Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Emigratia romana si opera ei de propaganda in Occident in anii 1848-1852

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
IMPERIUL BIZANTIN SUB LEON AL VI-LEA (30 aug. 886 – 11 mai 912) Mari realizari in domeniul juridic. Aparitia ungurilor in politica europeana.
SULTANUL SOLIMAN MAGNIFICUL
CONSTITUTIA DIN 1866
NOI INSTRUCTIUNI ORGANIZATORICE, COOPERAREA CU STRUCTURILE SPECIALIZATE ALE ALIATILOR SI APORTUL INFORMATIV AL MISCARII DE REZISTENTA (1917 – 1919)
Literatura religioasa in secolul XVII
IMPERIUL BIZANTIN DUPA MOARTEA LUI LEON VI INTELEPTUL REGENTA BIZANTINA SI RAPORTURILE CU BULGARII LUI SIMEON
SCOALA IONIANA si SCOALA ELEATA: HERACLIT si PARMENIDE
Caderea comunismului in URSS
Politica externa a Romaniei intre 1878 si 1914
Redefinirea rolurilor statului de la Primul Razboi Mondial la Planul Schuman

TERMENI importanti pentru acest document

rolul emigratiei romane in propaganda unirii : : rolul emigratiei romane in propaganda unirii eseu : eseu rolul emigratiei romane in propaganda unirii : Rolul emigratiei romane in realizarea unirii Principatelor :

Emigratia romana si opera ei de propaganda in Occident in anii 1848-1852

1. Dupa dubla interventie militara straina in Principatele dunarene, o buna parte a fruntasilor revolutionari a luat calea exilului. Din Tara Romaneasca, in toamna anului 1848, cei care au scapat de arestare au trecut in Transilvania; cativa au ramas aici, implicandu-se in Revolutia romanilor transilvaneni (C. Boliac, D. Bolintineanu, I. Balaceanu), altii s-au indreptat de la inceput spre Paris (I. Heliade, Chr. Tell s.a.).

La Paris se vor aduna, in cele din urma, cei mai multi dintre revolutionarii munteni si o buna parte a celor moldoveni; unii se vor stabili, insa, si in alte centre europene, Viena, Londra, Triest; altii, in Imperiul Otoman, la Brussa (unde, inca dupa miscarea din martie 1848, fusesera internati mai multi exilati moldoveni), la Constantinopol, Smirna, Chios s.a. Multi dintre fruntasii revolutionari figurau pe listele oficiale de exilati, altii au parasit de buna voie tara de frica autoritatilor de ocupatie, dar si cu intentia de a continua in strainatate lupta revolutionara.

in vederea stabilirii de legaturi cu celelalte emigratii sau cu cercurile politice oficiale, ei au incercat de la inceput sa se organizeze. Din pacate, succesiv, incercarile lor de organizare vor esua; divergentele de opinii dintre personalitati, dar si vanitatile omenesti aveau sa-si spuna cuvantul; cu deosebire reprosurile reciproce privind esecul Revolutiei vor agita intens spiritele.

Au esuat pe deplin mai ales incercarile de organizare, din faza de inceput a exilului, care vizau formula unei conduceri restranse a emigratiei: propunerea lui T. Ghica de alegere a unei conduceri unice in persoana unui muntean si a unui moldovean (Nicolae Golescu si Nicolae Ghica-Comanesti); incercarea fostei Locotenente domnesti de trei persoane (Heliade, Chr. Tell, N. Golescu) de a se impune ca organ de conducere a emigratiei; proiectul lui N. Balcescu (din martie 1849, pe cand se afla la Constantinopol) de a fi ales Costache Negri drept conducator al emigratiei

Au reusit oarecum sa prinda viata, desi pentru intervale scurte de timp, o serie de proiecte de organizare vizand conduceri colective. Astfel,


pe cand evenimentele din Transilvania mai continuau, din initiativa grupului liberalilor radicali, la Paris, se constituia Comitetul democratic roman (cu C. A. Rosetti, I. Voinescu II, D. Bratianu si moldoveanul Vasile Malinescu); constituit la inceputul lunii iunie 1849, acestuia i-a revenit misiunea de a protesta, in numele emigratiei - implicit, a poporului roman - impotriva Conventiei de la Balta-Liman, care incalca grav, cum am vazut, dreptul de autonomie al Principatelor.

Deplasarea lui N. Balcescu la Paris in toamna anului 1849, dupa ce intre timp isi incheiase misiunea de mediere in Transilvania, marca un moment important in eforturile de organizare a emigratiei; din initiativa acestuia, lua fiinta la Paris, in decembrie 1849, Asociatia romana pentru conducerea emigratiei, in frunte cu un comitet, alcatuit din figuri reprezentand atat curentul radical, cat si curentul moderat din sanul emigratiei (I. Ghica, Gh. Magheru, C. A. Rosetti si D. Bratianu).

In sfarsit, o formula menita sa solidarizeze intr-o mai mare masura randurile emigratiei, se defineste in vara anului 1850, in jurul revistei Romania viitoare, cand se constituie o Comisie de propaganda (compusa din N. Balcescu, V. Malinescu si D. Bratianu), menirea acesteia fiind aceea de a concentra eforturile emigratiei in directia propagandei si anume, a unei propagande pe linia promovata de aceasta revista - prima din seria periodicelor colective de exil. De fapt, in istoria emigratiei romane de dupa 1848, aspectul important al activitatii acesteia a vizat tocmai opera de propaganda pe care ea a efectuat-o in Occident, aceasta in ciuda esecurilor eforturilor de organizare sub o conducere stabila, insemnatatea laturii propagandistice in activitatea emigratiei, era subliniata de N. Balcescu cu cateva luni inainte de aparitia amintitei reviste, cand, referindu-se la divergentele vizand alegerea unei conduceri unice, intr-o scrisoare adresata lui I. Ghica, nota: „Opinia mea e ca cu incetul aceasta revista se va face seful ce dorim (subi, ns., N.I.), adeca ca va concentra pe toti in opinia si lucrarea sa, si astfel vom putea dobandi, atat in teara, cat si intre emigrati, o centralizatie neimposa de nimeni' .

 Revista Romania viitoare, aparuta la Paris, in noiembrie 1850 (data consemnata pe foaia de titlu este septembrie), stabilea programul de lupta al revolutionarilor romani si indica dezideratele lor majore: unitatea si libertatea nationala. Se preconiza, pe de alta parte, tactica de urmat:


 



alianta cu celelalte popoare europene, aflate sub jugul dominatiei straine si al despotismului, in vederea declansarii unei revolutii comune. Se publica aici, in nr. l al revistei, sub semnatura colectiva, apelul-program, Populuhii roman, in care se cerea romanilor din tara sa astepte in liniste, fara a se lasa antrenati in provocari urzite de autoritati, semnalul declan­sarii revolutiei europene („Ceasul scularii populilor si al biruintei lor')4.

Tot aici, dupa apel, se publica exceptionalul eseu al lui N. Balcescu, Mersul revolutiei in istoria Romanilor, in care cunoscutul doctrinar al revolutiei de la 1848 dezvolta ideile programului anuntat -eseu anticipat de exceptionala lui scrisoare din 8 martie 1850, adresata lui A.G. Golescu5. Analizand cauzele si caracterul revolutiei din 1821 si 1848, prin comparatie, el defineste termenii revolutiei viitoare, care nu se va limita la dezideratele revolutiei anterioare, ci „va cere unitatea si libertatea nationala'; va fi o „revolutie nationala', avand drept deviza „Dreptate, Fratie, Unitate' (nu numai „Dreptate, Fratie', ca la 1848). Punand in prim-planul luptei unitatea nationala, el demonstreaza ca numai dupa realizarea acesteia se vor putea infaptui marile reforme sociale interne. Discutand raportul nationalitate-unitate nationala (nationalitatea „este sufletul unui popor', iar unitatea nationala, „chezasuirea libertatii nationale'), Balcescu enunta telul suprem al miscarii patriotice romanesti, in acest sens, scriind: „A crea o natie! O natie de frati, de cetateni liberi, aceasta este, romani, sfanta si marea fapta ce Dumnezeu ne-a incredintat'6.

Pe langa Balcescu, cu eseul sau, isi aduceau contributia la conturarea programului si alti fruntasi ai exilului, cu articolele lor publicate in paginile revistei (Alecu Russo, cu Cantarea Romaniei, V. Malinescu, D. Bratianu, C. A. Rosetti, 1. Voinescu II s.a.).

Problematica acestei cunoscute publicatii revolutionare, aparuta intr-un singur numar, avea sa fie imbogatita ulterior de alte doua publicatii colective: Junimea romana, aparuta la Paris, in 1851, in doua numere, si Republica romana, cu doua numere, nr. l, aparut la Paris, in 1851 ; nr. 2, la Bruxelles, in 1853.


Junimea romana, cura sugera, intr-un fel, si titlul ei, semnifica ade­ziunea tineretului studios de la Paris, din randul caruia se recruteaza auto­rii articolelor, la programul si ideile emigratiei romane (Dira. Berindei, G. Creteanu, Al. Odobescu, D. G. Florescu, G. Lecca s.a.). in articolul-program, Scopul nostru, sub influenta lui N. Balcescu, erau inserate, in mod semnificativ, obiectivele programatice ale revistei, inclusiv ale actiunii studentilor romani, intruniti la aceasta data intr-o noua societate, cu acelasi titlu, si anume: „1. Razboi celor apasatori, solidaritate cu cei apasati;  Independenta si unirea tuturor Romanilor; 3. Organizarea adevaratei democratii' 7.

in numarul 2 al revistei, aparut la un interval de cateva luni, redactia publica, sub forma unui articol, discursul lui Nicolae Balcescu prilejuit de implinirea a trei ani de la Marea Adunare de la Blaj din 3/15 mai, Miscarea Romanilor din Ardeal la 1848. Omagiind evenimentul si spiritul Revolutiei romane din Transilvania, intre altele, el tinea sa aminteasca cu acest prilej ca revolutionarii munteni de la 1848, desi imprejurarile politice nu le permisesera a pune de la inceput in programul lor dezideratul unitatii nationale, nu pierdusera nici un moment din vedere „solidaritatea ce ii leaga cu toate ramurile natiei romane'; ei luptasera deopotriva si pentru „drepturile' moldovenilor, precum si ale romanilor din provinciile aflate sub stapanire habsburgica; si chiar in momentul de fata, adauga el, referindu-se la activitatea exilatilor munteni, ei „apara inca inaintea ungurilor si a Europei intregi drepturile romanilor din Ardeal, Banat si Ungaria'.8 Balcescu isi incheia discursul, reprodus in paginile revistei, cu invocarea chemarii verbale pe care o stia autentica, rostita de multimea adunata la Blaj, cu trei ani in urma: „Sa ne unim cu Teara!'

in cea de a treia importanta publicatie a exilului romanesc, „Republica romana', gasim materiale de veritabila propaganda pentru realizarea idealului unitatii nationale9, in primul numar al revistei, din 1851, in articolul-program, intitulat Republica romana, ca si in al doilea


articol al sau, din acelasi numar, Romania, fruntasul liberal radical, I. C. Bratianu, concepea viitoarea Republica Romana - o imagine utopica, desigur, sub raportul organizarii politico-sociale - ca o „patrie independenta si libera' a tuturor romanilor.

in cel de al doilea numar al acestei publicatii, aparut la Bruxelles, in 1853, intre timp in Franta fiind reinstalat regimul monarhic, de asemenea, gasim o serie de materiale semnificative pentru evolutia spirituala a unor fruntasi ai exilului romanesc, precum I. C. Bratianu, C. A. Rosetti, Cezar Boliac s.a. Primul publica aici studiul sau, Nationalitatea, in care, facand ample comentarii asupra genezei conceptului, cheama la aceeasi solidaritate nationala. La randul sau, C.A. Rosetti, in masivul sau studiu, intitulat Rusia, cuprinzand cea mai mare parte a numarului revistei (de proportiile unui volum), procedeaza la una dintre cele mai ample si profunde analize care s-au facut in epoca asupra regimului despotic din Rusia, incercand sa demonstreze inevitabilitatea disparitiei sale, sub presiunea luptei interne pentru libertate, precum si a luptei pentru libertate a popoarelor subjugate.

Tot in acest numar al revistei, in articolul intitulat Unitatea Romana, Cezar Boliac, la randul sau, facea o ampla pledoarie pentru edificarea statului national, pornind de la ideea refacerii vechii Dacii.

Trebuie spus ca productia teoretica a exilului romanesc din anii imediat urmatori revolutiei de la 1848, nu s-a redus la aceste publicatii colective, care au constituit, cum se poate observa, in primul rand, opera curentului radical din sanul emigratiei (este drept, cel mai puternic). Chiar si unii dintre colaboratorii acestor reviste, separat, au publicat o serie de alte importante lucrari. Este din nou cazul lui N. Balcescu care publica, anonim, la Paris, in 1850, studiul sau de o mare valoare stiintifica si, totodata, propagandistica, Question économique des Principautés Danubiennes^, in care amplifica demonstratia sa privind justetea improprietaririi taranilor, dand, cum se exprima insusi intr-o scrisoare, „lovituri de barda Regulamentului si boierilor''. Era aceasta opera pe care marele J. Michelet, cativa ani mai tarziu, in Legendele Nordului, o


aprecia in mod deosebit, a carei importanta, prin intermediul lucrarii lui El. Regnault, o releva si K. Marx.

intre fruntasii liberali radicali trebuie mentionat, din nou, C. A. Rosetti, cu brosurile sale, publicate la Paris: Apel la oamenii cei liberi, 1849; Apel la toate partidele, 1850; Epistolele catre Barbu Stirbei, 1851, 1852s.a.

Un mare ecou in sanul emigratiei de la 1848 1-au avut lucrarile lui I. Heliade-Radulescu, personalitate marcanta a exilului romanesc, treptat insa tot mai mult izolandu-se si detasandu-se de radicalismul majoritatii exilatilor (mai ales dupa ce a parasit Parisul pentru a se retrage in Turcia), in primul rand, Memoriile sale asupra Revolutiei din Tara Romaneasca, publicate Ia Paris, in 1851 (titlul corect: Mémoires sur l'histoire de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie), supradimensionand rolul propriu jucat in evenimente, in acelasi timp, contestand meritele radicalilor in revolutie, ba chiar calomniindu-i in mod grav, au fost de natura sa incite spiritele majoritatii exilatilor romani, sa starneasca dezbateri si reactii de tot felul.

3. Pe linia radicalismului promovat de publicatiile colective, mai sus amintite, s-a inscris colaborarea exilatilor romani cu celelalte emigratii, adeziunea lor la proiectele - care se vor dovedi utopice - de declansare a unei noi revolutii, simultane, a popoarelor asuprite din Europa, in nr. l al Republicii romane, din 1851, se publica, in fruntea revistei, alaturi de diversele materiale la care ne-am referit, Manifestul Comitetului revolutionar roman, proclamand adeziunea revolutionarilor romani la Comitetul Central Democratic European, condus de Giuseppe Mazzini, cu sediul la Londra. Cum se stie, din conducerea acestui cunoscut organism democratic european - care patrona fabulosul proiect al declansarii unei noi revolutii europene -, alaturi de G. Mazzini faceau parte si alti fruntasi ai miscarii democratice europene: francezul Ledru Rôllin, germanul Arnold Ruge, polonezul Albert Darasz s.a.

Adeziunea revolutionarilor romani fusese gandita si pregatita anterior, in prealabil, pentru o mai mare credibilitate, in planul relatiilor cu alte emigratii, in primavara anului 1851, fiind restabilit organul de conducere revolutionara de la 1848 din Tara Romaneasca, sub titlul Comitetul revolutionar roman (sau Comitetul national si revolutionar roman). Totodata, fusese trimis la Londra, ca reprezentant al revolutionarilor romani, Dumitru Bratianu.


Ar fi de mentionat ca, sub patronajul Comitetului european, care promova ideea relatiilor fratesti intre popoarele asuprite, si la indemnul lui G. Mazzini, s-a desfasurat - in cursul anului 1851 - o serie noua de tratative intre revolutionarii romani si maghiari, in vederea unei intelegeri, ca si la 1849, principalii parteneri ai dialogului fiind N. Bàlcescu si L. Kossuth (seful necontestat al emigratiei maghiare, avandu-si resedinta la Kutahia, in Turcia). Desfasurate in alte conditii decat sub presiunea unui inevitabil dezastru militar, ca in vara anului 1849, de aceasta data asemenea tratative au pus si mai clar in evidenta pozitiile ireconciabile ale celor doua parti, atitudinea lui Kossuth dovedindu-se cat se poate de transanta. La memoriul lui Balcescu din februarie 1851, prin care acesta propunea constituirea unei Federatii de state independente, avand la baza principiul nationalitatii (romani, maghiari, sarbi), la insistentele lui Mazzini, Kossuth a raspuns, in aprilie 1851, cu un Expozeu asupra principiilor viitoarei organizari a Ungariei. Pe linia aceleiasi orientari a Revolutiei maghiare de la 1848, fruntasul maghiar sublinia ca Transilvania „face parte din Ungaria si va ramane asa'12, iar intr-o scrisoare din iunie 1851, adresata lui G. Mazzini, cu referire la acelasi subiect, consemnand constatarea ca exilatii romani „doresc Transilvania pentru Daco-Romania viitoare', el avertiza ca la nevoie, in vederea apararii „uniunii' Transilvaniei cu Ungaria, ungurii sunt pregatiti sa renunte la proiectata revolutie, in schimb, declansand un razboi de exterminare impotriva romanilor13.

Asa cum se stie, evolutia evenimentelor a fost cu totul potrivnica proiectului declansarii unei noi revolutii europene. In primul rand, lovitura de stat a lui Ludovik Napoleon, din decembrie 1851, urmata de instaurarea regimului imperial in Franta, a dat o puternica lovitura acestui proiect, potolind entuziasmul patriotilor exilati. Apoi, odata cu declansarea razboiului Crimeii, in 1853, desi speranta - utopica - intr-o noua revolutie europeana nu dispare cu totul, mersul evenimentelor a impus o serie de alte orientari vizand realizarea idealurilor de unitate si libertate nationala.


Moartea lui N. Balcescu in noiembrie 1852, la Palermo, in Italia, survenea intr-un moment menit parca sa sublinieze, odata cu trecerea din viata a marelui democrat, disparitia sperantelor exilatilor romani intr-o noua revolutie europeana.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 840
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved