimului hidric este necesara evacuarea apelor excesive si coborarea nivelului hidrostatic.

            Reteaua hidrografica secundara este completata de organismele torentiale care fragmenteaza pantele, terminandu-se la baza versantilor prin conuri de dejectie. Firul vaii poarta ape numai primavara si in timpul ploilor, cand curentul temporar de albie transporta mari cantitati de material fin si grosier. In mod normal talpa acestor torenti totusi un mediu mai umed, deoarece aici nivelul apelor freatice acumulate in depozitele deluviale ale versantilor se gaseste la adancimi mici.

            Scurgerea medie multianuala se caracterizeaza prin valori relativ scazute, cuprinse intre 2-7 l/s/km . Valorile debitelor minime specifice ajung pe raurile permanente pana la 0,5 l/s/km. Viiturile reflecta caracterele hidrologice specifice. Alimentarea fiind pluvio-niivala, cu o contributie subterana moderata, cele mai mari viituri au o provenienta mixta, ca cea din mai 1932, cu un debit de 600 m /s, sau pluviala care poate avea un debit de 650 m /s, ca cea din mai 1970, cand volumul total a atins 480 milioane m . Durata medie a fenomenului de iarna este de aproximativ 50-60 zile, data medie de instalare a acestora situandu-se in decadele I-II ale lunii decembrie, iar cea a disparitiei in decalele a III-a a lunii februarie si I a lunii martie.

            Niraj este un rau, afluent raului Mures, in partea stanga acestuia. Varsarea in Mures se face in zona orasului Ungheni. Nirajul izvoreste din Muntii Gurghiului la o altitudine de 1239 metri. Lungimea raului este de 82 kilometri, iar suprafata bazinului hidrografic este de 651 kilometri patrati. Afluentii Nirajului sunt paraiele: Nirajul Mic, Calugareni, Maiad, Hodosa, Vargata, Tirirmia. Se formeaza la confluenta dintre raul Nirajul Mic si raul Nirajul Mare.

            Nivelul apei freatice difera mult in functie de formele geomorfologice. Pe versantii slab inclinati, apa freatica se afla la 5-8 m adancime, in schimb pe cei insoriti se afla sub 10-15 m. In lunca Muresului in portinea riverana si centrala, panza de apa se afla la o adancime de 2-3 m. In cadrul teraselor oscileaza intre 3-5 m.

            Apele freatice au de obicei o mineralizare redusa, ele fiind potabile, cu exceptia unor zone locuite unde, factori poluanti organici (nitriti, amoniac) fac ca aceste ape sa nu se incadreze in limitele indicatorilor de potabilitate, de aceeea aceste ape nu constituie rezerve exploatabile.

            Pe teritoriul localitatii Sangeorgiu de Mures exista  ape sarate si iodate. Se presupune ca apa sarata provine din apele de infiltratie in formatiunile salifere, in cuveta Transilvaniei din perioada acvitanian-tortonian si acoperit de depozitele aluvionare. Aceste ape minerale sarate reprezinta o resursa notabila a subsolului localitatii. Apa sarata de la Sangeorgiu de Mures este o apa de zacamant, din formatiunile gazeifere legate de formatiunea cu gaze de pe flancul sudic al domului de la Ernei.

Apa sarata si baile sarate din partea nordica a localitatii au facut ca Sangeorgiu de Mures sa fie tinut in evidenta ca localitate balneara in reteaua statiunilor balneo-climaterice ale tarii. Putine ape indeplinesc cele patru conditii necesare pentru a produce efecte terapeutice maxime: apa de adancime, mineralizare totala de peste 100 mg‰, o paleta completa a elementelor chimice componente (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, sulf, cupru, brom), concentratie importanta de iod. Indeplinirea tuturor acestor patru conditii explica in mare parte succesul de care se bucura baile sarate de la Sangeorgiu de Mures.

            1.2.4. Vegetatia

Datorita reliefului, caracterizat prin dealuri larg ondulate, prin vai largi si adanci, cu o serie de versanti degradati, alunecari de teren si lunci aluvionare, vegetatia este eterogena formand un adevarat mozaic. Aceasta varietate a vegetatiei este reflectata intr-o bogatie calitativa si cantitativa de specii.

Familiile de plante cele mai reprezentative sunt: Compositae, Gramineae, Labiatae, Leguminosae, Cruciferae, Rosaceae, etc.

Familia Compositae cuprinde elemente comune pasunilor, locurilor umede din poienile din padure. Astfel intalnim: banutei (Bellis perennis), stelutele (Aster tripoluim), iarba mare (Inula ensifolia), scaietele (Xanthium strumarium), coada soricelului (Achilleea millefolium), margareta (Chrysanthemum leucanthemum).

Familia gramineelor este reprezentata de: mohor (Setaria verticillata), ierbaluta (Typhoides arundinacea), coada vulpii (Alopecurus pratensis), iarba campului (Agrostis sp.), ovascior (Arrhenatherum elatius), iarba deasa (Poa nemoralis), firuta (Poa pratensis), paius (Festuca pratensis).[6]

Padurea care strajuieste localitatea este formata din diferite esente lemnoase: stejarul (Quercus robur), cerul (Quercus cerris), carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus glabra), aninul (Alnus glutinosa), teiul (Tilia cordata), frasinul (Fraxinus excelsior). Dintre arbusti, cei mai des intalniti sunt: alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas), sangerul (Cornus sanguinea), lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), paducelel (Crataegus monogyna), macesul (Rosa canina).

Primavara padurea este impanzita de o serie de plante ca: ghiocelul (Galanthus nivalis), vioreaua (Scilla bifolia), salatica (Ranculus ficaria), saschiul (Vinca minor), floarea pastelui (Anemone nemorosa), pastita (Anemone ranunculoides), pecetea lui Solomon (Polygonatum officinale), lacramioara (Convallaria majalis), toporasul (Viola sp.)

In localitatea Sangeorgiu de Mures vegeteaza si plante halofile, iubitoare de terenuri saraturoase. Aceste plante par niste cactusi in miniatura, sunt mici, cu trunchi gros, verde, cu frunze reduse la solzi mici. Ele par uscate.  In sectorul Bailor sarate intalim plante de saratura: iarba sarata (Salicornia herbacea), patlagina (Plantago maritima), stelute (Aster tripolium), pelin (Artemisa maritima), sica (Statice gmelini), loboda (Atriplex hastata), linarita (Linaria vulgaris), troscot (Polygonum aviculare), floare de leac (Ranunculus repens).[7]

Plantele medicinale constituie o bogatie a localitatii. Cele mai raspandite si cunoscute plante medicinale sunt: coada calului (Equisetum arvense), musetelul (Matricharia chamomilla), menta (Mentha sp.), macesul (Rosa canina), cicoarea (Cichorium intybus), papadia (Taraxacum officinalis), paducelul (Crataegus monogyna), rostopasca (Cheliodonium majus), sunatoarea (Hypericum perforatum) etc.

Plantele melifere furnizeaza polen si nectar familiilor de albine. Acestea sunt: teiul (Tilia sp.), parul paduret (Pyrus pyraster), plopul (Populus sp.), salcia (Salix sp.), toporasul (Viola sp.), paducelul (Prunus spinosa), mazarichea (Vicia salix sp.), tataneasa (Symphyttum officinale), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), nu-ma-uita (Myosotis scorpioides), jalesul (Salvia sp.).

Plantele alimentare sunt intalnite in paduri sau la marginea padurilor: murul (Rubus caesius), fraguta (Fragaria vesca), alunul (Corylus avellana), salatica (Ranunculus ficaria).

In pajistile din imprejurimile localitatii se gasesc: urzica (Urtica dioica), macrisul (Rumex acetosa), chimionul (Carum carvi), mustarul de camp (Sinapis arvensis).

Esentele lemnoase provenite de la stejar, cer, carpen, etc. sunt valorificate in industria lemnului.

Plantele furajere, de asemenea sunt numeroase: iarba campului (Agrosti sp.), obsiga (Bromus sp.), firuta (Poa sp.), paiusul (Festuca sp.), peptanarita (Cynosurus cristatus) etc.

Plante decorative intalnite in arealul studiat sunt mesteacanul, plopul tremurator, scorusul, malinul, iedera etc.

            1.2.5. Fauna

Conditiile prielnice de clima si de sol, alaturi de diversitatea reliefului (raul Mures, lunca bogata, terasele, dealurile si padurile), au creat conditii prielnice aparitiei unei faune diversificate din cele mai vechi timpuri, precum si a unei faune domestice incepand cu sfarsitul paleoliticului.

In pajistile stepice cele mai raspandite vietuitoare sunt insectele: lacusta marocana (Dociostaurus maroccanus), lacusta italiana (Calliptamus italicus), lacusta de pasune (Polysarchus denticaudus), cosasii (Oedaleus nigrofasciatus), forfecarul (Lethrus opterus), gandacul cu coada (Mordela fasciata), gandacul paros (Epicometis hirta), plosnita rosie (Eurydema ornata), greierul de camp (Grillus campestris), albinele (Apis mellifica) si bondarii (Bombus hortorum).[8]

Padurile de amestec de foioase cuprind o mare varietate de specii de insecte fitofage: omizile unor specii de fluturi ca: molia verde a stejarului (Tortrix viridana), omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar). De asemenea se intalnesc insecte care ataca lemnul copacilor: croitori (Strangalia melanura), radasca (Lucanus cervus), viespi de lemn (Xiphidria sp.).  Dintre gasteropode, cele mai frecvent intalnite sunt: melcul de livada (Helix pomatia) si melcul dungat (Ceapaea pomatia sp.). Cei mai numerosi batracieni sunt: broasca bruna (Rana dalmatina), brotacelul (Hyla arborea), broasca raioasa (Bufo bufo). (Simionescu, I., 1983).

Cele mai reprezentative reptile sunt: sarpele orb (Anguis fragilis), soparla de camp (Lacerta agilis), sarpele de casa (Natrix natrix), sarpele de alun (Coronella austriaca).

            Pasarile sunt reprezentate de: porumbelul salbatic (Columba oenas), turturica (Streptopelia turtur), mierla (Turdus maerula), gaita (Garrulus glandarius), fazanul (Phasianus colchicus), ciocanitoarea sura mare (Dendrocopos major), soimul randunelelor (Falco subbuteo), ciocarlia (Calandrella brachydactyla), barza, cotofana, vrabia, privighetoarea, cucul, pitigoii.[9]

            Cele mai intalnite mamifere sunt: lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), iepurele (Lepus europaeus), ariciul (Erinacaeus europaeus), caprioara (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrofa), veverita (Sciurus vulgaris).

            Ichtiofauna raului Mures cuprinde urmatoarele specii: scobar (Chondrostoma nasus), clean (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), crap (Cyprinus carpio), biban (Perca fluviatilis).

            1.2.6. Solurile

            Solul este reprezentat prin partea superficiala a scoartei terestre si s-a format din fondul mineral al acesteia, ca urmare a unui proces complex de procese mecanice, fizice, chimice si biologice desfasurate pe lungi perioade de timp.

            Solul este un element foarte complex al mediului natural care se caracterizeaza prin interactiunea factorilor naturali care ii determina geneza si evolutia: clima, roca, vegetatia si timpul.

Cunoasterea conditiilor pedogeografice prezinta o importanta deosebita pentru valorificarea optima a fondului funciar, in vederea elaborarii celor mai eficiente masuri pentru ridicarea fertilitatii diferitelor tipuri genetice de sol.

Geneza si evolutia solurilor pe teritoriul studiat a avut loc sub actiunea cumulativa a urmatorilor factori naturali, cunoscuti ca si pedogenetici: relieful, roca, clima, vegetatia, apa, timpul, influenta antropica si procesul de pedogeneza.

Relieful reprezinta unul din factorii principali in procesul de formare si de evolutie a solurilor pe teritoriul Romaniei, intervenind direct, dar si indirect, prin influenta pe care o exercita asupra celorlalti factori pedogenetici. Aceasta influenta complexa se poate observa in toate regiunile tarii noastre si se manifesta prin modificarea elementelor peisajului geografic, in special al climei si al vegetatiei (N. Florea si colaboratorii, 1960). Relieful, prin morfologia si morfometria sa determina fie ramanerea pe loc, fie deplasarea produselor dezagregarii, alterarii si ulterior ale solificarii (procesul de formare a solurilor). Aceasta duce la formarea unor diferite tipuri de scoarta de alterare si apoi de soluri. Legatura intre sol si relief este stransa, orice modificare survenita in cadrul reliefului se reflecta in transformarea solului.[10]

Roca reprezinta materialul initial de solificare asupra caruia isi exercita influenta factorii externi. Desi exercita asupra solificarii o influenta puternica, roca este subordonata altor factori pedogenetici: clima, apa, vegetatia, timpul. Roca nu impune tipul de sol, ea poate conduce la diferentieri in caracterele morfologice: grosimea profilului de sol, a orizonturilor de sol, structura si textura solurilor.

Clima actioneaza in procesul de solificare in principal prin precipitatii si temperatura, dar si prin celelalte elemente ale sale: vant, umiditate atmosferica etc. Ca factor pedogenetic, influenta climei este evidenta in primele faze ale procesului de solificare. De conditiile climatice depinde in mare masura transformarea rocilor prin dezagregare si alterare in rocile mame, pe seama carora se formeaza solul. Clima influenteaza si fertilitatea solului prin formarea partii organice in procesul humificarii resturilor biologice, umiditatea si temperatura fiind factori decisivi.

Vegetatia actioneaza asupra solului in special prin modul de distribuire spatiala a resturilor organice, prin calitatea si cantitatea materiei organice depuse anual la suprafata solului sau in interiorul sau si prin modul de transformare a acesteia. Cantitatea de resturi organice care ajunge in sol sub forma de litiera variaza in functie de speciile dominante, de densitatea acestora, de conditiile de crestere si de cele climatice ale zonei. Influenta si rolul factorului vegetal asupra procesului de solificare sunt inseparabil legate de clima.[11]

Rolul apei in procesul de solificare este deosebit de important. Prin patrunderea in scoarta de alterare ea provoaca dezagregari si dispersari, faciliteaza toate reactiile chimice, participand la procesul de alterare a scoartei minerale. Apa contribuie la formarea unei proprietati a scoartei si anume capacitatea de retinere a apei, proprietate ce are o mare importanta pentru evolutia diverselor procese fizico-chimice si biochimice, contribuind la stabilirea gradului de fertilitate a solului.

Apa freatica influenteaza formarea solului, diversele lui insusiri si mai ales fertilitatea, cand nivelul ei este suficient de ridicat pentru a umezi puternic sau moderat cel putin partea inferioara a profilului de sol. Prezenta apei freatice la mica adancime determina formarea de soluri in care procesele de geneza sunt dominante sau puternic influentate de actiunea factorului apa. Nivelul apei freatice situat la adancime relativ mica determina formarea fie in sol, fie la baza solului a unui orizont de glei sau a unui orizont gleizat (N. Florea si colaboratorii, 1968).[12]

Timpul, ca durata de manifestare a factorilor pedogenetici este o alta cauza a realizarii complete a tipului de sol. Pentru ca factorii pedogenetici sa poata realiza toate procesele fizico-chimice si biochimice al caror rezultat final este tipul de sol bine definit morfologic este necesara actiunea lor indelungata. Factorul timp apare ca o conditie indispensabila in formarea solurilor.[13]

Varsta absoluta a solurilor depinde intr-o anumita masura de varsta teritoriului in care se gasesc, fara a se contesta o corespondenta stricta intre varsta solurilor si cea a unitatilor de relief in care acestea s-au format. Solurile sunt in general de varsta neogena si cuaternara, dar si foarte recente. Acestea din urma, cel mai putin evoluate, se gasesc in vecinatatea raurilor, unde formarea reliefului si depozitelor continua cu intensitate, ele fiind soluri aluviale carbonate si soluri aluviale gleizate. Astfel de soluri se gasesc in lunca Muresului.

In formarea solurilor aluviale un prim rol a revenit procesului de aluvionare, legat de revarsarea apelor in timpul inundatiilor, in urma caruia se produce o acumulare de noi depozite pe suprafata celor vechi. Aceasta acumulare, pe de o parte intrerupe procesul de formare a solurilor, iar pe de alta parte contribuie la inmagazinarea materiei organice in masa aluviunilor.

Dezvoltarea continua si agricultura a generat o tot mai intensa utilizare a resurselor de sol. Datorita lucrarilor de amenajare legate de intrarea in circuitul agricol a terenurilor inundabile din lunca Muresului, respectiv lucrarile de indiguire, desecare, defrisare si cultivare, invelisul vegetal initial a fost modificat si al apelor freatice si a fost redusa aria proceselor de aluvionare. Aceste lucrari conduc la modificarea conditiilor naturale de desfasurare a proceselor pedogenetice si insusirii solurilor, modificari ce pot fi pozitive, dar si negative. In functie de modificarile regimului hidrologic al solului procesele pedogenetice sunt accelerate sau incetinite.

Prin aplicarea ingrasamintelor chimice in vederea sporirii fertilitatii solurilor, omul actioneaza direct asupra proprietatilor fizico-chimice ale solului. Ingrasamintele organice duc la cresterea capacitatii de absorbtie, a cantitatii de humus, intensifica activitatea microbiologica, ceea ce determina cresterea humificarii si a cantitatii de azot, fosfor si potasiu asimilabil.

Omul poate influenta procesul de pedogeneza atat in mod direct prin interventiile asupra invelisului de sol, cat si indirect, prin modificarea celorlalti componenti fizico-geografici. Intensitatea actiunii si rolul fiecarui factor pedogenetic in formarea solurilor variaza in spatiu si timp. Acest fapt are drept rezultat varietatea solurilor in spatiu si variatia lor in timp.

Luand in considerare cele doua dimensiuni: naturala si antropica ale pedogenezei, se poate constata ca in arealul studiat s-a format un invelis variat de soluri zonale, intrazonale si azonale, in caractere ce le confera individualitate.

Rezultatului interactiunii factorilor pedogenetici i s-a adaugat actiunea omului ca factor puternic modificator al solificarii. Particularitatile interactiunii factorilor pedogenetici si principalele grupe de procese au dus la formarea solului brun de padure care este sol zonal si solul predominant sub padurile existente. Defrisarea padurilor si instalarea vegetatiei ierboase a provocat suprapunerea procesului de intelenire secundara pe fondul proceselor pedogenetice primare, ceea ce a dus la unele modificari, printre altele , la inbogatirea solului cu humus.

            Datorita geologiei solurile au o influenta aparte. In stransa concordanta cu substratul litologic cu relieful, clima si vegetatia, invelisul de sol este foarte variat si diversificat. De pe crestele inalte ale muntilor pana in luncile joase ale raurilor, intalnim o gama larga de soluri zonale, interzonale, si azonale. In zona de munte sunt specifice solurile montane brune, brune galbui podzolice sau brune acide de pajisti alpine, brune de padure acide podzolice, precum si soluri feriiluviale, iar pe versanti, solurile tinere grohotisuri si soluri scheletice. Solurile silvestre brun inchise de padure, brune de padure cernoziomice sunt mai frecvente in zona de deal si podis.

            In regiunea Campiei Transilvaniei predomina solurile silvestre, brune inchise de padure dar mai ales cernoziomurile levigate negre de faneata umeda. In partea vestica sunt raspandite solurile de cernoziom carbonatic, iar in est sunt mai frecvente cel de padure, tipic brun de padure inchis care favorizeaza foarte mult dezvoltarea vegetatiei forestiere.

            Pe arii restranse, in Campia Transilvaniei se dezvolta lacovisti si saraturi de-a lungul vailor. Caracteristice pe terase, solurile aluviale sunt favorabile culturilor de  cereale si legume. In lunci mai ales domina aluviunile recente si actuale precum si solurile hidromorfe si de mlastini. Mozaicului de soluri i se suprapune un covor vegetal tot asa de variat concordant brodat pe relief, tip de sol si regim topoclimatic.

2. INDICATORI UTILIZATI IN EVALUAREA POTENTIALULUI HIDRO-TURISTIC

           

            2.1. Indicatori ai apelor curgatoare

            Retelele hidrografice releva cele mai interesante aspecte in ceea ce priveste exploatarea turistica, devenind domenii de practicare a turismului recreativ bazat pe inot, navigatie de agrement si pescuit. La acestea se adauga forme ale turismului polivalent ce se refera la expeditiile de cercetare si cele profesionale in ariile deltaice si estuare a caror geneza, caracteristici morfometrice, cantitative, calitative si biologice reclama un demers stiintific de nivel superior. Se mai pot mentiona activitatile asociate cu vizitarea unor sectoare spectaculoase, mai ales la nivelul profilului longitudinal, marcate in teritoriu prin prezenta denivelarilor importante.

            O prima etapa in abordarea problematicii este decelarea in teren a acelor sectoare de retea care prezinta insusirile optime pentru desfasurarea activitatilor mentionate. In cazul apelor curgatoare se vor utiliza pentru conturarea relevantei turistice indicatori morfometrici, morfologici, cantitativi, calitativi, dinamici si biotici (vezi fig. 3).

 Organization Chart

     Fig. 3. Indicatorii potentialului turistic oferit de apele curgatoare (dupa Batinas, R.H., 2008)

           

            Indicatorii morfometrici cuprind elemente ce definesc extensia spatiala a entitatilor hidrografice analizate: lungime, latime, adancime, panta si suprafata.

Astfel, pentru practicarea inotului se vor avea in vedere acele tronsoane ale raului in care adancimea sa fie moderata (1-2m). Insa trebuie luata in calcul si dinamica apelor. Prezenta curentilor turbionari si a vitezei crescute precum si a debitului solid pot modifica frecvent configuratia albiilor. In consecinta, sectoarele de acest tip vor fi permanent supravegheate prin intermediul masuratorilor, orice modificare a adancimii trebuind a fi luata in calcul.

            Pentru practicarea sporturilor nautice traditionale si extreme, relevante sunt panta si adancimea. La acestea se adauga aspecte legate de morfologie- praguri, repezisuri, cascade, grad de meandrare, dinamica- viteza, curenti si debit lichid. Paleta sporturilor nautice germinate de imbolduri launtrice, specific umane este extrem de larga: rafting, canoeing, kayaking, canyoning, etc.

            Indicatorii morfologici sintetizeaza plenar aspectele atractive ale cursurilor de apa: praguri, repezisuri, cascade, cataracte, chei, defilee, tip de varsare.

            Profilurile longitudinale in trepte sau in contrapanta imprima o cinetica accelerata masei de apa, fapt ce favorizeaza practicarea “whitewater sports”- urilor, adica a spoturilor pe ape inspumate. Sintagma desemneaza sporturi nautice precum canoeing, kayaking, rafting, hot-dog, canyoning, hydrospeed. Toate acestea valorifica un anume volum de apa- cu exceptia canyoning-ului- si denivelari importante ale profilului longitudinal. Parametrii sunt intruniti la raurile repezi de munte. Prezenta rupturilor de panta sunt consecinte ale structurii formatiunilor geologice, ale stadiului de evolutie in care se afla relieful, a intercalatiilor de roci dure, etc. Canyoning- ul presupune coborarea pe firul apei al unui sector de chei sau canion, folosindu- se echipamentul specific alpinismului, mai precis coborarea in rapel.

            In cadrul vailor, albia minora este forma cea mai dinamica si axa principala de circulatie a materiei si energiei din cadrul bazinelor hidrografice. Forma albiei in plan este diferita si depinde de particularitatile morfometrice ale principalelor forme de relief, de litologie si de structura.

            In majoritatea cazurilor albia riurilor privita in plan are aspect sinuos datorita atat structurii geologice si denivelarilor din talveg, cat si obstacolelor intalnite in cale. Meandrele pot fi divagante si adancite, grefate in roci dure. In albiile raurilor se intalneste o gama variata de formeatiuni dintre care se pot mentiona: bancurile de nisip, ostroavele, grindurile, plajele, renia, zatonul, etc. Toate aceste elemente introduc in peisajul fluviatil valente estetice suplimentare cautate de turisti: zatonul- restul unui brat colmatat partial in care apa stagneaza, ostroavele- determina despletirea apelor in brate, imprimandu-se o scurgere cu viteze deosebite, etc.

            Indicatorii dinamici se refera la viteza, curenti, valuri, maree. In albia raurilor se produc o serie de fenomene dinamice a caror instabilitate- variatii de viteze si de niveluri, curenti, debite- depinde de variatia elementelor climatice si morfologice ale albiei si de regimul de scurgere a apei.

            Miscarea apei in albie se produce datorita propriei greutati si este cu atat mai rapida cu cat panta albiei este mai mare. Viteza de deplasare a masei de apa depinde de corelatia ce exista intre forta gravitationala si rugozitatea albiei. Astfel, cu cat forta de rezistenta in albie este mai mica cu atat viteza de deplasare a apei va creste si invers.

            Miscarea laminara, unde toate particulele masei de apa se deplaseaza paralel pe traiectorii bine definite, atesta o anume vascozitate a lichidului. Acest tip de miscare faciliteaza sporturi acvatice din categoria regatelor nautice- canoeing si kayaking. Deplasarile solitare cu ambarcatiuni usoare sunt de asemenea facilitate.

                       

                               Fig. 4. Dinamica apei din rauri (www.hays.outcrop.org)

           

            Miscarea turbulenta este cea care determina amplificarea si nuantarea activitatilor recreative dictate de aceasta categorie de parametri. Miscarea se produce o data cu cresterea debitelor si vitezelor cursului de apa. Vectorul vitezei in fiecare punct al cursului de apa are directie variabila, care tinde spre orientarea principala a cursului. Valorile vitezei sunt mai reduse la fundul albiei si in apropierea malurilor si mai mare la suprafata si in partea cantrala a sectiunii. Miscarea turbulenta nu depinde de vascozitatea lichidului (vezi Figura 4).

            Indicatorii biotici redau potentialul turistic oferit de biota specifica apelor curgatoare: fauna piscicola si vegetatia. Se iau in calcul tipul si densitatea faunei piscicole precum si tipul si gradul de acoperire a malurilor cu vegetatie.

            Indicatorii cantitativi se refera la debitul lichid, solid si chimic. Pentru aprecierea unor sectoare de rauri ce pot fi valorificate turistic in vederea practicarii sporturilor pe ape inspumate- white water sports- se vor lua in calcul debitele medii anuale precum si debitele maxime anotimpuale. Debitul solid este un factor restrictiv pentru practicarea acestor sporturi.

            Indicatorii calitativi se refera la proprietatile fizice si organoleptice precum si la categoriile de calitate. In urma efectuarii analizelor la parametri fizico-chimici, biologici si bacteriologici a probelor prelevate lunar, s-au stabilit patru categorii de calitate. In prima categorie sunt incluse apele care pot fi folosite in alimentarea centralizata cu apa potabila a populatiei, a unitatilor zootehnice, a unitatilor industriei alimentare, precum si altele ce necesita apa potabila. In categoria a doua sunt incluse apele folosite pentru fermele piscicole, pentru o serie de ramuri industriale, sau in scopuri urbanistice, si de agrement. In categoria a treia intra apele care pot fi folosite la irigarea culturilor agricole, pentru producerea de hidroenergie, in instalatii industriale cu apa de racire, in statiile de spalare. Apele din cea de-a patra categorie sunt degradate si nu mai pot fi folosite, constituind un pericol pentru starea de calitate a mediului si a ecosistemelor acvatice si riverane.

            Pentru evaluarea si ierarhizarea apelor curgatoare a fost aleasa metoda arborilor de analiza pe criterii de baza si subcriterii, atribuirea nivelurilor de apreciere facandu-se printr-un procedeu de ponderare a unui total de 100 puncte. Cea mai mare valoare a fost acordata indicatorilor morfologici (12,5 puncte), in timp ce celorlalte categorii le-au fost repartizate fiecareia cate 2,5 puncte. O analiza detaliata asupra elementelor urmarite este redata in tabelul 1.

            In aprecierea indicatorilor morfometrici au fost analizati urmatorii parametri: lungimea, latimea, panta si adancimea raului. O atentie suplimentara a fost acordata indicatorilor morfologici a caror complexitate a impus acordarea unui punctaj ridicat pentru evaluarea potentialului turistic. Astfel au fost punctate prezenta unor forme specifice in profil longitudinal si trnsversal, care confera un plus de atractivitate retelei hidrografice. De asemenea un punctaj ridicat a fost acordat formelor de varsare, forme care prin specificul lor se pot constitui in repere majore pentru fenomenul turistic (delte, fiorduri).

            In cadrul indicatorilor cantitativi, ponderea cea ami insemnata a primit-o debitul lichid, ceilalti doi parametri avand valori mai reduse. In ceea ce priveste indicatorii dinamici, s-a acordat o atentie deosebita elementelor ce definesc deplasarea apei: viteza, prezenta curentilor, valurile si undele mareice. Fiecare dintre ele a primit un punctaj similar (0,75 puncte), cu exceptia grupei ce se refera la curenti, ce a primit doar 0,25 puncte.

            Analiza indicatorilor calitativi a cuprins doua subcriterii specifice, cu ponderi diferite la punctajul final: proprietatile fizice si organoleptice ale apei (1,5 puncte) si categoria de calitate in care se incadreaza apa raului.

            Grupa indicatorilor biotici a avut in atentie tipul si densitatea faunei piscicole, respectiv tipul si gradul de acoperire cu vegetatie a malurilor.

            2.2. Indicatori ai apelor subterane

            In cazul apelor subterane s-a avut in vedere modul lor de manifestare la suprafata (izvoare intermitente si permanente) si subteran (cursuri, lacuri) cu toate atributele ce le caracterizeaza (vezi fig. 5).

Organization Chart                               Fig. 5. Indicatorii potentialului turistic oferit de apele subterane

           

            Manifestarile apelor subterane imbraca forme specifice, materializate prin aparitii la suprafata spectaculoase- ca sa amintim aici doar gheizerele, izbucurile arteziene de tip vauclusian, izbucurile intermitente sau izvoarele termale.

            Cursurile subterane imprima dinamica mediului speleic, amplificand grandoarea acestor fenomene. Aceste rauri tumultoase, cu profile longitudinale cu numeroase rupturi de panta si denivelari importante, fac obiectul unor incercari temerare de explorare, iar uneori sunt un suport pentru turismul de agrement.  In numeroase cazuri, cantonarile de apa din cavitatile subterane, prin amploarea lor, sunt adevarate mari intunecate, prilej de experienta turistica inedita - navigatie pe oglinda intunecata ,,hadesiana”.

             Ca atare, tenebrosul si divinul se alatura, dualitatea aceasta starnind si mai mult dorinta de experimentare. Functiile turistice ale acestor manifestari sunt pe deplin justificate.

Nr. crt.

Izvoare intermitente

Indicatori hidro-turistici

1.

Izvoare permanente

Grad de mineralizare

Debit

Temperatura

Densitate areala

Radioactivitate

Caracter artezian

                         

                           Tabelul 1. Indicatorii hidro-turistici ai apelor subterane

           

3. POTENTIALULTURISTIC AL APELOR CURGATOARE

            Pe suprafata uscatului formele de relief sunt extrem de variate, atat sub aspect litologic si morfologic, cat si ca dimensiuni, altitudine, pante, faramitare, energie, expunere, acoperire cu vegetatie.

            Un rol important in aceasta diferentiere morfologica a avut clima, prin cantitatea si repartitia spatiala si temporara a precipitatiilor.

            Apa precipitatiilor lichide cazute la suprafata uscatului poate urma cai diferite: o parte se evapora si se intoarce din nou in atmosfera, alta se infiltreaza in sol alimenteaza acviferele, iar o alta parte se aduna in scorburile scoartei dand nastere lacurilor, baltilor, mlastinilor; iar o alta parte din apa precipitatiilor, se scurge pe pante sub influenta fortei gravitationale, formand asa numitele ape curgatoare.

            Dupa marimea suvoiului de apa, dupa caracterul si durata scurgerii, formele elementare ale acesteia pot fi sensibil diferite.

            Criteriile de categorisire a cailor de scurgere a apei nu sunt foarte precise, iar denumirea lor este deficitara, multi termeni din limba romana negasindu-si echivalenta pe plan mondial si invers. Procesul de scurgere a apelor superficiale sub forma unor suvite neregulate, care iau nastere in timpul ploilor sau topirii zapezii pe suprafata inclinala a unui teren se defineste prin siroire. In procesul de siroire, care este temporar, nu exista o retea de canale prin care apa sa fie dirijata spre un colector.

            Dupa caracterul scurgerii si marimea volumului de apa transportat se deosebesc mai multe categorii de scurgere: torenti, paraie, rauri si fluvii.

            Torentii sunt cursuri temporare de apa care se formeaza pe suprafetele inclinate, avand scurgerea numai in timpul ploilor sau al topirii zapezilor. Scurgerea se caracterizeaza prin viituri puternice si de durata, care inceteaza la scurt timp dupa terminarea ploii. In timpul viiturilor suprafata apei este bombata spre mijlocul canalului de scurgere, uneori cu puternice turbioane care se deplaseaza cu viteze mari. Torentii se grefeaza pe urmele lasate de sivoire sub forma de rigole, ogase si ravene. La un organism torential se individualizeaza trei parti componente: bazin de receptie, canalul de scurgere si conul de dijectie. Torent este un termen popular italian, care inseamna o scurgere navalnica a apelor de ploaie adunate in suvoaie. Torentii exercita o actiune de eroziune foarte puternica datorita concentrarii pe canalul de scurgere a unei mari cantitati de apa si materiale.

            Paraul este o apa curgatoare mica, care poate avea scurgere permanenta si perioade de secare. Scurgerea paraurilor depinde in mare masura de alimentarea superficiala (ploi, zapezi). Pentru parauri exista stabilite limite arbitrare ale unor elemente dimensionale: lungimea mai mica de 50 km, bazinul de receptie sub 300 km, debitul mediu multianual sub 1 m/s.

            Raul este definit ca o apa ce curge printr-o albie naturala bine evidentiata morfologic, iar caracterul scurgerii este predominant permanent datorita alimentarii atat din surse superficiale, cat si din cele subterane. Existenta raurilor este legata de un bilant pozitiv al apei si depinde de grosimea stratului de apa cazuta, care difera in functie de conditiile climatice. Astfel, in zona temperata, pentru a exista un rau, este necesar ca stratul de precipitatii sa fie mai mare de 250 mm, in regiunea subtropicala sa depaseasca 500 mm, iar in cea tropicala sa fie peste 700 mm.

            Elementele definitorii ale unui rau, care se succed dinspre amonte spre aval sunt: izvorul, cursul (canalul de scurgere) si varsarea.

            Izvorul sau locul de unde ia nastere raul se determina, in majoritatea cazurilor cu aproximatie. Locul unde se considera originea unui rau poate fi un izvor, o suita de izvoare nepermanente, extremitatea limbii unui ghetar, un lac, o mlastina, o confluenta etc.

            Cursul raului sau albia de scurgere reprezinta traseul parcurs de apa intre izvor si varsare. In functie de trasaturile morfologice, fizico-geografice si hidrice cursul unui rau se poate diviza conventional in trei sectoare: superior, mijlociu si inferior.

            Cursul superior se desfasoara de regula in regiunea de munte cu pante accentuate ale profilului longitudinal al albiei. Ca urmare, viteza ridicata de scurgere a apei determina o eroziune verticala intensa. In profilul transversal al albiei lipsesc, de obicei, lunca si terasele, iar in cel longitudinal apar praguri, repezisuri, cascade si marmite, determinate de duritatea rocilor strabatute.

            Cursul mijlociu se desfasoara mai ales in regiunile de deal si de podis, avand valori mai reduse ale pantelor si vitezelor de scurgere. Puterea de eroziune si de transport se diminueaza. Eroziunea laterala devine mai accentuata, determinand largirea vailor cu dezvoltarea albiei majore.

            Cursul inferior situat in regiunea de campie are o panta mai redusa in profil longitudinal si prezinta un grad accentuat de sinuozitate si de meandrare. Eroziunea pe verticala este aproape inexistenta, predominand procesele de sedimentare. Intre apa din rau si cea din orizontul freatic din lunca exista o relatie stransa, cu influente reciproce dependente de faza de regim hidrologic.

            Delimitarea sectoarelor mentionate este conventionala si aproximativa. Exista situatii cand raul isi desfasoara toate sectoarele in aceeasi unitate de relief, ceea ce face sa nu existe diferentieri evidente intre ele.

           

            3.1. Potentialul turistic oferit de particularitatile morfometrice, morfologice ale apelor curgatoare

           

            Albia minora reprezinta santul alungit, marginit de maluri, prin care apele curg la nivele medii. Este formata prin eroziunea in adancime a raului.

            Existenta localitatii Sangeorgiu de Mures este direct influentata de raul Mures. Pe sectorul de harta analizat, albia minora a raului Mures are o directie initiala nord-este-sud-vest si apoi nord-sud, aceasta schimbare a directiei fiind determinata de meandrarea puternica a raului. Aceasta meandrare putenica este demonstrata si de valoarea indicelui de meandrare care este de 4,12 km, rezulta ca valoarea indicelui de meandrare este de 0,7.[14]

            Latimile cele mai mari ale albiei minore a Muresului se inregistreaza in regiunile in care pe cursul raului au aparut acumulari la suprafata sub forma de ostroave si in regiunile in care s-au acumulat renii. Latimea maxima a albiei minore a Muresului este de 225 m. Latimea minima a albiei raului Mures se inregistreaza in sectoarele in care aceasta este marginita de maluri abrupte, pe unele sectoare din partea de nord a sectorului analizat ajungand la mai putin de 50 m.

            Datorita faptului ca raul nu mai are forta de a eroda in adancime, creste eroziunea laterala care trece pe primul rand luand astfel nastere meandrele. Firul apei loveste malul concav care din cauza eroziunii devine mai inalt. De altfel, malurile abrupte predomina in albia minora a Muresului din acest sector, malurile line fiind prezente doar in malurile convexe unde s-au format renii.

            Valoarea mare a indicelui de meandrare indica o viteza de scurgere a apei mai mica si o putere de transport a aluviunilor scazuta. Acest lucru favorizeaza depunerea acestor aluviuni fie sub forma de ostroave pe cursul apei, fie sub forma de renii in partea convexa a meadrului. Astfel, pe cursul raului Mures s-au format, in sectorul analizat, trei ostroave dintre care cel mai mare are o lungime de aproximativ 375 m si latime de 25 m. Reniile au extindere redusa, cele mai mari acumulandu-se in partea de nord a sectorului analizat.

            Dincolo de malurile ce delimiteaza albia minora se intinde albia majora care reprezinta o albie mult latita pe care se varsa apele la viituri. Lunca prezinta doua sectoare, unul mai jos care formeaza lunca interna si altul mai inalt care se gaseste la contactul cu terasele si care este ferit de inundatii chiar si la viituri.

            Aceasta fasie longitudinala s-a format prin aluvionari in timpul viiturilor, cand apa depaseste malurile albiei minore, viteza ei se reduce si astfel se depun elementele transportate de rau. Mai intai se depun cele grosiere formand grinduri si apoi cele mai mici si mai fine. Grindurile formate au diferite inaltimi si diferite utilizari.

            Din momentul in care raul atinge profilul de echilibru el meandreaza avand tendinte de deplasare a firului apei si a malurilor. Astfel patul de meandrare devine o albie majora. Iar in cazul raului Mures, cursul raului are tendinte de deplasare spre nord lasand pe partea stanga a sa, pe care se afla si localitatea Sangeorgiu de Mures, o lunca mai lata decat pe partea dreapta cu maluri abrupte si parasite, ostroave si brate parasite.

            Lunca joasa a Muresului, pe partea stanga are latimea maxima in partea de nord a sectorului analizat de 1,8 km, acolo unde lunca inalta se ingusteaza foarte mult.

            Lunca interna a Muresului prezinta o serie de forme de acumulare reprezentate de trei grinduri, doua in partea de nord a luncii si unul in sud. Cel mai mare dintre ele se numeste Bercul Mic si are o inaltime de 312,5 m in timp ce, cel mai inalt are 318,5 m. Bratul parasit din partea de nord a sectorului precum si malurile abrupte (3 m) parasite din sud demonstreaza tendinta de deplasare a raului Mures spre nord.[15]

            Lunca inalta a Muresului lipseste in extremitatea sudica, dar in rest este bine dezvoltata. Are inaltimi mai mari decat lunca interna, fiind ferita de pericolul inundatiilor, din acest motiv oferind conditii favorabile de locuire.

            Atat lunca inalta cat si cea joasa sunt traversate de numeroase cursuri de apa temporare, afluente Muresului, care insa au fost supuse lucrarilor de gospodarire a apelor si transformate in canale pentru a proteja localitatea impotriva inundatiilor.

            Contactul dintre lunca si fruntea terasei se face printr-un glacis de acumulare, raurile venite de pe versant depunand conuri de dejectie de dimensiuni mari la contactul cu lunca.

             In dezvoltarea meandrelor un rol important il detine duritatea rocilor si panta. Astfel, in cazul unor roci rezistente meandrele se dezvolta foarte putin. Cand panta raului este redusa ceea ce genereaza sunt procese intense de colmatare, iar raul isi despleteste cursul dand nastere diferitelor tipuri de meandre. In evolutia meandrelor, mai intensa in timpul apelor mari, exista mai multe stadii (vezi fig. 6).

                                         

                    Fig. 6. Stadii succesive in evolutia albiei (dupa Sorocovschi, V., 2009)

           

            Meandrul parasit reprezinta o bucla prin care apa nu mai curge datorita rectificarii cursului pe cale naturala sau artificiala. Pe locul vechiului meandru ramane un brat mort sau belciug, care are legatura cu raul numai in perioada viiturilor. Acesta se colmateaza treptat devenind o zona mlastinoasa invadata de o vegetatie higrofila. Daca spatiul cuprins in bucla meandrului este inalt, atunci belciugele incadreaza mici insule denumite popina sau gradiste.[16]

            In albiile raurilor se intalneste o gama variata de formatiuni dintre care amintim: bancurile de nisip, grindurile, ostroavele sau insulele, plajele, renia, zatonul etc (vezi fig. 7).

                                               

                           Fig. 7. Formatiunile albiei in plan (dupa Sorocovschi, V., 2009)

           

            Bancurile de nisip rezulta din acumularea aluviunilor in locurile in care se reduce viteza de curgere a apei. Grindurile rezulta din inaltarea bancurilor de nisip in urma suprapunerii aluviunilor depuse in timpul viiturilor. Ostroavele se formeaza prin aparitia la suprafata apei a bancurilor de nisip si fixarea lor cu vegetatie. Prin crearea de ostroave sau insule, raurile se desfac in brate de diferite marimi in care apa se scurge cu viteze deosebite. Zatonul reprezinta restul unui brat colmatat partial in care apa stagneaza si care este separat de albie printr-un grind. Renia sau scruntarul este partea convexa a albiei minore alcatuita din nisip sau pietris si care este acoperita de apa numai in perioada viiturilor si a apelor mari. Un alt element al albiei este vadul care reprezinta un sector mai putin adanc.[17]

            In functie de intensitatea cu care se manifesta procesele de eroziune si de sedimentare din albie sunt distribuite si adancimile. Repartitia lor poate fi urmarita cu ajutorul izobatelor, adica a liniilor care unesc punctele cu aceeasi adancime. Linia care uneste punctele cu cea mai mare adancime din lungul             albiei minore se numeste talveg. El nu reprezinta linia mediana a cursului de apa,  ci o linie sinuoasa.

            3.2. Potentialul turistic oferit de caracteristicile dinamice, cantitative si calitative

            Proprietatile organoleptice includ acele caracteristici care impresioneaza organele de simt (gustul si mirosul), fiind indicatori ai starii de calitate si a unor trasaturi fizico-chimice ale apei.

            Gustul apei este dat de continutul in saruri minerale si de gaze dizolvate. El poate fi definit ca: placut (apa contine cantitati reduse de Ca, Mg, CO), neplacut (concentratii mari de substante dizolvate), dulceag (concentratii mari de substante organice), sarat (concentratii mari de NaCl), amar (prezenta MgSO), acru (datorita alaunilor), salciu (ape sarace in saruri minerale) sau cu gust nedefinit.[18]

            Mirosul apei este legat de prezenta in exces a unor elemente naturale sau provenite din impurificarea apei, precum si din unele transformari la care sunt supuse in apa anumite substante chimice, indeosebi poluanti. Mirosul apei se apreciaza prin urmatoarele caracteristici: lipseste, statut, de putrefactie.

            Proprietatile fizice ale apei sunt numeroase si difera in functie de starea de agregare. Ca si proprietatile organoleptice si cele fizice pot determina efecte care limiteaza folosinta apei respective. In acelasi timp ele evidentiaza procesul de poluare al apei.

            In stare lichida apa prezinta o serie de proprietati, dintre care mai importante sunt:

            Caldura specifica a apei , exprimata in cal./g, reprezinta cantitatea de caldura necesara ridicarii cu 1 °C a unei unitati de volum (1 cm). Pentru incalzirea apei la o anumita temperatura se consuma mai multa energie calorica decat pentru incalzirea cu acelasi numar de grade a oricarei substante de greutate egala. [19]

            Conductibilitatea calorica a apei se exprima in cal/cm/s. Ca proprietate de a mijloci transportul de caldura, ea este foarte redusa in comparatie cu alte lichide. Aceasta explica cresterea inceata a grosimii ghetii de la suprafata raurilor, mai ales cand este acoperita cu un strat de zapada. Apa se incalzeste si se raceste de cinci ori mai incet ca uscatul de unde si rolul important pe care il au masele de apa in moderarea variatiilor temperaturii aerului.

            Conductibilitatea electrica  este proprietatea unei materii de a conduce electricitate. Spre deosebire de apa pura, cea naturala, cu un anumit continut de saruri dizolvate, este buna conducatoare de electricitate. Conductivitatea electrica are valori mai scazute la apele bogate in bicarbonat si sulfat de calciu si mai crescute la cele sarate.

            Densitatea apei este definita ca raport intre masa si volum, variaza in functie de temperatura si in mai mica masura de continutul substantelor dizolvate sau in suspensie.

            Vascozitatea apei reprezinta rezinstenta la curgere generata de frecarea interna. Vascozitatea apei variaza in functie de temperatura, iar a celei din natura mai depinde si de continutul sarurilor dizolvate.

            Temperatura depinde de cea a mediului cu care apa vine in contact.

            Culoarea apei se datoreaza substantelor dizolvate si in suspensie sau microorganismelor pe care le contine. In strat subtire apa este incolora, iar cand depaseste 6 cm grosime devine albastruie.

            Turbiditatea este data de cantitatea de particule solide existente intr-un volum de apa, se exprima in g/l sau kg/m. Turbiditatea depinde de cantitatea substantelor minerale dizolvate si de prezenta sau lipsa unor substante organice.

            Transparenta se exprima prin distanta in cm pana la care se pot distinge contururile unui obiect. Transparenta apelor de suprafata se masoara cu ajutorul fotometrelor, exprimandu-se prin coeficientul de transparenta, care arata raportul in procente dintre cantitatea de energie luminoasa cazuta la suprafata apei si cea absorbita de apa la adancimea de un metru.

            Radioactivitatea este proprietatea unor elemente chimice de a emite spontan radiatii de mare energie. Apele pot capata radioactivitate in timpul scurgerii peste roci radioactive.

            In stare solida apa poate solidifica in natura sub mai multe forme: de bruma, chiciura, zapada sau gheta; ea are o serie de caracteristici: punctul de topire la 0° C la presiunea de 760 mm Hg, cristalizeaza in sistemul hexagonal, are o masa specifica de 0,917 g/cm, rezistenta la rupere prin compresiune de 35 kg/cm, rezistenta la rupere prin incovoiere de 20 kg/cm, rezistenta la forfecare de 10 kg/cm.[20]

            Apa poate trece in stare gazoasa cand atinge punctul de fierbere de 100° C la presiunea normala. In stare de vapori , apa reduce transparenta aerului, iar intensitatea procesului de evaporare se estopeaza usor. Presiunea vaporilor de apa creste odata cu temperatura.

Utilizarea apei pe scara industriala si consum casnic este in functie de proprietatile sale chimice.

Reziduu fix reprezinta totalitatea substantelor solide, minerale si organice, existente in apa. Acesta se obtine prin incalzirea apei la temperatura de 104,5°C in momentul cand se realizeaza evaporarea completa (se exprima in mg/l).

Duritatea apei reprezinta continutul de saruri de magneziu si calciu existent in solutie. Aceste saruri pot fi carbonati, sulfati, cloruri. Se exprima in grade de duritate germane, franceze, engleze.

Duritatea apei variaza in timp si spatiu in functie de actiunea de dizolvare a rocilor de catre ape.

Caracterizarea apelor dupa gradul de duritate:

-         foarte moi 0° - 4°;

-         moi 4° - 8°;

-         semidure 8°- 12°;

-         destul de dure 12° -18°        

-         dure 18°-30°;

-         foarte dure >30°.

Apa potabila nu trebuie sa depaseasca 12° , duritatea apei poate fi:

-         totala (suma sarurilor continute in solutie);

-         permanenta (continutul de saruri solubile de calciu si magneziu - sulfati, cloruri etc. - care nu dispar prin fierbere);

-         temporara (reprezinta diferenta dintre duritatea totala si cea permanenta care este determinata   de   continutul    de   carbonati,   care prin fierbere pierd dioxidul de carbon si precipita sub forma de carbonati insolubili, facand sa dispara aceasta duritate).

Aciditatea reprezinta capacitatea unor substante aflate in compozitia apei, de a lega o cantitate echivalenta de baza tare. Ea este conditionata de prezenta in apa a anionilor care sunt echilibrati cu ioni de hidrogen, cu cationii bazelor slabe, indeosebi ai metalelor grele.

Aciditatea se exprima prin expresia pH, care reprezinta inversul concentratiei ionilor de hidrogen.

Aciditatea sau alcalinitatea apei, considerata in functie de valoarea pH-ului, se prezinta astfel:

-         pH<7 apa acida;

-         pH=7 apa neutra;

-         pH>7 apa alcalina.

Valoarea pH-ului se determina cu ajutorul unor substante cunoscute sub denumirea de indicatori de pH a caror culoare se schimba in functie de concentratia ionilor de hidrogen.

Agresivitatea reprezinta proprietatea unor ape de a ataca chimic si in mod permanent materialele prin care circula sau cu care vin in contact.

Puterea agresivitatii depinde de continutul de saruri dizolvate, de continutul de acizi, temperatura, viteza de circulatie etc.

Agresivitatea apei potabile este conditionata numai de prezenta gazelor dizolvate (O2 si CO2).

            Determinarea calitatii apelor din punct de vedere igienic se face pe baza analizelor biologice si bacteriologice prin intermediul carora se determina substantele organice continute.

Ø      Analiza biologica stabileste componenta calitativa si cantitativa a populatiei din apa cercetata si urmareste semnalarea posibilelor impurificari si intensitatea acestora.

Ø      Analiza bacteriologica urmareste existenta de bacterii din apa. Principalele grupe de bacterii identificate in apele superficiale sunt:

                  -  bacterii coliforme, care provin din ape uzate, canale, sol, etc;

                  - bacterii patogene, care provoaca boli hidrice ca : febra tifoida,          holera, dizenteria;

                  - bacterii saprofite, care fac parte din microflora normala a apei si                               nu produc imbolnaviri ale organismului uman.

            Sunt situatii cand analiza bacteriologica indica bacterii patogene si apa devine suspecta. Evaporata prin fierbere, ea lasa un reziduu de materii organice, sau la analiza indica un procent ridicat de amoniac, acid nitric, nitrati, hidrogen sulfat, substante rezultate din descompuneri organice.[21]

            Intrucat evidentierea, la analiza, a bacteriilor patogene nu ofera garantii suficiente asupra calitatii unor ape, este necesar sa cercetam sursele de impurificare si starea generala a lor.

4. POTENTIALUL TURISTIC AL APELOR SUBTERANE

            Apele subterane iau nastere din precipitatiile care se infitreaza in pamant, sau infitratiile de apa din albia apelor curgatoare si statatoare (rauri, fluvii, lacuri), aceasta patrundere a apei prin straturile permeabile va fi oprita de o roca impermeabila care joaca rolul unui canal acest sistem de canale poate sa fie supraetajat.

            Nivelul sau oglinda apei freatice se poate observa in fantani fiind un indicator al cantitatii de apa subterana (potentialul hidrologic). Frecvent apele subterane se afla sub presiune, ceea ce explica formarea fantanilor arteziene.

            Apele subterane, la fel ca cele de la suprafata, curg sub actiunea fortei gravitationale, insa viteza de scurgere a apelor subterane este mai redusa, fiind influentata de natura rocii (marimea granulelor sau porilor) care joaca si rolul de filtru, pozitia apelor fiind schitata pe harti hidrografice.

            Apele subterane ies la suprafata sub forma de izvoare, a caror apa este filtrata si are o concentratie diferita in minerale.

            Apele freatice sunt cantonate in depozite cuaternare alcatuite din nisipuri cu granulometrie diferita, pietrisuri cu intercalatii de argile, prafuri argiloase sau argilo-prafoase.

            In partea superioara a acestor depozite se dezvolta formatiuni cu o premeabilitate mai redusa care fac ca in anumite zone nivelele hidrostatice sa prezinete caractere ascensionale. In acelasi timp, formatiunile cu granulometrie fina si aparitia unor orizonturi genetice de soluri impermeabile, bine dezvoltate, fac ca deasupra acestora /0,4-0,6m) sa se acumuleze straturi acvifere sezoniere(suprafreatice) influentate de conditiile climatice, motiv pentru care prezinta oscilatii sezoniere accentuate. Aceste straturi sunt discontinue si se afla in interdependenta cu straturile freatice propriu-zise.

            Nivelurile apelor freatice in campia joasa se intalnesc intre 0,0 si 3,0 metri, exceptie fac arele reduse de 3,0-5,0 metri, care sunt situate in zonele grindate. Niveluri de 0,0 si 2,0 metri se intalnesc in zonele depresionare si de fostele albii parasite. In zonele inalte, apele freatice se dreneaza mai repede (din cauza materialului mai grosier al stratului acvifer) decat in zonele plane si depresionare. Alimentarea panzelor acvifere se face in cea mai mare parte din precipitatii si mai putin din Mures. Conditiile cele mai favorabile de alimentare sunt in zona din care predomina materialele ceva mai grosiere.

Maximele de nivele se produc, de regula, in lunile februarie si martie. In continuare nivelul scade treptat pana in lunile octombrie-noiembrie, cand se inregistreaza valorile minime.

            Nivelul hidrostatic, avand adancime relativ mica este supus si influentei climatice, in sensul ca primavare, cand se produc infiltratii, acestea se ridica usor, iar vara, cand evapotranspiratia creste, nivelul scade. Oscilatiile nivelului freatic prezinta amplitudini de 1,0-1,5 metri in apropierea Muresului, in depozitele grosiere, ele pot atinge pana la 2,0-2,5 metri, iar in zonele de interfluvii, acestea sunt situate intre 0,5-2,5 metri. Datorita amplitudini mari, in depresiuni nivele freatice se intalnesc uneori la suprafata sau aproape de suparafta din care cauza se semnaleaza fenomene de baltiri. Oscilatii ale nivelurilor freatice se intalnesc si de la un an la altul, in functie de regimul precipitatiilor. Trebuie subliniat ca tendinta in ultima vreme este ca aceste niveluri sa scada.

            Regimul apelor freatice este puternic influentat de indiguiri si desecari. Reteaua canalelor de drenaj de adancime construita in toata campia a determinat inlaturarea partiala a panzelor de ape suprafreatice si a contribuit la coborarea nivelului freatic.

            4.1. Geneza si repartitie

            Originea si modul de formare a apelor subterane a fost explicata prin intermediul mai multor teorii. In ceea ce priveste originea, apele subterane pot fi vadoase, juvenile si veterice.

            Apele vadoase provin de la suprafata terenului si din atmosfera. In acest sens au fost emise doua teorii: a infiltratiei si a condensarii.

            Apele juvenile sau magmatice provin din condensarea vaporilor rezultati din degazeificarea magmelor. In general ele au temperaturi ridicate si contin in solutie gaze (CO, HS) si o serie de substante minerale cum ar fi metalele grele (Cu, Pb, Zn) si elemente rare (Ib, F, B).

            Apele veterice sunt de origine marina. Acestea insotesc adesea zacaminte de petrol si gaze, avand o mineralizare ridicata (peste 200 g/l) si un continut insemnat de Cl, Na, Mg, B, I, de saruri ale acizilor naftenici si de HS.

            Formatiunile de cuvertura din Campia Transilvaniei cantoneaza ape de adancime cu caracter ascensional, subartezian si artezian.

            Bilantul si regimul hidric de suprafata si subteran ale bazinului artezian transilvanean au trasaturi proprii impuse de existenta bordurii muntoase, care inconjoara bazinul, si de caracterul deluros al reliefului, fragmentat in limitele Podisului Transilvaniei. Lipsa spatiilor interfluviale largi intre munte si campie, de tipul piemonturilor de acumulare, face ca apele sosite in Depresiunea Transilvaniei pe calea scurgerii de suprafata dinspre spatiul carpatic sa se concentreze spre principalele vai situate la periferia Campiei Transilvaniei.

            Relieful adanc si intens fragmentat din Podisului Transilvaniei face ca fiecare creasta interfluviala sa reprezinte un areal hidrogeologic local de cumpana, izolat si intens drenat spre vaile invecinate.

            In functie de structura tectonica specifica Bazinului Transilvaniei, de prezenta unor orizonturi litologice compuse din evaporite cu o solubilitate ridicata (sare, gips) si a zacamintelor de gaze naturale, procesele de acumulare a apelor de adancime, dinamica lor si legitatile care dirijeaza evolutia mineralizarii acestor ape poarta trasaturi particulare.

            Patura relativ continua de sare gema de la 2500 m, care la marginea depresiunii se apropie de suprafata, formeaza un strat impermeabil care impiedica circulatia apei subterane atat in sens vertical, cat si orizontal. Ca urmare aceasta apa poate fi considerata ca apa sarata fosila cu concentratii foarte variate in NaCl.

            Apa indulcita din sedimentele prepliocene are o grosime totala de circa 30-50 m, iar restul este in diferite faze de indulcire determinate in primul rand de conditiile hidrodinamice ale apelor subterane.

            Repartitia apelor subterane pe verticala este conditionata in mare masura de constitutia litologica a rocilor, de alternanta dintre rocile permeabile si impermeabile, de structura geologica a stratelor.

            Apele meteorice infiltrate in sol si subsol strabat mai multe strate de roci pana ce intalnesc un orizont impermeabil. Din acest moment incepe procesul de acumulare a apelor subterane. Dupa gradul de imbibare cu apa, stratele permeabile pot fi nesaturate sau saturate. In primul caz apa gravitationala circula fara sa se acumuleze si ca urmare stratul impermeabil contine o cantitate mai mica de apa numita suspendata, care este mentinuta prin actiunea fortelor capilare. In al doilea caz, apa gravitationala se acumuleaza si produce saturarea stratului permeabil. In acest strat numit si acvifer apa se deplaseaza conform legilor hidrodinamice. In distributia pe verticala a apelor subterane se disting doua zone cu saturatie diferita separate printr-o suprafata freatica sau nivel freatic (hidrostatic).

            Apele subterane mai pot fi zonate pe verticala si in functie de procesele geochimice care au loc sub influenta lor. Astfel, s-au deosebit doua zone mari: zona de oxidatie sau de alteratie care mai corespunde cu cea de aeratie, zona de cimentatie situata intre nivelul freatic si adancimea maxima de patrundere a apelor subterane (9 – 12 km). Aceasta corespunde treptei geotermice de 365 °C, adica punctul critic la care apa se disociaza in elementele ei componente.

           

            4.2. Aspecte cantitative si calitative

            Resursele hidrominerale reprezinta componenta hidrica ce a fost pentru prima data valorificata in scopuri balneare si care a determinat amenajari comparative cu cele realizate in perioada moderna.

            Sursele hidrominerale, fie ca sunt provenite din aparitii naturale la zi (izvoare), fie ca sunt interceptate si captate prin foraje, sunt variate ca si continut hidrochimic, ca si temperatura si debit utilizabil. In aceasta categorie sunt incluse apele continand un numar mai mare sau mai mic de elemente chimice, dar peste un gram / litru sau alaturi de aceasta caracteristica remarcandu-se frecvent prezenta a cel putin 0,75 grame de gaze dizolvate la litru (CO, HS sau NO). Ca urmare a acestor caracteristici, paleta surselor hidrochimice este foarte variata si in functie de caracteristicile acestora, ele sunt clasificate pe tipuri si subtipuri, legate si de cantitatea de saruri continuta pe unitatea de capacitate. Astfel sunt ape cu mineralizare redusa, in jur de 1 g/l, ape cu mineralizare medie, intre 1 – 15 g/l, ape concentrate hidrochimic, intre 15 – 35 g/l, ape foarte concentrate, 35 – 150 g/l si ape de mare concentratie, peste 150 g/l, in ultimele doua categorii fiind incluse apele sarate ale lacurilor cantonate in zacaminte de sare si foste saline.

            In orizonturile si complexele acvifere mio-pliocene ale bazinului se pot distinge trei tipuri principale de ape diferite, atat genetic, cat si sub aspectul gradului si tipului de mineralizare:

1.                  ape care intra in contact direct cu straturile de sare tortoniene precum si cu sedimentele detritice puternic salinizate, care dizolva intensiv aceste evaporite si au o mineralizare ridicata.

2.                  ape fosile prezente in depozitele tortoniene superioare, sarmatiene si mai putin in orizonturile bazale ale pliocenului. Sunt strans legate genetic de zacaminte de hidrocarburi acumulate in structurile brahianticlinale ale acestor sedimente. Aceste ape au o concentratie de saruri tot atat de ridicata ca cele de tipul precedent, dar in compozitia lor ionii dominati de Cl- si Na+ sunt insotiti de cantitati relativ ridicate de Ca+, Mg+ si K+. Se mentioneaza prezenta unor substante organice, precum si un continut variat de gaze, intre care predomina metanul si subordonat, hidrogenul sulfat.

3.                  ape recente de infiltratie ce se acumuleaza in orizonturile acvifere superioare ale depozitelor sarmatiene si in sedimentele pliocene. Aceste ape au mineralizari reduse, de tip hidrocarbonatic, calcic, magnezian si sodic, fiind ape dulci potabile.

            In conditiile structurilor tectonice variate ale succesiunii mio-pliocene intrepatrundere si caracterul celor trei tipuri principale de ape dau nastere unui numar mare de tipuri intermediare de hidrominerale.

            De mentionat este prezenta pe teritoriul localitatii Sangeorgiu de Mures a apelor sarate si iodate. Se presupune ca apa sarata provine din apele de infiltratie in formatiunile  salifere, in cuveta Transilvaniei din perioada acvitanian-tortonian si acoperit de depozitele aluvionare. Apa sarata si baile sarate din partea nordica a localitatii au facut ca Sangeogiu de Mures sa fie tinut in evidenta ca localitate balneara in reteaua statiunilor balneo-climaterice ale tarii. Baile sarate au o sectie fizio-terapeutica si cu aranjament de agrement, atragand pe multi vizitatori straini, pe locuitorii orasului Targu-Mures si ai localitatii. Aceste ape minerale sarate reperezinta o resursa notabila a subsolului localitatii. Este o apa de zacamant, din formatiunile gazeifere legate de formatiunea cu gaze de pe flancul sudic al domului de la Ernei. Apele clorosodice, calcice, magneziene si iodurate provenite dintr-un foraj adanc de 850 m se folosesc in instalatii balneare importante maladii ( reumatism cronic, nevrite, afectiuni ginecologice, limfatism, tulburari endocrine, astenie etc.). Au un efect excitant  asupra terminatiilor nervoase de piele si un efect stimulant asupra musculaturii si aparatului circulator. Prezenta namolului amplifica potentialul terapeutic al statiunii.

5. POTENTIALUL TURISTIC OFERIT DE BIOTA SPECIFIC APELOR CURGATOARE

            Apele constituie un mediu foarte favorabil de viata. Numarul si varietatea speciilor ce traiesc in apa este puternic influentat de caracteristicile unitatii acvatice.

            Apele curgatoare prezinta particularitati fata de cele statatoare, ca urmare a procesului de curgere.

            Dinamica raurilor face ca unele specii sa se adapteze la aceste conditii, altele nu. Variatia vitezei apei in lungul raurilor determina o anumita succesiune a populatiilor, de la izvor pana la varsare. Deducem ca, populatia unui rau este mult mai variata decat a unui lac.

            Organismele animale care populeaza apele curgatoare apartin diferitelor grupe sistematice. Speciile si numarul de indivizi sunt deosebite in lungul cursurilor de apa.

           

            5.1. Fauna piscicola

            Pescuitul de agrement si sportiv reprezinta alta forma de recreere conditionata de existenta faunei din rauri, fluvii, lacuri. Integrarea acestei resurse in sfera exploatarii turistice primeste un caracter subsidiar datorita unui ansamblu de conditionari intre care amintim: dificultatea estimarii riguroase a resurselor piscicole din rauri si fluvii, relativitatea acestora in conditiile utilizarii complexe a resurselor hidrologice in diverse ramuri ale economiei, sensibilitatea biotopurilor acvatice la impactul antropic manifestat prin poluare cu diversi agenti.[22]

            Atentia prospectorului va fi centrata pe acele sectoare de ape curgatoare, lacuri sau alte zone populate dens cu specii de interes piscicol, ce vor fi inventariate in ciuda unei relativitati posibile. Nu vor lipsi referintele legate de morfologia si dinamica malurilor (cu evitarea celor abrupte, instabile sau mlastinoase), de particularitatile climatului (cu ocolirea sectoarelor de canalizare a maselor de aer), de caracteristicile hidrologice (evolutia nivelurilor, aparitia debitelor catastrofale, inundatiile) ce pot influenta decisiv mentinerea si proliferarea faunei piscicole.

            Desi pescuitul este practicat de un numar restrans de persoane pasionate, el se asociaza cu elementele efectului de margine pentru a motiva amplasarea unor baze turistice din categoria cabanelor in vecinatatea lacurilor sau a raurilor.

            Fauna piscicola contribuie la proliferarea turismului cu acelasi nume. Categoria turistilor ce practica acest sport este mult mai mare, iar fauna acvatica prezentand interes. Cateva dintre speciile de pesti ca se gasesc in raul Mures sunt urmatoarele: scobar, morunas, clean, mreana, mreana vanata, platica, somn, stiuca, avat, biban, salau, rosioara, babusca, oblete, porcusor, zglavoaica, boarta, lin, lipan,  mihalt, caras, zvarluga, molan si asprete.

            Scobar (Condostroma Nasus). Peste de apa dulce care traieste de la Izvorul Mures pana la varsarea Muresului in Dunare. Omnivor. Creste pana la 1,5 kg. In cazuri exceptionale poate atinge pana la 2 kg si chiar ceva mai mult.

            Morunas (Vimba Vimba). Peste de apa dulce omnivor, plat. Creste pana la 1 – 1,5 kg. Buza superioara se extinde pana la 1,5 cm cu care aspira de pe fundul apelor tot felul de larve, viermi, crustacee, ierburi, inclusiv deseurile textile (ate).

            Clean (Leuciscus Cefalus) – porcul raurilor. Este omnivor, mancand de la miez de paine, mamaliga, viermisori pana la pestisori, mormoloci, broscute, inclusiv momelile artificiale – wobler, lingurite rotative, muste artificiale, streamer. Greutatea normala a cleanului matur este de 1,5 – 2 kg, rareori peste 2 kg.

            Mreana (Barbus Barbus). Cel mai bataios dintre pestii de pe raul Mures. Are cele mai multe oase. Este omnivor dar cand creste in dimensiuni de multe ori devine rapitor ca si oricare alt peste care depaseste dimensiunile normale. Adaptat la apele repezi, dar se gaseste si in apele line, inclusiv in lacuri. Poate ajunge chiar si 5 kg, mai rar peste aceasta greutate.

            Mreana Vanata (Barbus meridionalis petenyi). Creste pana la 0,5 kg. Traieste doar in apele de munte. Este omnivora si se caracterizeaza prin pete mai inchise la culoare decat mreana obisnuita si ramane la mici dimensiuni.

            Platica (Abramis Brama). Face parte din numeroasa familie a pestilor cu dimensiuni si forme asemanatoare.  Omnivor.

            Somn (Silurus Glanis). Se gaseste doar in partea inferioara de la Sangeorgiu de Mures spre Arad. Pe Mures pana la un kg este semi-carnivor iar peste aceasta greutate devine unul dintre cei mai de temuti rapitori.

            Stiuca (Esox Lucius). Crocodilul apelor dulci, se caracterizeaza prin botul ca de rata care pe cerul gurii este plin de dinti ascutiti ca o lama, inclinati spre interior, precum si prin mandibula plina si ea de dinti ca lama care elimina o substanta cu proprietati anticoagulante pentru ca orice prada muscata sa nu se vindece curand, astfel putand fi detectata de pestii din neamul esoxcidelor.

            Avat (Aspius Aspius).  Unul dintre cei mai sportivi pesti de pe Mures – lupul obletilor. Peste cu carne deosebit de seaca. Poate creste peste 5 kg.

            Biban (Perca Fluviatilis). Mananca tot ce misca si straluceste in ape. Este cel mai lacom peste din apele Muresului. Isi mananca inclusiv semenii, deci este canibal.

            Salau (Zander Lucioperca). Cainele apelor. Cel mai delicios peste, cu carne alba, tare, gustoasa si fara oase. Se caracterizeaza prin doi dinti pe mandibula, ca cei ai cainilor. Ca si bibanul, inotatoarea dorsala are forma de fierastrau, cu spini ascutiti care la impungere provoaca o durere si inflamare ce poate dura 1-2 zile care poate fi tratata cu apa fierbinte si otet.

            Rosioara (Eritophtalmus  Scardinius). Unul dintre cei mai frumosi pesti de pe Mures. Peste omnivor, confundandu-se adeseori cu babusca si de multe ori cu vaduvita din Delta Dunarii. Se caracterizeaza prin faptul ca aripioarele dorsale si laterale, inclusiv varful cozii, au culoarea rosie.  Poate ajunge pana la 1 kg.

            Babusca (Rutilus Rutilus). Pestele cel mai des confundat cu rosioara, inclusiv cu vaduvita, creste la dimensiuni mai mici. Este omnivor.

            Oblete (Alburnus Alburnus). Se caracterizeaza prin faptul ca se aduna in turme, carduri, cirezi, roiuri, stoluri sau alte forme asemenea si este hrana preferata a avatului, de multe ori a stiucii, a salaului, dar nici somnul nu o refuza.

            Porcusor (Gobio Gobio) – mreana de piatra, este hrana preferata a tuturor pestilor rapitori de pe Mures. Creste pana la 8 cm si se gaseste aproape in oricare afluent al Muresului.

            Zglavoaca (Cottus gobio gobio).  Peste inrudit cu porcusorul, creste la dimensiuni mai mari, cu capul aplaizat, ochii bulbucati si la fel ca salaul si bibanul, are aripioara dorsala sub forma de fierastrau.

            Boarta (Rhodeus Sericeus Amarus). Este unul din cei mai mici pesti de pe Mures. Deosebit de frumos in perioada de imperechere cand masculul prezinta o combinatie de culori in albastru, argintiu si rosu-visiniu.

            Lin (Tinca Tinca).  Doctorul apelor. Cel mai elegant si mai frumos peste din apele dulci ale Romaniei cu rolul cel mai binefacator asupra mediului in care traieste. Impreuna. Un peste deosebit de delicios, cu un colorit maroniu-verzui sau galbui, cu ochii rosii, in functie de mediul in care traieste. Aripioarele si coada sunt rotunjite. Este un peste pe cale de disparitie.

            Lipan (Timalus Timalus). Un peste care nu are miros de peste. Are miros de cimbrisor si traieste doar in apele super oxigenate, pe crestele valurilor. Se mai prinde cateodata pe valea Muresului, mai rar in ultima vreme din cauza braconajului. Are gura mica precum a rosioarei, aripioara dorsala in dimensiuni reduse. Lipanul in Romania nu apuca sa atinga dimensiuni mai mari de 35 cm – circa 250 g fata de cei din tarile scandinave care ating marimi medii de 500-600 g. Este lordul apelor.

            Mihalt (Lotta Lotta). O caracteristica a lui este faptul ca pe langa cele 2 mustati ca ale somnului, are o barba de mici dimensiuni sub mandibula. Este un peste rapitor nocturn care intra in migratie in perioada de primavara.

            Caras (Carassius Auratus). Face parte din familia ciprinidelor si se spune ca ar trai si intr-o batista uda. Un peste comercial, care se adapteaza la orice conditii, destul de gustos si care face savoarea multor partide de pescuit.  Este omnivor si poate atinge pana la circa 2 kg.

            Zvarluga (Cobitis Taenia). Un peste fara importanta, caracterizat prin faptul ca in dreptul branhiilor are 2-3 oase cu care se apara impotriva rapitorilor. Este foarte ager, de mici dimensiuni, cu 4 mustati.

            Molan (Noemacheilus barbatulus). Peste fusiform, asemanator tiparului, de mici dimensiuni, cu gust dulceag, cu solzi marunzi si de culoare verde-galbuie cu pete negre.  

            Asprete (Romanichthys valsanicola).  Este ultima descoperire a ihtiologiei din Romania. A fost descoperit in 1956 pe un parau din Romania. Traieste pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari din mijlocul raului acolo unde curentul este puternic. Rapitor.

           

            5.2. Tipuri de vegetatie

            Potrivit cu marea diversitate si complexitate a elementelor cadrului natural asociatiile vegetale si biotopurile faunistice se incadreaza in aceeasi categorie a trasaturilor variate.

            Biografic distributia lor in cadrul peisajului, al cadrului natural reprezinta o reflectare a conditiilor fizico-geografice, oglindind conditiile de clima si modificarile provocate de om prin inlocuirea vegetatiei spontane cu plante de cultura, pe arii din ce in ce mai intinse.

            Asociatiile vegetale intrazonale sunt reprezentate in principal prin paduri de lunca cu salcii (Salix), plopi (Polupus), anin (Alnus), precum si prin fanete de lunca cu ierburi mezofile (pe terenuri mai uscate) si higrofile (pe terenuri mai umede). In luncile cu exces de umiditate se intalneste stuf (Phragmites), papura (Tipha), rogoz (Carex).

            Salcie (Salix), este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinzand arbori, arbusti sau subarbusti cu lujeri elastici si frunze cazatoare. Genul Salix este raspandit in intreaga emisfera nordica, fiind intalnit in principal pe soluri umede, pe malurile raurilor, iazurilor si lacurilor in zonele mai racoroase.

            Plopul (Populus) este un gen de arbore din categoria foioaselor (arbori la care cad frunzele toamna). Arborii de plop pot atinge inaltimea de 35 - 40 m. Arborii cresc repede au un lemn moale, nu sufera prea mult daca s-au rupt sau au fost taiate din crengi, tulpina creste mai departe, fiind un arbore putin pretentios, din care motiv este folosit si la recultivarea cu plop a terenurilor virane, a haldelor rezulate din lucrarile miniere, sau a carierelor de piatra abandonate, precum si de-a lungul cailor ferate.

            Stuf (Phragmites) este o planta erbacee perena din familia gramineelor (Poaceae), care are rizom tarator, tulpina erecta rigida de 1-4 m, frunze lanceolate verzi-albastrui si flori dispuse in panicule terminale. Un stufaris este o zona unde creste stuf in densitate relativ mare. Stufarisurile sunt situate de obicei la marginea unor balti sau lacuri, in brate moarte ale raurilor sau in zonele deltaice.

6. COMPLEXUL DE AGREMENT „WEEK-END” - studiu de caz

           

            Complexul de agrement de la Targu-Mures se intinde pe o suprafata de 40 hectare de teren, beneficiind de un cadru natural deosebit - un parc pe malul micului lac de acumulare format de barajul de peste Mures - Complexul de Agrement si Sport „Muresul' ofera multiple si variate posibilitati de recreere si divertisment.

            Complexul de Agrement si Sport „Muresul', cunoscut in plan local si sub denumirea de „Week - End', a fost amenajat si utilizat inca de la finele secolului al XIX-lea, in jurul unui fost brat mort al raului Mures. Complexul a pornit de la un bazin de canotaj, ajungand in prezent sa cuprinda alte sase bazine, de dimensiuni si adancimi diferite, destinate atat inotatorilor cat si celor care nu au deprins inca inotul.

            Turism de recreere si agrement – este la indemana tuturor turistilor proveniti din medii sociale diferite. In special populatia urbana este atrasa de natura, in timp ce populatia rurala participa mai putin. Este un tip de turism practicat de toate grupele de varsta, dar mai ales de populatia de varsta matura si de tineri. Durata este variabila predominand turismul de durata scurta (week-end) sau medie, se efectueaza la distante diferite in functie de posibilitatile materiale ale turistilor. Scopul principal al turismului de recreere este schimbarea peisajului, care se poate considera si atunci cand evadezi dintr-o natura in alta.

            

                                        Fig. 8. Planul Complexului Week-end 

           

            Se poate aprecia ca zonele recreative, amenajate au introdus un anumit element de echilibru in bilantul teritorial spatial al acestor zone functionale urbane. Complexul de agrement „Muresul” si-a diversificat dotarile turistice, dispunand de stranduri, teren sportiv, restaurant, cazare, instalatii pentru sporturi nautice, spatii pentru manifestari culturale in aer liber. Consolidarea acestei baze a influentat, cel putin pentru sezonul vald al anului, traditionalul turism de agrement al muresenilor.

            Intensitatea turismului de week-end este direct proportionala cu marimea centrelor urbane, dar depinde in mare masura de existenta si capacitatea de polarizare a zonelor de agrement si recreere existente. S-au amplificat actiunile de amenajare a unor spatii de agrement, dimensionate in raport cu numarul populatiei beneficiare, cu facilitatile de transport, cu posibilitatile tehnice de valorificare a cadrului natural.[23]

            Complexul de Agrement si Sport „Muresul” cuprinde: terenuri de sport, vestiar central, bazine copii, radio „Vacanta”, bazine adulti, toaleta si dusuri, cabine garderoba, fitness in aer liber, post ordine publica, post de prim ajutor, sediul administrativ, centru de inchiriere barci, hotel restaurant „Casa de Oaspeti”.

            Complexul ofera posibilitatea inchirierii unor ambarcatiuni pentru bazinul de canotaj, cat si alte echipamente pentru desfasurarea unor activitati sportive. Canotajul este un sport nautic care solicita, celor care-l practica, forta, suplete, coordonare, rezistenta si dezvolta in mod armonios corpul. Influenteaza pozitiv mobilitatea articulara si a coloanei vertebrale. Probele de canotaj se desfasoara pe lacuri si canale special amenajate, arareori pe cursuri de apa. Pistele respective sunt balizate (marcate) de la plecare pana la sosire, intr-un numar corespunzator de culoare (late de 12,5 - 15 m). Ambarcatiunile de canotaj, schif-urile, sunt conduse cu vasle sau cu rame. Diferenta este ca vaslele sunt fixate simetric de o parte si de alta a ambarcatiunii, sportivii tinand cu fiecare mana cate o vasla pe care le manevreaza simultan, pentru inaintare. Ramele sunt fixate asimetric pe furcheti de o parte si de alta a ambarcatiunii, fiecare sportiv tinand cate o rama cu ambele maini, manevrarea facandu-se in acelasi timp si ritm de catre componentii echipajului.

            Complexul pune la dispozitia vizitatorilor si turistilor, pe fostul brat mort al Muresului care are o lungime de aproximativ 984,64 m, tot felul de ambarcatiuni nautice. Taxa pentru aceste ambarcatiuni este :

Ø      barci pentru 4 locuri – 6 lei / ora

Ø      barci pentru 7 locuri – 10 lei / ora

Ø      hidrobicicleta – 7 lei / ora

Ø      hidrobicicleta tip „Lebada” – 9 lei / ora

            Sunt amenajate terenuri de mini - fotbal, baschet, handbal, volei, tenis, precum si pentru alte activitati recreative. Terenurile sportive se taxeaza, astfel:

Ø      teren de fotbal: 91 lei / ora – ziua, 115 lei / ora – nocturna

Ø      teren de baschet: 10 lei / ora – ziua, 15 lei / ora – nocturna

Ø      teren de volei: 10 lei / ora

Ø      tenis de masa: 45 lei / ora – ziua, 86 lei / ora - nocturna

            In sezonul estival, la Complexul „Week - End' isi petrec timpul liber, in medie 6.000 de persoane / zi. In cursul verii, au loc diverse spectacole in aer liber, discoteci, concursuri si reprezentatii sportive.

                                           Fig. 9. Harta Complexului Muresul

           

            In Complexul de Agrement si Sport 'Muresul' cuprinde sase bazine si anume: bazinul cu adancimea de 1,20 metri se intinde pe o suprafata de 3.000 m, cele cu adancimea de 1,80 metri are o suprafata de 1.500 m, toboganul de pe care aluneci linistit intr-o apa de 60 de centimetri se intinde pe o suprafata de 2.500 m, in timp ce cele doua bazine mici in care se pot balaci copii se intinde pe o suprafata totala de 280 m si au adancimea cuprinsa intre 35 si 60 de centimetri, unul dintre bazine este din prolipropilena iar celalalt din beton cu fantana arteziana.

                                   

   Fig. 10. Bazin din beton cu fantana arteziana                       Fig. 11. Bazin cu topogan

           

             Capacitatea de cazare reprezinta elementul esential al bazei materiale turistice de care este organic dependenta insasi dezvoltarea activitatilor turistice. Exista o continua corelatie intre marimea, structura si gruparea bazei materiale de cazare cu intensitatea si canalizarea fluxurilor turistice sau cu aparitia de noi forme de practicare a turismului, toate grefate pe un fond turistic complex. Hotelul constituie principala forma de cazare care s-a impus in ultimele patru decenii. Se caracterizeaza printr-o mare putere de adaptare, oferind diferentiat confort superior tuturor celorlalte categorii de cazare. Pune la dispozitia solicitantilor o gama variata de servicii.

            „Casa de Oaspeti', din cadrul Complexului, apartinand Primariei municipiului Targu-Mures, dispune de un restaurant cu 70 de locuri, o sala de conferinte de 30 de locuri, o terasa de 100 de locuri, putand asigura si cazarea a 22 de persoane.

            Si pentru ca atractia sa fie si mai mare, municipalitatea de la Targu-Mures isi propune ca de anul viitor 'Weekendul' sa fie legat de cealalta zona de interes turistic a orasului, Platoul 'Cornesti', unde se afla Gradina Zoologica si unde targumuresenii se ascund de razele soarelui la umbra padurii. Legatura ar urma sa se faca prin intermediul unei telegondole care le-ar oferi vizitatorilor, dincolo de placerea plutirii in aer liber atarnand de un fir, si imaginea panoramica a unui oras aflat in plina dezvoltare.

            Primaria municipiului Targu-Mures este interesata sa implice si sa cointereseze investitorii in promovarea unor servicii moderne si la standarde inalte, in interesul orasului, dar si al celor care investesc. In acest sens, li se ofera celor interesati posibilitatea amenajarii unui parc de distractii, cat si concesionarea unor terenuri in cadrul complexului, pentru implementarea unor proiecte specifice sportului, agrementului si divertismentului.

7. STATIUNEA BAILE SARATE DIN SANGEORGIU DE MURES-studiu de caz

            Din anul 1880 s-a folosit pentru bai sarate un bazin amenajat, alimentat natural cu apa sarata dintr-un izvor de suprafata. Prima mentiune scrisa care evidentiaza calitatile terapeutice ale Bailor Sarate, dateaza din anul 1900, cand avea in folosinta doua bazine cu apa sarata si cabine, restaurant cu camere de inchiriat si un parc. Analizele de laborator efectuate au aratat faptul ca apele sarate de aici sunt mai bune ca cele din localitatea Lostorfy din Elvetia. Apele obtinute de la sonda inaugurata la 2 mai 1912 sunt recomandate pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: reumatisme cronice, artrita, tratarea si ameliorarea afectiunilor articulare, junghiuri, artroze, slabiciune generala. Mult diluata cura interna se recomanda in: afectiuni ale stomacului si intestinului, hemoroizi, bronsite, anemie.

            In anul 1912 s-a forat prima sonda de apa la o adancime de 864 m. Din anul 1920 pana in anul 1924 s-au construit trei stranduri cu apa sarata, cabine si plaja, solar, baza de tratament cu bazin de apa calda, vane pentru bai individuale, impachetari cu namol mineral, sauna, restaurant, parc amenajat. Intr-un bazin de acumulare, existent in anul 1924, se formeaza namolul mineral folosit in tratamente.

            De asemenea, se colecteaza si namolul mineral scos de la mare adancime odata cu apa sarata din sonde. In anul 1938 s-a construit un hotel cu 12 camere si cabinete medicale. In acest spatiu. intre anii 1971-1983 a functionat un spital de fizioterapie cu 24 paturi si cabinet medical.

            La adancimea de 796 m respectiv 915 m s-au forat inca 2 sonde pentru apa sarata in anii 1960 si 1977. In anul 1982 s-a dat in folosinta Hotelul Apollo cu 44 camere, bar si cabinete medicale.

            Structura geologica a regiunii contine numeroase resurse minerale extractive, dintre care se remarca resursele de combustibili minerali si sarea.

            Datele hidrogeologice disponibile indica conditii hidrogeologice complexe datorate litologiei si structurii geologice variate. In functie de litologia foarte variata a principalelor complexe acvifere, precum si sub influrnta unui sistem complicat de falii care fragmenteaza structurile geologice, se creeaza conditii hidrogeologice favorabile formarii unui sistem acvifer multistrat. In cadrul acestui sistem se pot delimita doua grupe mari de ape subterane: ape freatice si ape de adancime.

            Apele freatice sunt legate de depozitele proluviale si de unele acumulari locale ale vailor fluviatile actuale si vechi, de formatiunile superficiale ale spatiilor interfluviale, de piemonturile de acumulare si bazinele intramontane. Din punct de vedere litologic, depozitele de piemont sunt alcatuite din nisipuri si argile de varsta pleistocena, iar depozitele de terasa sunt constituite din nisipuri si bolovanisuri de varsta holocena. Depozitele au o dezvoltare maxima in terasele raului Mures, acest lucru explicandu-se printr-un aport masiv de material terigen grosier adus din muntii Harghita si Calimani. Nivelul apelor freatice in aluviuni se gaseste la adancimi relativ mici, 2-6 m, iar in zonele interfluviale la 10-15 m.

            Apele freatice au de obicei, o mineralizare redusa, ele fiind potabile, cu exceptia unor zone locuite unde in special factori poluanti organici (nitriti, amoniac) fac ca aceste ape sa nu se incadreze in limitele indicatoarelor de potabilitate. Datorita vulnerabilitatii lor fata de actiunea factorilor poluanti de la suprafata, aceste ape nu constituie rezerve exploatabile.

            Apele subterane de adancime – in orizonturile si complexele acvifere mio-pliocene ale bazinului se pot distinge trei tipuri principale de ape diferite, atat genetic, cat si sub aspectul gradului si tipului de mineralizare:

1.                  ape care intra in contact direct cu stratele de sare tortoniene precum si cu sedimentele detritice puternic salinizate, care dizolva intensiv aceste evaporite si au o mineralizare clorosodica ridicata.

2.                  ape fosile prezente in depozitele tortoniene superioare, sarmatiene si mai putin in orizonturile bazale ale Pliocenului, sunt strans legate genetic de zacamintele de hidrocarburi acumulate in structurile brahianticlinale ale acestor sedimente. Aceste ape au de obicei o concentratie de saruri tot atat de ridicata ca cele de tipul precedent, dar in compozitia lor ionii dominanti de Cl si Na sunt insotiti de cantitati relativ ridicate de Ca, Mg si chiar K. Se mentioneaza prezenta unor substante organice, precum si un continut variat de gaze, intre care predomina metanul si hidrogenul sulfurat.

3.                  ape recente de infiltratie, ce se acumuleaza in orizonturile acvifere superioare ale depozitelor sarmatiene si in sedimentele pliocene. Aceste ape au mineralizari reduse, de tip hidrocarbonatic, calcic, magnezian si sodic, fiind ape dulci potabile.

            In conditiile structurilor tectonice variate ale succesiunii mio-pliocene intrepatrunderea si caracterul celor trei tipuri principale de ape dau nastere unui numar mare de tipuri intermediare de hidromineralizare.

Caracterizarea calitativa a substantei minerale utile

            Apele exploatate au fost analizate de nenumarate ori, ultima analiza dateaza din luna mai 1999 si se refera la apa exploatata din sonda nr. 2, singura sonda care se exploateaza in prezent. Analiza fizico-chimica a dat urmatoarele rezultate (dupa Opris I. Gh, Dorgo C.,2000) :

1.

pH

6,6

2.

Clor

78.566 mg/l

3.

CCO-Mn

126,4 mgr KMnO/l

4.

Turbiditate

55 UTF

5.

Suspensii

703,4 mg/l

6.

Silice

10 mg/l

7.

Calciu

3.222 mg/l

8.

Magneziu

1.790 mg/l

9.

Sodiu

50.000 mg/l

10.

Potasiu

240 mg/l

11.

Fier

1,6 mg/l

12.

Plumb

2,22 mg/l

13.

Zinc

1,037 mg/l

14.

Cupru

0,49 mg/l

15.

PO

lipsa

16.

Azotiti

0,04 mg/l

17.

Azotati

lipsa

18.

Ioduri

8,17 mg/l

19.

Amoniu

35 mg/l

20.

Brom

880 mg/l

21.

Conductivitate

126 ms/cm

Total mineralizare

135.586 mg/l

            Analiza bacteriologica a fost efectuata pe o proba de apa prelevata de la baia calda din apa pentru tratament si a dat urmatoarele rezultate:

            Nr. total germeni/cm: 4

            Nr. total coliformi/100 cm:

            Nr. total coli fecali/100 cm:

            Nr. total strepto fecali/100 cm:

            Analizele efectuate au relevat faptul ca toate apele exploatate apartin aceluiasi tip: ape clorosodice, bromo iodurate cu concentratie mare, hipertone. Aceste ape au calitati balneoterapeutice deosebite, fiind utilizate in scop preventiv si curativ  in afectiuni ale aparatului locomotor, afectiuni ginecologice etc.

           

 Tipuri si forme de turism

            Turismul balnear se detaseaza in cadrul celorlalte forme de turism datorita multiplelor beneficii sociale si economice pe care le aduce ca urmare a efectelor pozitive pe care acesta le are asupra starii de sanatate, atat fizica cat si psihica a oamenilor.

            Turismul balneoclimateric se practica in statiunile profilate pe utilizarea in scopuri balneare a unor resurse naturale, in special resurse hidrominerale, a namolurilor terapeutice, pe un fond climatic si bioclimatic cu efecte benefice. Se adauga acestora proceduri terapeutice si tehnici moderne ce completeaza si accentueaza efectul factorilor naturali.

            Este prima forma de turism practicata in ordine cronologica, care a condus totodata la o forma coerenta de amenajare turistica – statiunea – a carei dimensiune si complexitate a evoluat in timp.

             In conditiile actuale, in care pe plan mondial se manifesta tendinta de inlocuire treptata a tratamentelor alopate cu unele mai blande, mai putin toxice cum sunt cele bazate pe factorii naturali de cura, paralel cu mutarea centrului de greutate dinspre tratare spre prevenire si educatie sanitara, rolul turismului balnear devine din ce in ce mai important.

            Statisticile recente au demonstrat faptul ca din ce in ce mai multi europeni se orienteaza pentru un turism balneoclimateric in care se imbina doua elemente vitale: sanatatea si ingrijirea ei, cu distractia. Pana nu demult, romanii erau convinsi de faptul ca statiunile balneoclimaterice din tara sunt numai pentru cei mai in varsta, niste locuri plictisitoare, unde se ajunge, mai degraba, pe baza talonului de pensie sau prin sindicate. Tendinta insa se schimba incet, incet, romanii intelegand ca sanatatea si ingrijirea ei este un lucru care conteaza cu adevarat. De aceea, poate ca medicii ar trebui sa promoveze pacientilor mai mult binefacerile unui asemenea sejur pentru sanatatea organismului. Si, desigur, nu trebuie uitat rolul acestor cure de sanatate in mentinerea sau reperformarea capacitatii de munca si, totodata, in intarzierea proceselor de imbatranire si atenuarea consecintelor acesteia.

            Prin rezultatele eficiente obtinute in mentinerea si consolidarea sanatatii si a refacerii potentialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a carei pozitie pe piata turistica interna este in continua crestere. Romania poate satisface, prin resursele sale turistice, preferintele diferitelor segmente ale cererii turistice interne si internationale.

Turismul de sfarsit de saptamana

           

            Posibilitatile de dezvoltare a turismului de sfarsit de saptamana sunt strans legate de dezvoltarea si modernizarea mijloacelor de comunicatii spre si in interiorul arealului de destinatie si mai ales de amenajare turistica.

            Turismul de sfarsit de saptamana se va extinde pe durata a cel putin doua zile, cu una sau doua innoptari, de regula, destinatiile turistice fiind relativ apropiate de zona de resedinta.

            Acest tip de turism se poate practica in statiunea Sangeorgiu de Mures, atat vara (helioterapie, inot), cat si iarna (partia de schi de pe Dealul Pitigoilor, piscinele din interiorul Complexului Apollo Wellness Club).

            Turismul de recreere se desfasoara la sfarsit de saptamana, cand formele mai mult aplicate sunt plaja si scaldatul in apa sarata, in timpul vacantelor, pe durata concediilor de odihna.

           

Baza de cazare

Serviciul de cazare are ca motivatie asigurarea conditiilor si confortului pentru adapostirea calatorului. 

Hotelurile balneare reprezinta o categorie distincta datorita profilului activitatii lor si serviciilor oferite. In cazul acestora, s-a aplicat sistemul „tout service”, astfel incat intr-o incinta bine delimitata se ofera cazare, alimentatie, agrement si aceasta pe o perioada de mai multe zile. In ansamblul unitatilor hoteliere balneare se distinge baza de tratament in cadrul careia sunt valorificate resurse naturale terapeutice (ape minerale, namoluri terapeutice) si exista cabinete in cadrul carora se pot oferi un numar variat de proceduri terapeutice medicale. De altfel, o categorie distincta in cadrul personalului este si cea apartinand personalului medical cu pregatire superioara si medie.

Statiunea balneoclimaterica permanenta “Baile sarate Sangeorgiu de Mures” este renumita pentru apele sarate si namolul mineral.

            Complexul Apollo Wellness Club (fig. 12) este situat la o distanta de 5 km de municipiul Targu Mures, pe drumul national DN 15 in comuna Sangeorgiu de Mures si se intinde pe o suprafata de 134 644 mp la o altitudine de 320 m.

Fig. 12. Vedere generala a complexului Apollo Wellness Club.

Facilitatile de care dispune complexul Apollo in prezent sunt:

- Hotelul Apollo de 2 **

- Hoteul Apollo de 4 ****

- strand exterior care se intinde pe o suprafata de 2000 mp, unde in sezonul cald se practica helioterapia.

- Apollo Wellness SPA care are in dotare: piscine cu apa dulce de 337 mp, piscine cu apa sarata, saune, sala de fitness, cabinet de masaj, solar si cosmetica. De asemenea un jacuzzi si hammamul (care este amintit in istorie inca de pe vremea romanilor ca cea mai buna cale de relaxare, o varianta a baii cu abur) completeaza oferta de servicii de intretinere si relaxare.

-centru de tratament cu toate tipurile de proceduri specifice pentru fizioterapie si recuperare medicala: bai galvanice, electro-terapie, terapie laser, magnetoterapie, kinetoterapie, masaj terapeutic, parafina, aerosoli, tratamente cu apa sarata

- baza sportiva exterioara: teren de fotbal artificial cu nocturna, terenuri de fotbal si de baschet

- parcare cu o capacitate de 300 de autovehicule

- parc

            Apollo Wellness Club **** dispune de doua aripi de cazare Hotel Apollo **** si Hotel Apollo **.

            Aripa Hotel Apollo**** amenajat in stil clasic-modern are in dotare 35 de camere din care:

Ø      un apartament Executive,

Ø      6 camere Junior Suite

Ø      14 camere dubleTwin  

Ø      14 camere duble Matrimonial

 Fiecare camera este dotata cu aer conditionat, seif, minibar, uscator de par, baie cu incalzire in pardoseala si hidromasaj, televizor LCD cu programe cablu Tv satelit, internet WI-FI, telefon cu legatura internationala.

Pentru o mai buna siguranta toata suprafata aripii moderne este dotat cu detectoare  de fum si camere de supraveghere.

Tariful la camerele single e de 200 Ron/noapte si la camerele double e de 250 Ron.

Spatiile publice sunt concepute pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilitati.  

            Aripa Hotel Apollo** este recent renovata si dispune de spatii de cazare confortabile:

Ø      8 duplex  (2 camere cu baie si hol comun)

Ø      4 apartamente

Ø      20 de camere duble Twin 

            Tariful la camerele double e de 120 Ron/noapte, respectiv 90 Ron/noapte la cele single.

            Complexul Apollo Wellness Club pune la dispozitia firmelor si oamenilor de afaceri un centru de conferinte, asigurand conditii optime pentru desfasurarea diferitelor intalniri si activitati profesionale: simpozioane, mese rotunde, conferinte, conferinte de presa, seminarii, intalniri de afaceri. Centrul este compus dintr-o sala de conferinte cu o capacitate de 250 de locuri si un lobby pentru intalniri sau cocktailuri.

            Baza de tratament

Prezenta inca din antichitate in culturile civilizatiilor infloritoare ale Imperiului Roman, Greciei  si Orientului Indepartat si pusa in valoare tot mai mult in zilele noastre,  hidroterapia reprezinta o metoda traditionala ce consta in utilizarea virtutilor curative si igienice ale apei, in asociere cu puterea miraculoasa a extractelor vegetale, a algelor, namolurilor, argilelor, sedimentelor si sarurilor marine, in diverse forme si practici terapeutice. Celebra exclamatie a imparatului roman Nero, „Sanitas Per Aquam!” (SPA) insemnand „Sanatate Prin Apa!” simbolizeaza credinta si practica ancestrala a oamenilor in utilizarea complexa a apei la temperaturi si presiuni variabile -  bai si impachetari de plante, saune, dusuri - masaj, piscina - ca factor curativ si tonic imunitar natural pentru curatarea epidermei, detoxifierea organismului, accelerarea proceselor metabolice, imbunatatirea capacitatii de miscare si, mai ales, pentru obtinerea unei stari de relaxare si confort somato-psihic. Conceptul de SPA s-a impus in ultimii ani prin gama de servicii „revitalizante” oferite. Primele centre SPA au aparut in 1926 dupa modelul celui existent in orasul SPA din Belgia unde bogatia de ape minerale si termale curative i-au permis sa devina un model de urmat.

Civilizatia moderna, beneficiind de evolutia tehnologica surprinzatoare a redescoperit si pus in valoare aceste principii terapeutice blande, naturale, care prin multitudinea de stimuli senzoriali (preso, vibro, termo, aroma, cromoterapie etc) si prin efectele benefice asupra organismului, readuc omului contemporan bucuriile si placerile simple, reconectand fiinta umana cu mediul natural, echilibrand-o si energizand-o. Astazi centrele SPA sunt organizate pe principiile medicinii preventive si curative, cu o gama larga de proceduri si tratamente oferind in spiritul „Wellness” sau „Well Being” (bunastare fizica si psihica), un univers special de terapii de relaxare si antistres, precum si servicii personalizate de ingrijire si infrumusetare faciala si corporala.

            Tratamentele in centrul Apollo Wellness Club revigoreaza si relaxeaza organismul, stimuleaza circulatia, ard caloriile si remodeleaza corpul, stimuland scaderea greutatii corporale. Hammamul, denumit si baia turceasca, este o procedura traditionala ce provine din Turcia si are ca scop eliminarea celulelor moarte de la suprafata pielii si relaxarea corpului prin combinarea cu tehnici orientale si traditionale de masaj. Aceasta procedura se desfasoara intr-o atmosfera suprasaturata cu vapori de apa fierbinti avand efect de sauna care contribuie la purificarea si detoxifierea organismului. Prin folosirea spumei de sapun, care are la baza uleiul de masline, se realizeaza o hidratare si o hranire in profunzime a epidermei.

            Baza de balneofizioterapie Apollo Balneo dispune de personal calificat si echipamente performante pentru recuperare functionala, tratamentul afectiunilor osteo-articulare cronice, afectiuni ale sistemului nervos, cardiovascular si endocrin, ale aparatului genital, digestiv, respirator si reno-urinar, afectiuni dermatologice, neuropsihice etc. Turismul balneoclimateric si medicina balneara capata pe zi ce trece noi valente, paralel cu dezvoltarea si modernizarea structurilor de primire pentru cazare, alimentatie                                                      publica, tratament si agrement din statiuni.

Marea valoare terapeutica a acestei statiuni consta in calitatile cu totul deosebite ale apelor sale cu o mineralizare totala de 135 g/l si o paleta foarte larga a elementelor chimice componente: concentratiile mari cloruro-sodice, calci-magnezice, fero-bromate, iodurate, precum si ale altor elemente chimice, atribuie acestor ape marea lor utilitate medicala.

Impachetarile cu namol sunt foarte benefice, actiunea se datoreaza atat factorului termic, dar mai ales substantelor chimice pe care le contine.

            Sunt indicate in afectiuni reumatismale cronice, degenerative, afectiuni ginecologice cronice, afectiuni cronice ale sistemului nervos periferic: parestezii, pareze, atrofii musculare neurogene, afectiuni endocrine functionale.

            Resursele balneare sunt reprezentate de apa sarata si de namolul mineral.

            Baza de agrement

Amenajarile pentru agrement si recreative contribuie la diversificarea profilului functional al tuturor amenajarilor turistice, crescandu-le astfel puterea de atractie si implicit volumul activitatilor manifestat atat prin efecte sociale, cat si de natura economico-financiara.

Centrul de agrement Apollo Wellness Club care acopera o suprafata de 24.000 mp este o atractie importanta pentru regiune, datorita numeroaselor atractii pe care le ofera in timpul sezonului de vara: piscina cu apa dulce (fig.13), piscina cu apa sarata, locuri de joaca pentru copii, minipiscina, terase, zone de relaxare, servicii de estetica, masaj, intretinere corporala, plaja cu sezlonguri, parc.

Fig. 13 Piscine exterioare.

In cadrul clubului Apollo Wellness turistii pot beneficia de tratamente corporale ca de exemplu:

-         masaj anticelulitic pentru remodelarea siluetei

-         tratament de bronzare a pielii noninvaziv (exfoliere pe baza de zahar si kiwi, urmat de hidratare si apoi de aplicarea unei lotiuni autobronzante)

-         fast-slim (tratament cu efect de slabire)

-         “sweedish” masaj cu bio aloe vera (masaj relaxant si terapeutic)

-         solarium

-         hammamul (baie turceasca cu abur - ritual de detoxifiere corporala, un antidot al stresului cotidian)

-         masaje exotice (masajul tibetan, masajul cu pietre fierbinti de natura vulcanica)

-         tratamente faciale

            Plata unui bilet sau abonamentul lunar (Silver – 150 RON, Gold – 300 RON, Platinum – 400 RON, VIP – 600 RON) asigura accesul turistilor la Centrul SPA Apollo Wellness Club, timp de maxim 4 ore in intervalul orar 7-20, exceptie facand abonamentul VIP cu acces intre orele 7-22.

Programul de recreere si joaca a Apollo Wellness Clubul Copiilor ofera celor mici cu varsta cuprinsa intre 3 si 8 ani, posibilitatea sa-si descopere noi calitati, sa faca gimnastica, sa practice activitati sportive distractive si multe jocuri educative.

Obiectivele clubului SPA pentru copii:

Ø      dezvoltarea si intretinerea conditiei fizice prin petrecerea placuta a timpului liber

Ø      initierea si directionarea copiilor spre practicarea unui sport

Ø      stimularea fanteziei si creativitatii copiilor

Ø      initiere in limba engleza

Ø      dezvoltarea armonioasa a organismului, cat si formarea unei tinute cat mai corecte.

Spatiile verzi sunt componente organice ale statiunilor balneoclimaterice cu o functionalitate multipla. Au un rol social si recreativ agremental esential. Actioneaza ca factor activ, terapeutic-curativ si recreativ-agremental; de protectie impotriva noxelor si a poluarii microclimatelor; de reglare si mentinere a echilibrului hidrologic  si a fondului hidromineral din statiuni; ca factor estetico-peisagistic al cadrului natural.

In cadrul complexului Apollo Wellness Club este pusa la dispozitia turistilor o sala fitness complet utilata cu cele mai moderne aparate si o sala de gimnastica unde se organizeaza cursuri de yoga si gimnastica aerobica.

Terenul de fotbal, terenul de tenis si de baschet asteapta toti amatorii de miscare si buna dispozitie sa se bucure de facilitatile oferite: spatii de sport de inalta calitate, nocturna, posibilitatea de relaxare si refacere dupa efort oferita de Centrul Spa Apollo. (fig.14).

     

Fig. 14  Baza sportiva a complexului Apollo.

            De asemenea sunt organizate la piscina interioara (temperatura apei 28-30˚) cursuri de inot pentru adulti si copii, cursuri de specializare pe tehnici de inot si aquagym - gimnastica in apa: gimnastica de intretinere, gimnastca pentru slabit, gimnastica de recuperare postnatal.(fig. 15, 16).

             

      Fig. 15  Piscina cu apa dulce.                               Fig. 16 Piscina cu apa sarata.

CONCLUZII

Ø      In lucrarea de fata am incercat sa pun in evidenta elementele care au favorizat potentialul hidro-turistic al arealului analizat.

Ø      In ceea ce priveste geologia, important de mentionat este faptul ca formatiunile care alcatuiesc teritoriul sunt formatiuni pliocene din ultima etapa a Neogenului.

Ø      Analizand relieful din zona periurbana am constatat ca relieful de acumulare-denudational este foarte clar reprezentat prin albii majore si terase, brazdate de torenti care se indreapta spre axa hidrografica a Muresului.

Ø      Dintre procesele geomorfologice actuale se remarca pluviodenudarea, procesele torentiale, procesele fluviatile (eroziune, transport, acumulare, meandrare), insa ele nu sunt atat de intense incat sa afecteze culturile agricole.

Ø      In ceea ce priveste potentialul climatic, acesta este favorabil teritoriului analizat, clima caracterizandu-se printr-o interferenta a particularitatilor temperat-continentale cu nuante moderate. Clima, prin parametrii sai (temperatura, precipitatii, vant) este prielnica desfasurarii tuturor activitatilor de pe teritoriul analizat.

Ø      In prezent, vegetatia dominanta a culoarului, apartinand biohorei transilvane, este cea de silvostepa in sectorul aval de confluenta cu Nirajul (formatiuni ierboase xerofile) si forestiera in amonte de Targu Mures (paduri de fag, fag si gorun etc.), avand asociata o fauna specifica incadrata provinciei dacice.

Ø      Prezenta solurilor din clasa Cernisoluri, Luvisoluri, Cambisoluri, prin proprietatile lor fizico-chimice, au dus la dezvoltarea culturilor agricole (cereale, pasuni, fanete, vii si livezi).

Ø      Scurgerea apei pluviale pe suprafete este determinata de doua categorii de factori: naturali si artificiali. Factorii naturali sunt: particularitatile climatice locale, topografia si natura bazinelor-versant, natura solurilor si cuveta vegetala, putandu-se evidentia si rolul determinat jucat de structura temporala a ploii; factorii antropici sunt: obstacolele scurgerii, urbanizarea si amenajarea spatiului periurban si modul de ocupare a solului.

Ø      Configuratia actuala a cursului raului Mures in sectorul municipiului Targu Mures denota o puternica antropizare prin actiuni sistematice de regularizare, astfel ca putine elemente morfometrice si morfologice mai pastreaza parametrii specifici unei scurgeri naturale. Lucrarile hidrotehnice desfasurate concomitent cu actiunile de sistematizare edilitara, au modificat in mare masura configuratia albiei minore in plan ( „corectarea” traiectului albiei minore prin „ajustarea” meandrelor, eliminarea zonelor de intensa agradare / degradare).

Ø      Odata cu reconfigurarea albiei minore se modifica si alti parametrii legati de dinamica, debit solid. In privinta dinamicii un curg rectiliniu determina o crestere a vitezei, iar curentii sunt de tip laminar. In sectoarele naturale meandrarile, despletirile cauzate de prezenta ostroavelor determina o micsorare a vitezei si curentii de tip turbionar. Totodata portiunile de agradare, de tipul vadurilor normale sau alungite, sunt eliminate din sectoarele amenajate.

Ø      Dintre toate posibilele surse de furnizare a apei, apele subterane constituie una dintre cele principale, in special pentru uzul domestic si pentru irigatii, dobandind o relevanta speciala in situatiile de insuficienta hidrologica.

Ø      La importanta acestei surse de furnizare se adauga dificila sa gestionare si sensibilitatea remarcabila fata de poluare si supraexploatare, fiind indispensabila cunoasterea starii sale pentru dezvoltarea unei bune gestiuni si a controlului.

Ø      Activitatea de cunoastere a calitatii apelor subterane freatice se desfasoara la nivelul marilor bazine hidrografice, pe unitati morfologice, iar in cadrul acestora, pe structuri acvifere (subterane).

Ø      O constatare importanta este cea legata de modificarile calitative ale apelor subterane, produse prin poluarea cu substante impurificatoare care altereaza calitatile fizice, chimice si biologice ale apei.

Ø      Mediul acvatic este destul de strain omului, care de regula are o imagine foarte simplista si partiala cu privire la viata acvatica. El se gandeste la pesti, iar despre bacterii se gandeste ca e o nedorita poluare. In realitate in ape exista o imensa diversitate de plante si animale.

Ø      Amenajarea turistica a statiunii balneoclimatice a constituit, in fapt, actiunea de valorificare a bogatului si variatului potential de factori naturali terapeutici: apa sarata si namolul.

Ø      Posibilitatile de dezvoltare a turismului de sfarsit de saptamana sunt strans legate de dezvoltarea si modernizarea mijloacelor de comunicatii spre si in interiorul arealului de destinatie si mai ales de amenajarea turistica.

Ø      Statiunile balneoclimaterice, functionand ca centre turistice complexe, destinate unei clientele de mare eterogenitate, necesita o conceptie de amenajare adecvata, o organizare a teritoriului intr-o viziune regional-integrata care sa asigure coordonarea spatiala a tuturor activitatilor turistice si neturistice. Avandu-se in vedere motivatia principala a vacantelor in aceste statiuni – cura balneara – elementul de referinta in dimensionarea si localizarea amenajarilor il constituie factorii naturali de cura: varietate, capacitate, calitate, distributie in teritoriu, la acestea adaugandu-se evaluarile celorlalte categorii ale potentialului turistic – resurse naturale si antropice – capabile sa stimuleze formele de turism asociate. In aceste conditii, in procesul de amenajare a arealelor balneare se impune: utilizarea judicioasa a factorilor de cura si implementarea progresului tehnic in activitatea balneara si de exploatare a resurselor (tehnologii moderne, instalatii balneare de inalta tehnicitate, conservarea resurselor), materializarea masurilor de protejare a mediului, etc..

BIBLIOGRAFIE

1. Batinas, R.H., (2008), Evaluarea potentialului turistic al resurselor de apa prin intermediul indicilor hidro-turistici, In Vol., Provocarile integrarii europene, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

2. Candea M., Erdeli G., Simion T., Peptenatu D. (2003), Potentialul turistic al Romaniei si amenajarea turistica a spatiului, Ed. Universitara, Bucuresti.

3. Cianga, N. (2007), Romania. Geografia turismului, Ed. Presa Clujeana, Cluj – Napoca.

4. Cocean P., Vladescu Gh., Negoescu B. (2002), Geografia generala a turismului, Ed. Meteor Pres, Bucuresti.

5. Cocean P., Dezsi St. (2001), Prospectare si geoinformare turistica, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj – Napoca.

6. Contiu, H (2007), Culoarul Muresului dintre Reghin si confluenta cu Ariesul – studiu hidrologie urbana, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj – Napoca.

7. Opris I. Gh, Pui E. (2003), Sangeorgiu de Mures – studiu geografic, Ed. Ansid, Targu Mures.

8. Opris I. Gh, Dorgo C. (2000), Sangeorgiu de Mures – Baile Sarate, Casa de Editura Mures.

9. Pop, G. P., (2001), Depresiunea Transilvaniei, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

10.  Savin, C. (2001), Hidrologia raurilor, Ed. Reprograph, Craiova

11. Sorocovschi, V. (2005), Campia Transilvaniei – studiu hidrogeografic, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj - Napoca.

12. Sorocovschi, V. (2009), Hidrologia uscatului, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj – Napoca.

13. Univ. din Bucuresti – Institutul de Geografie (1987), Geografia Romaniei vol. III, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti.



[1] Sorocovschi, V., Campia Transilvaniei – studiu hidrogeografic, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj – Napoca, 2005, p. 11.

[2] Contiu, H, Culoarul Muresului dintre Reghin si confluenta cu Ariesul – studiu hidrologie urbana, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj – Napoca, 2007, p. 20.

[3] Univ. din Bucuresti – Institutul de Geografie, Geografia Romaniei vol. III, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1987, p. 554.

[4] Pop, G. P., Depresiunea Transilvaniei, Ed. Presa Universitara Clujeana, 2001, p. 201.

[5] Opris I. Gh, Pui E., Sangeorgiu de Mures – studiu geografic, Ed. Ansid, Targu Mures, 2003, p. 58.

[6] Opris I. Gh, Pui E., Sangeorgiu de Mures – studiu geografic, Ed. Ansid, Targu Mures, 2003, p. 64.

[7] Ibidem, p. 65.

[8] Ibidem, p. 67.

[9] Ibidem, p. 67.

[10] Ibidem, p. 69.

[11] Ibidem, p. 70.

[12] Idem, p. 70.

[13] Ibidem, p. 71.

[14] Opris I. Gh, Pui E., Sangeorgiu de Mures – studiu geografic, Ed. Ansid, Targu Mures, 2003, p. 29.

[15] Idem, p. 30.

[16] Sorocovschi, V., Hidrologia uscatului, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj – Napoca, 2009, p. 107.

[17] Ibidem, p. 108.

[18] Ibidem, p. 13.

[19] Idem, p. 14.

[20] Ibidem, p.17.

[21] Savin, C., Hidrologia raurilor, Ed. Reprograph, Craiova, 2001, p. 75.

[22] P. Cocean, St. Dezsi, Prospectare si geoinformare turistica, Presa Univ. Clujeana, 2001, p. 35.

[23] M. Candea, G. Erdeli, T. Simion, D. Peptenatu, Potentialul turistic al Romaniei si amenajarea turistica a spatiului, Ed. Universitara Bucuresti, 2003, p. 312.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2982
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved