Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


Ecosisteme terestre. Padurea. Tipologia padurilor. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati). 7.6.2.1. Padurea - consideratii generale

Ecologie mediu



+ Font mai mare | - Font mai mic



Ecosisteme terestre. Padurea. Tipologia padurilor. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati). 7.6.2.1. Padurea - consideratii generale

Padurea reprezinta probabil ecosistemul cel mai mediatizat si mai mult studiat. Am precizat anterior ca dupa unii ecologi, inteleasa ca biom padurea are o tipologie diversa, fiind constituita din biom-tipuri (Mac, 2003) care sunt ecosistemele specifice. Astfel, vorbim de padurea umeda, padurea de foioase din zona temperata, padurea boreala de conifere, padurea montana si subalpina. Un alt mod de clasificare include: padurea boreala, tropicala, temperata, mediteraneeana. Tipologia aceasta poate fi sugerata pe continente atat pe transect N-S cat si E-V



Padurea tropicala

Se intinde intre cele doua tropice si este cel mai mare ansamblu forestier mondial. Ca denumire exista puncte de vedere diferite (padure ecuatoriala, padure troopiocala, padure intertropicala). Este zona care coincide unui climat cu precipitatiile cele mai abundente (>1,5 m/an). Dupa cest criteriu alti specialisti vorbesc de padure fluviala, padure higrofila (ombrofila), padure umeda (Regenwald). In ceea ce priveste aspectul fizionomic, alti ecologi denumesc padurea ecuatoriala si padure densa, padure sempervirescenta (vesnic verde; immergrun; evergreen; toujours vert).

In ceea ce priveste localizarea pe glob a acestui tip de padure, se disting 3 zone importante:

a. Padurea amazoniana

b. Padurea africana

c. Padurea asiatica

Starea actuala a padurii tropicale. Padurea tropicala prezinta modalitati fizionomice diferite, in functie de cantitatea de apa din aceste biotopuri, caz in care exista 2 tipuri: padurea tropicala inundata (umeda) si padurea tropicala uscata.

In Amazonaia, padurea umeda    (varzeas) insoteste cursul apei Amazonului pe o distanta relativ mare (200 km) dar nu repreznta decat 2% din toata suprafata padurii amazoniene. Floristic este extrem de bogata plantele crescand pe "aluviuni albe si negre". Este un mediu anaerob, asfixiant, dar care permite dezvoltarea abundenta a arborelui de cauciuc (Hevea brasiliensis), palmierilor si lianelor.

Padurea mlastinoasa (mocirloasa) este caracteristica de exemplu Guianei. Aici se dezvolta palmierii pinotieri sub forma de tufe de 25-30 m

Padurea tropicala "uscata" la nivelul diferitelor zone ale continentelor poarta diferite denumiri; padure clara, padure mixta (cuprinde in amestec specii arboricole cu frunze persistente si cu frunze cazatoare). Este un tip spectaculos de padure deoarece include specii impresionante, cum este de exemplu boababul (Adansonia grandidieri).

Padurea boreala (Taigaua)

Paidurea de conifere nordice (taigaua) (Fig. 7-35) alaturi de padurea tropicala, reprezinta ecosistemul cel mai intins de pe glob. Este tipul de padure cxare se claseaza pe primul loc in ceea ce priveste productia de lemn. Apoi, dintre toate formatiunile vegetale ale Terrei, acest tip de ecosistem are, intr-o zona climatica distincta, o extindere aproape perfecta, ca un inel, in jurul Polului Nord (numai in Eurasia se intinde pe o distanta de 6000 km, de langa Norvegia si pana la M. Bering iar in America de Nord pe 3500 km; aici este denumita padure transcontinentala).

Padurea temperata

Pentru zona noastra temperata exista 3 mari categorii de paduri: conifere (latitudinal in partea de nord si altitudinal in munti la inaltime), de foioase (specii cu frunze cazatoare iarna, in zona temperata si altitudinal la inaltimi joase) si de amestec (latitudinal in partea de sud si zona mediterraneana; altuitudinal intre cele doua forme anterioare).

Este evident ca exista o mare variatie in ceea ce priveste fizionomia padurii temperate, in functie de zona in care se afla si de compozitia specifica a vegetatiei. Din acest punct de veder la nivelul Terrei se disting cel putin 3 tipuri de paduri temperate

Padurea temperata nord americana

Padurea temperata europeana

Padurea temperata chinezeasca

Padurea mediteraneeana (sclerofila, xerofila)

Productia de biomasa vegetala a acestor formatiuni este una mare, de ordinul a 250-300 t/an, productivitatea fiind de 7-10 t/ha/an. Ceea ce trebuie retinut de la bun-inceput este faptul ca desi are aceasta denumire, ea nu se afla exclusiv in jurul Mediteranei ci se intalneste pe toate continentele. Acest tip de padure ocupa acele zone care au un climat de tip mediteranean (ierni reci si umede; veri calde si secetoase). Seceta prelungita din timpul verii este greu de suportat de plante si de animale, drept care biota acestui tip de padure cuprinde specii adaptate la aceste conditii de viata.

In America de Nord, padurea mediteraneana cuprinde spatiul dintre litoralul californian de la San Diego pana la Eureka in nord. In America de Sud (Chile) se intinde pe 500 km, de la Valparaiso (N) la Conception (S). In Africa de Sud are forma unui triunghi incadrat intre regiunea Capului, Namibia si Karoo. In Australia cuprinde regiunea Perth si Adelaide.

Padurea mediteraneana "en dgrad". Daca se ia in considerare clima specifica acestor zone (uscaciune mare vara si intemperii variate iarna:    vanturi puternice, ploi etc) se poate constata ca mediile de viata forestiere sunt de fapt relativ fragile. Defrisarile, incendiile, pasunatul - ca forme principale de afectare a padurii mediteraneene - determina constituirea unor formatiuni secundare sau formatiuni "en dgrad" (sp. matorral) (tufarisuri, maracinisuri). Doua categorii sunt definitorii: machisul si garriga.

Machisul (maquis) este o formatiune arbustiva (1-2 m inaltime si chiar mai mult), pe sol silicios, foarte densa impenetrabila cu multe specii care au frunzele transformate in tepi (ex. Ulex europaeus) cu multe specii cu flori frumoase (de exemplu, Rosmarinus officinalis, Erica sp., Phyllirea latifolia). In continuarea degradeului se constituie formatiuni mai omogene din populatii dense de Cistus sp.

Garriga, este o formatiune vegetala constituita in schimb pe sol calcaros, vegetatia are talie mai mica si este mai uniforma.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2836
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved