TARILE ROMANE SI STATELE VECINE INTRE DIPLOMATIE SI CONFRUNTARE - Politica de cruciada a voievozilor romani

TARILE ROMANE SI STATELE VECINE INTRE DIPLOMATIE SI CONFRUNTARE - Politica de cruciada a voievozilor romani

Situatia internationala (sec. XIV-XV):

au loc importante modificari pe harta politica a Europei Rasaritene;

expansiunea Imperiului Otoman in Peninsula Balcanica;

Ungaria si Polonia ameninta dinspre V si N independenta Tarilor Romane;

domnitorii romani participa la cruciadele tarzii pentru a opri expansiunea otomana.

Mircea cel Batran (1386-1418) - domnitor al Tarii Romanesti.

Obiectivul principal al politicii externe: apararea libertatii politice a tarii. Demersul sau politic cunoaste trei etape:

I.           Orientarea moldo-polona pentru a contracara presiunea maghiara.

- alianta cu Petru Musat, domnitorul Moldovei;

- prin intermediul lui Petru Musat, incheie un tratat cu polonia, la Radom, in 1389; cei doi suverani isi promiteau sprijin reciproc in cazul unui atac din partea Ungariei.

II.        Lupta antiotomana.

Ø      Cauze:

politica antiotomana a lui Mircea cel Batran;

alianta cu alte state crestine;

sprijinul militar acordat sarbilor;

Ø      Mircea se orienteaza spre o alianta antiotomana cu Ungaria condusa de Sigismund de Luxemburg (Tratatul de la Brasov - 1395).

Ø      1394 sau 1395 sultanul Baiazid I organizeaza o expeditie in Tara Romaneasca.

Obiective:

- intarirea hotarului dunarean;

- indepartarea influentei maghiare din regiune;

- cucerirea Tarii Romanesti.

Lupta decisiva s-a dat la Rovine (oct. 1394 sau mai 1395), victoria revenind Tarii Romanesti.

Consecinte:

Mircea cel Batran continua lupta antiotomana. Regele Ungariei initiaza alcatuirea primei mari coalitii antiotomane la care participa si domnitorul Tarii Romanesti.

Ø      Cruciada din 1396: crestinii au fost infranti la Nicopole.

III.     Actiuni diplomatice si militare.

- il sustine la tronul Moldovei pe Alexandru cel Bun;

- reinnoieste aliantele cu puterile crestine: Polonia si Ungaria;

- respinge atacurile otomane si organizeaza expeditii la sudul Dunarii;

- la sfarsitul domniei incheie pace cu sultanul si plateste un tribut anual care inseamna rascumpararea pacii si nu afecteaza organizarea interna a tarii.

Iancu de Hunedoara (1441-1456) - voievod al Transilvaniei.

origine romaneasca, din cnezimea Tarii Hategului

tatal sau primeste din partea regelui Ungariei castelul si domeniile Hunedoarei

regele Poloniei si al Ungariei, Vladislav al III-lea, il numeste voievod al Transilvaniei.

Politica externa este dominata de doua obiective:

1. lupta antiotomana;
2. atragerea celor doua tari romane in frontul antiotoman.

- in 1441 incepe seria marilor actiuni antiotomane;

- in 1443 organizeaza "campania cea lunga" cu participarea sarbilor si a muntenilor; fortele crestine obtin insemnate victorii, apoi se retrag.

- in 1444 incheie pacea de la Seghedin:

favorabila crestinilor;

otomanii se obliga sa inceteze orice confruntare pe 10 ani;

sunt eliberate teritorii crestine.

Consecinta: statele crestine din apus declanseaza o noua cruciada antiotomana incheiata prin infrangerea grea a cruciatilor la Varna (1444).

- in 1448 Iancu planuieste o noua cruciada; cruciatii vor fi infranti la Campia Mierlei.

- se incheie un armistitiu pe 3 ani intre Ungaria si Imperiul Otoman.

- in 1453 Imperiul Otoman cucereste capitala Bizantului, Constantinopol si denunta armistitiul cu statele crestine.

- in 1456 este organizata o noua campanie antiotomana, fortele crestine doresc alungarea pericolului otoman. Iancu obtine o victorie categorica la Belgrad.

Vlad Tepes (1448, 1456-1462; 1476) - domnitor al Tarii Romanesti.

- a fost un domn autoritar, luptator impotriva otomanilor;

Politica sa externa are doua obiective:

incheierea unor aliante cu Ungaria crestina;

participarea la lupta antiotomana.

- intr-un context international favorabil (se planuia organizarea unei noi cruciade sustinuta de papalitate) refuza plata tributului;

- Incheie o alianta cu regele Ungariei, Matei Corvin;

- Imperiul Otoman reactioneaza fata de nesupunerea domnitorului roman: sultanul Mahomed al II-lea dispune invadarea Tarii Romanesti;

- in 1462 are loc victoria lui Vlad Tepes in urma "atacului de noapte" din 16/17 iunie, dar care nu poate fi valorificata deoarece Matei Corvin nu ii trimite ajutoare.

Consecinte: Vlad Tepes isi pierde tronul, dar lupta sa antiotomana a oprit transformarea Tarii Romanesti in pasalac.

Stefan cel Mare (1457-1504) - domnitor al Moldovei.

Context extern:

- 1456 - Moldova plateste tribut Portii otomane;

- Ungaria, Polonia si Imperiul Otoman isi manifesta rivalitatile:

Ø      exercitarea suzeranitatii asupra Moldovei - Ungaria si Polonia;

Ø      dominatia efectiva - Imperiul Otoman.

Politica externa a cunoscut trei etape:

Prima etapa

emanciparea de sub suzeranitatea Ungariei;

acceptarea suzeranitatii polone (1459);

Ø      cauza: apararea fata de intentiile de dominatie ale Ungariei.

Stefan cel Mare cucereste de la maghiari Chilia;

Ø      consecinta: campania lui Matei Corvin in Moldova; Baia - infrangerea armatei maghiare.

A II-a etapa: lupta antiotomana.

- cauza: politica expansionista a Imperiului Otoman.

Ø      Incearca sa cucereasca si sa domine Marea Neagra si intreaga regiune din jur.

masuri luate de Stefan cel Mare:

Ø      Sprijin acordat posesiunilor genoveze;

Ø      Control asupra Tarii Romanesti;

Ø      Sistem de aliante;

Ø      Ruperea legaturilor cu otomanii - refuza plata tributului.

Marile confruntari militare cu Imperiul Otoman:

- 1475 - lupta de la Vaslui - mare victorie a armatei conduse de Stefan cel Mare; tratat de alianta antiotomana incheiat cu Matei Corvin, regele Ungariei.

- 1476 - sultanul Mahomed al II-lea ocupa teritorii din jurul Marii Negre; ataca Moldova impreuna cu tatarii; Confruntarea decisiva: Razboieni - Valea Alba, sultanul obtine victoria apoi se retrage.

Aliatele crestine ale lui Stefan renunta la lupta antiotomana:

- Venetia si Ungaria incheie pace cu Imperiul Otoman;

- Polonia duce o politica de neutralitate.

Consecinte:

- Imperiul Otoman ataca Moldova si cucereste Chilia si Cetatea Alba (1484);

- Stefan cel Mare depune juramant de vasalitate regelui Poloniei (Polonia incheie pace cu otomanii);

- Stefan cel Mare plateste tribut.

A III-a etapa: iesirea de sub suzeranitatea Poloniei.

- Stefan cel Mare consolideaza alianta cu Ungaria;

- 1497 - confruntarea cu Polonia - regele polon si armata sa sunt infranti la Codrii Cosminului.

Consecinta: Tratat moldo-polon care consemna independenta Moldovei.

Mihai Viteazul (1593-1601) - domnitor al Tarii Romanesti.

Contextul international la sfarsitul sec. XVI:

- politica de cucerire dusa de Imperiul Otoman, Polonia si Imperiul Habsburgic;

- Imperiul Otoman atinge apogeul in timpul sultanului Soliman cel Mare;

- Polonia isi directioneaza politica de expansiune spre Tarile Romane;

- Imperiul Habsburgic incearca noi cuceriri in S-E Europei.

Consecinte:

- intra in conflict cu Imperiul Otoman;

- initiaza o coalitie antiotomana: Liga Crestina (Spania, Venetia, Statul Papal, ducatele italiene Modena, Toscana, Ferrara);

- eforturi pentru atragerea Tarilor Romane.

La sfarsitul sec. XVI dominatia otomana asupra Tarilor Romane se accentueaza:

tributul creste foarte mult;

intentia de a transforma Tarile Romane in pasalacuri.

Prima etapa a domniei: aderarea la Liga Crestina alaturi de principele Transilvaniei si domnul Moldovei.

Consecinte:

declansarea rascoalei antiotomane;

cucerirea cetatilor din stanga Dunarii cu exceptia Giurgiului;

pericolul organizarii unor pasalacuri sau dominatia otomana il obliga sa accepte tratatul de la Alba Iulia (1595) cu Sigismund Bathory: Mihai Viteazul devine vasal principelui Transilvaniei.

A II-a etapa a domniei: lupta antiotomana, cucerirea independentei.

- 1595 - confruntarea cu otomanii la Calugareni.

Consecinte:

Ø      armata otomana ocupa capitala si pregateste transformarea tarii in pasalac.

Ø      Mihai Viteazul se retrage in munti unde asteapta ajutorul lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei.

Ø      otomanii sunt infranti.

Ø      a asigurat independenta Tarii Romanesti;

Ø      Mihai Viteazul incheie pace cu Imperiul Otoman:

era recunoscuta independenta tarii;

desfiinta pretentiile de suzeranitate ale principelui Transilvaniei.

Unirea Tarilor Romane

Necesitatea unirii Tarilor Romane: situatia Tarilor Romane se agraveaza in 1599.

Cauze:

- Sigismund Bathory renunta din nou la tron in favoarea lui Andrei Bathory;

- noul principe duce o politica ostila luptei antiotomane si lui Mihai Viteazul;

- Polonia urmareste impunerea lui Simion Movila in Tara Romaneasca.

In 1599 Mihai Viteazul hotaraste inlaturarea principelui Transilvaniei, Andrei Bathory.

Trupele Tarii Romanesti intra in Transilvania.

- batalia decisiva: Selimbar - Mihai Viteazul invinge si preia conducerea Transilvaniei.

Mihai Viteazul:

- este recunoscut principe de Dieta Transilvaniei;

- acorda drepturi tuturor satelor romanesti si preotilor romani;

- mitropolia ortodoxa a Transilvaniei are sediul la Alba Iulia;

- face danii nobilimii romane;

- nemultumeste nobilimea si imparatul habsburgic prin politica sa.

- realizarea frontului antiotoman al Tarilor Romane; trebuie inlaturat Ieremia Movila - Moldova este cucerita.

Consecinta: pentru prima data in istorie, cele trei Tari Romane sunt unite sub aceeasi conducere - Mihai Viteazul se intituleaza "domn al Tarii Romanesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei".

Infaptuirea unirii nemultumeste:

Imperiul Habsburgic, Polonia, Imperiul Otoman;

Nobilimea maghiara din Transilvania care recunoaste stapanirea habsburgilor.

In septembrie 1600 Mihai Viteazul este infrant la Miraslau. In Moldova revine Ieremia Movila. In Tara Romaneasca polonii il instaleaza pe Simion Movila. Mihai Viteazul cere sprijinul Imperiului Habsburgic - se ajunge la o intelegere deoarece imparatul Rudolf II dorea sa invinga revolta nobilime transilvanene indreptata impotriva sa. Armata lui Mihai si a generalului Basta, trimis al imparatului, inving armata lui Sigismund Bathory la Guraslau. Mihai Viteazul este din nou domn al Tarii Romanesti (1601), dar Gh. Basta organizeaza asasinarea sa.