Resursele biosferei
Biosfera cuprinde lumea vie, cu cele doua componente
principale, vegetatia si fauna.
1. Resursele vegetale
ale Globului si importanta lor economica
Regnul vegetal prezinta o importanta
economica mai mare decat a regnului animal, masa sa fiind de circa 1000 de
ori mai mare decat a regnului animal. Vegetatia continentala
joaca rolul deosebit de regulator al climei.
Repartitia vegetatiei este
determinata de zonalitatea climatica a Globului, existand astfel zone
cu vegetatie forestiera (zonele ecuatoriala, tropicale,
subtropicale, temperate umede), in zonele cu precipitatii reduse existand
vegetatie erbacee (savane, stepe) sau foarte saraca
(deserturi). Contactul dintre padure si zonele cu vegetatie
erbacee se face prin zone de tranzitie (silvostepa in Europa,
savana cu arbori in Africa).
1.1. Resursele
forestiere ale Globului
Fondul forestier cuprinde 29,1% din suprafata
uscatului,
padurea cu valoare economica reprezentand 23,1% din suprafata
uscatului (4,35 mld. ha). Mai mult de jumatate din padurile
initiale au disparut, ca urmare a interventiei antropice.
Repartitia
spatiala a
resurselor forestiere: state cu un grad inalt de impadurire (peste
38%) – in nordul Americii de Sud (Surinam – 96%), istmul Americii Centrale,
vestul Africii Ecuatoriale, Asia de Sud-Est, nord-vestul Oceaniei, Extremul
Orient, statele din domeniul boreal al coniferelor (Rusia, Canada, Suedia,
Finlanda); state cu un grad mediu de impadurire (18-38%) – S.U.A.,
Mexic, majoritatea statelor europene, India, statele de pe litoralul nordic al
Golfului Guineei, Argentina, Chile, Australia; state cu un grad scazut
de impadurire (sub 18%) – tarile din regiunile tropicale
si subtropicale desertice (Africa de Nord, Asia de Sud-Vest, Asia
Centrala, China, Africa de Est si de Sud, regiunile polare si
subpolare).
America Latina si C.S.I. detin peste
45% din padurile Globului, Europa, Extremul Orient si Australia
detinand 15%.
Padurile de
rasinoase
(conifere) ocupa 1,349 mld. ha. Se remarca prin uniformitate
(aceeasi specie pe mii de hectare); in Europa si in taigaua
siberiana sunt specii de molid, brad, zada, uneori in amestec cu
mesteacanul. Padurea de conifere nord-americana este mai
variata: pin alb, molid negru, brad de balsam, pin galben, brad alb,
molid, sequoia (in sud-vestul S.U.A.). Exista paduri de pin in
sud-estul S.U.A., cele de cedru din Liban; in emisfera sudica aceste
paduri ocupa suprafete reduse – paduri de Araucaria in
Podisul Braziliei, Anzi, Australia, etajul montan al zonei intertropicale.
Cele mai intinse paduri de rasinoase revin C.S.I., Americii de
Nord anglofone, Extremul Orient, Suedia, Finlanda. Aceste paduri au o densitate mare, prin
urmare, desi detin 31% din suprafata padurilor Globului,
inglobeaza 48% din masa lemnoasa totala.
Padurea de foioase
temperat-subtropicala are un rol secundar, datorita faptului ca a fost cel mai
intens defrisata, inca din timpul celor mai vechi
civilizatii. Suprafata ocupata cu acest tip de padure este
de 1,290 mld. ha. Esentele
valorificate sunt: fagul (mobila, parchete, etc.), stejarul (cu lemnul cel
mai dur de la latitudinea temperata), stejarul de pluta,
mesteacanul, castanul, eucaliptul, paltinul, frasinul, etc. Cele mai
importante paduri din aceasta categorie apartin Americii de Nord
anglofone si C.S.I.
Padurea din zona
intertropicala umeda acopera cele mai intinse suprafete (1,716 mld. ha). Cuprinde
multe specii valoroase diseminate in mijlocul celor fara valoare
deosebita, ceea ce face dificila exploatarea. Arbori valorosi,
utilizati in industria lemnului (mobilei): palisandrul (Brazilia), mahonul
(Antile), balsa (Amazonia; lemn rezistent si usor, folosit in
aeronautica), abanosul si acajuul (Africa ecuatoriala), teckul
(Asia de Sud-Est si de Sud), santalul (Indochina, Indonezia), etc. Unii
arbori au valoare alimentara – castanul de Brazilia, arborele de unt
(Africa); proprietati medicinale – arborele de chinina
(medicament contra malariei; originar din Anzi), arborele de camfor (China de
Sud-Est). Suprafete importante cu acest tip de padure se gasesc
in Brazilia, R.D. Congo, Indonezia, Peru, Sudan.
Modul de valorificare a lemnului padurii
intertropicale ramane in mare masura primitiv (doar 20% este
industrializat, restul fiind folosit ca lemn de foc)
Rezervele totale de
material lemnos exploatabil din padurile Globului au fost evaluate in
crestere (355 mld. m3), ca urmare a tehnicilor moderne de
studiu si identificare (teledetectia). Cele mai mari resurse de lemn
revin Americii de Sud, urmata de C.S.I., America de Nord, Asia, Africa,
Europa, Oceania.
Cantitatea totala de lemn exploatat a depasit
capacitatea de regenerare, producand o reducere anuala a suprafetelor
impadurite cu 11-24 mil. ha, din care numai 4 mil. ha in Amazonia. Situatia
cea mai grava este in Asia (fara C.S.I.), unde, la o
crestere anuala de 190 mil. m3, se exploateaza peste
960 mil. m3. Situatia cea mai buna este cea a C.S.I.,
(unde este o crestere de 790 mil. m3 si o exploatare de
150 mil. m3), apoi a Americii de Sud, a Canadei.
Prin urmare, se iau masuri mai mult sau mai
putin sustinute: reducerea exploatarii lemnului si
economisirea materialului lemnos, reimpadurirea sistematica si
plantarea unor noi terenuri (se planteaza 4 mil. ha de padure pe an).
1.2. Resursele vegetale
ale Globului – pajistile.
Pajistile sunt terenuri acoperite cu
vegetatie erbacee, utilizate in zootehnie, pasune sau
faneata. Este dificil de apreciat suprafata reala a
pajistilor, fiecare stat avand concepte diferite cadastral-statistice,
considerandu-se drept pajisti inclusiv suprafete cu o vegetatie
temporara, de semidesert, uneori si de desert.
Pajistile au o compozitie floristica
diferita si de o calitate oscilanta, de la o zona la alta,
in functie de conditiile climatice.
Pajistile de
tundra si de silvotundra – in zona boreala a
Eurasiei si a Americii de Nord, pe 400 mil. ha, compuse din muschi
si licheni; cresterea renilor.
Pajistile din
zonele temperate si subtropicale sunt mult mai importante economic,
depasind 900 mil. ha, formate din numeroase specii de graminee
si cyperacee perene; preeria nord-americana este mai variata ca
numar de specii.
Pajistile temporare
din zona semideserturilor tropicale si subtropicale sunt dificil de apreciat
cantitativ; caracterul temporar al pajistilor impune deplasarea
permanenta a turmelor de animale (Africa de Nord, Asia Centrala
si de Sud-Vest).
Pajistile de
savana si de stepa tropicala – 1,3 mld. ha. (800 mil. ha in
Africa, 400 mil. ha in America de Sud, 90 mil. ha in Australia). Cele mai
productive sunt savanele sud-americane, cea din Sahel fiind o savana
uscata.
Pajistile alpine
si subalpine –
300 mil. ha, din care mai mult de jumatate in Eurasia, urmate de cele din
Anzi. Au caracter temporar dar calitate ridicata.
Fanetele – o forma recenta
de valorificare, odata cu metalurgia fierului (fabricarea coaselor si
stocarea fanului); au contribuit la procesul de sedentarizare.
Problema actuala – pasunatul excesiv,
ce conduce la degradarea pajistilor; depinde de numarul si
speciile animalelor crescute: acestea, prin pasunat selectiv,
indeparteaza tocmai speciile de plante valoroase.
1.3. Resursele
vegetatiei acvatice
Distributia pe verticala a algelor depinde
de cantitatea de lumina care patrunde in apa Oceanului.
Algele albastre, verzi si brune (0-120 m adancime), bogate in
azot, utilizate ca ingrasamant agricol, furaj, alimentatie,
medicina, extragerea iodului, etc.
Algele rosii si unele bacterii (120-300-600 m adancime) – industria
farmaceutica.
Algele monocelulare formeaza, impreuna cu
alte organisme microscopice, fitoplanctonul, hrana de baza a
animalelor marine.
Acvacultura – cultivarea sistematica a algelor;
ca furaj, algele uscate au o valoare nutritiva de trei ori mai mare decat
cea a fanului.
