ROLUL DOMNITORILOR MOLDOVEI SI TARII ROMANESTI IN CONFLICTUL PENTRU COROANA UNGARIEI DUPA BATALIA DE LA MOHACS DIN 1526

Rolul domnitorilor Moldovei si Tarii Romanesti in conflictul pentru coroana Ungariei dupa batalia de la Mohacs din 1526

Tara Romaneasca si Moldova au fost obiect de disputa intre marile puteri din regiune - Turcia, Polonia si Ungaria - care au avut, fiecare, pretentii de suzeran. In secolul al XV-lea s-a instituit pentru Tara Romaneasca un regim de dubla suzeranitate, adica domnii munteni prestau omagiul de vasalitate atat sultanului turc, cat si regelui maghiar. In tratatele de apce sau armistitiile incheiate intre Ungaria si Poarta Otomana erau prevederi referitoare la aceasta dubla suzeranitate.

Odata cu infrangerea Ungariei la Mohacs in 1526 s-a spart echilibrul de forte care asigura Tarii Romanesti un statut politic aparte pe plan international. Daca pana atunci conflictul de interese dintre Ungaria si Turcia a asigurat domnilor o oarecare posibilitate de oscilare si oportunism politic, dupa 1526 presiunea otomana a impus un nou regim, cel al dominatiei otomane. Dupa 1538 acelasi regim a fost impus si in Moldova. Intrate in casa pacii[1], cele doua tari romanesti trebuiau sa practice aceeasi politica externa pe care o avea Poarta otomana. In mare masura, politica externa a Tarilor Romane in secolele XVI-XVIII a fost conforma cu directivele otomane. Exceptii au fost momentele in care domnii romani au optat pentru aliante cu puterile crestine si s-au raliat frontului antiotoman. Si nu putine au fost asemenea momente de-a lungul celor trei secole.

In batalia de la Mohacs a murit regele Ungariei si astfel s-a deschis problema succesiunii la tronul maghiar. In disputa pentru coroana au fost antrenati doi pretendenti - Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei si Ferdinand de Habsburg, duce de Austria si mai apoi rege al Sfantului Imperiu Romano-German (in ultimii ani de viata a ajuns imparat al aceluiasi imperiu). Starile politice din Ungaria aveau optiuni diferite in problema succesorala si timp de peste un deceniu s-a derulat un razboi civil, in care au fost implicate si forte externe.

Ioan Zapolya s-a bucurat de sprijinul Portii Otomane. Din aceasta cauza, domnii romani care au acordat sprijin militar partidei ferdinandiste din Transilvania au fost maziliti. Astfel Radu de la Afumati, desi la un moment dat a acceptat, la sfatul boierilor Craiovesti, sa se inchine sultanului, l-a sprijinit pe Ferdinand de Habsburg in Transilvania. Teama boierilor de represalii din partea turcilor i-a coalizat si au pus la cale un complot, caruia i-a cazut victima domnitorul in 1529.

Domnitorul roman care s-a implicat activ in conflictul dintre cei doi pretendenti la tronul Ungariei a fost Petru Rares (1527-1538, 1541-1546). Initial a fost de partea lui Ferdinand de Habsburg. Promisiunile lui Zapolya l-au adus curand in tabara acestuia. Petru Rares a fost recunoscut ca stapan feudal peste domeniile Ciceu si Cetatea de Balta si a mai primit stapanirea oraselor Bistrita si Rodna. Rares a trimis in Transilvania o oaste, care a infrant armata ferdinandista in 1529 la Feldioara.

Pozitia dobandita in urma succesului de la Feldioara l-a impulsionat in revendicarea Pocutiei de la polonezi, dar in aceasta directie a suferit o grava infrangere la Obertyn in 1531. Pe langa demersurile impotriva domnitorului moldovean pe care le facuse Polonia la Poarta, a mai contribuit la pierderea pozitiei sale si implicarea lui Petru Rares in asasinarea lui Aloisio Gritti, om de incredere al sultanului in Ungaria si Transilvania. In plus, in 1535 domnitorul moldovean a incheiat un tratat cu Ferdinand de Habsburg. Din arbitru pe plan international, Petru Rares a ajuns      fara sprijin politic si militar atat pe plan intern, din partea boierilor, cat si extern, din partea puterilor vecine. In 1538 sultanul Soliman Magnificul a intervenit personal in Moldova in fruntea unei armate. Neavand nici un sprijin, nici intern nici extern, Petru Rares a fost nevoit sa se refugieze in Transilvania. Sultanul a pus pe tronul Moldovei un domn fidel politicii otomane si a inasprit regimul dominatiei otomane asupra Moldovei. Peste trei ani Patru Rares a reusit sa obtina scaunul de la sultan, in urma unor manevre diplomatice abile, dar in ciuda intentiilor sale, nu a reusit sa reediteze pozitia pe care a avut-o in prima domnie..

Domnitorii Tarii Romanesti si ai Moldovei au fost nevoiti sa urmeze la mijlocul secolului al XVI-lea directivele Portii si in mai multe randuri, in contextul interventiei habsburgilor in Transilvania intre 1551-1556, trupe romanesti au fost trimise impreuna cu osti turcesti peste munti pentru sprijinirea taberei lui Ioan Sigismund Zapolya. De exemplu, in 1556 trupele domnitorilor romani au asigurat escorta reginei Isabela si a tanarului rege Ioan II Sigismund Zapolya la revenirea din Polonia si la reinscaunarea in fruntea principatului Transilvaniei.