Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


ALEGEREA UNANIMA

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic



ALEGEREA UNANIMA

Modalitatea cea mai simpla de alegere sociala pe care o putem gandi este cea unanima. Intuitiv, ea este de preferat oricarei alte reguli de agregare sociala a preferintelor - si avem desigur o multime de exemple in care ea este folosita. Cel putin doua argumente stau in favoarea ei: mai intai, astfel nu este incalcata optiunea nici unui membru al grupului; in al doilea rand, ea satisface cerinta de egalitate a membrilor grupului, caci fiecare membru are o voce egala in posibilitatea de a respinge acea alternativa. (Am scris intentionat "membru al grupului" si nu, de exemplu, "persoana", tocmai pentru a indica faptul ca aceste consideratii se aplica si atunci cand grupul este alcatuit din altceva decat persoane: acest lucru se intampla, bunaoara, in activitatea Consiliului European, cand membrii sunt state independente.)



Exista insa doua sensuri in care putem vorbi de o alegere unanima: cea propriu-zis unanima si cea consensuala. Sa presupunem ca un grup G de oameni este inzestrat cu un profil: fiecarei persoane ii este deci atasata o relatie de preferinta individuala. Din agenda lui G (deci din multimea alternativelor aflate in fata membrilor grupului) sa detasam doua alternative, fie acestea x si y. Problema generala este urmatoarea: cum se va construi o preferinta sociala, deci o preferinta a grupului G? Potrivit definitiei unei reguli de preferinta sociala, pe care am dat-o mai devreme, aceasta va depinde de preferintele membrilor lui G, altfel zis de profilul acestui grup.

Regula unanimitatii: Pentru orice doua alternative x si y, daca x este preferata in mod strict lui y de catre orice membru i al grupului G, atunci ea este preferata social. Mai formal: daca pentru orice i avem Pi x y), atunci P x y

Pe de alta parte, o alegere consensuala a lui x in raport cu y consta intr-un mecanism diferit: spunem ca x a fost aleasa prin consens atunci cand cel putin o persoana prefera strict pe x lui y si nimeni nu a obiectat acestei alternative (altfel spus, nimeni nu a preferat strict pe y lui x). A spune insa ca o persoana i nu prefera strict pe y lui x inseamna (tinand cont de faptul ca relatia de preferinta este conexa) a spune ca persoana i prefera nestrict pe x lui y. Asadar, avem Pi x y) sau Ii x y), adica Ri x y

Regula consensului: Pentru orice doua alternative x si y, daca x este preferata nestrict lui y de catre orice membru i al grupului G, iar cel putin un membru j al lui G o prefera pe x lui y in mod strict, atunci ea este preferata social. Mai formal: daca pentru orice i avem Ri x y) si pentru cel putin un j avem Rj x y , atunci P x y



Plecand de la cele doua reguli de tip unanimitate, trebuie sa fim atenti sa nu facem greseala de a concluziona ca aceste reguli solicita ca preferintele individuale sa fie (mai mult sau mai putin) identice. Fiindca o alegere unanima este posibila si atunci cand actorii care interactioneaza au interese diferite si preferinte diferite. De exemplu, daca sunt la un magazin, scopul meu este sa achizitionez o sticla de bauturi racoritoare, in timp ce scopul vanzatorului este acela de a mi-o transfera mie. "Schimburile obisnuite de bunuri private pot fi descrise ca avand loc intr-o unanimitate implicita. Adica, daca un cumparator si un vanzator cad de acord in privinta termenilor, schimbul are loc si toti membrii comunitatii din afara acestei relatii accepta rezultatul. Nu este necesar un acord explicit din partea acestor outsideri si, daca cineva din grup ar fi dorit sa intervina in schimb, ar fi avut posibilitatea sa ofere termeni mai favorabili fie cumparatorului fie vanzatorului" (Arrow: 1997, p. 69). Altfel zis, asa cum a observat K. Wicksell, regula unanimitatii este analoaga comertului dintre doua persoane cu bunuri private.

Cum vom vedea in paragraful 6.2, aceasta observatie este foarte importanta in discutiile privind contractul constitutional.

Exemple relevante de functionare a celor doua reguli se gasesc in Proiectul de Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa. Mai intai, proiectul indica numeroase situatii in care alegerea trebuie sa se faca prin regula unanimitatii. Astfel, potrivit art. 19 al. 2, "cu suficient timp inaintea alegerilor parlamentare europene din 2009 si, daca va fi cazul, si dupa, Consiliul European adopta in unanimitate, pe baza propunerii Parlamentului European si cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a structurii Parlamentului European". Sau: potrivit art. 39 al. 7, "in materie de politica externa si de securitate comuna, Consiliul European si Consiliul de Ministri adopta decizii europene in unanimitate, cu exceptia cazurilor prevazute in partea III." Sau, potrivit articolului III-8 al. 1, "o lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului de Ministri poate stabili masurile necesare pentru combaterea oricarei discriminari pe motive de sex, rasa, origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala. Consiliul de Ministri hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European".

E interesant ca Proiectul de Tratat indica si cazuri in care se poate decide in unanimitate ca o reglementare sa fie adoptata prin alte reguli (de pilda, prin cea a majoritatii calificate). Astfel, conform art. 24. al. 4, "atunci cand Constitutia prevede in partea III ca legile europene si legile-cadru europene sunt adoptate de Consiliul de Ministri conform unei proceduri legislative speciale, Consiliul European poate, din proprie initiativa si in unanimitate, dupa o perioada de examinare de minimum sase luni, sa adopte o decizie prin care sa autorizeze adoptarea acestor legi sau legicadru conform procedurii legislative ordinare".

Alegerea consensuala este de asemenea o procedura importanta. Astfel, potrivit art. 20 al. 4, decizia consensuala este regula in cadrul Consiliului European: "Consiliul European se pronunta prin consens, cu exceptia cazului in care in Constitutie se prevede altfel". In ceea ce priveste Consiliul de Ministri, art. III-246 al. 3 este lamuritor: potrivit lui, "abtinerile membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedica adoptarea hotararilor Consiliului de Ministri pentru care este necesara unanimitatea". Cu alte cuvinte, o alegere este realizata atunci cand membrii Consiliului de Ministri fie voteaza pentru, fie cel mult se abtin.



Persoana j poate fi de exemplu cea care a propus sa se supuna la vot alegerea lui x.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 950
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved