Studiul de caz . Intelectualul Lucretiu Patrascanu si rolul sau politic in viata politica romaneasca

Studiul de caz . Intelectualul Lucretiu Patrascanu si rolul sau politic in viata politica romaneasca.

A. Viata si inceputul activitatii politice 1900-1921.

B. Rolul si pozitia lui Lucretiu Patrascanu in P.C.dR. in 1921-1940.

C. Activitatea politica a lui Lucretiu Patrascanu intre aprilie 1940-23 august 1944. Activitatea sa politica din primavara-vara 1944. Rolul sau in pregatirea loviturii de stat din 23 august 1944.

D. Activitatea politica in functia de ministru al justitiei din partea PCR in perioada 1944-1948.

E. Relatiile lui cu Gheorghiu -Dej si Ana Pauker in perioada 1921-1948.

F. Inceputul sfarsitului- Congresul al VII-lea al PCR(februarie 1948). Eliberarea lui din toate functiile din stat si partid.

G. Arestarea sa ( aprilie 1948). Cei 6 de detentie.Procesul sau si executia din 1954.

H. Numele si activitatea lui Lucretiu Patrascanu in perioada 1954-1989. De la Index la Reabilitare(1968).

Capitolul III. A. Viata si inceputul activitatii politice 1900-1921.

Nasterea si Familia. Lucretiu Patrascanu s-a nascut pe 4 noiembrie 1900 la Bacau. Fiind copilul sotilor Dumitru D.Patrascanu si al Lucretiei Patrascanu. Atat tatal sau cat si mama sa provin din vechi familii boieresti. Astfel mediul in care va creste si va fie ducat Lucretiu Patrascanu va fi unul aristocratic. Tatal sau Dumitru D.Patrascanu ( 1872-1937), s-a distins ca prozator si autor de manuale de istorie. A facut parte din grupul de intelectuali condus de Constantin Stere, grupat in jurul revistei ,, Viata Romaneasca". Dupa cum este bine stiut Constantin Stere si grupul sau au fost filogermani si anti-taristi, declarandu-se pentru participarea la razboi alaturi de Puterile Centrale pentru a se realiza unirea Basarabiei cu Vechiul regat. Insa la sfarsitul primei conflagratii mondiale si mai ales dupa realizarea Romaniei Mari, grupul lui Constantin Stere a fost destinat pieirii tocmai din cauza atitudiinii filo-germane dar si atitudinii Partidului Taranesc condus de Iuliu Maniu. Acest esec politic cu siguranta ca l-a marcat pe tanarul Lucretiu Patrascanu determinand mai tarziu inrolarea sa in P.C.dR. cunoscut cu cel mai radical program politic din Romania acelei epoci.

Mama sa Lucretia Patrascanu provenea si ea dintr-un mediu aristocratic. A fost mama a trei copii printre care si Lucretiu. Lucretia Patrascanu mai este cunoscuta si din niste relatari ale politiei, cand alergand din usa in usa pentru a obtine eliberarea fiului sau Lucretiu, a amenintat o data anchetatorii fiului sau cu vorba,, Mai lasati-mi fiul in pace ca asta o sa fie om mare si o sa raspundeti". Previziune care s- a adeverit.Ceilalti doi copii erau Dumitru si Elise.Familia Patrascanu s-a ingrijit foarte bine de educatia celor 3 copii ail or astfel fiica lor Elise isi completase studiile la Sorbona si se casatorise mai tarziu cu avocatul Petre Pandrea. Celalalt fiu Dumitru a fost ofiter si a fost casatorit cu Maria Alexandrescu( profesoara universitara ).Mai tarziu copilul acestul cuplu Nutzi Patrascanu va deveni membru sau simpatizant al Miscarii Legionare si va fi condamnat la moarte in ,, Procesul reeducarii de la Pitesti" in 1954. Sentinta fiind ulterior comutata in munca silnica pe viata. In procesul lui Lucretiu Patrascanu din 1954 aceasta legatura familiala nu va aparea.

Lucretiu Patrascanu a fost un copil putin comunicativ si foarte putin dispus confesiunilor dupa cum l-au descris multi apropiati. Nici mai tarziu Lucretiu Patrascanu nu a facut mai multe marturisiri despre copilaria sa. Una dintre putinele marturii despre copilaria sa a fost gasita in arhivele Cominternului de la Moscova, datata din 1933 in care Lucretiu Patrascanu recunostea ca: ,, Tatal meu este de specialitate profesor si provine dintr-o veche familie boiereasca. Mama este dintr-o familie nobila. Copil, fiind am avut o viata destul de bogata". Stiind ca si Lenin provenea tot dintr-un mediu aristocratic pentru Patrascanu acesta recunoastere nu constituie o rusine.

Studiile lui Lucretiu Patrascanu si inceputul activitatii politice. In 1919 dupa terminarea liceului se inscrie ca student la Facultatea de Stiinte Juridice a Universitatii din Bucuresti. Va absolvi aceasta facultate in 1922. Interesant dupa cum marturiseste Lucretiu Patrascanu, el a urat dintotdeauna avocatura si mai mult a fost atras de un post de profesor universitar. El dealtfel din postura de avocat nici nu va aparea in prea multe procese. Chiar el marturiseste ,, Totdeauna am avut oroare de avocatura si aceasta explica pentru ce, in afara apararii in procesele noastre, n-am practicat-o aproape niciodata", in 1949 optiunea pentru cariera universitara.

Intre 1922-1925 va trai cu scurte intermitente in Germania. Tara de care se va atasa profound, invatand foarte bine limba germana si urmand un doctorat in Leipzig. De altfel in acesti 3 ani va lucra si in cadrul Partidului Comunist German indeplinind diverse misiuni. In 1925 termina si doctoratul inceput in Leipzig in specialitatea Economie Politica cu obiecte secundare statistica si istoria filozofiei. Tema tezei de doctorat ,, Reforma agrara din 1918-1921 din Romania".

Activitatea politica a lui Lucretiu Patrascanu intre 1919-1921.

Lucretiu Patrascanu isi face intrarea in politica in 1919( imediat dupa ce termina liceul), inscriindu-se in Partidul Socialist Roman care in scurt timp se va autodizolva. Dupa dizolvarea acestui partid Lucretiu Patrascanu a militat pentru organizarea unei uniuni comuniste ale tinerilor.

Formarea Partidului Comunist din Romania.

Pe 15 decembrie 1920 o delegatie de comunisti romani formata din Gheorghe Cristescu-Plapumaru( primul secretar-general al P.C.dR), Marcel Pauker etc a fost primita de Lenin care si-a dat acordul pentru infiintarea unui partid comunist in Romania.

Congresul de infiintare al Partidului Comunist din Romania tinut pe 8-12 mai 1921 aproba urmatorul program politic:

- afilierea P.C.dR-ului la Internationala a-III-a( Cominternul ), sediul era la Moscova.

- sprijinirea revolutiei proletare mondiale.

- desfiintarea ordinii de stat prin declararea statului roman ca ,, stat imperialist" prin unirea Vechiului Regat cu Transilvania, Basarabia, Bucovina si Dobrogea.

- P.C.dR-ul se declara pentru desprinderea acestor vechi provincii romanesti de patria-mama si implicit distrugerea Romaniei Mari.

Acest congres se va termina cu o descindere a politiei in urma careia cei care au votat afilierea la Internationala a III-a vor fi arestati.

Al II - lea congres al partidului are loc in octombrie 1922 la Ploiesti, mai mult o continuare a primului, stabileste definitiv infiintare P.C.dR si afilierea sa la Internationala a III a.

Nu va dura mult si vor aparea in interiorul P.C.dR-ului primele grupari rivale, astfel in 1923 Marcel Pauker va acuza pe primul secretar general al partidului Gheorghe Cristescu de ,, inactivism", Pauker sustinand ca in Romania se crease o ,, situatie revolutionara" si ca partidul comunist trebuie sa declanseze o miscare pentru preluarea puterii.

Inainte de infiintarea P.C.dR Lucretiu Patrascanu a facut parte din una dintre gruparile social-democrate ale timpului si anume, grupul ,, Maximalistilor" reprezentati de Alexandru Dobrogeanu Gherea si Boris Stefanov. Imediat dupa infiintarea P.C.dR, Lucretiu Patrascanu a fost mai apropiat de Marcel Pauker la nivel de viziune politica.

Belu Zilber povesteste foarte clar despre inceputurile partidului comunist din Romania in cartea sa ,, ", astfel: " Unguri si bulgari care doreau despartirea de Romania, muncitori care se vedeau stapani pe uzine, evrei ingroziti de anti-semitism, someri fara profesiune definita sau profesionisti mediocri, politicieni nerealizati sau nerealizabili in alte partide, casnice urate sau bovarizate, copii satui de scoala; din aceasta lume se recrutau inainte de razboi activistii de partid."

B. Rolul si Pozitia lui Lucretiu Patrascanu in P.C.dR intre 1921-1940.

Aflandu-se la studii in Germania intre 1922-1925 Lucretiu Patrascanu a gasit timp sa participe la primele doua congrese ale P.C.dR, in care s-a aflat de partea lui Marcel Pauker.

Inceputul activitatii politice. La sfarsitul anului 1921 Lucretiu Patrascanu impreuna cu alti 3 prieteni infiinteaza revista Tanarul Socialist. Declaratia lui Lucretiu Patrascanu este elocventa ,, Eu sunt membru al Partidului Comunist din momentul crearii lui si nu am fost niciodata in afara randurilor sale.Dupa crearea Partidului, am lucrat pana in toamna anului 1922 ca membru al CC al Partidului in organizatia de tineret". Prima calatorie a lui Lucretiu Patrascanu in Uniunea Sovietica are loc in octombrie 1922. Motivul calatoriei este delegarea lui de catre P.C.dR ca reprezentant al sau la Congresul al VI-lea al Cominternului. Il va vedea sip e Lenin cu aceasta ocazie.

In 1924 intra in vigoare ca raspuns al statului roman la politica anti-statala a P.C.dR dar si ca masura eficienta dupa provocarile sovietice de la Tatar-Bunar, Legea Marzescu prin care P.C.dR va fi scos in afara legii. Ca urmare a acestei legi partidul comunist va activa in ilegalitate in toata perioada 1924-1944, si se va auto-izola de restul partidelor politice romanesti din cauza Lozincii Autodeterminarii.

Lozinca Autodeterminarii era sustinuta de P.C.dR si trebuia sa conduca la destramarea Romaniei Mari. Transilvania, Basarabia, Bucovina si Dobrogea prin ,, autodeterminarea" locuitorilor lor urmau sa se desprinda de Romania ( ,, stat imperialist "). Iar revolta de la Tatar-Bunar era modul prin care trebuiasa se actioneze.

Tot in 1924 Lucretiu Patrascanu a fost arestat pentru prima data in viata sa. Despre aceasta experienta Lucretiu Patrascanu isi aminteste ,, Douazeci si patru de zile toate petrecute in greva foamei si setei". A fost anchetat o singura data.

Congresul al III-lea al P.C.dR din 1926 primul din strainatate s-a hotarat infiintarea unei organizatii politice legale numita Blocul Muncitoresc- Taranesc ( BMT ).

In 1928 Patrascanu este arestat a II a oara dupa cum zice ,, o jumatate de ora ". Motivul arestarii denuntul Mariei Borcescu care era ingrijitoare la cimitirul Bellu si mai si informatoare a Sigurantei. Ea avea niste informatii obtinute de la Ivan Mathonys ,, Vranghelistul " ( cu care ,, se afla in dragoste "). Datorita unor imprejurari nici astazi stiute perfect Patrascanu este eliberat. Desi Lucretiu Patrascanu sustine ca a fugit din arestul Sigurantei profitand de un moment de neatentie al agentilor.

Urmatoarele calatorii in URSS vor fi in 1928 si 1931 cand va participa la congresele P.C.dR tinute acolo si in 1930 cand Patrascanu a fost la Moscova pentru a prezenta Cominternului raportul asupra situatiei din Romania.

Importanta lui Lucretiu Patrascanu in P.C.dR este atestata si de faptul ca la congresul din 1931 a fost desemnat membru al CC al PCdR.

Tot in 1931 Lucretiu Patrascanu scria pentru revista Viata Romaneasca articole despre ,, adevaratul 1848", semnate cu pseudonimul Ion C.Ion.

Alt eveniment insemnat din viata lui Patrascanu este surprinzatorul succes obtinut la alegerile din 1931, cand 5 candidati ai BMT printre care si Lucretiu Patrascanu ajung deputati.

Validarea acestor deputati va starni dezbateri aprinse.In parlament se solicita invadalirea lor invocandu-se ca pretext faptul ca prin candidatura in alegeri a lui Imre Aladar cu documente falsificate se incalcase legea electorala. Memorabil ramane raspunsul dat de Lucretiu Patrascanu cuzistului Robu la intrebarea << Cine esti d-ta?>>, Patrascanu raspunde <<" reprezentam aici muncitorii si taranii din aceasta tara prea mult jefuita si exploatata>>." In final se va reusi invalidarea celor 5 alesi ai P.C.dR.

In 1932 Lucretiu Patrascanu este arestat din nou. De data ,, la trei zile dupa depunerea listei , Patrascanu a fost arestat si incarcerat la Vacaresti ", scrie dupa 1944, Scanteia. Acest moment nu a fost exploatat propagandistic de P.C.dR. De altfel dupa 10 zile Lucretiu Patrascanu este eliberat.

In 1933 Lucretiu Patrascanu este arestat aIII -a oara. De data aceasta din cauza grevei ceferistilor de la Grivita. Acuzatia oficiala instigatii si indemnuri la greva printre muncitorii de la atelierele CFR Grivita. Despre aceasta arestare va raporta ceva mai tarziu in 1949 <<,, Am fost arestat o saptamana dupa incidentele de la Grivita, la iesirea din tribunal. Am fost tinut 9 zile la Prefectura Politiei si de acolo trimis la Jilava. Aici m-a anchetat un comisar regal si dupa ccc. 2 luni de zile am fost pus in libertate, cu un grup de cca.200 ceferisti." Alta declaratie a lui mai recenta din anii '30: ,, Din februarie 1933, m-am aflat in stare de arest timp de cinci saptamani si eliberat impreuna cu 70 de ceferisti si tovarasi".

Eliberarea foarte rapida nu l-a ajutat prea mult in ascensiunea politica in cadrul P.C.dR-ului, din contra a starnit mai multe suspiciuni asupra lui din moment ce alti comunisti in frunte cu Gheorghiu-Dej au fost condamnati la ani grei de inchisoare. Si totusi cum a scapat de o grea condamnare. Patrascanu a reusit sa se salveze datorita relatiilor de familie. Astfel arestatii de la Jilava au fost impartiti in doua loturi. Primul lot in frunte cu Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica etc au primit pedepse mari. Pentru al doilea lot avocatul lui Patrascanu( Petre Pandrea, cumnatul sau), a perceput o tactica de tergiversare a termenului de judecata.

In 1933-1934, Lucretiu Patrascanu este reprezentant al P.C.dR pe langa Comintern, prilej cu care vede si alte aspecte din Uniunea Sovietica, altceva decat Hotelul Lux in care erau cazati cominternistii straini. Printre evenimentele consemnate de Patrascanu la care ar fi participat sunt manifestatiile din Piata Rosie din 1 Mai 1933 si 1934 la deschiderea Congresului al XVII-lea al PCUS cand il vede si pe Stalin.

In mai 1934 Lucretiu Patrascanu a publicat un articol in Internationala Comunista, in care Patrascanu analiza situatia din Romania. In urma acestui articol el intra in conflict cu Biroul Politic al P.C.dR aflat in acea perioada la Praga. Raspunsul Biroului Politic al P.C.dR. la citirea articolului lui Patrascanu este trimiterea unei scrisori la Moscova de condamnare a lui Patrascanu pentru cele scrise. Si tot din cauza acestui articol Patrascanu intra in conflict si cu Waletzi, seful sectiei balcanice a Cominternului. In final Waletzi si un functionar al serviciului de cadre al Cominternului se opun intoarcerii lui Patrascanu in Romania si propun ca acesta sa fie trimis la un institut din Moscova( pentru supraveghere). Insa cuvantul final l-a avut Biroul Politic al PCdR, care a hotarat trimitere lui in tara. Pana in 1935 Patrascanu traieste in ilegalita la Iasi si Piatra Neamt, pana cand Marcel Pauker il recheama la Bucuresti.

In vara anului 1936 la Craiova Lucretiu Patrascanu si Ion Gheorghe Maurer fac parte din grupul de 24 de avocati ai unui important grup de comunisti. Acest proces al comunistilor din Romania va avea o amploare mediatica foarte semnificativa din cauza prezentei unor jurnalisti straini si comunisti francezi.

La 26 iunie 1936 la deschiderea sedintei Consiliului de Judecata, prim-comisarul regal Popescu-Cetate a adus la cunostiinta suspendarea avocatului apararii Lucretiu Patrascanu de baroul de avocati Ilfov din cauza implicarii sale in ,, tulburarile de la Grivita". Lucretiu Patrascanu a ripostat sustinand ca tribunalul din Craiova avea caracterul unei Curti cu Juri deci putea plada oricine dar nu a fost luat in seama.

Ziarul Scanteia relateza ca ,, 19 intelectuali si muncitori invinuiti de raspandirea unor tiparituri s-au dat 162 de ani de inchisoare grea". Despre Lucretiu Patrascanu ziarul Scanteia relata ,, carturarul si aparatorul antifascistilor" a fost eliminat din instanta si radiat din barou, locul fiindu-I luat de Maurer.

Alt proces comunist al anului 1936 a fost cel de la Chisinau in care acuzat a fost profesorul Constantinescu-Iasi. Avocatul principal al apararii a fost Lucretiu Patrascanu secondat din nou de Maurer. De data aceasta apararea obtine un semisucces in faptul ca Constantinescu-Iasi este condamnat la doi ani si jumatate pentru raspandire de articole comuniste.

Interesant de retinut faptul ca majoritatea comunistilor aveau pareri contradictorii despre Patrascanu.Astfel Alexandru Barladeanu il descrie pe Patrascanu din timpul procesului de la Chisinau ca pe ,, instructor destul de increzut.

Alt coleg comunist din anii'30 Richard Wurmbrandt vorbeste despre relatiile deloc prietenesti cu unii comunisti zicand ,, Se arata in permanenta opozitie cu diferitele Comitete Centrale care s-au perindat in decursul tuturor acestor ani. Era in opozitie cu linia CC chiar si in perioada cand dansul facea parte din el. Vedeai in el mereu atitudinea intelectualului lezat de faptul ca nu I se acorda de catre <<inculti>> cinstea si locul de conducere cuvenit[.]. Era, insa, foarte abil. Stia sa disimuleze. Cand I se cerea o precizare de atitudine, dadea inapoi si tagaduia ca ar fi in opozitie".

Tot in anii '30 un alt scandal a influentat oarecum negativ cariera politica a lui Lucretiu Patrascanu a fost cel din 1935 din jurul lui Popescu-Puturi. Patrascanu si Popescu-Puturi se cunosteau de la sfarsitul anilor '20. In 1935 Popescu-Puturia fost arestat imediat cea a iesit din casa lui Patrascanu. De aici si paranoia ca Patrascanu l-ar fi turnat pe Popescu-Puturi Sigurantei. Fapt neadevarat. Si alt necaz in 1935 a mai fost ca printre comunisti se vorbea despre Patrascanu ca in perioada cat ar fi locuit in Praga, acesta ar trait cu o femeie usoara si agenta a politiei cehoslovace. Neintelegerile dintre Popescu-Puturi si Patrascanu au dus la trimiterea acestuia in Moldova.

Despre activitatea P.C.dR. din perioada interbelica mai este de amintit ca contrar versiunii acreditate din perioada lui Ceausescu a ,, nationalismului comunist", in realitate comunistii romani sunt doar niste unelte de manevra in mainile Moscovei si nu niste patrioti in slujba Romaniei.

Viata personala a lui Lucretiu Patrascanu. In 1936 Lucretiu Patrascanu o cunoaste pe Herta Scwamen viitoarea sa sotie. Herta Scwamen se nascuse la Cernauti in 1914. De profesie era architect-scenograf. Studiile le facuse la Viena unde sa si inrolat in miscarea comunista. Herta a revenit in Romania in 1936 din cauza masurilor anti-evreiesti din Austria. Insa imediat ajunsa in Romania a aflat ca avea de executat doua luni de inchisoare pentru participarea la grevele comuniste din Viena. Va apela la avocatul Iosif Sraer. Insa cel care a ajutat-o sa scape de inchisoare a fost Lucretiu Patrascanu. Cei doi se vor casatori in 1939 dupa botezul Hertei devenita Elena Patrascanu( in timpul guvernarii Goga-Cuza erau interzise casatoriile dintre romani si evrei).

Casatoria nu a fost agreata de membrii familiei lui Lucretiu Patrascanu. Mama, sora,fratele si cumnatii priveau critic ambitiile, eleganta si prietenii Elenei, motiv pentru care relatiile dintre Lucretiu Patrascanu aproape inceteaza dupa 1939. Sfarsitul anilor'30 nu va aduce prea multe evenimente fericite pentru Patrascanu.

C. Activitatea politica a lui Lucretiu Patrascanu intre aprilie 1940- 23 august 1944. Activitatea lui Lucretiu Patrascanu in primavara -vara anului 1944. Rolul sau in pregatirea actului de la 23 august 1940.

In cartea sa ,, Sub trei dictaturi" Lucretiu Patrascanu vorbea despre instaurarea dictaturii regale ( 10 februarie 1938 ) ca o ,, cotitura in istoria Romaniei, pregatind accesul cu pasi repezi spre putere a extremei drepte din Romania". Indepartat din 1938 din conducerea PCdR, pentru Patrascanu urmatorii 6 ani vor alterna intre o deportare in lagarul de la Targu-Jiu si domiciliul obligatoriu de la Poiana Tapului unde va scrie 3 carti politice pentru fundamentarea imaginii sale de intelectual si ideolog al PCdR.

Anul 1940 va insemna pentru Patrascanu pe langa cedarile teritoriale din vara 1940 si inceputul deportarii sale in diverse lagare. Prima internare in lagar are loc in iulie 1940 dupa arestarea sa in Targu Secuiesc. Primul lagar va fi cel din Miercurea Ciuc unde Patrascanu va sta o luna dupa care in septembrie 1940 va fi mutat la Caracal. Va fi mutat insa la Spitalul Militar din Brasov in urma unei probleme la ficat. La Brasov va fi sub paza Sigurantei. Va locui in aceasi camera cu Scarlat Calimachi.

Acolo la Brasov Siguranta va incerca o operatiune de recrutare al celor 2 comunisti in sluba miscarii legionare. Alexandru Ghika directorul general al Sigurantei se va ocupa personal de aceasta recrutare. Pentru a reusi Alexandru Ghika a facut o comparatie intre programele politice ale celor doua orientari diametral opuse. Deasemenea tot directorul Sigurantei le-a promis celor doi ca daca vor deveni cooperanti mai multi comunisti vor fi eliberati din lagare.Nu a reusit aceasta incercare de recrutare insa a doua zi Calimachi si Patrascanu au fost eliberati.

In 1951 Ion P.Stanescu fostul subdirector al Sigurantei din 1940, declara in ancheta Securitatii ca bunavointa sefului sau se datora demersurilor mamei lui Patrascanu, care veneau pe diverse canale. Libertatea pentru Patrascanu dureaza putin. In februarie 1941 este din nou arestat.

Pentru a-l scapa din arest mama sa Lucretia Patrascanu va telefona unui var de a-l ei pe nume Stefan Stoica, pentru a interveni pe langa noul director al Sigurantei sa fie eliberat fiul sau. Lucretia Patrascanu solicita ca fiului ei sa I se fixeze un domiciliu fortat la o vila a familie din Poiana Tapului. De data aceasta scapa de o internare in lagar si cererea este aprobata de Siguranta. La Poiana Tapului Patrascanu va ramane pana in 2 ianuarie 1943 cand va fi dus in lagarul de la Targu Jiu.

Timpul petrecut de Lucretiu Patrascanu la Poiana Tapului nu a fost in van.Va lucra intens intelectual.Scrisul va fi principala activitate. Astfel intre aprilie si octombrie 1941 scrie cartea Sub trei dictaturi. In 1942 termina de scris alta carte Un veac de framanturi sociale 1821-1907. Intre 1942-1943 va scrie Problemele de baza ale Romaniei. Dupa 23 august 1944 va mai scrie doar o singura carte aparuta in octombrie 1945 Curente si tendinte in filozofia romaneasca. Pentru scrierea cartilor sale Patrascanu a fost ajutat cu materiale de prietenii sai Belu Zilber, criticul D.I. Suchianu si Edith Marcovici o fosta colega de scoala a Elenei Patrascanu.

Interesant este si modul in care il vad cei care il pazesc pe Lucretiu Patrascanu la Poiana Tapului. Astfel Alexandru Moraru( jandarmul din Poiana Tapului), il descrie ca un ,, mare doctrinar comunist", deasemenea isi arata compasiunea din cauza saraciei ,, complet lipsit de cele necesare existentei sale si familiei sale". Din cauza faptului ca s-a purtat exemplar ca Lucretiu Patrascanu, lui Alexandru Moraru I se vor da 10 de arest.

Activitatea politica a lui Lucretiu Patrascanu din lagarul din Targu Jiu.

La 2 ianuarie Lucretiu Patrascanu este din nou dus intr-un lagar, de data aceasta la Targu-Jiu. Imediat dupa ce a ajuns in lagar Patrascanu cere conducerii sa fie transferat la ,, grupa II- comunisti".

In acest lagar Lucretiu Patrascanu a incercat sa preia conducerea P.C.dR-ului.De altfel in acest lagar erau foarte multi comunisti iar spre sfarsitul detentiei lui Patrascanu in lagar vine si Gheorghiu-Dej.Ambitiile de sef ale lui Patrascanu vor crea o mare agitatie printre comunistii din lagar. Foarte multi fiind politic diametral opusi conceptiilor lui Patrascanu, fiind simpatizanti ai lui Gheorghiu-Dej principalul competitor politic al lui Foris, Ana Pauker pentru sefia partidului.

Imaginea lui Patrascanu in randurile comunistilor din lagar este mai mult negativa. Gheorghe Apostol un fruntas al partidului comunist si simpatizant al lui Dej il descrie pe Patrascanu astfel ,, Era atat de coltos ca nu se putea intelege nimeni cu el". Alt comunist important Ion Gheorghe Maurer ii reproseaza lui Patrascanu starea conflictuala dintre comunistii din lagar. Ii mai reprosa apetitul pentru putere prin incercarea de a organiza alegeri libere pentru stabilirea ierarhiei la varf a partidului comunist. Si inainte de venirea lui Patrascanu divizati, odata cu agitatia produsa de acesta s-au format 3 grupuri rivale de comunisti. Un grup in frunte cu Ovidiu Sandru, alt grup sustinand pe Patrascanu, altul pe un anume ,, Maxim de la Galati".

In august 1943 prin venirea in lagar a lui Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica lupta se termina rapid cu un singur castigator redutabil. Invingator este Gheorghiu-Dej si gruparea sa. Ce nu si imaginase Patrascanu se intamplase. Intre un intelectual veritabil cu un trecut comunist bogat si un ceferist care se putea lauda doar participarea modesta la grevele din 1933 dar cu o personalitate puternica si o condamnare imensa se iscase o prapastie adanca in mintea comunistilor ilegalisti.

Relatiile lui Patrascanu cu Dej in lagarul din Targu Jiu.

Imediat dupa sosire, Gheorghiu-Dej si Patrascanu au fost vazuti de ceilalti comunisti vorbind o zi intreaga pe platoul dintre baraci. In urma acestor discutii Dej va prelua in scurt timp conducerea comunistilor din lagar.

Dar nici Dej nu si obtinuse pozitia de sef datorita calitatilor sale de lider asa cum au lasat colaboratorii sai apropiati sa se inteleaga. In realitate Dej isi datora pozitia pe motiv ca Dimitar Ganev il numise pe acesta interlocutor al sau ca secretar al organizatiei de partid din inchisori. Astfel ca odata cu venirea lui Dej in lagar disputele au incetat deoarece venise seful numit de Moscova.

Mihai Novicov un important comunist ilegalist vorbeste si el despre Lucretiu Patrascanu scriind ,, Nu mi s-a lipit de suflet. Probabil din cauza felului lui distant de a se comporta fata de cei mai tineri si in general fata de toti acei pe care-I socotea sub nivelul sau de teoretician si ideolog".

Schimbarea cursului razboiului dupa batalia de la Stalingrad va schimba optica gandirii si atitudinii fata de PCdR astfel se explica si faptul ca Lucretiu Patrascanu a stat in cursul razboiului mai mult in vila sa din Poiana Tapului si nu in lagare.Lucretiu Patrascanu era perceput in general de conducatorii partidelor istorice mai mult ca un ,, intelectual mai ponderat"cu care se poate discuta pe intelesul lor.

UN rol foarte important in acceptarea P.C.dR in coalitia indreptata impotriva regimului Antonescu l-au avut membrii ,,Operatiunii Autonomus" in Romania.Cei 3 membri De Chastelan, Ivor Porter si Silviu Metianu l-au instiintat pe Maniu despre acceptul Londrei de a colabora cu P.C.dR pentru a scoate Romania din alinta cu statele AXEI si intoarcerea armelor impotriva Germaniei.

Un alt mister ocolit intotdeauna de Partidul Comunist din Romania a fost cum a ajuns Lucretiu Patrascanu sa reprezinte partidul in negocierile pentru formarea Blocului National Democrat si pentru inlaturarea regimului Antonescu.

Activitatea politica a lui Lucretiu Patrascanu in primavara-vara 1944.Rolul sau in pregatirea loviturii de stat din 23 august 1944. Pentru a intelege mai bine trebuie stiut ca toate regimurile de dictatura din 1938 pana in 1989 toate se sprijineau pe relatii de rudenii si cumetrie. Astfel se explica intalnirea din 1943 dintre Lucretiu Patrascanu si generalul Picki Vasiliu( o cunostiinta a mamei lui Patrascanu), cu scopul de a propune maresalului Antonescu plecarea sa la Moscova pentru a prezenta sovieticilor conditiile Romaniei de iesire din razboi.

Maresalul Antonescu a refuzat propunerile lui Patrascanu in speranta ca Germania si aliatii sai vor redresa pana la urma situatia de pe front. Si I s-a mai comunicat lui Patrascanu ca maresalul Antonescu doreste formarea unei delegatii romanesti care sa plece la Moscova dar fara sa cuprinda vreun comunist. Lucretiu Patrascanu a avut urmatoarea remarca ,, numai o reprezentare reala a poporului poate sa faca acest pas si nicidecum un regim de dictatura ". De altfel si acest raspuns a contribuit la refuzul ,, Conducatorului Statului" de a-l intalni pe Patrascanu intr-o audienta private.

Despre inceputul initiativelor sale de a trata cu principalele partide politice in numele PCdR-ului( fara acordul conducerii partidului), iesirea Romaniei din razboi Patrascanu este intrebat in numeroase randuri in lunga ancheta inceputa in 1948 si terminata in 1954.

Cel mai sincer raspuns ramane urmatorul ,, Din insarcinarea nimanui, ci din proprie initiativa, cu scopul de a discuta formarea frontului antihitlerist". Tot in cadrul anchetei Patrascanu explica ca tot Comitetul Central ,, il insarcinase" sa nu intrerupa dialogul cu Iuliu Maniu. Tot Patrascanu explica ,, Aceasta insarcinare nu mi-a fost retrasa niciodata si pe aceasta baza am tinut legatura cu el. [.] Ultima conversatie cu Maniu, din toamna lui 1943, nu am putut-o raporta CC deoarece omul de legatura nu a venit la intalnire".

La 50 de ani distanta Corneliu Coposu si-a amintit despre intalnirile dintre Patrascanu si Maniu precizand ,, La 28 noiembrie 1943, Lucretiu Patrascanu( aflat in domiciliu supravegheat la Poiana Tapului ), solicita ( fara incuviintarea factorilor de decizie ai sectiei comuniste <<interne> ) o intrevedere cu Iuliu Maniu ( prin <<tehnica>> sa, Edith Marcovici ). Acceptand propunerea, Maniu se intalneeste cu Patrascanu, succesiv in locuinta lui Corneliu Coposu [.] si locuinta lui Emil Ghilezean [.] de trei ori, in cursul anului 1943 si de doua ori la inceputul anului 1944 si analizeaza impreuna cu el modalitatile rasturnarii situatiei interne din Romania si ale incetarii razboiului din Rasarit".

Nicolae Penescu ( important membru al PNT) a declarat in 1953 urmatoarele ,, Acordul asupra primei chestiuni - colaborarea celor doua partide pentru rasturnarea lui Antonescu - s-a pertractat imediat. Alta declaratie ,, Dl. Maniu a voit sa stie de ce forte dispune PCdR, in special in Capitala, la care dl. Patrascanu a dat raspuns vag, evitand preciziuni. Dl.Maniu a pus ca (sic!) conditiune a colaborarii cu PCR o declaratie a acestuia in favoarea Basarabiei. Dl. Patrascanu nu a acceptat aceasta conditiune. Atunci dl.Maniu a cerut ca (sic!) cel putin PCR sa intervina pe langa PC al URSS in favoarea Basarabiei, la care dl. Patrascanu nu a dat un raspuns afirmativ. De aceea conversatiunea nu a avut rezultat". Acelasi Nicolae Penescu descrie importanta minora acordata comunistilor de catre liderii partidelor istorice si mai precizeaza ca pana in martie 1944 el a avut doar cateva informatii minore despre PCR. Pe Patrascanu il considera cel putin purtator de cuvant al PCR.

La fel si inceputul legaturilor lui Patrascanu cu Palatul Regal este gre de precizat cand a inceput si in ce conditii. In timpul anchetei Patrascanu nu va dori sa precizeze prea multe despre colaborarea cu anturajul regelui. De altfel unul dintre raspunsurile sale mai elocvent este acesta: Mihai Ralea ( pe atunci membru PNT ), ,, i-a spus ca s-ar putea lua legatura cu Palatul ". Alta declaratie a lui Patrascanu ,, cineva din conducerea partidului l-a autorizat sa ia legatura cu Palatul ".

Baronul Ioan Mocsonyi-Styrcea, maresalul Curtii Regale a clarificat mai bine inceputul colaborarii dintre Patrascanu si Palat. Aceasta se realizeaza prin varul lui Patrascanu Octav Ulea care era angajat la unitatea militara din cadrul Palatului.

Prima intalnire dintre Patrascanu si baronul Mocsonyi-Styrcea are loc in aprilie 1944 la ferma lui Ulea din Pantelimon. Discutiile au fost pe baza formarii BND-ului, iesirii Romaniei din razboi. De altfel pana la 23 august baronul Mocsonyi-Styrcea a ramas omul de legatura al lui Patrascanu cu Palatul. Urmatoarele intalniri dintre cei doi vor ave loc in casa negustorului Safianu, cunostiinta a lui Octav Ulea. Negustorul Safianu fiind interesat sa faca servicii Casei Regale plus promisiunea lui Patrascanu de a-l ajuta juridic la nevoie.

Si legaturile PCR-ului cu PSD-ul din timpul razboiului sunt dificil de refacut.Liderul social democratilor Constantin Titel Petrescu fiind categoric cand a declarat ca pana in iarna anului 1943 astfel de contacte nu au avut loc.

Prima intalnire dintre liderii celor 4 partide a avut loc in martie sau aprilie 1944. Cu aceasta ocazie s-a discutat despre rasturnarea regimului Antonescu si despre viitor.

Pe 4 mai 1944 a avut loc in casa fruntasului taranist Ioan Hudita alta intalnire a celor 4 lideri de partid. In cadrul acestei intalniri s-a redactat conventia BND, cei 4 semnatari obligandu-se ca dupa inlaturarea regimului Antonescu sa imparta puterea si Romania sa se angajeze militar de partea Aliatilor impotriva Germaniei. Urmatoarele intalniri au avut loc cam o data pe luna pana la sfarsitul lui iulie.

La inceputul lui iulie 1944 Lucretiu Patrascanu i-a cerut lui Belu Zilber sa-I organizeze o intalnire cu liderul social-democratilor Titel-Petrescu, pentru a-I propune sefului PSD de a-l presa pe Maniu sa organizeze mai repede lovitura de stat.

Pe 19 iulie are loc la Palatul Regal o intalnire foarte importanta intre cei 4 lideri de partide plus Regele Mihai si generalul Sanatescu.Discutiile s-au axat din nou pe evolutia razboiului dupa debarcarea aliatilor in Normandia, inlaturarea lui Antonescu si componenta noului guvern. In privinta guvernului post-Antonescu s-a convenit ca generalul Sanatescu sa fie premier iar cei 4 lideri de partide sa intre in noul guvern ca ministri secretari de stat fara portofoliu.

Astazi se stie ca personajul politic in jurul caruia gravita responsabilitatea actului de la 23 august 1944 este Iuliu Maniu. Dar regele Mihai a initiat si condus actiunea de inlaturare a regimului Antonescu pentru a iesi din AXA si de a se alatura Puterilor Aliate.

O declaratie foarte interesanta despre ideile politice ale tanarului suveran si asupra ce vroia regele dupa 23 august ii apartine baronului Ioan Mocsonyi-Styrcea si vine din 1951 din ancheta indreptata impotriva lui Patrascanu ,, Suveranul avea o conceptie proprie net diferita de aceia a unora dintre personagiile cu care inca din vara lui 1942 avea legaturi in vederea rasturnarii: 1. caracterul strict democrat pe care dorea sa-l aiba actul de rasturnare a dictaturii antonesciene si de esire a Romaniei din razboiul alaturi de AXA; 2. concomitenta ambelor actiuni".

Aceste conceptii regale vor aprinde conflicte intre cei 4 lideri de partide dar va alimenta si diversitatea interpretarilor istoriografice. Tot baronul Mocsonyi-Styrcea declara in ancheta procesului Patrascanu ,, partidele politice sunt acelea care paralizeaza progresul pregatirilor nefiind in stare sa gaseasca o formula de intelegere pe care coroana sa se poata bizui definitiv".

Tot baronul Mocsonyi-Styrcea evidentiaza intr-o alta declaratie din ancheta procesului Patrascanu faptul ca regele dorea reinstaurarea democratiei dupa caderea regimului Antonescu si nu o noua dictatura ,, regele refuza categoric sa ia in consideratie preferinta sefilor partidelor de opozitie pentru un guvern militar, sau de tehnicieni sau de compunere mixta, dar in orice caz sub presedintia unui general".

In februarie 1950 la o intrebare a anchetatorului despre organizarea planului de inlaturare a rgimului Antonescu, Lucretiu Patrascanu a dat urmatoarea declaratie: ,, Planul loviturii de stat eu l-am discutat cu generalul Sanatescu - trimis de rege- in mai 1944 in casa lui Safianu. Acolo am discutat trei ipoteze si ne-am oprit apoi asupra celei realizate, adica o lovitura in Bucuresti. Planul celor trei ipoteze a fost elaborat de mine si generalul Sanatescu, cu aceasta ocazie. Eram numai noi doi. La a doua intalnire au fost trimisi Buzesti si Stircea - tot din partea fostului rege-. Apoi s-a constituit o comisiune cu cativa generali: Sanatescu, Mihail, Damaceanu, Rascanu, la care a participat apoi si Bodnaras in mod regulat. Platforma politica a colaborarii in vederea loviturii de stat a constituit o proclamatie citita de fostul rege in noaptea de 23 August, proclamatie scrisa de mine si aprobata de conducerea Partidului.Conditii politice pentru perioada de dupa lovitura de stat nu au fost propuse participantilor- in afara de cele cuprinse in proclamatie.

La prima intalnire cu generalul Sanatescu mi-a pus intrebarea: atitudinea PCR fata de monarh.Fiind luat pe neasteptate am raspuns urmatoarele: PCR este si ramane un partid republican, dar pentru scoaterea Romaniei din axa si incheierea razboiului antisovietic intelege sa colaboreze cu monarhia. Aceasta formula am comunicat-o imediat conducerii Partidului, intai prin Hagiu si apoi direct la Ranghet, Bodnaras si Parvulescu, conducerea Partidului fiind complet de accord cu aceasta formula.

Pentru epoca de dupa lovitura, nu am intrat in nici un fel de discutie. In proclamatie se afirma lupta pentru democratizarea tarii, desfiintarea legiuirilor rasiale etc.- ca program de dupa razboi".

Aceste declaratii sunt confirmate si de generalul Sanatescu in jurnalul sau. Astfel pe 22 iunie 1944 generalul Sanatescu noteaza ,, Mai in fiecare noapte ne intrunim discret in diferite case pentru a lucra in detaliu actiunea in cazul cand se va pune in aplicare separarea de Germania. In mod permanent la aceste intalniri iau parte: generalii Mihail si Vasiliu Rascanu, col.Damaceanu, Buzesti, Styrcea, Patrascanu si Bodnaras. De acestia din urma am mare nevoie ca sa organizez muncitorii din fabrici pe care contez sa-mi suplineasca lipsa de trupe".

23 august 1944.

Deoarece planul de plecare al maresalului Antonescu pe front pe toti complet nepregatiti s-a luat decizia de a-I chema in audient ape cei doi Antonesti si dupa incheierea audientei sa fie arestati si tinuti in palat pana la gasirea unei solutii. Initial lovitura de stat fusese planificata pentru 26 august iar pe 23 august trebuia sa se discute componenta guvernului.Urgentarea loviturii de stat a surprins foarte multi oameni politici si nu a rezolvat dintr-o data problemele Romaniei.

Mircea Ionnitiu secretarul regelui isi amintea ca pe 23 august ora 20:00 Lucretiu Patrascanu a fost primul om politic venit la palat, dupa el a urmat si Titel Petrescu. Lucretiu Patrascanu adusese regelui textul proclamatiei regale si textele decretelor de amnistiere a detinutilor politici si de desfiintare a lagarelor de concentrare. Dupa citirea proclamatiei regale de la ora 22:00, a venit si Emil Bodnaras.

Singurul fapt cu care se pot mandri comunistii la 23 august 1944 o echipa condusa de Emil Bodnaras a obtinut permisiunea de a-I tine arestati intr-un loc numai de ei stiut pe Ion si Mihai Antonescu, in urma asigurarilor date de Patrascanu cu privire la tratamentul corect ce le va fi aplicat.

Activitatea politica in functia de ministru al justitiei reprezentand PCR-ul in perioada 1944-1948.

Din 24 august 1944 Lucretiu Patrascanu este ministru adinteram al Justitiei. In aceeasi zi toata presa romaneasca publica decretele de amnistiere pentru toti detinutii politici( cu exceptia legionarilor ), si de desfiintare a lagarelor. Noul ministru al Justitiei considera lagarele ,, practici ale regimurilor dictatoriale ". Primele obiective politice ale noului ministru al Justitiei dupa o declaratie a sa de peste cativa ani: ,, In prima sedinta a Consiliului de Ministri a guvernului Sanatescu care a avut loc in ziua de 25 august in subsolul BNR s-a ridicat chestiunea inceperii immediate a trativelor de Armistitiu. Pe front se luase deja contact intre comandamentul sovietic si cel romanesc.Maniu a propus, cand a inceput discutia, ca din partea Romaniei sa fie trimis un general. Chestiunea inceperii tratativelor de armistitiu a ridicat-o ministrul de externe, Niculescu-Buzesti. M-am ridicat impotriva propunerii lui Maniu, care cu aceasta propunere se mentinea pe vechea lui pozitie de a nu lua nici un angajament politic- ca sef al PNT in ce priveste Armistitiul. Eu am cerut sa se trimita o delegatie mai larga- in care sa fie reprezentat si elementul politic din noul guvern. Intrucat in ce ma priveste- socoteam ca cea dintai si principala problema dupa reusita loviturii de stat este de a asigura o cat mai rapida si efectiva participare a Romaniei la razboiul antihitlerist si pentru a avea siguranta ca delegatia trimisa va merge hotarata si fara rezerve pe aceasta linie- am propus ca si eu sa fac parte din delegatia de Armistitiu, tocmai in vederea scopului de mai sus. In fata argumentelor mele si a propunerii facute, Maniu a cedat, s-a declarat de acord cu o delegatie reprezentativa si a propus ca Ghita Pop - pe atunci secretar general al PNT- sa faca parte din delegatie. Am fost de acord cu aceasta propunere si cu desemnarea din partea Consiliului a lui Damaceanu - subsecretar de stat la Razboi- care urma urma sa discute partea militara a Armistitiului. Delegatia a fost completata cu Ion Christu, desemnat de Externe si cu col.Focsaneanu de la Marele Stat Major.Eu m-am propus sa fac parte din delegatie - dar fiind singurul ministru in delegatie, mi-a revenit prin acest fapt, presedentia delegatiei. Asupra presedentiei delegatiei nu a fost nici un fel de discutie, chestiunea rezolvandu-se, in acest fel, automat".

Referitor la prima sedinta de guvern si dezbaterile in privinta semnarii armistitiului si componenta si sefia delegatiei care urma sa mearga la Moscova generalul Sanatescu, prim ministru in acele zile a notat ca a fost ,, nevoit sa-l trimita ca presedinte al comisiei pe Lucretiu Patrascanu care spune ca are legaturi cu persoane politice ruse". Referitor la pozitia principalilor lideri politici Maniu si Bratianu, premierul Sanatescu a notat ca acestia au refuzat plecarea la Moscova ,, pe motiv ca nu pot semna un act prin care se recunoaste cedarea Basarabiei si Bucovinei".

Referitor la pozitia partidului comunist roman din acele zile fata de rezultatele primei sedinte de guvern Lucretiu Patrascanu va declara in ancheta procesului sau: ,, In prima sedinta cu Secretariatul Partidului in ziua de 26 sau 27 August, am comunicat cele discutate in Consiliul de Ministri relativ la Armistitiu si Secretariatul a aprobat sa plec in calitate de presedinte al delegatiei la Moscova".

Pe 30 august 1944 Lucretiu Patrascanu a trimis o scrisoare la Moscova adresata lui Molotov ( ministru de externe al URSS la acea data), in care explica evenimentele din 23 august 1944 din Romania si ii cerea ministrului de externe sovietic ,, Va voi ramane recunoscator daca mi-ati facilita o intalnire cu unul din membrii grupului roman de la Moscova, Ana Pauker sau Vasile Luca". Tot in acea scrisoare Patrascanu explica ca din functia de sef al delegatiei romane el a venit ,, nu pentru a apara interesele burgheziei", ci in calitate de comunist.

In ciuda sperantelor generalului Sanatescu, Lucretiu Patrascanu nu era un comunist cunoscut la Moscova, edificatoare este reactia lui Molotov cand a auzit de evenimentele de la Bucuresti intrebandu-l pe Walter Roman cine este Lucretiu Patrascanu, reprezentantul comunistilor din Romania.

In drum spre Moscova delegatia Romaniei a trecut prin cateva situatii extrem de neplacute. Mai intai o escala neprevazuta la Odessa unde delegatia Romaniei a stat foarte multe ore intr-un beci din cauza bombardamentelor asupra orasului.Ajunsi la Moscova, Lucretiu Patrascanu a avut o intalnire cu Ana Pauker. Amanuntele discutiei le va relata sotiei sale si anume sovieticii erau nemultumiti de turnura evenimentelor. De altfel pana la 12 septembrie delegatia Romaniei va astepta intr-o cumplita tensiune semnarea armistitiului.

Dumitru Damaceanu unul dintre semnatarii armistitiului cu URSS isi aminteste cumplita asteptare ,, In ziua de 30 sau 31 august - nu-mi amintesc prcis ziua - am fost anuntati ca vom fi primiti de Molotov [.]. Am intrat intr-o sala suficient de mare, cu geamuri larg deschise. Am asteptat suficient de mult si incepuse o ingrijorare din partea noastra. Se astepta intunecarea; ca la un moment dat sa vedem pe cerul Moscovei o ploaie de artificii acompaniata de numeroase lovituri de tunuri. Dupa acest lucru, ca din intamplare, pentru prima oara intra un functionar si il intrebam: << Ce este cu aceasta manifestare ?>>. Si raspunsul lui a fost ca se sarbatoreste << ocuparea Bucurestiului>>. Era in ziua de 30 sau 31 august, desi Bucurestiul fusese ocupat, propriu-zis intrarea se facuse in ziua de 26 seara cand lupta incetase iar frontul pe 28 august era la Gherghita. Deci eliberarea se facuse cel putin cu 4 zile inainte daca ne-a primit la 30 august sau 5 zile daca ne-a primit la 31 august".

Ghita Pop un semnatar al armistitiului din partea Romaniei, ca in plenul sedintei privind conventia, Lucretiu Patrascanu nu a facut altceva decat sa sustina punctul de vedere al intregii delegatii ,, ca Romania sa contribuie la razboiul antihitlerist nu mai pana la vechile granite ale Romaniei si nu pana la completa lichidare a hitlerismului". Tot Ghita Pop afirma ,, punctul de vedere al D-lui Patrascanu precum si al intregii noastre delegatii era ca imediat dupa terminarea ostilitatilor, armatele sovietice sa paraseasca tara".

Din notele de conversatie ale lui Molotov din 31 august 1944 cu ocazia semnarii conventiei armistitiului reiese ca o delegatie romaneasca formata din Patrascanu, Visoianu si Damaceanu au fost primiti de Molotov si Visinski. A fost o discutie preliminara despre armistitiu. Referitor la Patrascanu ca sef al delegatiei Molotov isi aminteste ca acesta a deschis o problema cu ,, caracter de urgenta ", faptul ca desi Armata Romana primise ordin de lupta impotriva nemtilor din 23 august 1944, chiar si in data de 28 august ( cand ei plecasera la Moscova ) trupele romanesti continuau sa fie dezarmate si facute prizoniere pe frontul sovietic. ,, Or, zice Patrascanu, acest plan ramane irealizabil, deoarece unitati ale armatei pe care a mizat guvernul, alcatuind acest plan, raman dezarmate in acest moment si nu pot participa la operatiunile militare". Molotov i-a raspuns lui Patrascanu ca razboiul dureaza de 3 ani si ca va fi nevoie de cateva saptamani pana la rezolvarea problemelor. In afara de acest diferend din memoriile lui Molotov nu mai reiese vreo discutie concordanta.

Din declaratia lui Lucretiu Patrascanu din 4 ianuarie 1950 reiese ca ,, Cand ne-a fost adus proiectul de armistitiu, toti am gasit ca clauzele lui sunt usoare fata de aportul adus (sic) de Romania in razboiul antisovietic. In special ne-a bucurat suma despagubirilor. Visoianu a impartasit si el bucuria noastra dar a spus ca unele clauze sunt cam elastice, asa incat totul va depinde de felul in care va fi aplicat textul conventiei de armistitiu".

Dumitru Damaceanu intr-o declaratia a sa din 1968 isi aminteste de Patrascanu din perioada semnarii armistitiului ca se adresa ,, legaturii de partid ", de fiecare data cand existau unele obiectii ale membrilor delegatiei, sau ,, Trebuie sa iau contact ", si din ce stie Damaceanu persoana de contact era Ana Pauker.

Dupa intoarcerea in tara Lucretiu Patrascanu a continuat sa fie cel mai activ si cunoscut lider comunist.Pe 20 septembrie Lucretiu Patrascanu depune in sedinta Consiliului de Ministri un proiect de lege cu privire la arestarea si judecarea ,, celor care poarta raspunderea materiala si morala a dezastrului tarii". Acest proiect este urmarea prevederii din Conventia de Armistitiu prin care partea romana se angaja ,, sa dizolve formatiunile de tip fascist cat si orice organizatii care duc propaganda ostila Natiunilor Unite si in special Uniunii Sovietice", si ,, sa colaboreze cu Inaltul Comandament Aliat( sovietic) la arestarea si judecarea persoanelor acuzate de crime de razboi".

Pe 21 septembrie 1944 apare Scanteia ziarul oficial al Partidului Comunist Roman, al carei model ziarul Pravda al PCUS. Primul director al ziarului Scanteia a fost Miron Constantinescu.

e. Discursurile Politice ale Lucretiu Patrascanu din 1945 si 1946 de la Cluj.

Contextul Politic al primului discurs politic al lui Patrascanu l-a Cluj. Dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial pentru Romania principala miza a devenit recunoasterea internationala a reintrarii in granitele Romaniei a Transilvaniei de Nord-Vest rapita prin Arbitrajul de la Viena( august 1940 ). Dealtfel intre Romania si Ungaria au existat puternice contre pe tema Transilvaniei in perioada mai 1945-februarie 1947, facand ambele state puternice presiuni externe atat la Moscova cat si SUA si Marea Britanie. Pentru Ungaria participarea alaturi de al treilea Reich la invazia Uniunii Sovietice inceputa in iunie 1941 s-a dovedit fatala ambitiilor sale de a pastra toate teritoriile obtinute de la vecinii sai in perioada 1938-1941. Principalul obstacol pentru Ungaria a fost Stalin.

Dictatorul sovietic nu gasea nici o justificare pentru participarea Ungariei la razboiul antisovietic din doua motive: spre deosebire de Finlanda si Romania care pierdusera insemnate teritorii in favoarea Uniunii Sovietice, Ungaria chiar beneficiase de acordul sovietic de a ocupa anumite teritorii in perioada 1938-1941.

Al doilea motiv fiind gandirea geostrategica sovietica dupa razboi, astfel intinderea cat mai spre vest a Romaniei( stat 100% controlat de sovietici conform Acordului de Procentaj dintre Stalin si Churchill din octombrie 1944). Deasemenea la nivelul relatiilor dipolmatice sovieto-maghiare din acea perioada purtate la Moscova partea ungara a propus guvernului sovietic ca Romania sa fie fortata de sovietici sa accepte cedarea catre Ungaria a unor insemnate teritorii romanesti. Prima data guvernul maghiar a propus sovieticilor ca Romania sa cedeze 22.000 Km cu o populatie majoritara romaneasca. Mai tarziu alta propunere maghiara viza doar 11.800 Km. Iar ultima propunere ungara doar 4000 Km incluzand orasele Carei, Satu-Mare, Oradea si Arad. Pentru Romanie reintegrarea Transilvaniei de Nord-Vest era de o miza extraordinara, de ea depinzand practic supravietuirea guvernului Groza. Stiut fiind faptul ca guvernul Groza a venit la putere in urma imenselor presiuni sovietice dar si al santajului practicat de sovietici cu privire la Transilvania de Nord-Vest. Pe scurt la inceputul lui noiembrie 1944 administratia romaneasca a fost alungata din Ardeal de N-V, iar a doua zi dupa instalarea guvernului Groza sovieticii sa fie de acord cu reintrarea administratiei romanesti in Transilvania de N-V.

In discutiile cu delegatia ungara condusa de Pal Sebestyn, primul ministru Petru Groza si ministrul de externe Gheorghe Tatarescu au fost categorici aparand interesul national al Romaniei declarand ferm ca Romania nu accepta piederea Transilvaniei. Gheorghe Tatarescu a fost ferm ,, nici un om de stat roman nu ar fi dispus sa priveasca frontiera de vest a Romaniei ca negociabila sau chiar ca obiect de convorbiri confidentiale.

Lucretiu Patrascanu si cele doua discursuri de la Cluj. Aflat in prima linie a PCR, Patrascanu cunostea foarte bine importanta Transilvaniei de N-V atat pentru poporul roman cat si pentru guvernul Groza. El era la curent cu opniile lui Groza si Tatarescu referitor la pozitia guvernului roman fata de Transilvania. Astfel ca Patrascanu a sustinut in ambele discursuri la Cluj pozitia guvernului Groza fata de Transilvania de N-V, adica de necedare Ungariei. Primul discurs al lui Patrascanu la Cluj din 13 iunie 1945. Lucretiu Patrascanu si-a intituat discursul ,, Problemele Ardealului de Nord ".In cadrul acestui discurs Patrascanu a abordat urmatoarele teme: ,, Conditiile Infratirii " , ,, Erori care trebuiesc reparate ", ,, Problema limbii oficiale ", ,, Apelul catre populatia romaneasca din Ardealul de Nord ". Acest discurs la un nivel mai mic decat urmatorul a nemultumit profund. Impactul primului discurs asupra populatiei romanesti din Transilvania a fost semnificativ. Pana si rivalii politici ai PCR au laudat initiativ politica a lui Patrascanu. Practic el a reafirmat drepturile istorice ale Romaniei asupra Transilvaniei. Hotararea de a se opune maghiarilor care in trecut fusesera membri ai regimului horthist si acum trecusera la PCR in speranta ca vor destabiliza Transilvania si prin agitatia lor sperau sa convinga pe sovietici de a ajuta la unirea Ungariei cu Transilvaniei. In subcapitolul discursului ,, Problema limbii oficiale " Lucretiu Patrascanu afirma hotarat: ,, Limba oficiala a statului roman este limba romana. In tot ceea ce priveste functionarea aparatului administrative interior, inclusiv in justitie, limba romana este singura valabila. Toate operatiile administrative si cele in legatura cu instructia, nu pot fi consemnate decat in limba romana". Lucretiu Patrascanu afirma ca PCR sprijina idealurile nationale ale romanilor.

Al doilea discurs politic al lui Lucretiu Patrascanu la Cluj are loc pe data de 8 iunie 1946. Patrascanu a tinut acest discurs la fel de radical ca primul in contextual urmator: apropierea alegerilor parlamentare din toamna aceluiasi an si foarte important mult apropiata si asteptata Conferinta de Pace care avea sa se desfasoare la Paris si de la care se astepta sa lamureasca multe neintelegeri in Europa. Printre subcapitolele interesante ale acestui discurs in care Patrascanu isi reafirma patriotismul sunt: ,, Transilvania a apartinut si va apartine Romaniei " unde acesta este virulent ,, Hotararea de la Paris n-a facut decat sa constate si sa consfinteasca inca o data acest adevar, care pentru noi este elementar: Transilvania a apartinut si va apartine Statului roman, in intregime", si alta declaratie ,, Transilvania, incadrata in statul roman, definitiv incadrata, aceasta este o realitate pe care o traim cu totii, aceasta este o realitate pe care trebuie s-o accepte toata lumea". In urmatorul subcapitol ,, Nimeni n-are dreptul sa puna in discutie granitele noastre " transeaza clar problema minoritatii maghiare din Romania ,, Interesul poporului maghiar de la noi, care va urma sa traiasca laolalta cu poporul roman, este de a intelege insa ca nici o agitatie sterila nici un fel de afirmare lipsita de inteles, goala de inteles, venita de peste hotare, nu poate schimba situatia". Alt subcapitol unde Patrascanu este vehement impotriva revizionismului maghiar ,, A cere revizuirea frontierelor este un amestec in treburile noastre interne " si in care acuza direct Ungaria ,, Se cer de la Romania mii de km patrati, se cere trasarea granitelor in apropiere de Cluj, se cere Romaniei un statut de autonomie pentru Secuime, cu alte cuvinte din nou hotarelor de Vest ale Tarii si - dece sa nu o spunem? - un amestec in treburile noastre interne.". Deasemenea pentru a ridica cota electorala a PCR-ului, Lucretiu Patrascanu face urmatoarea afirmatie in subcapitolul ,, In numele guvernului si al Partidului Comunist ma ridic impotriva schimbarilor de frontiere" si anume ,, Noi ne ridicam in adevar cu tarie impotriva oricarei deplasari a granitelor noastre". In subcapitolul ,, Granitele Ardealului au fost cucerite " subliniaza rolul armatei romane in eliberarea Transilvaniei de N-V ,, Nu-I este nimanui permis sa uite, ca granitele de astazi ale Transilvaniei au fost cucerite in acest razboi, pas cu pas, metru cu metro de Armata Romana, luptand alaturi de brava Armata Rosie". Alt subcapitol interesant Renasterea revizionismului pericliteaza relatiile romano-maghiare in care Patrascanu afirma [.] ,, Nu vrem sa punem la indoiala - repet acest lucru - buna credinta a celor mai multi din conducatorii Ungariei de astazi. Ii credem sinceri democrati si doritori de a crea o democratie si in republica vecina. Cei mai multi insa din acesti conducatori ai Ungariei au facut dupa parerea mea, neiertata greseala ca s-au lasat condusi de un curent impotriva caruia n-au inteles sa lupte."[.]. In subcapitolul Poporul roman este intelegator el subliniaza faptul ca Romania nu doreste razbunarea prin violenta sau saracire si nici romanizarea minoritatii maghiare ,, Cu nici un motiv nu putem insa sta impasibili la o rabufnire a sovinismului romanesc, la o tendinta de a tulbura starile noastre interne, fluturand parole soviniste si de un nationalism rau inteles. Este un cuvant tot atat de fals, tot atat de nebunesc, cuvantul de ordine aruncat de o parte dintre provocatorii sovinisti romani, atunci cand cer sa dam afara pe ungurii din Transilvania. Populatia maghiara de aici trebuie sa aiba siguranta si liniste. Poporul roman in masa lui este intelegator. Numai cei care cauta vinovate motive de agitatie pot pune in circulatie asemenea parole. Populatia maghiara, in numar de un million si jumatate de locuitori, va trebui si trebuie sa ramana cu noi. Este un destin istoric de o mie de ani si nu-l putem schimba azi[.]". Spre sfarsitul discursului Patrascanu se adreseaza mai direct minoritatii maghiare [.],, Ma adresez elementelor constiente si luminate din maghiarime. Trebuie sa inteleaga populatia maghiara ca apartenenta ei la Statul roman este definitiva. Aceasta populatie urmeaza si de acum inainte sa traiasca in comunitate cu noi. Sa nu se lase inselata. Sa nu se lase tulburata, sa nu se lase provocate de aceasta noua editie a revizionismului. Populatia maghiara din Transilvania are ea in primul rand interesul sa dezarmeze elementele sovine care o atata, elementele dusmane ei, asa cum sunt dusmane poporului roman si statului roman. Este datoria populatiei maghiare sa asigure si ea acest spirit de conlucrare pe care noi il dorim si il cultivam". In ultimul subcapitol Nici o mila pentru cei ce pun in joc unitatea statului, Patrascanu afirma ,, Dar vom fi fara mila impotriva tuturor, din orice tabara ar veni, care cauta sa atate la ura de rasa si sa tulbure linistea tarii. Vom fi fara mila cu toti cei care, in momentul cand Romania se straduieste sa lecuiasca ranile razboiului, pun in fiecare zi in discutie unitatea statului nostru. Vom fi fara mila si impotriva tuturor acelor romani atatatori la ura si care, neintelegatori ai conditiilor extrem de grele pe care le traim, incearca sa tulbure viata pasnica a Transilvanie". Urmarea acestui al doilea discurs de la Cluj a fost furtunoasa Sedinta a Biroului Politic al CC al PCR din 22 iunie 1946. In cadrul acestei sedinte Patrascanu a fost nevoit sa se apere la acuzele tovarasilor sai cum ca discursul sau ar fi fost prea nationalist. Printre cei mai vehementi in acuzatii au fost Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Leontin Salajan(Szilaghi), Miron Constantinescu.De altfel Gheorghiu Dej inca din cuvantul de deschidere al sedintei face urmatoarele declaratii: ,, Tovarasi, Secretariatul partidului nostru a convocat activul central, pentru a lamuri punctul de vedere principal al partidului nostru cu privire la problema nationala". Si peste foarte putin timp vine si referirea la Patrascanu: ,, Ecoul produs de agitatiile sovine si revizioniste, a influentat o parte a membrilor partidului nostru si afirmam cand am luat cuvantul, ca sub aceasta influenta au savarsit devieri de la linia partidului in problema nationala si tovarasi de raspundere ai partidului. Ma refer la devierile savarsite de tov. Patrascanu in discursul sau tinut la Cluj. Daca prima parte a discursului sau impotriva actiunii si agentilor revizionisti unguri a fost taioasa, categorica, nu tot asa se poate spune despre atitudinea pe care ar fi trebuit sa o ia impotriva sovinistilor romani. Secretariatul, Biroul Politic al partidului nostru, considera ca devierea tovarasului Patrascanu a fost posibila tocmai datorita influentei curentelor sovine si revizioniste care strabat azi Transilvania si mai cu seama partea de nord a Transilvaniei. Aceste influente au avut darul sa-l sileasca pe tov.Patrascanu a lovi mai mult in revizionistii unguri, decat in sovinistii romani. Dar ce e mai grav tovarasi, e faptul ca prin felul cum a prezentat lucrurile in declaratiile sale facute la Cluj, el da credit moral si politic regimurilor reactionare din trecut". Dupa terminarea discursului inaugural al lui Dej, urmatorul la cuvant este evident Patrascanu. Va explica acest discurs prin faptul ca a vrut sa explice concret populatiei Transilvaniei pozitia PCR referitoare la problema nationala si a recunoscut ca a gresit ca nu a plecat la Cluj cu un text aprobat de Secretariatul PCR. In privinta rolului PCR ca partid de guvernamant si a pozitiei sale in problema nationala din Transilvania, Patrascanu a precizat: ,, [.] Partidul Comunist e un partid de guvernamant. Partidul Comunist are raspunderea soartei poporului roman si a popoarelor conlocuitoare. In momentul in care problema revizionista e o problema care se agita nu numai dincolo de hotare de fortele reactionare, dar si de toate elementele dusmanoase ale democratiei dinauntrul tarii noastre, cred ca e intr-adevar istoric o clara si hotarata fixare a pozitiei partidului nostru in problema aceasta.[.] Era necesara si aceasta precizare, pentru ca tocmai in urma calatoriei in Ardeal, mi-am dat seama ca se pune o problema pentru noi - si aici vorbesc ca comunist -, populatia romana din Ardealul de Nord, framantata si agitata de o campanie lipsita de orice scrupul, ne-a stampilat pe noi, partidul comunist, in mod cu totul gresit, ca noi imbratisam cauza revizionista si luam atitudine impotriva curentelor antirevizioniste. E o agitatie pe care au dus-o natiuni, tari, din Oradea unde am fost, pana la Viseul de Sus. Azi, cu aceasta declaratie oficiala, cu aceasta declaratie autorizata, se va pune capat in mod definitive acestei agitatii cu totul lipsita de scrupule, cum am caracterizat-o". Referitor la textul discursului Patrascanu recunoaste: "[.]A fost o greseala - si o greseala care nu se va mai repeat - ca am plecat la Cluj cu simple note, fara un text revizuit de Secretariat, asa ca cuvantarea a fost trei sferturi improvizata. Aceasta m-a pus in situatia intr-adevar de a trece dincolo de ceea ce hotarasem in discutia cu tovii. Am infatisat tovilor, cu o zi inaintea plecarii, schema cuvantarii si le-am impartit materialul. Am plecat cu aceasta schema si in urma calatoriei in Ardealul de Nord intr-adevar s-a observat, si e justa afirmatia si invinuirea pe care a folosit-o tov. Gheorghiu, cand vorbeste de influenta atmosferei si a curentelor din Ardealul de Nord". Referitor la situatia tensionata din Transilvania de Nord-Vest, Patrascanu a facut urmatoarea afrmatie: "[.] Atmosfera in tot Ardealul de Nord era atat de incarcata si preocupat de aceasta problema de a arata populatiei maghiare dar si populatiei romane -si poate in special populatiei romane care e deosebit de activizata politiceste in momentul de fata- de a arata pozitia noastra, pentru ca asa a subliniat si tov.Gheorghiu in chestiunea antirevizionista, am reprezentat poate nu in forma aceasta asa violenta, punctul de vedere pe care tov. Gheorghiu il stabilize si il fixase intr-o consfatuire anterioara si in discutia cand am plecat la Cluj". ,, Trebuie sa subliniez, ca am avut in lipsa tocmai a unui text scris, convingerea ca nu am deposit ceea ce am fixat la Bucuresti si numai aceasta m-a indreptatit sa spun atat tovului Vaida cat si tov.Patrascu, ca punctele principale le-am stabilit la Secretariat. Aceste influente ale atmosferei si curentelor sovine, revizioniste si anti-revizioniste sigur ca si-au facut loc in contactul care l-am avut in Ardealul de Nord si ele se reflecteaza in structura cuvantarii de la Cluj". Importanta discursurilor lui Patrascanu si efectele lor. Lucretiu Patrascanu in discursurile de la Cluj a vorbit atat din perspectiva simplului roman cat si din perspective politicianului comunist roman avid de cat mai multe voturi din partea majoritatii romanesti transilvanene pentru sine si PCR. Efectele discursurilor: 1. Primul efect panica si dezorientarea produsa minoritatii maghiare( sustinatoare puternica a PCR cu scopul de a-si apara avantajele obtinute de la regimul horthist ), si 2. Imensa popularitate dobandita de Lucretiu Patrascanu in urma acestor discursuri( inclusiv in randurile PNL si PNT ), el devenind de departe cel mai cunoscut si popular comunist pana la 1948. Referitor la al doilea discurs de la Cluj, Patrascanu a declarat anchetei in 1950 ca ,, Am tinut aceasta cuvantare din iunie 1946 fiind personal convins ca fac un serviciu regimului nostru, rapindu-I lui Maniu posibilitatea de a aparea ca singur aparator al Ardealului de Nord ". " Inainte de a fi comunist sunt roman ". Formule de acest tip erau foarte frecvente in acea epoca. Astfel Petru Groza i-a spus diplomatului maghiar Pal Sebestyn ,, ca inainte de a fi roman, e ardelean ". L. Szilagy( Leontin Salajan) a declarat ca multi maghiari din administratia Transilvaniei se simteau mai intai maghiari si apoi democrati. In iunie 1946 la Bucuresti un grup de studenti facea urmatoarea remarca ,, Noi suntem intai romani si apoi studenti ". Ce este foarte surprinzator e faptul ca in nici un discurs al lui Patrascanu de la Cluj nu apare formula ,, Inainte de a fi comunist sunt roman ". Si ulterior in nici o sedinta a Biroului Politic al PCR nu I se reproseaza de absolut nimeni ca ar fi folosit o astfel de formulare. Din simplul motiv pentru ca nu a declarat oficial asa ceva. Dealtfel atat in 1945 cat si in 1946 Patrascanu avea foarte multi dusmani politici in interiorul PCR, care nu ar fi trecut cu vederea o astfel de declaratie politica. Cu siguranta ca aceasta acuzatie ca ar fi folosit aceasta formula politica a aparut la ordinul lui Dej pentru a-l discredita si mai mult dupa 1954.

Conferinta de Pace de la Paris. Pe 11 august 1944 delegatia Romaniei compusa din 73 de membri plus 13 delegati principali, 22 consilieri tehnici carora lise adaugau multi secretari dar si foarte multe neveste.Delegatia a fost impartita in patru comisii din care doua erau conduse de comunisti: Lucretiu Patrascanu era seful Comisiei teritoriale si politice iar Gheorghiu-Dej era seful Comisiei Economice.In perioada 31 august - 5 septembrie, Comisia politica si teritoriala a Romaniei a discutat problema granitei romano-ungare.

Seful incontestabil al delegatiei romane la Paris a fost Gheorghiu-Dej, care deja daduse ordine ca Patrascanu sa fie atent supravegheat. De altfel inainte sa se intoarca in tara Dej il numeste pe Maurer sa continue urmarirea lui Patrascanu.In ciuda acestor neplaceri pe tot parcursul conferintei de la Paris, Scanteia l-a mediatizat foarte mult.

La intoarcerea in tara in cadrul conferintei de presa Lucretiu Patrascanu i-a multumit si lui Teohari Georgescu ,, pentru sarcina grea pe care si-a luat-o" - interimatul Ministerului Justitiei in perioada in care titularul fusese la Paris. Tot Lucretiu Patrascanu declara ,, Spiritul de colaborare care a caracterizat activitatea departamentelor noastre s-a dovedit si de asta-data viu si eficace ". In realitate in perioada cat a stat la Paris, Teohari Georgescu a facut numeroase schimbari de personal in cadrul ministerului Justitiei. Mai mult a a ordonat si un ordin de perchezitionare a birourilor ministerului Justitiei.

In cadrul campaniei electorale din 1946, Patrascanu a fost trimis, din motive nici azi elucidate, sa candideze, alaturi de comunistii Ion Vincze si Aurel Vijoli sa candideze pe listele Blocului Partidelor Democratice, tocmai la Arad. Desi initial Patrascanu ar fi dorit la Ploiesti.

Timp de doua luni Lucretiu Patrascanu a tinut cuvantari politice in diverse localitati aradene. Despre discursurile politice tinute in judetul Arad, Lucretiu Patrascanu vorbea in ancheta ,, Am cautat sa dau un caracter cat de larg, de masa acestei campanii, nu limitandu-ma la simple intruniri ci organizand adevarate discutii de masa care durau ceasuri intregi si luau uneori caracter deosebit de viu in tot judetul Arad". In tot acest timp Lucretiu Patrascanu a reusit si atragerea unui semnificativ numar de noi membri pentru Partidul Comunist.

Una dintre principalele activitati politice desfasurate de Lucretiu Patrascanu ramane cea din municipiul Arad la Palatul Culturii unde acesta si-a prezentat crezul politic de-o viata prezentandu-se ca ,, legiuitor" si ,, carturar". Despre aceasta actiune ziarul Scanteia relata ,, Multimea adunata [.] au simtit ca votul lor nu poate merge decat pe un asemenea luptator ".

In ciuda activitatii sale BPD-ul nu obtine in Arad decat un scor modest, care-l dezamageste pe Patrascanu. In fond din cele 202 127 voturi exprimate, BPD-ul a obtinut un scor foarte modest si doar falsificarea alegerilor a reusit sa mentina la guvernare sinistrul guvern Groza. In schimb Lucretiu Patrascanu a crezut sincer ca datorita inteligentei si farmecului personal va castiga correct alegerile in judetul Arad si se va intoarce la Bucuresti cu un nou atu spre deosebire de ceilalti tovarasi.

Alegerile parlamentare din 1946 au fost masluite in toata tara pentru ca Blocul Partidelor Democratice sa ramana la guvernare. Metoda falsificarii a fost foarte simpla, in ciuda faptului ca alegerile erau libere nimeni nefiind impiedicat sa-si exercite dreptul de a vota. Falsificarea alegerilor incepea odata cu alegerea presedintilor sectiilor de votare de catre presedintele Comisiei Judetene Electorale( care era intotdeauna reprezentantul guvernului, membru BPD ). Astfel indifferent de continutul bilelor extrase, presedintii Comisiilor electorale judetene din toata tara, rosteau doar numele membrilor BPD. Dupa terminarea procesului de votare, procesele- verbale se intocmeau dupa cum vroiau presedintii sectiilor de votare. In general formula era ,, ales cinstit, prin tragere la sorti ".

Desi Lucretiu Patrascanu in cadrul alegerilor din judetul Arad a depus un effort considerabil pentru a castiga cinstit in acel judet, sortii i-au fost impotriva de aceasta data. Astfel BPD-ul a pierdut alegerile din acel judet, dar prin falsificarea lor s-a anuntat oficial ca BPD ar fi obtinut 202 127 de voturi iar PNT-ul doar 35 588 de voturi. Patrascanu a crezut sincer ca va castiga cinstit alegerile datorita inteligentei sale dar si farmecului sau capitalului politic pe care il avea.

Relatiile lui Lucretiu Patrascanu cu Gheorghe Gheorghiu-Dej si Ana Pauker intre 1921-1948. In lunga sa perioada ca membru al PCdR, Patrascanu a avut relatii dificile cu foarte multi comunisti romani printre care Dej si Ana Pauker. Astfel la inceputul anilor '20 Patrascanu i-a cunoscut pe sotii Pauker. Inceputul carierei sale fiind in jurul lui Marcel Pauker. In schimb Ana Pauker nu avea o parere extraordinara despre el inca din anii '20 declarand la Moscova ,, Acest Patrascanu este. ". Alte declaratii ale Anei Pauker despre Patrascanu ,, pus in posturi de conducere fara nici o munca de jos " sau ,, crunt individualist mic burghez" si alta categorical ,, n-avea nimic comun cu interesele clasei muncitoare " dar si ,, plin de sine, dispretuind masele ". Nici dupa 23 august 1944 relatiilor nu s-au imbunatatit. Dealtfel intoarcerea Anei Pauker cu micul ei grup de aderenti pro-sovietici nu a adus nimic bun pentru Romania acelor ani. Dealtfel dupa 23 august Ana Pauker a fost un adversar puternic al lui Lucretiu Patrascanu.