Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Muntii Trascaului - Descrierea zonei - Descrierea traseelor rutiere si turistice

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Padurea de conifere-taiga
Zona naturala turistica de campie
Cheile Manastirii (si Culmea Rametului)
UNGARIA
Industria Romaniei
HARTA SPANIEI
MUNTII CARPATII - CARPATII SI SISTEMUL MUNTOS ALPIN
Statele Unite ale Americii - Principalele atractii
Medii polare si subpolare
Valorificarea si utilizarea datelor furnizate la faza actuala a proiectului

TERMENI importanti pentru acest document

: munti trascaului localitati si cai de acces : privighetoare descrierea pesterii : Calcare pe Valea Ampoiului : muntii trascaului :

Muntii Trascaului

Privire generala

Ca unitatea estica a Muntilor Apuseni, M-tii Trascaului cu o lungime de cca 70 km  orientati nord-sud  la nord incep cu Cheile Turului si tine pina in Valea Ampoiului (Alba Iulia), la sud. Zonele limitrofe sunt: Campia Transilvaniei la est, M-tii Gilaului la nord-vest si M-tii Metaliferi la sud-vest. Pana ce in M-tii Bihorului si in M-tii Padurea Craiului cele mai insemnate obiective turistice sunt pesterile (Cetatile Ponorului, Ghetarul de la Scarisoara, Cetatile Radesei, respectiv Depresiunea Trascaului, Abruptul Bedeleului, Pestera Huda lui Papara, Pestera Vantului, Pestera de la Vadul Crisului), in M-tii Trascaului turistii sunt atrasi in primul rand de chei si defilee (Cheile Turzii, Cheile Rametului, Cheile Intregaldei, Defileul Ariesului etc.). Prin partea de sud a muntilor intelegem zona sudica de Cheile Rametului (Valea Manastirii).

Obiectivele cele mai atragatoare si mai cunoscute ale zonei sunt: Cheile Rametului, Piatra Cetii, Cheile Intregalde, Piatra Craivei, Iezerul Ighiu in categoria peisagistica, iar din cele arhitecturale: Cetatea din Alba Iulia, Cetatea de la Aiud si Manastirea Ramet.

Relieful zonei este foarte variat, iar diferenta de nivel depaseste 1100 m: de la campia Muresului la 230 m, pana la cel mai inalt varf 1369 m. Circa 70 % din suprafata este ocupata de munti cu o inaltime intre 800-1300 m, brazdata de vai adanci sau de chei. Cea mai mare latime a crestelor se afla in dreptul platourilor carstice: Ciumerna, respectiv Muntele Cetii, cu o multime de doline si chiar cateva uvale (depresiuni) mai mici. Culmile sau versantii impaduriti in mai multe locuri sunt impodobiti cu turnuri si creste (custuri) calcaroase. Cea mai mare diferenta de nivel se gaseste in dreptul Vaii Fenesului, unde, pe o distanta mai mica de 2 km, ajunge la 800 m. Relieful actual este rezultatul unui proces foarte indelungat (sute de milioane de ani): miscari tectonice, eruptii vulcanice, sedimentari marine etc.

Alcatuirea geologica prezinta de asemenea o asemanare in timp. Pe un fond de sisturi cristaline si roci eruptive (bazalt) s-au depus roci sedimentare relativ mai noi, cum sunt calcare, gresii sau conglomerate, dintre care in zona noastra domina calcarele, carora se datoreaza aspectuoasele chei si formatiunile stancoase ca Piatra Cetii, ce domina partea sudica a masivului si se vede de la distante mari si de pe sosele. Prezenta acestor roci sedimentare divulga faptul, ca si acest teritoriu al Transilvaniei candva a fost acoperit de mari, cand cu ape calde (depunerea calcarelor), cand cu ape mai reci. Aceste diferite straturi de roci au fost intre timp ondulate de miscarile tectonice si ulterior ’finisate’ (adancite) de eroziune, in primul rand de paraie.

Clima tinutului este continentala, influentata foarte mult, in primul rand de altitudine, si apoi de expunerea versantilor. Aceasta influenta este foarte semnificativa in valorile temperaturilor medii anuale, care in piemontul Trascaului  dealurile viticole spre Valea Muresului  are valoare de +80C, iar in zona vestica, cu inaltimi de peste 1000-1200 m, este numai +40C. In unele depresiuni s-au inregistrat valori extreme, ca de exemplu la Lacul Ighiu (Iezerul), unde a fost inregistrat si -320C (in ianuarie), dar si +380C (in iulie 1968). Precipitatiile atmosferice variaza de asemenea cu altitudinea si scad treptat spre periferia masivului. Astfel, pe culmile inalte valorile anuale ating chiar 1000 mm, iar la marginea estica, la altitudini joase (sub 500 m) scad chiar sub 650 mm. Pe versantii estici  care sunt la extremitatea Muntilor Apuseni  se simte si influenta vantului foehnal (ce are un efect de uscare).

Vegetatia masivului prezinta o mare varietate data de diferentele de altitudine (etajare pe verticala), de expozitia versantilor, de natura solului (a rocii) etc. La poalele muntilor, mai ales pe versantii sudici, in forma de petice apar paduri de gorun, stejar, cer intrerupte de fanete sau terenuri agricole. Deasupra acestora, si mai ales pe versantii nordici, se intind fagetele pure sau in amestec cu carpen, frasin etc., ce urca pana pe culmi. La limita superioara apare bradul si molidul, dar nu domina. Pe versantii insoriti, calcarosi se gasesc pajisti calcifile si xerofile. Dintre plantele ocrotite trebuie sa amintim floarea de colt, ce se gaseste in zona Cheilor Intregalde, la o altitudine de numai 550 m, unde traieste in conditii naturale la cea mai joasa altitudine din Europa. De asemenea, trebuie sa amintim, fiind tot ocrotite, poienile cu narcise de la Piatra Cetii si de la Negrilesti. La poalele sud-estice ale muntilor, pe versantii insoriti ale dealurilor, langa campia Muresului, cultivarea vitei de vie are o traditie de peste 2000 de ani. Inca in epoca imperiului roman zona dintre Alba Iulia si Teius era renumita pentru soiurile bune de vin. Vinul a fost transportat cu alte bogatii din Dacia ocupata, cu plutele pe Mures in zona centrala a imperiului. Chiar si denumirea localitatii Bucerdea Vinoasa indica vechimea acestor culturi.

Fauna zonei este cea obisnuita pentru padurile de foioase. Se gasesc cerbi, caprioare, mistreti, vulpi, iepuri si mai rar lupi si s-au mai vazut si cateva pisici salbatice. Dintre pasari amintim graurul, ciocanitoarea, privighetoarea, ghionoaia sura, mierla, ciocarlia de padure, sturzul de vasc, cucul etc. Iar in stancariile calcaroase ca si in chei, apar cateva specii de pasari mai rar intalnite, cum sunt: presura de stanca, mierla de piatra, fluturasul de stanca sau lastunul de stanca. In Cheile Rametului mai traieste si acvila de munte. Din fauna acvatica se pot aminti pastravul, mai ales in paraiele Ighielul, Ampoita, Galda, Rametul. Mai apare boisteanul si zglavoaca, iar in apele Ampoiului si Galdei se gaseste lipanul si moioaga.

Arii naturale protejate din zona sudica a Muntilor Trascaului se pot enumera: Cheile Intregalde, Cheile Rametului, Piatra Cetii, Calcarele de la Ampoita, Piatra Corbului, Iezerul Ighiel, Punctul fosilifer Garbova de Sus, Poiana cu Narcise si altele. Din pacate, ocrotirea acestor locuri, deosebit de importante din punct de vedere stiintific, nu sunt asigurate si respectate.

Descrierea zonei

Caile de acces. Muntii Trascaului apartin in intregime judetului Alba. Pe cale rutiera ne putem apropia de ei pe soseaua DN1 (E81), atat din spre nord, din directia Cluj-Turda-Aiud, cat si din spre sud, prin Sibiu-Sebes-Alba Iulia. Din spre est, din directia Sighisoara-Blaj-Teius, pe soseaua DN14, respectiv DN14B, iar din spre vest, din directia Abrud-Zlatna, pe soseaua DN74. Pe cale feroviara sunt indicate pentru abordarea zonei statiile Teius sau Alba Iulia. Pentru a apropia obiectivele turistice din interiorul masivului, putem folosi drumurile: din Valea Geoagiului (Teius-Stremt-Manastirea Ramet, asfaltat); din Valea Galzii (Galda de Jos-Intregalde-Mogos, asfaltat numai 14 km); vechiul drum Via Magna sub poalele muntilor (Galda de Jos-Cricau-Ighiu, asfaltat); prin Valea Ighiu (Ighiu-Ighiel-Lacul Ighiu, asfaltat numai 4 km); si prin Valea Ampoiului (Alba Iulia-Zlatna, DN74).

Inainte de a prezenta turistic peisajele zonei, sa trecem in revista, foarte pe scurt, cate ceva din istoria tinutului. Prima mentiune scrisa despre aceste meleaguri provine de la Ptolemaios, care a pomenit de asezarea dacica, numita Apoulon. Dupa extinderea Imperiului roman, pe malul Muresului (in zona Alba Iuliei de acum) a fost dezvoltat un port fluvial important cu numele de Apulum. De aici au fost incarcate plutele cu mai multe produse din provincia dacica, cum au fost: grau, sare (extrasa din salinele de la Turda si Ocna Mures), vin, cat si argint, aur extrase din zona Zlatnei. Plutele urmau cursul Muresului si Tisei pana la Dunare. In Apulum a functionat si un centru insemnat de evidenta (de inregistrare) a produselor obtinute (si expediate) din provincia Dacia Superiora. Dupa retragerea legiunilor romane, au urmat valurile popoarelor migratoare. Dintre acestea au fost asezati mai indelungat pe teritoriul Transilvaniei slavii, dintre care au fost cei mai insemnati bulgarii. Asezarea in locul Alba Iuliei a fost numita de ei Belgrad (Beograd - Cetatea Alba). Din aceasta denumire s-a mostenit indicativul (atributul) de Alba. Tot de origine slava din acea vreme sunt si toponimele ca Zlatna (insemnand aur), Lunca, Cerna (negru), Poiana si altele. Dupa extinderea regatului maghiar in Transilvania, si organizarea administrativa a teritoriului, regele Stefan I (cel Sfant), aici, in Alba Iulia a intemeiat una din cele 10 episcopate din Ungaria. In sec. 12 regele Gheza al II-lea a colonizat mineri sasi in Zlatna (si in Abrud). In secolele XIII-XVII populatia tinutului (mai ales cea de pe Lunca Muresului) a suferit mult de navalirea tatarilor si turcilor. Ioan Corvin, dupa victoria lui asupra turcilor din 1422, de langa Santimbru, a construit 4 biserici, din care 3 sunt si azi (in Teius, in Santimbru si in Alba Iulia). In urma ocuparii Ungariei de catre turci, in Transilvania a luat fiinta Principatul Transilvaniei, care a fost un stat autonom, dar partial supus Turciei. Alba Iulia a devenit capitala principatului. In anul 1599, Mihai Viteazul, domnitor al Munteniei (apoi si al Moldovei), ajutat de puterile europene antiotomane (Liga Sfanta), a ocupat Ardealul, preluand conducerea principatului in numele imparatului german (Habsburgic). Prin acesta, pentru un scurt timp, s-a realizat unirea celor trei principate romane. Ajungand in conflict cu generalul austriac Basta, mercenarii acestuia l-au ucis pe Mihai Viteazul in anul 1601. Au urmat apoi cativa ani de teroare habsburgica. O inflorire economica si culturala s-a realizat in perioada domniei lui Gabriel Bethlen, in timpul caruia a fost infiintat Colegiul Academic la Alba Iulia (mutat ulterior la Aiud) si tot el a asigurat tiparirea pentru prima data a Noului Testament in limba romana. Dupa extinderea imperiului habsburgic, si asupra Transilvaniei (1690), pentru consolidarea militara a lor, in anul 1715 a inceput construirea (fortificarea) cetatii actuale  in stil Vauban. Exploatarea feudala a populatiei a crescut si a provocat in anul 1784 rascoala taraneasca condusa de Horea, Closca si Crisan, care apoi a fost inabusita in sange. Exterminarea lui Horea a fost facuta chiar in Alba Iulia. In amintirea lui, la locul respectiv, ulterior, a fost ridicat un obelisc. In timpul razboiului de eliberare a Ungariei de sub jugul habsburgic  dupa revolutia din 15 martie 1848  populatia romaneasca din Muntii Apuseni, in urma promisiunilor primite de a li se satisface revendicarile nationale, condusa de Avram Iancu, a luptat de partea trupelor imparatesti impotriva armatei revolutionare maghiare. Politica de dezbinare a diferitelor nationalitati a dus la multa varsare de sange nevinovata si de asemenea inutila. Dupa infrangerea revolutiei maghiare (cu ajutorul trupelor tariste), romanii tot n-au obtinut drepturile promise. In anii 1870 a urmat o dezvoltare economica, care a avut influenta si asupra acestui tinut (de ex. construirea caii ferate Arad-Alba Iulia). Tot de Alba Iulia se leaga realizarea obiectivului luptei nationale a romanilor, prin hotararea Marii Adunari Nationale din 1 decembrie 1918, pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Tot aici a avut loc incoronarea regelui Ferdinand I, in anul 1922.

Municipiul Alba Iulia este resedinta judetului Alba, un centru administrativ, economic si cultural, cu 71.000 de locuitori (in 1992). De aici se ramifica soseaua DN74, ce asigura legatura spre Abrud, si mai departe, spre Brad sau spre Campeni, pe Valea Ampoiului. Cea mai insemnata unitate industriala este fabrica de ceramica. Centrul civic are majoritatea institutiilor administrative: prefectura, primaria, politia, posta centrala, bancile, sediile firmelor particulare, gara CFR, autogara etc. care se afla in orasul de jos, iar monumentele istorice, ca obiective turistice cu foarte putine exceptii, se gasesc in Cetate. Dintre monumentele istorice mai insemnate din Cetate amintim urmatoarele: Catedrala arhiepiscopala romano-catolica, construita in sec 13 in stil roman, apoi refacuta si largita in sec. 14 in stil gotic, iar si mai tarziu, si-au fost adaugate elemente in stilul renasterii si in stilul baroc. In catedrala se afla mormintele lui Ioan Corvin (de Hunedoara), al principelui Ioan Sigismund, al reginei Izabella si altor personalitati; Catedrala ortodoxa (din 1922), in care a fost incoronat regele Ferdinand I; Sala Unirii  unde a fost declarata unirea Ardealului cu Romania; cladirea Babilon (din 1888), in care se afla muzeul arheologic, istoric si etnografic; Biblioteca Batthyaneum (din 1719), una din cele mai renumite biblioteci din tara, cu renume european, cu foarte valoroase manuscrise religioase, codexuri foarte rare, si tot aici se pastreaza Palia de la Orastie, cea mai veche carte tiparita in limba romana; statuia lui Mihai Viteazul; portile Carol (superioara si inferioara) bogat ornamentate in stil baroc; obeliscul lui Horea, Closca si Crisan si altele.

Descrierea traseelor rutiere

Alba Iulia - Sard - Zlatna (36 km). Iesim din Alba Iulia spre nord-vest, pe DN74, trecand prin Micesti, dupa 8 km ajungem in Sard. De aici un drum se ramifica spre nord spre Ighiu, iar drumul principal coteste spre sud-vest si urmeaza cursul Ampoiului, spre amonte. Dupa 3 km se ajunge la confluenta Ampoitei, de unde, spre dreapta se vad Pietrele Ampoitei (rezervatie geologica), ca trei capite uriase. Pe valea Ampoitei urca un drum pietruit spre Lunca Ampoitei, pe care urca si traseul marcat cu cruce galbena, ce trece prin Cheia Ampoitei si care duce spre Lacul Ighiu. Urmand DN74, in continuare, atingem localitatile Tauti, apoi Metes. Intre acestea, spre sud, pe un varf ascutit, se afla ruinele unei cetati medievale. Din Metes se poate vizita, pe jos (in 2 ore), o mica cheie din Valea Albinei. Versantii muntilor, in mai multe locuri, sunt impodobiti cu formatiuni stancoase albe, din calcar, cum este si Piatra Corbului, imediat dupa Poiana Ampoiului, pe stanga (tot un obiectiv geologic ocrotit). Continuam pe sosea spre Zlatna, inaintea localitatii Presaca Ampoiului, trecem pe langa monumentul celor 700 de maghiari refugiati din Zlatna, ucisi in 24 oct. 1848. Dupa Presaca, ajungem in Fenes, de unde se poate urca pe un drum asfaltat de pe valea cu acelasi nume, circa 7 km, unde era proiectata construirea unui baraj, pentru un lac mare de acumulare. Tot aici se gasesc 2 turnuri imense de calcar, inalti de peste 70 m. De la capatul localitatii, o poteca ne conduce spre varful Dambau (1369 m), cel mai inalt punct al Muntilor Trascaului, de unde se deschide o panorama formidabila. Soseaua DN74, dupa inca 7 km ajunge in centrul orasului Zlatna, vechiul centru minier al aurului. Pe vremea romanilor, aici, in Ampelum a avut sediul procuratorul aurului, care a dirijat mineritul si transportul aurului.

           Alba Iulia - Teius - Aiud. Din directia sud, fie ca venim din Alba Iulia, fie dinspre Blaj, trecem prin oraselul Teius, important nod de cale ferata si de cai rutiere. De la Teius pana la Aiud avem de parcurs 11 km. La 5 km se ramifica spre stanga drumul comunal spre Garbova de Jos, dupa care, trecand peste Dealul Cocosului, coboram spre Aiud.

Teius - Geoagiu de Sus - Cabana Ramet (19 km). Oraselul Teius  cu 10.000 de locuitori  este un nod de circulatie atat rutier, cat si feroviar. Numele lui in limba germana (Dreikircher = trei biserici) indica ca are trei biserici ca monumente istorice. Cea mai veche (din sec.13) este cea reformata, construita in stil roman, apoi cronologic urmeaza cea romano-catolica, construita de Ioan Corvin in sec.14 in stil gotic, si biserica ortodoxa, construita in sec. 16. Traseul porneste din centrul localitatii, unde o tabla indicatoare arata spre vest, spre manastirea Ramet. Drumul asfaltat trece prin localitatea Stremt, si dupa 8 km, ajunge in satul Geoagiu de Sus, unde se afla o biserica ortodoxa din sec. 16, intemeiata de Radu de la Afumati, care a infiintat tot acolo si un episcopat. Dupa iesirea din sat incepe peisajul montan. Parcurgand inca 10 km, ajungem la renumita Manastire Ramet, ce se afla intr-o zona atat de pitoreasca, incat nici nu se poate imagina una mai frumoasa. (Bineinteles numai cui ii place un peisaj montan stancos). Manastirea, unde traieste si lucreaza peste o suta de calugarite, are o biserica veche, construita inca din sec.15. In ultimele decenii, manastirea este in continua dezvoltare, construind mai multe cladiri, in care au amenajat ateliere de tesut manual covoare, de broderie si alte anexe gospodaresti si camine. Merita neaparat sa fie vizitata atat curtea manastirii, bisericile, cat si atelierul de covoare, unde eventual se poate si cumpara unele produse mai mici, dar foarte frumoase. Din pacate drumul este asfaltat numai pana aici. Continuam pe drum pietruit, si dupa 1,5 km, ajungem la Cabana Ramet, unde putem fi cazati, atat in camerele cabanei, cat si in casutele din lemn de pe langa cabana. Aici functioneaza si un bufet. Pana aici se poate veni si cu autobuse, iar in continuare pe vale in sus, inca 2,5 km, numai cu autoturisme sau pe jos, pana la cea mai salbatica cheie din M-tii Trascaului (Cheile Rametului). De langa manastire, mai nou se poate urca cu autoturisme pana la comuna Ramet, aflata pe drumul comunal Aiud-Mogos, deasupra manastirii. Descrierea Cheilor Rametului o vom face la prezentarea traseelor marcate.

Galda de Jos - Intregalde (25 km). La 3 km sud de Teius, de pe soseaua E81 se ramifica spre vest un drum asfaltat, pe care, dupa 1,5 km, urmeaza comuna Galda de Jos. In centrul comunei este o biserica veche si o statie de benzina. La 3 km de la sosea, se afla ramificatia drumului spre Cricau, Ighiu (spre stanga). Continuam drumul spre nord-vest, trecem prin Mesentea, dupa care urmeaza satul Benic. De aici, un drum spre nord, duce in satul Cetea, de unde, pe jos, urmand un marcaj cu triunghi rosu spre vest, se poate ajunge la ”Baile Romane” si apoi pe Piatra Cetii. De la Benic, continuand drumul tot spre nord-vest, pe Valea Galdei, urmeaza Galda de Sus. La 3 km de aceasta, urmeaza Cheile Galzii, scurta si foarte ingusta, dupa care trecem prin satul Poiana Galzii, de unde se vede deja nu numai creasta Piatra Cetii, pe dreapta, dar si Piatra Bulzului, de pe stanga drumului. La 3 km de la Poiana Galzii, trecand de muchia Piatra Bulzului, pe o vale ingusta, urca spre sud marcajul cu banda rosie spre Piatra Craivei, marcaj, care coboara din spre Piatra Cetii, mai spre vest, la circa un km. Cu putin mai departe se termina asfaltul si continuam drumul pe un drum de macadam. Dupa cateva minute, zarim tabla indicatoare care ne arata ca urmeaza Cheile Intregaldei. Pe partea dreapta a drumului putem admira mai ales pereti si formatiuni stancoase foarte aspectuoase. La catunul Modolesti, unde iesim din chei, coboara marcajele din spre nord: triunghiul rosu de pe Piatra Cetii si triunghiul albastru din Cheile Rametului. Dupa inca 2 km urmeaza comuna Intregalde, unde exista o cabana turistica foarte frumoasa, dar care din pacate, de 12-13 ani, sta inchisa. Continuand drumul, dupa 1,5 km ajungem la o bifurcatie. Drumul din dreapta, prin localitatile Ivanis si Ghioncani, duce la Mogos ( pana unde circula si autobus din Alba Iulia), iar cel din stanga duce la Necrilesti si Sfarcea, prin Cheia Galditei, iar din Necrilesti, pe jos, se poate urca pe platoul carstic Ciumerna si mai departe la Iezerul Ighiu.

Galda de Jos - Cricau - Ighiu - Iezerul Ighiu (16 km). Acest vechi drum, sub poalele muntilor (pana la Alba Iulia), in epoca romanilor, a fost numit drumul vinurilor (Via Magna). Urmand acest drum spre vest, dupa 1,5 km se ramifica un drum pietruit spre Tibru, iar dupa inca 2 km se ajunge la Cricau, o veche asezare viticola. Comuna se intinde lung pe valea cu acelasi nume, marginita pe ambele parti de vii. De pe drumul forestier, ce urca pe vale, pe o poteca se poate urca pe Piatra Craivei. Drumul asfaltat din Cricau continua spre sud-vest, si dupa 1,5 km, trece prin satul Craiva. Aceasta asezare pana in anii 1980 a fost cu 3 km mai sus, pe valea cu acelasi nume. Pe vechiul loc a ramas numai vechea biserica si doar 3-4 casute. Drumul asfaltat, dupa 3 km, ajunge in Bucerdea Vinoasa, unde si numele asezarii indica vechea preocupare a localnicilor. Din capatul superior al satului, in 2 ore se poate urca pe jos pe Piatra Craivei. Dupa 10 km din Galdea de Jos, drumul asfaltat ajunge la Ighiu. Tot aici se mai poate ajunge si din Alba Iulia, prin Micesti si Sard. Din Ighiu, un drum spre nord-vest duce la Telna, la o alta asezare viticola, unde este si o renumita pivnita de vinuri, chiar din trecut (Teleki). Din Ighiu, pe un alt drum, de pe Valea Ighiel, prin satul Ighel se poate ajunge (dupa 16 km) la frumosul Lac (Iezer) Ighiu. Drumul este asfaltat numai pana in Ighiel. Lacul si imprejurimile lui, cu o padure de fag curat (360 ha.) este o arie protejata. In apa lacului traiesc pastravi, iar in paduri, cerbi. Aici conduc si marcaje turistice. De la Ighiu, continua spre sud-est si dupa 3 km ajunge in Sard, la capatul caruia intalneste drumul DN74.

            Aiud - Cabana Sloboda - Ramet - Bradesti. Din centrul orasului pornim spre vest, pe drumul care duce la Buru. Trecem prin partea nord-vestica a orasului, care pana nu demult era o localitate de sine statatoare, sub denumirea de Aiudul de Sus, care in prezent apartine de Aiud. Aproape de capatul localitatii, un indicator ne atrage atentia la derivarea drumului judetean spre Ramet-Abrud. La 2 km de oras, ajungem la liziera Padurii Orasului sau Slobodei. Aici, la o curba accentuata la dreapta, o sageata indica popasul Izvorul de Aur, aflat la cateva sute de metri, langa un mic lac artificial. Drumul continua in padure si, dupa 5 km, ajungem la Cabana Sloboda, cu cateva casute de camping, un loc de agrement al aiudenilor. Din pacate, drumul este asfaltat numai pana aici. In continuare, drumul pietruit urca vertiginos, prin serpentine lungi, si, dupa 4-5 km, atinge o altitudine de 750 m. Dupa iesirea drumului din padure, urcand in continuare, ajunge pe o creasta care este principala cumpana a apelor intre bazinele hidrografice ale Muresului si Ariesului. Drumul pe creasta ne asigura o larga si splendida priveliste, putand zari culmile Piatra Cetii, Piatra Craivei, Cheile Rametului si multe alte zone din Muntii Trascaului, si chiar din alti munti invecinati. Drumul trece pe la marginea superioara a comunei Ramet, de unde avem drum de acces catre Valea Manastirii, pe urma ocoleste muchia stancoasa a Varfului Plesii (1250m) si, ramanand la o altitudine intre 900-1000m, trece deasupra obarsiilor vailor Uzei si Inzelului, apoi strabate satul Bradesti, dupa care continua spre Mogos si Abrud.

            Cluj-Turda-Aiud. Acest traseu patrunde in zona dinspre nord pe soseaua E81 (DN1). Parasind municipiul Turda, dupa 7 km soseaua modernizata          coboara in bazinul hidrografic al Muresului. Trecand pe langa ramificatiile ce duc spre satele Stejeris, Mahaceni si Dumbrava, la 20 km de Turda intram in Unirea. Prima atestare documentara a localitatii dateaza din 1291. aici se ramifica spre stanga soseaua care duce la Ocna Mures, renumita pentru exploatarile de sare si mai nou pentru Uzina Chimica. Dupa Unirea, la 5 km urmeaza satul Inoc. Dupa inca 2 km ajungem la Decea. Comuna este cunoscuta in urma descoperirilor arheologice, obiecte neolitice de mare valoare, constand din unelte, bijuterii, arme, obiecte de cult etc, determinand un tip de cultura denumita „cultura Decea Muresului”. In evul mediu, sarea extrasa la Turda a fost transportata cu carutele pana aici, unde s-a incarcat pe plute, cu care a fost transportata pe Mures pana la Seghedin, pentru desfacere in centrul Europei. Dupa ce am parasit comuna Decea, la 2 km urmeaza ramificatia spre satul Ormenis. Urmand soseaua de-a lungul Muresului, dupa inca 4 km ajungem in dreptul comunei Miraslau. Numele localitatii se trage din prenumele Miroslav, de origine slava. Pe teritoriul comunei s-au descoperit urmele epocii romane. Prima atestare documentara dateaza din 1219 cu denumirea Myroslau. Colinele inconjuratoare sunt acoperite de plantatii de vita de vie si de livezi. Comuna este cunoscuta si in istorie, ca locul in care Mihai Viteazul a purtat o batalie impotriva generalului austriac Basta, in anul 1600. Cu toate ca Mihai avea o pozitie strategica mai buna, generalul Basta a simulat o retragere, ceea ce l-a determinat pe voievod sa inceapa urmarirea austriecilor, parasind pozitiile avantajoase. Fiind atacat din flancuri, a fost nevoit sa cedeze terenul, trecand Muresul. Lupta de la 18 septembrie 1600 a fost imortalizata printr-un monument in forma de obelisc, situat in stanga soselei, iar pe partea dreapta a soselei se afla un alt monument in amintirea celor cazuti in septembrie 1944 in al II-lea razboi mondial. Imediat dupa ramificatia spre Miraslau, urmeaza o noua ramificatie, tot in dreapta, in directia satului Lopadea Veche. De aici, dupa 5 km, ajungem in Aiud. La intrarea in oras, pe stanga, se afla o statie de benzina, iar dupa 1 km, deja in oras, gasim o alta benzinarie, pe partea dreapta.

            Valea Ariesului - Buru - Rimetea - Aiud. Din soseaua nationala DN75, la Buru (21 km de la Turda), se ramifica spre sud drumul interjudetean 107M de o calitate inferioara, care asigura o legatura mai scurta intre valea Ariesului si Valea Muresului, prin depresiunea Trascaului la numai 33 km distanta. Drumul la iesirea din Buru urca pe valea Trascaului, unde dupa 4 km apare coltul stancos, impozant al Pietrii Secuiului (1119m). Trecem pe langa o manastire recent construita, apoi dupa cateva case de odihna, apare un hotel turistic si dupa inca 2 km intram in comuna Rimetea. Localitatea in evul mediu (secolele XIV-XVII) a avut titlul de oras, ca centru de prelucrare a fierului. Rimetea, datorita pastrarii nealterate a unei bune parti a caselor in stil initial, multisecular, a fost inclusa recent in evidenta Patrimoniului Mondial. Peisajul care inconjoara depresiunea este de o frumusete de exceptie: spre stanga (spre est), masivul calcaros Coltii Trascaului si Piatra Secuiului, iar spre vest, versantii impaduriti ai dealului Baiesilor, a Padurii Oprita, muchia stancoasa a Ardascheii, iar spre sud poarta stancoasa a Cheii Aiudului (sau Poienii). Intre acesti munti se intinde in directia nord-sud Depresiunea Trascaului, de 2 km latime si 11 km lungime. Dupa Rametea, la 3,5 km, urmeaza satul Coltesti, de unde, spre dreapta, pe o culme stancoasa, se pot vedea ruinele cetatii medievale a familiei Thorockai (vicevoievod al Transilvaniei), cetate care a rezistat mai multor atacuri otomane si care a fost distrusa in cele din urma in 1704 de trupele austriece. In centrul satului, langa biserica unitariana, se afla casa unde s-a nascut savantul Samuil Brassai. Continuand drumul spre sud, la 3 km de Coltesti, se bifurca drumul de acces spre satul Izvoarele. Dupa inca 1 km, urmeaza satul Valisoara, dupa care, la 2 km, incepe defileul Cheii Aiudului (sau Poienii), unde se afla o cabana in constructie si un mic camping (popasul turistic Cheile Aiudului). Iesind din stramtoarea stancoasa, urmeaza localitatea Poiana Aiudului, unde valea Rachisului din stanga, si valea Inzelului din dreapta isi varsa apele in valea Aiudului (care pana aici a avut denumirea Paraul Coltestilor, si mai in amonte Silos). In continuare, drumul trece pe langa o cariera de calcar si dupa 2 km ajunge in Livezile, apoi dupa 3 km urmeaza Magina, dupa care la inca 3 km ajungem in Aiud.

           

            Buru - Lunca Ariesului - Salciua. Daca din Turda urcam pe Valea Ariesului, pe soseaua DN75, dupa 20 km ajungem la ramificatia drumului spre Aiud, prin Rametea si Cheile Poienii (sau Aiudului). Dupa inca 1 km ajungem la o alta ramificatie, spre Baisoara - Luna de Sus (pe Valea Ierii). Continuand pe sosea (DN75), dupa 6,5 km trecem prin Lungesti, iar dupa inca 4,5 km ajungem in dreptul satului Vidolm. La 3 km de aici, urmeaza ramificatia drumului secundar spre Ocolis, pe care putem ajunge in Cheile Runcului si mai departe la Scarita-Belioara (rezervatie botanica si peisagistica). Dupa alti 4,5 km ajungem la Lunca (sau Lunca Ariesului, sau, mai demult, Lunca Larga). In continuare, la 2 km urmeaza ramificatia, tot spre dreapta, spre Posaga si Posaga de Sus. Acest drum este cel mai folosit spre Scarita-Belioara, si, mergand pe acest drum, putem vizita si o manastire construita din lemn. Continuand pe sosea, la 2,5 km de la ultima ramificatie, unde soseaua trece peste calea ferata ingusta, la stanga, pe versantul opus, se zareste o frumoasa cascada, a carei apa provine din izvoarele carstice de la Sipote. Soseaua care pana aici a avut o directie generala spre sud, de aici urmeaza directia spre vest, iar peretii de calcar ai Bedeleului se continua spre sud. dupa circa 2 km de la aceasta cotitura, aproape de marginea comunei Salciua, pe partea dreapta se afla un loc de parcare, in dreptul careia o punte suspendata asigura trecerea pietonala peste Aries. Daca vrem sa vizitam pestera Huda lui Papara, se poate ajunge cu autobuze numai pana in acest loc, iar mai departe, pe jos, pe marcajul cruce albastra, trecand peste aceasta punte. Cu autoturisme, mai ales pe timp uscat, putem apropia pestera la cateva sute de metri (pana la o manastire recent construita), ocolind prin Salciua si urcand pe Valea Morilor.

Descrierea traseelor turistice marcate

Cabana Ramet - Piatra Cetii - Piatra Craivei - Platoul Ciumarna.

Marcaj: banda rosie; lungime: 28 km; diferenta de nivel:1550 m ; timp de mers: 11-12 ore.

Traseul acesta este o portiune a asa-numitei Magistrala Apusenilor, care, la randul ei, face parte din unul dintre traseele europene. La noi in tara, trece peste M-tii Bihor, Vladeasa si peste intreaga lungime a Muntilor Trascau. De la cabana Ramet, marcajul coboara pe drumul carosabil circa 700 m, si dupa o muchie stancoasa, urca pe un drum de care spre dreapta-inainte (intre case), care suie spre catunul Fata Pietrii. Drumul, cam abrupt, urca pana pe creasta Prisecii, apoi coboara in Valea Cetii. Pe aceasta vale, in amonte, la circa 600 m se afla Cheia Tecsestilor. Marcajul traverseaza valea si urca printre casele catunului Raicani, pana in saua Dostina (890 m), aflata la est de varful Piatra Cetii. Aici intersectam marcajul triunghi rosu (traseul nr.3), ce urca din Cetea si merge spre Intregalde. Daca avem timp si energie, putem escalada Piatra Cetii (1233m) cam intr-o ora, de unde avem o priveliste cuprinzatoare, care rasplateste efortul depus. Marcajul traseului nostru insa coboara spre sud, pe un bot de deal, pana in Valea Galdei, in aval de Cheile Intregalde. Ajungand pe drumul carosabil, il urmam pe acesta spre stanga, in aval, cam 1 km, si dupa al doilea pod, traversam paraul pe o punte (cioplita dintr-un trunchi de copac) si urcam pe prima vale laterala spre sud, pe un drum de tractor, pana in creasta, intre Piatra Bulzului si Dealul Tibrului. De aici se vede foarte bine atat Piatra Cetii cat si Piatra Craivei. In continuare, pe teren deschis, ocolim spre sud-vest obarsia Vaii Tibrului, apoi coboram in Valea Cricaului, unde traversam un drum forestier, ca apoi sa urcam pe Piatra Craivei (1078 m). La nord-nord-est de varf, se gasesc ruinele unei cetati medievale, care la randul ei, a fost construita pe ruinele unei cetati dacice, probabil Apoulon. Dupa ce admiram privelistea larga de pe varf, urmam marcajul spre vest si ocolind Vf. Fabian spre sud, pe creasta deschisa ajungem sub Vf. Sfredelasu (1133 m), pe care il ocolim tot spre sud. Dupa acest varf, banda rosie o ia spre vest, ocoleste obarsiile vaii Bucerdei, continua pe fanete, apoi traverseaza o padure de foioase. In continuare trece peste o sa, si ajunge sub varful Hurmurilor, de unde, pastrand nivelul, avansam spre vest si ajungem pe Poiana Ascunsa. Traversam poiana, apoi o padure spre vest, ajungem pe poiana platoului carstic Ciumerna, cu un relief haotic, cu multe doline si cateva uvale (depresiuni) si cu un ponor. Pe acest platou mai intai traversam marcajul cu cruce galbena, ce vine din valea Galditei si coboara spre Lacul Iezer (Ighiu) si apoi spre valea Ampoitei.

Cabana Ramet - Intregalde - Lacul Ighiu - Valea Ampoitei.

Marcaj: cruce galbena; lungime: 40 km, diferenta de nivel:1250 m; timp de mers: 15 ore.

Traseul este indicat de a fi parcurs in doua zile, cu innoptare la Intregalde. De la cabana, marcajul porneste pe drumul carosabil in amonte, impreuna cu marcajele triunghi albastru si cruce albastra, iar de la capatul drumului carosabil urca pe stanga (spre sud), pe un bot de deal, pe un drum de care, ce duce la Tecsesti. De aici, traseul urca tot spre sud, pana in saua dintre Piatra Cetii si Muntele Cetii, unde se intersecteaza cu marcajul triunghi rosu (traseul nr. 3), dupa care coboara in Valea Galdei, pe drumul carosabil, la doi km de inceputul Cheilor Intregalde. Traseul in continuare urmareste acest drum spre vest (spre dreapta), trece prin frumoasa cheie si dupa circa o ora ajunge in comuna Intregalde. Traseul (deocamdata slab marcat), de la Intregalde, continua pe drumul carosabil in amonte (spre sud-vest) pana la bifurcatia drumului auto, de unde marcajul vechi continua pe un drum de care, intre cele doua drumuri carosabile, insa noi propunem continuarea traseului pe drumul din stanga, pe Valea Galditei, ca asa avem ocazia sa trecem si prin scurta Cheia Galditei. La 700 m de la bifurcatie, ajungem la confluenta Paraul Turcului, in dreptul caruia trece marcajul triunghi rosu spre Piatra Craivei. Urmand traseul nostru, ramanem pe drumul carosabil, care duce spre Necrilesti si apoi spre Sfarcea. Din satul Necrilesti urcam in directia generala sud vest. Aceasta o putem realiza in doua variante. O varianta este urcarea pe un drum de tractor, inca de la inceputul satului, spre sud-est, care dupa doi km ne scoate in Poiana Ascunsa, unde apucam un marcaj vechi cu banda rosie, ce ne conduce spre vest, pe Platoul Ciumerna. Cealalta varianta este de a urca pe un drum forestier, ce incepe din capatul superior al satului in directie est-sud-est, si apoi dupa un km de pe aceasta sa trecem pe o poteca ce urca spre sud-vest, care ne scoate pe platou, sub varful Piatra Arsa. Acolo intersectam marcajul banda rosie al traseului nr. 1, apoi traversand platoul carstic Ciumerna, spre sud  intre doline si lapiezuri  urmam o vale, ce ne duce pana la frumosul lac Iezerul Ighiu. Pe langa lac urcam spre sud pe langa o vale mica, pana in Varful Prislopului (1032 m). De aici coborand spre sud-est, apoi spre sud, ajungem in Lunca Ampoitei. In continuare, deja pe drum carosabil, coboram prin Cheile Ampoitei si dupa 11 km ajungem pe soseaua DN74 (Alba Iulia - Zlatna).

Cabana Ramet - Cheile Rametului - Intregalde.

Marcaj: triunghi albastru; lungime: 14 km; dif. de nivel: 460 m; timp de mers: 5-5,5 ore.

Portiunea traseului care trece prin chei este foarte dificila, grea, deci se recomanda numai celor antrenati si obisnuiti si cu catararile pe stanci. De la cabana, marcajul urmareste drumul carosabil spre dreapta, in amonte, impreuna cu marcajele cruce albastra si cruce galbena. Pe o distanta de 2,5 km, drumul trece printre cateva case taranesti si o multime (circa 80) de cabane particulare, unele chiar vile. La capatul drumului carosabil (numai pentru autoturisme), marcajul cu cruce galbena urca spre stanga, pe un bot de deal, si peste Muntele Cetii duce la Intregalde. Celelalte doua marcaje continua pe un drum de care, apoi pe poteca, iar dupa 200-300 m, incepe stramtoarea Cheii si nu mai ramane loc nici pentru o poteca. Urmeaza doua portiuni de cate 10 m, unde, numai tinandu-ne de un cablu de otel, putem inainta, sau trecand prin apa. Pe aceasta portiune traseul nostru cu triunghi albastru  continua pe malul opus, incepand cu o catarare in sus. La inceput, o tabla ne avertizeaza ca traseul este periculos si este indicat numai turistilor experimentati, obisnuiti si cu catarari pe stanci si ne atrage atentia sa nu calcam pe iarba uscata, deoarece se aluneca. Marcajul conduce pe versantul stancos al cheii, circa 1200 m, urcand pe alocuri si la 100 m deasupra paraului, apoi coboara din nou pe malul apei, intalnind din nou marcajul cruce albastra, care a urmat cursul paraului, pe care se poate parcurge, numai pe timp de vara in costum de baie, trecand prin apa, in mai multe locuri pana la brau. In continuare, cele doua marcaje dupa 500 m ajung la fostul catun Cheia. Aici se gasesc cateva casute parasite si o mica biserica din lemn. De aici marcajul cruce albastra urca spre nord, spre Bradesti si apoi duce la Huda lui Papara de langa Salciua. Marcajul nostru traverseaza paraul si urca spre sud, apoi, urmand paraul Ivascanilor, trece prin satucul Dealu Geoagiului, si pe urma coboara prin Modolesti la Intregalde.

 17

            Cabana Cheile Ramet - Defileul Cheile Ramet - Cheile Intregalde.

            Marcaj: triunghi albastru; lungimea: 15 km; diferenta de nivel: 360m; timp de mers: 5,5 ore.

            Traseul porneste de la cabana Ramet, impreuna cu traseul nr.13 (cruce albastra), amonte pe firul vaii, pe drumul carosabil printre numeroasele casute de odihna, cale de 2500m. La capatul drumului continua un drumeag de carute spre chei, care se transforma in poteca. Dupa ce incepe portiunea asigurata cu cabluri, poteca cu marcaj triunghi albastru traverseaza pe malul stang si incepe urcusul deasupra peretilor stancosi ai cheii. O placa metalica avertizeaza turistii asupra dificultatilor traseului si recomanda accesul numai pe timp uscat si cu echipament corespunzator, cu curaj si o buna conditie fizica.

            Intr-adevar, traseul este dificil, pe alocuri sunt cabluri de asigurare, dar s-ar mai putea face unele imbunatatiri. Lungimea traseului deasupra defileului este de circa 1200-1400 m, dupa care se coboara in vale, inainte de catunul Cheia (durata 70-80 minute). Spectaculozitatea asigurata de traseu merita efortul depus. Dupa ce marcajele se despart, traseul nr.13 urcand spre Bradesti, traseul nostru traverseaza prima data paraul Bradestilor, apoi paraul principal (valea Geoagiului) pe o punte, si urca vertiginos urmand o poteca peste un bot de deal, unde, de la niste case, pe drum de care, ajunge in valea Ivascanilor (Pravului), care la randul ei si-a format o cheie epigenetica, Cheile Pravului, de o rara salbaticie, pe o lungime de 200m, pe care drumul o ocoleste pe deasupra. In continuare traseul trece prin catunul Botani, apoi prin Dealul Geoagiului, traverseaza creasta si coboara in valea Intregalde.

Cetea - Piatra Cetii - Cheile Intregalde.

Marcaj: triunghi rosu; lungime: 15 km; diferenta de nivel: 800 m; timp de mers:5,5-6 ore.

Din satul Benic, de pe ruta carosabila Galda de Jos - Intregalde  spre nord, dupa 4 km se ajunge in localitatea Cetea. Pana la capatul din sus al satului se poate ajunge cu autoturisme, dar mai departe, numai pe jos. Urmand un drum de care, pe Valea Cetii in sus, la 1,5 km de la ultimele case se afla mica Cheia Cetii. Aici o cascada inalta de 5 m, a format o marmita de circa 3 m in diametru, denumita “Baile Romane”. Dupa circa 2 km, marcajul paraseste valea Cetii si urca spre vest, spre Piatra Cetii. La baza varfului, in Saua Dostina intersecteaza marcajul banda rosie a traseului nr 1, apoi urca pieptis pana in varf (1233 m), de unde avem o priveliste larga de jur imprejur. In continuare, marcajul trece prin saua deasupra satului Tecsesti, unde intersecteaza marcajul cruce galbena (Cabana Ramet - Intregalde). Mai departe, traseul urca spre sud-vest, pe platoul carstic al Muntilor Cetii. Aici, unde relieful pare haotic, cu o multime de doline, este necesara o atentie mai mare in orientare de a gasi continuarea traseului. Din mijlocul platoului, ocolim spre nord culmea vestica, apoi cotim spre sud-vest si pe un bot de deal coboram la Modolesi la capatul superior al Cheii Intregalde.

           

            Rametea - Platoul Bedeleu - Cheile Rametului.

            Marcaj: banda rosie; lungime: 27,6 km; diferenta de nivel: 950m; timp de mers: 8-9 ore.

            Traseul nr.7 marcaj banda rosie soseste pe teritoriul judetului Alba din directia Cheile Turzii - Moldovenesti, coborand de pe Piatra Secuiului pe paraul Cetatii si intra in comuna Rimetea pe latura nordica, ajungand pe soseaua DJ107M, ce vine dinspre Buru. Pe strada principala, marcajul ajunge in centrul civic, unde un panou indruma spre iesirea de la izvoarele cu bazine, spre Varful Pacii. Iesind din Rimetea, urcam spre padurea care inconjoara creasta calcaroasa al carei varf (Ardascheia, 1259m) directioneaza drumul nostru; urcam la izvorul Rimetea si, pe curba de nivel, ajungem intr-o jumatate de ora intr-o sa de unde drumul marcat coboara in valea Paraul Muntelui, spre sud (vechiul drum urca spre piciorul stancos al Ardascheii, cu anumite dificultati, atat la urcare, cat si la cobora

re), unde pe drumul din vale intalnim marcajul cruce albastra (traseul nr.8), ce vine din Coltesti si merge spre Vidolm; cele doua trasee merg impreuna, pe vale in sus, circa 660m, pana intr-o poiana mare la confluenta cu 3 valcele cu apa. Traseul cu crucea albastra coteste spre dreapta, nord-vest, urcand spre saua dintre Ardasheia si Varful Ugerului. Banda rosie coteste spre sud-vest pe drumul cel mai umblat si intra in padure ocolind dealul Merilor Mici (1206m).

            Dupa 40-45 minute de mers destul de obositor, ajungem intr-o sa de unde se deschide sub noi Valea Silosului, la al carui izvor ajungem cotind la dreapta din sa, pe curba de nivel. Aici se intalnesc cele doua trasee marcate: banda rosie si banda albastra (traseul nr.9). drumeagul urca circa 300m pana in saua dintre Varful Cornului si Dealul Ciresului (1155m), de unde coboram spre apus printr-o valcea lata de circa 1 km, la un izvor cu adapatori. Suntem pe platoul carstic al Bedeleului, intre numeroase dealuri, doline si o padure spre vest care inchide orizontul. Mai coboram putin pana la un saivan mare, de unde drumul marcat face o cotitura spre stanga (sud), si urca pe o alta vale larga, pe marginea unor doline. Dupa 10 minute de mers, din dreapta (in dreptul unei case mici de piatra) ni se ataseaza traseul nr.10, cu semn cruce rosie, ce urca din Salciua la pestera Poarta Zmeilor, si care ne va insoti putin, pana la un izvor, unde marcajele se despart. Pana la instalarea unui indicator durabil, punctul de ramificare este un izvor captat cu adapatoare, de unde traseul crucea rosie traverseaza cumpana apelor spre sud si coboara in Valea Pietrii, spre satul Izvoarele. Poteca cu semnele banda rosie si albastra urca pe o fasie de pasune intre paduri, pana la cumpana Vaii Bedeleului. Drumul urca si coboara intre doline, pana ajunge in depresiunea transversala dintre Varful Bedeleu si Varful Prislop, numit La Rogoaze, unde gasim o alta casa

 din piatra a ciurdasilor din Izvoarele. La 200m spre este, de sub o cruce de piatra izvoraste paraul Bedeleu, afluent al Inzelului.

            Aici, vechiul drum se bifurca. Deoarece zona, in ultimii 15 ani, a fost napadita de paduri, conducerea marcajului banda rosie spre Varful Sternina si Piatra Butanului a devenit inaccesibila; s-a hotarat evitarea acestor portiuni si refacerea marcajului banda rosie astfel: de la casuta de piatra, ambele trasee, banda rosie si albastra, continua in amonte, pe valea Rogoazelor, circa 600m spre vest, apoi, intre 4-5 doline grupate, urca spre sud-vest, pe Dealu Mare, coasta vestica a Prislopului, unde, prin poieni si fasii de padure, coboara spre Valea Poienii. Dupa circa 2 km de mers, la iesirea dintr-o padure, cele doua marcaje se despart: traseul nr.9 continua sa coboare spre ponorul Vanatare, unde va intalni traseul nr.13 (cruce albastra) la o troita, iar traseul nr.7 (banda rosie) coteste la stanga spre est si urca in saua dintre Varful Prislop si Varful Secuiului. Iesit in sa (1155m), incepe coborarea spre Valea Dragoiului, dar in scurt timp drumul se bifurca. Marcajul continua pe un drum de care mai umblat, pe curba de nivel, intrand in padure, si inconjoara dinspre sud si est Varful Secuiului. Dupa 3,3 km, drumul coboara spre saua dintre Secu si Varful Geamanul, la altitudinea de 990m, deasupra catunului Intre Munti, ocoleste catunul si, pe drumul de sub padure, ocoleste si Varful Geamanul, pana la catunul Floresti, unde ajungem intr-o jumatate de ora. Din Floresti se zareste panglica soselei ce vine de la Aiud spre Abrud (DJ107J), unde ajungem in 20 de minute dupa ce am depasit valcelele Trascaului si Marcului.

            Din sa (care este cumpana dintre Valea Inzelului si Valea Uzei), marcajul coboara spre dreapta pe o poteca, care mai jos, intre gospodarii razlete, se transforma in drum de care; coboara prin Valea Uzei, la Cabana Ramet (2,7 km - 1 ora). Cei care doresc sa continue traseul nr.7, traverseaza valea Rametului in dreptul cabanei si coboara pe drumul pietruit circa 1 km, pana la grupul de case de dupa scurta Cheie a Manastirii. Marcajul incepe urcusul intre 3-4 case spre dreapta, ghidat de un stalp indicator si o sageata. Prin poieni si fasii de padure, dupa un urcus sustinut, ajungem la primele gospodarii ale catunului Fata Pietrii. Marcajul continua pe un drum pe curba de nivel, dar dupa o fantana, traverseaza

 pe alt drum situat mai sus cu 60-80m la alt rand de case. Acest drum descrie un semicerc larg prin paraiasul Florii si iese pe creasta Dealului Florilor deasupra, la ultima casa. De aici, pe coama dealului, coteste la dreapta si urca pe linia stalpilor de curent, pana ce depaseste cumpana Vaii Cetatii, apoi, dupa 1 km, ocolind spre stanga Prisaca Geoagiului, ajunge in catunul Raicani, de pe Valea Cetii. Pe vale in sus se gasesc Cheile Tecsestilor, iar in jos, la 5 km, se afla Cheile Cetii, cu cascadele zise „Baile Romane”.

 0         Salciua - Huda lui Papara - Bradesti - Cheile Rametului

            Marcaj: cruce albastra; lungime: 22 km; diferenta de nivel: 570m; timp de mers: 7-8 ore.

            Traseul porneste de la puntea suspendata, la est de Salciua, de unde porneste si traseul nr.10. Traversand Ariesul, poteca ne conduce la drumul comunal prin care trecem printre casele catunului Valea Morilor, urmand marcajul turistic cruce albastra. Traseul nr.10 (cruce rosie) se desprinde de noi spre stanga (est) chiar la intrarea in catun. Drumul nostru, in curs de modernizare, urca pe Valea Morilor spre catunul Sub Piatra (3,5 km), unde, de la construirea noii manastiri de maici, langa vechea biserica datand din 1797, s-au construit numeroase case de odihna.

            Ajunsi la capatul drumului auto, in fata noastra se inalta portalul inalt de 35m al Hudei lui Papara, de unde paraul Poienii iese zgomotos. Intrucat vizitarea pesterii de 2200m lungime necesita echipament speologic si ghid experimentat, nu dam descrierea detaliata a pesterii, ci, dupa ce am revenit de sub poarta de iesire, traversam valea pe o punte dintr-un trunchi de copac si regasim marcajul, care urmeaza drumul de care, iar dupa 20 de minute ne scoate in creasta despartitoare de Ponorul Vanatare, la o troita. Spre est, pe o poteca de coasta, se desprinde traseul nr.9 (banda albastra), care va urca pe sub Varful Prislop (versantul apusean), pana la Rogoaze, platoul Bedeleului, si va cobori in Coltesti, prin valea Silosului, pe sub cetate.

            Daca dorim sa vizitam ponorul, unde sunt inghitite paraiele Valea Seaca, Valea Caselor si Valea Poienii, ce vor iesi din pestera Huda lui Papara, trecem printre grajduri pe o poteca ce coboara circa 60m si, in jumatate de ora, ajungem la pestera Dalbina, unde paraiele dispar. Dupa un urcus obositor, revenim in drumul de creasta si urmam marcajul cruce albastra pe drumul de care ce ocoleste in semicerc ponorul Vanatare; acesta traverseaza o fasie de padure si urca lin prin Valea Poienii, printre gospodarii si agroterase, cale de 5 km, pana iesim in soseaua de creasta (DJ107J), in catunul Bradesti, in fata bisericii, la altitudinea de 985m. Marcajul traverseaza soseaua si incepe coborarea spre Cheia, pe valea Bradestilor, pe un drumeag, apoi pe o poteca care traverseaza o padure de fag. Dupa un sfert de ora, ajungem la paraul Geogel, confluent al Vaii Bradesti, pe care il traversam de cateva ori pana ajungem la catunul Cheia, compus din 5-6 case, mai mult parasite. La confluenta vaii cu Paraul Ramet, valea coteste in directia est-sud-est spre Cheile Rametului. Aici se desprinde traseul marcat nr.14 (triunghi albastru) si urca spre sud la Intregalde.

            Traseul nr.13 (cruce albastra) continua pe firul vaii circa 1 km, inconjurat de pereti stancosi, apoi poteca se sfarseste si marcajul se poate urmari numai trecand prin apa circa 350-400 de m, cand pana la genunchi, cand pana la brau. Aceasta portiune este cea mai dura, cea mai salbatica parte a traseului (implicit printre traseele marcate mai cunoscute din tara). Dupa ce am scapat din acest sector, la 100-150m se gaseste renumita „Poarta a Rametului”, inalta de circa 5m, lata de 3m si lunga de 8m, prin care curge paraul Ramet. Poarta se poate ocoli pe dreapta pe un con de grohotis, dar poteca inca nu are loc peste tot, circa 100m ne tinem de niste cabluri fixate in pereti, ca sa nu fim nevoiti a intra in apa. Din stanga apare si marcajul triunghi albastru, care a ocolit defileul, undeva pe sus, pe stanci. In scurt timp, ajungem la un drum de carute, apoi la o parcare de unde incepe drumul carosabil, de-a lungul caruia in ultimii ani s-au construit peste o suta de case de odihna, intre putinele case ale ca

tunului Sureni. La circa 3 km de la „Poarta de Stanca” ajungem la cabana Ramet. Pana la manastirea Ramet mai sunt circa 1200m, unde incepe drumul asfaltat spre Teius (22 km).

           

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 834
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved