Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


George Baritiu - biografie

Personalitati

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PETRU DUMITRU-Cronica de familie
George Marsh
Thomas Hawkes
Biografie - Ludwig van Beethoven
Wilhelm Conrad Röntgen
Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde
Benito Mussolini
CONSTANTIN MAVROCORDAT
Benjamin Franklin
Henry Forrest



Cele mai vechi urme ale prezentei umane in partile Aradului, dateaza din stadiile finale ale glaciatiunii Wurm, (wurm II-III, circa 40.000-10.000 i.Hr) si constau in diferite piese cioplite din roca bazica, varfuri , razuitoare, lamele , daltite.

Prima informatie scrisa despre existenta geto-dacilor in raport cu tracii sud-dunareni, in partile Aradului, dateaza din perioada de la sfarsitul sec. VI i.Hr. Pe cursul inferior al raului Mures (Marisos), in judetul Arad, s-au descoperit vestigiile a numeroase catati dacice, cum sunt cele de la Ziridava, Savarsin, Varadia de Mures, Cladova, care au facut parte din puternicul sistem defensiv al regelui Decebal, ultimului rege dac, inainte de cucerirea romana. In timpul celui de-al doilea razboi daco-roman, Imparatul Traian a cucerit teritoriile la nord de Mures, incluzandu-le in provincia Dacia.

In timpul provinciei romane, Valea Muresului, veche artera de circulatie care si pana atunci marcase profund destinul acestor locuri, era strabatuta de un drum militar si comercial care lega Dacia de Pannonia.

Primul mileniu sta sub semnul incursiunilor popoarelor migratoare, goti, huni, gepizi, avari, care au trecut prin aceste locuri, stapanindu-le temporar. Cele mai vechi urme ale prezentei slavilor pe cursul inferior al Muresului dateaza de la sfarsitul secolului al VI-lea. Prezenta acestora in fosta Dacie a fost mai indelungata decat a altor migratori, iar relatiile cu autohtonii mai stranse. Asimilarea elementului slav de catre populatia autohtona este considerata ultima faza a procesului de formare a poporului roman.

La marginea de vest a localitatii Vladimirescu, au fost descoperite urmele unei asezari datand din secolele VIII-IX, si a unei fortificatii din pamant si lemn, sec, IX-XI, reprezenta sediul unei uniuni de obsti din cadrul voievodatului lui Glad si apoi al lui Ahtum. La inceputul sec. XI, fortificatia este distrusa si abandonata in urma deselor lupte.

In secolul al X-lea, ungurii, stabiliti in Campia Panoniei au inceput expansiunea spre Transilvania, una din caile principale de intrare fiind Valea Muresului.

In sec al XI-lea, voievodatele romanesti din zona Aradului, conduse de Ahtum, sunt infrante de armata cavalerilor unguri, marcand astfel inceputul dominatiei maghiare.

Din aceasta perioada dateaza si primele atestari documentare ale Aradului, intr-un document editat la Buda de regele Ludovic I in anul 1347 in care este intercalat un citat din anii 1080-1090, care mentioneaza 'comitatul Orod langa fluviul Mures'.

Cetatea veche a Aradului, cunoscuta sub denumirea de cetatea Orod, era situata pe teritoriul actual al comunei Vladimirescu. Aceasta a fost distrusa in urma deselor navaliri ale tatarilor si turcilor.

In anii 1552-1554, in timpul stapanirii turcesti a fost construita o alta cetate pe malul drept al Muresului, pe locul actualei fabrici textile Teba. In jurul acestei cetat se dezvolta asezarea civila a vechiului oras, Aradul devenind un important punct strategic si un renumit centru comercial.

In urma pacii de la Karlowitz, din anul 1699, granita dintre Imperiul turcesc si cel Austriac este stabilita pe raul Mures, cetatea Aradului trecand astfel sub dominatia habsburgica. Odata cu transformare Aradului intr-un oras de granita, au fost adusi numerosi sarbi cu scopul de a intari paza acestei zone, iar dupa desfiintarea granitei de pe Mures si extinderea dominatiei habsburgice si asupra Banatului, in anul 1724, au fost aduse 40 de familii de germani din Franconia, care au fost asezati in Aradul Nou, de cealalta parte a raului Mures.

In afara cetatii, s-a format o noua zona, locuit in special de maghiari si germani, care mai tarziu a devenit Piata Libertatii si in prezent Piata Avram Iancu. In acea vreme exista un brat al Muresului pe actuala strada care despartea cele doua importante zone ale orasului, Cartierul Sarbesc in jurul cetatii si cartierul German-maghiar, in afara cetatii.

Intre anii 1763-1783, din ordinul Imparatesei Maria Tereza, se construieste o noua cetate in Arad, situata in bucla Muresului, care s-a pastrat pana astazi, in prezent aici fiind sediul garnizoanei militare Arad.



In anul 1834, Aradul este declarat oras liber regesc, la festivitati participand insusi imaratul Francisc I. Acest fapt a favorizat in continuare dezvoltarea sa, in aceasta periaoda conturandu-se actuala zona centrala cu edificii impunatoare, bulevardul central, denumit Corso, fiind asemanat de marele istoric roman Nicolae Iorga, cu Ringul vienez.

In anii primului Razboi Mondial, miscarea nationala a romanilor din imperiu se intensifica, la 2 noiembrie 1918, Consiliul National Roman Central cu sediul la Arad, preluand de facto conducerea Transilvaniei. Oamenii politici aradeni, Stefan Cicio Pop, Vasile Goldis, Ioan Suciu, au pregatit adunarea plebiscitara de la Alba Iulia unde s-a adoptat la 1 Decembrie 1918 declaratia care proclama unirea Transilvaniei cu Romania. Acesta este este declarata Ziua Nationala a Romaniei. (Tara Romaneasca-Valahia si Moldova se unisera, intr-un singur stat, Romania, la 24 ianuarie 1864).

In perioada interbelica Aradul se extinde prin inglobarea satelor inconjuratoare Activitatea comerciala s-a amplificat, Aradul fiind pe locul al patrulea in tara cu cele 4001 de societati comerciale, se introduce sistemul telefonic automat prin centrala, Aradul fiind printre primele orase din tara si primul din Transilvania.

Anii celui de-al doilea Razboi Mondial propulseaza dun nou partile aradene pe avanscena istoriei, odata cu eroica rezistenta a elevilor Scolii de Subofiteri de la Radna, care au opus rezistenta, la 12-20 septembrie 1944, in fata trupelor hortiste care cautatu o cale inspre centrul Transilvaniei prin Defileul Muresului.

Dupa al 2 lea Razboi Mondial, a urmat perioada comunista, in timpul careia Aradul se dezvolta ca centru industrial, conturandu-se marile platforme industriale ce au atras populatia de la sate, ceea ce adus la constructia de noi cartiere de locuinte.

Din 1989 pe calea democratiei, fiind cel de al doilea oras din Romania in care a fost inlaturata dictatura comunista, nu fara jertfe de sange.

Viata mi-a aratat ca amintirile obisnuite se exprima mereu prin cuvinte si cele mari prin tacere, dar adevarul seamana cu o flacara ce lumineaza in ceata fara s-o risipeasca, invatindu-ne ca fara intuneric lumina ar fi inutila. Asa se face ca uneori adevarul seamana cu o legenda pe care parintii o transmit copiilor ca pe-o amintire de familie
Gindindu-te la cei 80 de ani pe care i-a implinit Liceul 'George Baritiu' - primul liceu romanesc din Cluj-Napoca, aflam ca intelepciunea nu e, poate, decit o iubire care-si cunoaste atit de bine motivele incit nu se mai teme sa lase nostalgia pe aceeasi balanta cu lumina soarelui
Liceul s-a deschis la 19 octombrie 1919 pe baza unui ordin al Consiliului Dirigent din Sibiu, iar patronul spiritual al atitor gene ratii de absolventi a fost ales marele carturar George Baritiu a carui personalitate era emblematica pentru idealul de afirmare a identitatii noastre nationale. Infiintarea liceului ce purta numele carturarului din Jucu avea ambitia de a forma o scoala de elita a tarii si de a valorifica vigoarea noastra spirituala. Sub acest semn si-a deschis portile pentru primii 278 de elevi, care la 19 octombrie 1919 au aplaudat discursul primului director, profesorul si teologul Alexandru Ciura


Dupa un timp, amintirile ne lovesc ca pietrele aride, iar intrebarile suna prelung si devin propriile lor raspunsuri. Apoi, vorbele pe care n-am apucat sa le rostim scutura tacerea amintindu-ne ca filosofia nu sta in cuvinte, ci in fapte.
Alexandru Ciura a fost unul dintre stralucitii dascali ai Blajului si animator al Astrei, dar si un cronicar al Unirii de la Alba Iulia la care a participat in calitate de delegat oficial
De-a lungul timpului, aici au lucrat profesori de exceptie ca Ion Chinezu si Gheorghe Serban, Ovidiu Hulea si Ion Nicoara, Vasile Candrea si Ioan Buzea, George Mateescu si Ioan Moga, Henry Jaquier, Louis Liotard, Edmond Bernard, Francios Neel sau Lucian Voiculescu, Constantin Lacea si Ioan Gherghel, Francesco Anelli si Carlo Faccio, Bucur Tincu si Victor Iancu, Gheorghe Lazarescu, Constantin Iencica si multi altii
Acestia au facut ca in perioada interbelica liceul sa straluceasca prin spirit academic si competitie sau prin absolventi care au marcat viata culturala si stiintifica a tarii. Dar, anii razboiului au mutilat liceul ramas fara numele ilustrului patron si rebotezat ca 'Liceu coeducal de stat maghiar cu limba de predare romana', pina in 1943. In anul urmator revine la traditie, dar conditiile istorice erau mult schimbate, iar Reforma din 1948 il transforma in Scoala Medie de Baieti nr. 1. Din 1954 devine Scoala Medie nr. 5, care organiza si invatamint la forma serala, iar pregatirea umanista se restringe brutal. Cu toate acestea, marii profesori Gergariu, Roscau, Florea Rariste, Patachi, Manciu, Constantinescu, Bosca sau Hortenzia Popescu au stiut sa caute adevarata spiritualitate culturala si in afara cadrului oficial. Apoi, pe linia acestui curent, la staruinta directorului Constantin Gomoiu, in 1957, liceul isi reprimeste pentru a doua oara numele confiscat
Citiva ani lucrurile au mers din ce in ce mai bine, dar in 1972 liceul sufera cea mai grava mutilare, fiind transformat intr-un grup scolar de posta si telecomunicatii, de care se desprinde abia in 1991.
Avind istoria sa zbuciumata, problema Liceului 'George Baritiu' nu este numai a municipalitatii, ci a intregii tari, fiindca acest asezamint si-a ajutat generatiile de absolventi sa inteleaga multe din cele aflate cu ajutorul inimii de la viata. Fiindca aceasta scoala ne-a dat mai mult decit stiinta si cultura, ne-a dat o morala. O morala in centrul careia se afla mereu ziua de azi si nesfirsitul drum spre zilele de miine
Aici a studiat Petre Tutea si Horia Stanca, Ion Negoitescu si Radu Stanca, Nicolae Balota si Cornel Regman, Petru Cretia si Francisc Pacurariu, Emil Giurgica si Dumitru Micu, Alexandru Caprariu si Valeriu Cristea, Liviu Petrescu si Ioan Alexandru, Marian Papahagi si Ioan Papuc, Adrian Popescu si Aurel Sorobetea, pe linga multi altii. De aici si-au luat zborul o multime de idei spre o lume ferita de certitudinea gravitatiei, iar nenumarati tineri s-au realizat ca intelectuali cu adevarata vocatie europeana, intelegind ca tintele cele mai importante sunt cele pe care le purtam in inima si care, chiar daca nu le atingem, ne calauzesc
Gindindu-ma la fostii conducatori ai liceului, pe care i-am prins in anii de scoala (Gomoiu, Draghici sau Taranu), imi amintesc si de marele invatator care ne-a fost domnul Stetiu. Apoi, admir efortul actualei directoare Mariana Radutiu pentru a innoda firul traditiei care ne spune ca ziua de ieri este istorie, iar cea de miine seamana a speranta.
Dar traditia baritista are un secret. Acest secret ne invata ca pe acest pamint fiecare valoreaza exact atit cit a daruit, sau a facut pentru ceilalti. Restul cuvintelor sunt inutile, iar florile toamnei vor face din toate doar o amintire
Dar ma gindesc si la clasa mea. Era vremea cind nu des coperisem timpul si traiam inlauntrul lui cu o superba detasare. Eternitatea si clipa pareau simple speculatii intr-o clasa care a dat zece profesori universitari, iar restul colegilor fiind reputati specia listi in numeroase domenii in tara si departe de ea. Acum, aduc un elogiu liceului meu, dar si colegilor pe care i-am avut. Fiindca acestia au inteles ca un ideal incepe acolo unde se sfirseste indiferenta, iar entuziasmul acolo unde sfirseste scepticismul, invatind apoi sa deosebeasca nisipul de ceea ce dureaza, de ceea ce ramine
Dascalii de mare vocatie pe care i-am avut m-au invatat ca timpul pe care-l traim este singurul care ne apartine si depinde numai de noi ce chip ii vom da. In anii aceia, domnul Roscau si doamna Moga ne-au explicat ca istoria nu respecta legendele si ca sabia lui Damocles nu atirna deasupra cui trebuie, in timp ce domnii Bota, Iasinschi si Ducaru ne-au invatat ca toate lamentatiile pleaca in general de la o premisa gresita. Ascultindu-i pe profesorii Draghici si Marian am aflat ca numai tinind minte vom putea sa alegem, memoria fiind mereu un criteriu
Blindele doamne Popescu, Bozac, Ciobanu, Bucevschi, Serban, Vlasa sau Vitelaru ne-au facut sa simtim sa frumusetea nu te tri mi te in cer ci pe pamint, acolo unde domnul Gergariu ne amintea ca in fiecare ceas se intimpla lucruri care cer un sfat. Profesorii de sport, Scurtu sau Marian Pascalau, ne-au invatat ca bucuria este starea de spirit normala a omului, starea in care sufletul traieste calm si statornic, netulburat de frica, uitind ca atitea lucruri din jur seamana cu un fabricant de iluzii. Sigur, timpul a trecut, dar ne-a ramas ideea ca cei intelepti vad in bunatate singurul semn al superioritatii pe care-l recunosc. De la acestia am mostenit foamea de lumina, dar si dorinta de a-i urma in tacere.
Ce ciudat! Parca toate s-au petrecut cu veacuri sau cu citeva clipe in urma.




Parca ieri sau aiurea stateam in aceeasi banca cu Tutu

AutorEminemPedagog, om politic, istoric si ziarist, este considerat intemeietorul presei romanesti din Transilvania. Nascut in comuna Jucul de Jos, jud. Cluj, a studiat la Rimetea, Blaj si Cluj. Incepand cu anul 1836 s-a stabilit in Brasov, ca profesor la scoala din Cetate. In perioada indelungata cat a ramas in Brasov, a desfasurat o bogata activitate culturala si politica. In calitate de pedagog, a elaborat o serie de studii si articole, printre care: Disertatia despre scoli, pentru toti credinciosii de legea greceasca din Brasov, 1835; Educatia, Invatatorul, Omul, 1839; Luminarea si adevarul, 1838; Educatia, Scoala, Cultura, 1848, etc. La 12 martie 1838, George Baritiu a scos Gazeta de Transilvania, cea dintai gazeta politica a romanilor din Transilvania, pe care a si condus-o pana in 1850. In 2 iulie 1838, ii adauga suplimentul Foae pentru minte, inima si literatura. Pe plan politic, a desfasurat o activitate sustinuta de idealurile libertatii sociale, unitatii nationale si independentei politice. In anul 1866 a devenit membru fondator al Societatii Academice Romane din Bucuresti, iar in 1893, presedintele Academiei Romane. Din anul 1888 a fost presedinte al ASTREI. Activitatea publicistica a lui George Baritiu este extrem de bogata si variata. El a editat, in perioada 1857-1865, calendare romanesti intocmite 'pe gradurile si clima Transilvaniei, Ungariei, Tarii Romanesti si Moldovei', si a scris o serie de articole pe cele mai variate teme, publicate in: Foaie pentru minte, inima si literatura, Transilvania, Analele Academiei Romane, Gazeta Transilvaniei si Observatoriul. A colaborat la Dictionarul Academiei. Principala sa opera ramane Parti alese din istoria Transilvaniei pe doua sute de ani in urma, aparuta la Sibiu, in trei volume, intre anii 1889-1891.

A murit la Sibiu, la 2 mai 1893, fiind inmormantat alaturi de Al. Papiu Ilarian.

George Baritiu a stat la Brasov timp de 42 de ani. In tot acest timp, prezenta sa a fost generoasa, implicata si creatoare pe plan politic si cultural. Omagierea personalitatii sale este fireasca pentru institutia noastra de cultura, in spiritul pretuirii valorilor autentice








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 787
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site