Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Manipularea prin prezentarea in mass-media a sondajelor de opinie publica. Studiu de caz

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DECIZIILE-OPTIUNI DIFICILE PENTRU NATO
EUROPA CETATENILOR
UNIUNEA EUROPEANA: DE LA MISIUNILE DE TIP PETERSBERG LA FORTA EUROPEANA DE REACTIE RAPIDA
UE este sau nu un stat federal?
Principii promovate de catre Guvernul Romaniei pentru construirea unei societati prospere si inclusive. Criterii de stabilire a rioritatilor. Mainstre
Aplicatie a setului de indicatori structurali si relationali de masurare a puterii in Rsch
GENERALITATI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANA
Conceptul de „boundary spanner”/”gatekeeper”
Istoricul si dezvoltarea Uniunii Europene si a conceptului de Spatiu Schengen
Votul strategic si manipularea votului

Manipularea prin prezentarea in mass-media a sondajelor de opinie publica. Studiu de caz

            In presa scrisa din Romania au aparut nu de putine ori articole care acuza firmele de sondaje ca incearca sa manipuleze opinia publica si ca fac jocuri politice, ca nu dau dovada de profesionalism. Dintre aceste articole putem amintii: „Brambureala sondajelor” (Ziua, 20 noiembrie 2004, p. 5), „Controversa sondajelor de opinie” (Eventimentul zilei, 23 noiembrie 2004) sau „SAR a masluit sondajul Gallup in favoarea Aliantei D.A.” (Jurnalul National, 30 septembrie 2005).



            In legatura cu posibilitatea manipularii prin prezentarea in mass-media a sondajelor de opinie publica se pun doua intrebari: 1) Influenteaza intr-adevar aflarea invingatorului si invinsului din sondaje comportamentul de vot al electoratului?; 2) Incearca sa manipuleze firmele de sondarea a opiniei publice sau mijloacele de comunicare in masa?

            Specialittii sustin ca electoratul poate fi influentat intr-o foarte mica masura de sondajele de opinie.  Dar si in aceste conditii, partidele si politicienii doresc foarte mult sa para mai puternici in statistici decat in realitate. Explicatia acestei dorinte o ofera tot specialistii prin faptul ca, procentele umflate pot mobiliza membrii si sustinatorii partidelor. 
           
In sociologia comunicarii un loc deosebit de important il ocupa problema utilizarii sondajelor de opinie in campania electorala si posibilitatea de a influenta rezultatele votului prin acestea. Sondajele de opinie au mai multe functii: informativa, strategica pentru staff-urile de campanie electorala, manipulativa. Asupra acestei ultime functii exista importante polemici, atat teoretice cat si politice. Controversele teoretice au pus in evidenta trei puncte de vedere importante: 1) sondajele de opinie influenteaza electoratul atat in favoarea invingatorului, cat si a invinsului. Aplicand legea statistica a numerelor mari, acest punct de vedere sustine ca, de fapt, efectele publicarii sondajelor sunt minime, de pana la 3% din optiunile de vot, ca urmare a compensarii dintre influentele asupra electoratului partidului invingator si ale celui invins; 2) sondajele de opinie au totusi un efect, in sensul in care electoratul se raliaza invingatorului din sondaje. Aceasta teorie este cunoscuta si sub numele de „teoria votului util”, derivata din paradigma alegatorului rational care spune ca electorul isi acorda votul acelei formatiuni politice in masura sa castige alegerile sau, macar, sa intre in Parlament. Dimensiunea efectului publicarii sondajelor asupra alegatorilor nu poate fi stabilita in mod absolut, aceasta fiind diferita in fiecare societate si in fiecare an electoral; 3) cu siguranta sondajele de opinie publica au efecte asupra a doua categorii de persoane, finantatorii partidelor si militantii de partid. Cei care finanteaza activitatea politica isi pondereaza sprijinul in functie de cotatia in sondaje a respectivelor partide. O parte din militantii partidelor „invinse” se pot demobiliza, deoarece ei cred ca oricum pierd, iar activistii partidelor „invingatoare” pot considera ca oricum batalia este castigata si, de aceea, isi reduc eforturile. Se pare ca efectul cel mai demobilizant al sondajelor de opinie este asupra partidelor mici, aflate permanent in apropierea pragului electoral. De fapt, partidele „mici” sunt cele afectate de consecintele „votului util”. In conditiile unui echilibru foarte pronuntat intre formatiunile politice, in preajma campaniei electorale, sondajele de opinie sunt importante, deoarece ele pot mobiliza sau, dimpotriva, demobiliza, militantii partidelor. De asemenea, contribuind la scoaterea sau reintroducerea in cursa a partidelor mici, ele pot influenta decisiv echilibrul de forte politice in conditiile in care principalele partide parlamentare sunt departajate doar de cateva procente, nici unul neavand majoritatea absoluta – fie prin oferirea unui mare procent de voturi nealocate spre redistribuire (in sistemele electorale cu vot proportional pe lista), fie prin impunerea unor partide de buzunar ca forte esentiale in realizarea majoritatii guvernamentale.

            Manipularea prin sondaje se poate face fie prin denaturarea datelor sau semnificatiei acestora ulterior obtinerii lor, fie prin pervertirea lor in momentul obtinerii ca urmare a  formularii tendentioase a intrebarilor sondajului.

            Sondajele de opinie au fost folosite in tara noastra inca din anul 1990. Ele pot avea un efect politic numai in cazul in care sunt promovate in presa. In Romania, mass-media audio-vizuala reprezinta principala sursa de informatii politice pentru aproximativ 80-85% dintre cetateni, iar presa scrisa are o audienta directa pentru maxim 10% dintre cetatenii Romaniei.

            Rezultatele sondajelor de opinie ar putea influenta doar 1,5% din electorat sa voteze cu invingatorul, releva datele studiului Influenta media asupra comportamentului electoral, realizat de CURS in lunile septembrie-octombrie 2007 la comanda Consiliului National al Audiovizualului. Asta in conditiile in care, potrivit documentului, doar 57% in 2007 (si 56% in 2004) din electorat a auzit, a citit, a ascultat sau a urmarit sondajele de opinie. De altfel, la o intrebare vizind cunoasterea aproximativa a scorului cu care sint creditate principalele partide in sondajele de opinie, numai 20% din electorat a oferit intervale de rezultate apropiate de cele din sondajele publicate in aceea perioada.

            La intrebarea „In ce masura dvs. personal tineti seama de rezultatele sondajelor de opinie publica atunci cand decideti cu cine sa votati?“, raspunsul populatiei este ca atat in 2007, cit si in 2004 numai 4% din aceasta categorie de populatie, informata in legatura cu sondajele, spune ca tine seama de ele intr-o masura foarte mare. O influenta mare este perceputa de 31%, mica - 31% si foarte mica - 31%. Toate acestea arata ca nu poate fi vorba despre o influenta determinanta, cel putin in autoperceptia populatiei.

            Autorii studiului sunt de parere ca este vorba despre un mit al influentei si manipularii directe prin sondajele de opinie, care este spulberat si prin datele reiesite. Cunoasterea unor astfel de realitati face ridicola incercarea unora de a influenta electoratul prin sondaje masluite, denumite „adevarate”, si face inutila sau chiar daunatoare adoptarea Legii de interzicere a publicarii sondajelor de opinie in perioada campaniei electorale. Concluziile cercetarii CURS din 2007 sunt aproape identice celei din 2004.

            „Cercetarile efectuate la noi si aiurea indica faptul ca, pe de o parte, putini sunt membrii electoratului care se intereseaza si obtin informatiile din sondajele de opinie si, pe de alta parte, ca efectul acestor informatii asupra deciziei de vot este limitata si nu intotdeauna indreptata in aceeasi directie“[1], declara, in cadrul unei dezbateri a celor mai importanti directori de institute de sondare, gazduita de revista „Sociologia romaneasca“, Mircea Kivu. La randul sau, fostul director al CURS Sebastian Lazaroiu, considera ca „desi credinta liderilor politici in influenta sondajelor de opinie asupra comportamentului de vot este de nezdruncinat, evidentele arata ca acest tip de influenta este nesemnificativ“.
           
Putem aprecia ca efectele publicarii sondajelor asupra distributiei puterii politice prin alegeri sunt putin importante. Cu toate acestea, partidele politice si alti actori sociali s-au implicat in diverse actiuni de manipulare sau „contra-manipulare” a opiniei publice prin realizarea, publicarea si comentarea unor sondaje de opinie publica. Totusi de ce simt nevoia unele partide sau unii lideri sa-si aranjeze rezultatele in sondaje? Un posibil raspuns il ofera tot Sebastian Lazaroiu: „Sondajele influenteaza in primul rand militantii partidelor. Ei sint consumatori de sondaje si pot fi mobilizati si demobilizati in functie de scorurile partidului favorit. Sensibili la schimbarile in intentiile de vot, militantii pot dezerta usor in favoarea celui care se prefigureaza invingator“.

            In aceste conditii, tehnica de formulare a chestionarelor, ordinea si tipul de intrebare, calitatea slaba a operatorilor si modificarea flagranta a datelor obtinute, reprezinta, potrivit specialistilor, principalele modalitati de deturnare a rezultatelor unui sondaj de opinie. „Un sondaj poate fi manipulat cu intrebari formulate ciudat. De exemplu, intr-un sondaj in care pe lista de partide s-a cerut aprecierea fata de Alianta D.A., PNL si PD s-a facut suma celor trei, ceea ce evident era gresit“, isi aminteste sociologul Mircea Kivu, fost director la IMAS. Acesta mai ofera un exemplu: „Sa faci un sondaj pe «partidul lui Stolojan» inseamna sa pui lanterna pe un anumit candidat“.

            In cazul sondajelor avem de a face cu conjugarea eforturilor mai multor actori. Pe de o parte este mass-media, interesata de publicarea rezultatelor unui sondaj in masura in care acesta este spectaculos. De cealalta parte, sunt cei care comanda sondajul si care doresc sa afle rezultatele reale, dar au si interesul sa maximalizeze beneficiile detinerii acestor informatii prin intermediul publicarii lor. Sunt cazuri in care rolul mass-media se reduce la acela de difuzare a informatiilor primite, in loc de a fi un examinator critic a datelor transmise spre publicare.

            Sondajele de opinie sunt folosite si in forme mai putin evidente de incercari de manipulare. Mai ales in perioadele preelectorale sunt realizate diferite topuri sau sondaje „promotionale”. Unele dintre aceste clasamente sunt realizate intr-o maniera netransparenta, pentru ca nu este cunoscuta componenta juriului, iar criteriile dupa care sunt alcatuite respectivele topuri, nu sunt clare. In acest fel sunt create false personalitati, iar publicului i se sugereaza criterii mai putin importante de apreciere a vietii politice. Un exemplu in acest sens, cu atat mai convingator cu cat in cazul respectiv manipularea a esuat, il reprezinta incercarile de lansare catre demnitatea prezidentiala a fostului ministru de externe Teodor Melescanu, o personalitate respectabila si simpatizata ca sef al diplomatiei romane, dar fara resursele politice necesare spre a castiga cursa pentru Palatul Cotroceni. Ascensiunea sa in „sondaje” a generat si aparitia unui partid cu multi oameni valorosi dar care s-a dovedit a fi fara suflu electoral, ApR. Confruntati cu realitatea votului si candidatul prezidential si partidul au lasat sondajele care i-au promovat in domeniul misterului (daca excludem explicatia manipularii). Similar stau lucrurile cu candidatul Theodor Stolojan, personalitate candva populara dar uitata si „iesita din moda” care a fost lansata spre a da suflu PNL si Aliantei D.A.. Dupa atingerea acestor obiective de etapa si verificarea realitatii electorale, prezidentiabilul Theodor Stolojan a trebuit scos din scena inainte de a repeta experienta esecului ApR.

            „Sondajele promotionale” reprezinta, adesea, o forma „soft” de manipulare, prin faptul ca alaturi de personalitati recunoscute sunt incluse si personaje de rang secund, sugerandu-se in acest fel ca ar fi eligibile pentru a ocupa diferite demnitati in care, in mod natural nimeni nu le vede. O atare metoda exploateaza si sentimentul asteptarii disperate a romanilor fata de personaje providentiale. Astfel, cu cat solutia este mai neasteptata cu atat pare mai atragatoare, de exemplu cazul candidatului national-ortodox Gigi Becali, ori al national-populistului Mitica Dragomir, dar si al social-populistului Traian Basescu. Analiza cazuisticii diverselor „batalii ale sondajelor” din razboiul pentru suprematia politica scoate in evidenta mai multe constatari. Duelul in sondaje al partidelor este o constanta a ultimului deceniu, actorii politici incercand sa dea electoratului sentimentul ca deciziile lor sunt acceptate de majoritatea cetatenilor, ca gradul de satisfactie fata de ei este foarte ridicat, ca o anumita decizie sau anumiti oameni politici au sustinerea sau respectul opiniei publice. Cercetatorilor familiarizati cu analizele sociale si politice le este relativ usor sa constate care cercetari sunt tendentioase si care reflecta cu fidelitate optiunile cetatenilor. Cetateanului simplu insa, ii sunt de neinteles diferentele flagrante dintre diferitele cercetari sociologice. Chiar daca nu influenteaza decisiv optiunea de vot, prin confuzia generata asemenea procedee reduc gradul de participare a cetatenilor la viata politica. De aceea, procesul de democratizare a societatii romanesti trebuie sa cuprinda si transparentizarea si reglementarea mai riguroasa a activitatilor de sondare a opiniei publice. Ramane de verificat in ce masura pentru cercetarea opiniei publice si luarea de decizii pe aceasta baza, publicarea sondajelor este indispensabila. Daca cel care comanda sondajul poate lua decizia care il intereseaza fara publicarea acestuia, la ce mai este necesara publicarea?

            O incercare de a influenta opiniile cetatenilor prin intermediul unor sondaje de opinie publica a avut loc si in anul 2005. Intentia de manipulare a electoratului prin intermediul cercetarilor sociologice este evidentiata de sondajul publicat de Societatea Academica Romana (SAR), efectuat de Gallup Romania in septembrie 2005. Potrivit raportului SAR efectuat in baza acestui sondaj, 52% dintre repondenti ar fi votat Alianta D.A., iar 32% PSD. Raportul SAR a fost insa contrazis de sondajul IMAS realizat in aceeasi perioada. Potrivit IMAS, Alianta PNL-PD era cotata cu 43% din optiunile de vot. Intre cercetarea IMAS si cea a SAR au aparut astfel deosebiri privind optiunile de vot care depaseau orice marja de eroare (+/-3%). Rezulta astfel o diferenta de 9 procente in favoarea Aliantei D.A., ceea ce a trezit suspiciunea politicienilor si a mass-media. Ulterior au aparut indicii in privinta intentiilor de manipulare a opiniei publice: Gallup a confirmat faptul ca datele din Raportul SAR sunt eronate, Alianta D.A. fiind cotata cu 49%, adica cu 3 procente mai putin decat continea raportul SAR. S-a dovedit apoi ca SAR a modificat datele rezultate in urma cercetarii, insumand procentele acordate separat pentru Alianta D.A., PNL si PD (ceea ce reprezinta, in cel mai bun caz, o grava eroare metodologica). Au aparut, de asemenea, informatii ca in anul 2004 SAR a falsificat un sondaj al CURS, situatie care a determinat ruperea colaborarii dintre cele doua institutii. Folosirea SAR, ca presupusa organizatie non-politica, in intoxicarea opiniei publice cu sondaje false, reprezinta in sine o metoda de manipulare prin neutralizarea si depolitizarea mesajului. Daca aceleasi sondaje ar fi fost comandate si publicate de un partid politic, suspiciunea de manipulare ar fi fost mai mare si ea ar fi intarit vigilenta critica a publicului. Aceasta demonstreaza periculozitatea sociala a ONG-urilor care se implica in lupta pentru alocarea puterii politice. (Cu toate acestea SAR a aspirat si aspira la statutul de fundatie de utilitate publica – nu de dezinformare in masa! – si a beneficiat, din cate se stie, de finantare externa din partea unor entitati respectate pentru eforturile lor dedicate luptei pentru transparenta, raspundere si democratie.)       

     Sondajul realizat de Gallup Romania, la comanda SAR, a fost efectuat pe 1050 de repondenti care au fost intervievati in a doua saptamina a lunii septembrie.

            Conform acestui sondaj, „opinia publica nu percepe mare schimbare in tara, dar optiunile de vot inclina hotarit de partea Aliantei D.A.. Guvernul a ajuns insa la limita, avind tot atatia sustinatori cat si sceptici fata de performanta sa. In asteptarea raportului de tara, opinia publica interna pare mai putin influentata de scandalurile politice permanente, cit de perceptia directa a realitatilor vietii de zi cu zi. Majoritatea romanilor isi pastreaza optimismul, 47% considerind ca tara merge intr-o directie buna fata de 43% care cred ca directia este gresita. Parerea romanilor variaza in functie de sectoare: dintre institutii, evolutia politiei e apreciata cu cel mai mare optimism si cea a sistemului de sanatate cu cel mai mare pesimism. Parerile raman impartite in ceea ce priveste invatamantul si justitia, unde pesimistii sunt mai numerosi. Cu privire la performanta guvernului, parerile sunt impartite strict: jumatate dintre romani cred ca guvernul este capabil sa rezolve problemele tarii, jumatate ca nu. La doar doua luni de la investire si cu iarna in fata, guvernul ar putea sta mai bine. Pe de alta parte, cele doua luni de discutii despre criza politica si despre inundatii au lasat amprente. Diviziunea continua si mai departe. Atunci cind analizam solutiile propuse, opiniile sunt foarte impartite. Majoritatea celor care cred ca guvernul face o treaba buna sunt de parere ca cea mai buna solutie este o remaniere a ministrilor care nu dau rezultate, in vreme ce aceia care au o parere proasta despre guvern prefera o schimbare a primului ministru. Cele doua tabere, pro si contra guvernului, contribuie in proportii similare la grupul celor care prefera alegeri anticipate, care este o optiune minoritara pentru ambele. In final, optiunea remanierilor din mers este cea mai populara de una singura, dar optiunile mai radicale luate in totalitate (schimbarea primului ministru, alegeri anticipate, alte optiuni) intrunesc mai multe opinii. O parte importanta din adeptii optiunii moderate, remanierea, care sunt grupul cel mai mare, nu s-ar prezenta la eventuale alegeri anticipate.

            Optiunea de vot arata o larga majoritate pentru Alianta D.A., care ar avea cu mai mult de 20% in fata PSD, si o performanta destul de buna pentru partidul Romania Mare. Votul de maine ar arata mai concentrat decit votul de ieri, cu cele doua partide principale intrunind peste 80% din voturi. Mobilizarea (prezenta la vot) in caz de alegeri ar fi similara in ambele tabere. Schimbarea nu e perceputa de majoritatea oamenilor, care nu vad mare diferenta intre cei care guverneaza tara astazi fata de cei care o guvernau inainte de alegeri. Exista o mica majoritate la nivelul celor care percep actuala putere ca fiind mai putin corupta, dar pentru majoritatea votantilor nu exista diferente majore de profesionalism sau integritate intre partidele de stinga si cele de dreapta.”[2]



            La intrebarea: Dupa parerea dvs., actualul guvern este capabil sa rezolve problemele socio-economico ale tarii?, 44% dintre respondenti au spus NU, nu este capabil; 44% DA, este capabil; 12% Nu stiu/Nu raspund..

            Pentru inrebarea: Daca peste doua saptamani ar avea loc alegeri, dvs. cu cine ati vota?, s-au inregistrat urmatoarele raspunsuri: UDMR 6%, PPCD (ex PNTCD) sub 1%, Altul sub 1%, PC (ex PUR) sub 1%, PPRM 9%, Alianta D.A. 52%, PSD 31%.

             

            Potrivit unui articol din ziarul „Jurnalul National din 30 noiembrie 2005, semnat de Gabriela Antoniu, „Societatea Academica Romana (SAR), condusa de Alina Mungiu Pippidi, a masluit un sondaj realizat dAlina Mungiu pune pe jar piata sondajelorGallup, pentru a scoate Alianta PNL-PD drept favorita in optiunile electoratului. Ca urmare, Gallup se delimiteaza de SAR, iar PSD cere Societatii Romane de Marketing si Cercetarea Opiniei Publice sa se autosesizeze. Alina Mungiu Pippidi se disculpa insa, spunand: 'Asa facem intotdeauna, ca sa incercam sa fim aproape de rezultatul alegerilor'.

            Societatea Academica Romana (SAR) condusa de Alina Mungiu Pippidi a masluit un sondaj realizat de Gallup pentru a scoate Alianta PNL-PD drept favorita in optiunile electoratului. Ca urmare, Gallup se delimiteaza de SAR.

            SAR a dat publicitatii, miercuri, un sondaj de opinie realizat de Gallup Romania la comanda sa. Potrivit sondajului, daca peste doua saptamani ar avea loc alegeri, 53% dintre romani ar vota cu Alianta D.A. (n.r. - asa cum apare in graficele puse la dispozitie de SAR), 32% cu PSD, 9% cu PRM, 6% cu UDMR, iar restul partidelor ar inregistra un punctaj mai mic de 1%. Sondajul a fost realizat de Gallup in perioada 29 august-9 septembrie 2005, pe un esantion de 1.050 de persoane. Tot miercuri, IMAS a dat publicitatii barometrul de opinie pe septembrie, in care procentul optiunilor pentru Alianta D.A. este mult mai mic. Astfel, Alianta e cotata cu 43% din optiuni, PSD cu 34%, PRM cu 12% si UDMR cu 7%. Aparitia concomitenta a celor doua sondaje a condus la sesizarea diferentelor mari in intentiile de vot pentru Alianta D.A. Cum exista deja suspiciunea ca procentele mari cu care era cotata Alianta sunt rezultatul insumarii optiunilor exprimate separat de respondentti pentru PNL, PD si Alianta D.A., ne-am adresat conducerii Gallup Romania.

            RASPUNS. 'Sondajul publicat de SAR a fost realizat de Gallup Romania in perioada 29 august-9 septembrie 2005, la cererea SAR, in baza unui contract incheiat in data de 25 august 2005. Atat instrumentul de cercetare, cat si analiza datelor provenite din sondaj care a fost data publicitatii au fost realizate de SAR. Intrebarea despre intentiile de vot ale populatiei a fost una cu raspunsuri precodificate (din lista). Lista cu raspunsuri cuprindea atat Alianta D.A., cat si PNL si PD, ca partide distincte. In rezultatele prezentate de catre SAR, procentajul Aliantei D.A. cuprinde intr-adevar si procentele de intentii de vot exprimate pentru PD (1,2%) si PNL (1,3%) ca partide distincte. Tinem sa va atragem atentia insa ca este vorba de un procentaj de 52% si nu de 53%, asa cum gresit a fost vehiculat in mare parte din presa (confruntati, va rog, cu documentul accesibil pe Internet la adresa www.sar.org.ro). Cumularea celor trei procentaje a fost optiunea SAR, Gallup neavand vreo influenta asupra modului in care clientul a decis sa publice aceste rezultate. Toate comentariile date publicitatii de catre SAR pe baza datelor de sondaj apartin in totalitate echipei SAR si nu implica in vreun fel Gallup Romania, care a cules si procesat datele in cadrul acestui sondaj', ne-a raspuns Alexandru Toth, Project Manager The Gallup Organization Romania.

            Presedintele SAR, Alina Mungiu Pippidi, nu considera ca institutia pe care o conduce a facut o greseala adunand intentiile de vot pentru Alianta D.A. si pe cele date separat pentru PNL si PD, prezentandu-le astfel ca procentaj al Aliantei. Dimpotriva. 'Asa se face in mod obisnuit. Asa se facea si cand era Convettia Democratica. Daca ar fi alegeri duminica, lumea ar vota cat scrie acolo. Cine zice, separat, in sondaj ca ar vota PNL sau PD, daca s-ar prezenta sub forma de Alianta, ar vota tot Alianta. Normal este sa incerci sa promovezi rezultatul corect al alegerilor care vor avea loc duminica viitoare. Si asta ar fi rezultatul', ne-a declarat Alina Mungiu, subliniind ca, in sondajul realizat de Gallup, Alianta a fost creditata cu 49% din optiunile de vot si, ca atare, 'putini' au fost acei intervievati care au zis separat PNL sau PD, reprezentand cu totii 3%.

            CONTRADICTIE. Intrebata daca, prin 'operatiunea de adunare', oamenii nu sunt totusi indusi in eroare, Mungiu ne-a explicat foarte clar. 'Intrebarea a fost deschisa. Unii oameni au zis Alianta (majoritatea), altii au zis PNL sau PD. Normal este sa le adunam', a spus presedintele SAR, contrazicand insa Gallup Organization, care sustine ca intrebarile au fost 'precodificate (din lista)' si nu deschise. 'Dar daca sunt oameni care nu vor sa voteze cu Alianta pentru ca agreeaza PD, de exemplu, si nu PNL?', am mai intrebat-o pe Alina Mungiu. Raspunsul a fost ca 'nu s-a intamplat niciodata in trecut asa ceva'. 'Sunt oameni din astia care nu s-ar duce la vot, din aia care voteaza cu Alianta D.A. Cata vreme optiunea electorala oferita este Alianta PNL-PD, corect este sa adunam toate procentele care se dau Aliantei si partidelor care fac parte din aceasta. Este un procedeu corect. Asa facem intotdeauna ca sa incercam sa fim aproape de rezultatul alegerilor', a mai spus Mungiu. (Lavinia Dimancea)

            IMASS-GALLUP: „Diferentele sunt de natura tehnica”            

            In urma analizei comune, IMAS si Gallup au dat publicitatii un comunicat de presa in care aratau ca principalele diferente sunt:

            Intentia de vot pentru Alianta D.A. a fost de 43% in sondajul IMAS si de 52% in sondajul Gallup. Explicatiile acestei diferente sunt urmatoarele:

            In chestionarul IMAS, variantele de raspuns oferite respondentilor au fost Alianta D.A., PSD, PRM, UDMR etc. In chestionarul Gallup, acestor variante le-au fost adaugate, la solicitarea clientului, variantele PNL si PD (separat de Alianta D.A.). La prelucrarea datelor, SAR a prezentat valoarea intentiei de vot pentru Alianta D.A. prin cumularea optiunilor exprimate pentru Alianta cu cele pentru PNL si PD.

            In esantionul IMAS, proportia respondentilor cu studii superioare a fost de 10,3%, iar in cel al Gallup - de 12,1%. Cunoscand faptul ca proportia votantilor Aliantei este sensibil mai mare in randul acestei categorii de populatie, diferenta dintre esantioane explica o parte din diferenta inregistrata.

            IMAS a inregistrat o proportie a celor care nu si-au declarat intentia de vot sau au declarat ca nu ar vota de 20% din totalul esantionului, in timp ce la Gallup aceasta proportie a fost de 30%. Cifrele raportate de ambele institute se refera la procente din totalul optiunilor exprimate. Deci la IMAS este vorba de 43% din 80% (adica 35% din totalul esantionului), iar la Gallup este vorba de 52% din 70% (adica 36% din totalul esantionului).

            Proportia celor care apreciaza ca directia in care se indreapta Romania este buna a fost de 36% in sondajul IMAS si de 47% in sondajul Gallup.

            Aceasta a fost prima intrebare din chestionarul IMAS, in timp ce, in sondajul Gallup, ea a fost inserata spre sfarsitul chestionarului, intr-un alt context, fapt care este posibil sa fi influentat respondentii. In general, dincolo de erorile de esantionare, ordinea si modul de formulare a intrebarilor pot introduce la randul lor erori.

            Avind in vedere constatarile expuse, apreciem ca diferentele sunt in primul rand de natura tehnica.

            ALIN TEODORESCU - sociolog, deputat PSD

            'Este o greseala profesionala destul de grava. Un profesionist adevarat ar fi stiut ca in acest gen de intrebari raspunsurile respecta exact structurile oficiale. Astfel, Alianta D.A. nu se masoara separat de componente (asa cum nici CDR nu se masura prin componente). Partidul Popular Romania Mare nu mai exista de trei-patru luni etc. Cine a redactat chestionarul nu stie meserie', ne-a declarat deputatul PSD Alin Teodorescu, fost director al IMAS. Intrebat ce influenta va avea gestul SAR asupra credibilitatii sondajelor de opinie pe viitor, Alin Teodorescu ne-a raspuns ca 'sondajele de opinie si institutele de profil au fost mereu acuzate de manipulare politica. Dar credibilitatea unor institute ca IMAS, CURS, MetroMedia nu mai poate fi contestata de nimeni. Aceste institute si-au dovedit capacitatea profesionala in ultimul deceniu'. In opinia deputatului PSD, gestul SAR a fost generat de 'lipsa de cunostinte si intentie de manipulare a mediilor de comunicare in masa'. 'D-na Mungiu a dorit din nou sa faca zgomot. A reusit, dar utilizand proceduri incorecte', a adaugat Alin Teodorescu. (Gabriela Antoniu)

            Gallup a fost prea flexibil, SEBASTIAN LAZAROIU – director Curs

            Directorul CURS, Sebastian Lazaroiu, ne-a declarat ca nu a intalnit niciodata o astfel de practica de a introduce in aceeasi lista atat Alianta cat si cele doua partide componente, PNL si PD. 'O astfel de abordare in mod evident va avantaja Alianta prin suma componentelor', a explicat Lazaroiu. 'La fel, legat de intrebarea cu directia, noi pana acum am pus-o intotdeauna prima in chestionar si inaintea intentiilor de vot pentru ca toata lumea stie ca exista o legatura intre intrebarea cu directia si intentia de vot, ele se contamineaza, mai ales intentia de vot contamineaza intrebarea cu directia, ori daca o pui dupa, e normal sa obtii rezultate distorsionate', a vorbit Lazaroiu despre o alta modalitate controversata de realizare a sondajului Gallup. In acest context, Lazaroiu considera ca nu neaparat SAR poate fi culpabilizata pentru modul de realizare a acestui sondaj, ci mai degraba Gallup despre care afirma ca au fost 'prea flexibili' in aceasta privinta. 'E bine ca Gallup a recunoscut ce s-a intamplat dar trebuie sa-si asume si eroarea', a spus el. Intrebat daca se poate vorbi de o intentie de manipulare prin acest sondaj, Lazaroiu a pus aceasta situatie 'mai degraba pe lipsa de competenta a SAR in realizarea de sondaje'. (Aniela Nine)

            PSD CERE AUTOSESIZAREA SORMA

            Gestul SAR-ului condus de Alina Mungiu Pippidi a fost sanctionat ieri de PSD, care a cerut Societatii Romane de Marketing si Cercetarea Opiniei Publice (SORMA) sa se autosesizeze:''Avand in vedere declaratiile lipsite de bun-simt ale d-nei Alina Mungiu Pippidi referitoare la calitatea unor cercetari de opinie, Partidul Social Democrat declara urmatoarele: Informatia ca studiul efectuat de prestigioasa companie The Gallup International a fost efectuat in luna iulie, dar difuzat de SAR in luna septembrie, s-a dovedit o intoxicare. Avem confirmarea ca The Gallup Organization a efectuat cercetarea de opinie care arata Alianta D.A. la peste 50% in luna septembrie 2005, in conditii metodologice controlate. Totusi d-na Mungiu Pippidi a modificat forma de prezentare a datelor. Raspunsul la intrebarea privind intentiile de vot a inclus atat Alianta D.A., cat si PNL si PD. In dispret total fata de procedurile profesionale, d-na Mungiu Pippidi a cumulat rezultatele, oferind publicului un procent pentru Alianta D.A., care este dincolo de orice masurare decenta. D-na Pippidi nu este la prima abatere profesionala de acest gen. Rugam SORMA, asociatia profesionala a cercetatorilor opiniei publice, sa se autosesizeze in acest caz grav de manipulare a opiniei publice'.(Gabriela Antoniu)[3]

            „Scandalul sondajelor Gallup-IMAS continua. Alina Mungiu Pippidi, presedintele SAR, revine cu atacuri dure la adresa directorului CURS, Sebastian Lazaroiu, si a directorului IMAS, Mircea Kivu. Mungiu acuza complicitatea acestora la o diversiune care ar fi organizata de PSD.

            De ce credtti ca PSD a reactionat atat de violent fata de acest sondaj, cerand sa fiti pusa sub acuzare penala?

            Pentru ca, din intamplare, sondajul nostru a stricat un mecanism de diversiune bine pus la punct, materializat in acea zi printr-un sondaj IMAS. Acest mecanism urmareste sa-i deruteze pe liderii politici, dand impresia ca Alianta s-a prabusit din august incoace, dat fiind ca liderii PSD se tem teribil ca Alianta sa nu ii oblige la alegeri anticipate acum, pina in Craciun, cand ar fi conjunctura cea mai favorabila pentru Alianta. D-nii Hrebenciuc si Nica au afirmat ca as fi facut sondajul in iulie si ca l-am comunicat in septembrie. Pe urma au zis ca i-a intoxicat careva. Alin Teodorescu, proprietarul IMAS, uitand ca agentia, acum trei luni, inca mai cerea scuze pentru diversiunile de anul trecut, prin vocea domnului Kivu, a venit cu ideea ca o fi o eroare de chestionar. S-a fabricat un comunicat scris de IMAS ai semnat de cineva de la Gallup prin telefon, in numele altcuiva, fara macar sa se compare esantioanele, in care s-a ajuns la concluzia ca diferentele de peste 10% sunt normale prin diferente de context, ceea ce e fals. Tot sociologii PSD s-au gandit sa convoace SORMA, o uniune profesionala dominata de ei, ca eventual sa obttina ssi un ucaz ca de aici inainte doar sondajele aprobate de PSD pot vedea lumina tiparului. Pe scurt, in modul cel mai agresiv, PSD incearca sa monopolizeze piata de opinie publica, fie intimidand pe cine poate fi intimidat, fie achizitionand pe cine e disponibil.

            Dar au fost si opinii independente care au fost foarte critice, a directorului CURS, Sebastian Lazaroiu, de exemplu.

            D-l Lazaroiu a fost parte, nu arbitru in acest litigiu, si nu e prima data cand actioneaza ca agent de influenta al PSD. D-l Hrebenciuc l-a adus prima data in sprijinul lui anul trecut, cand SAR a publicat un sondaj care prezicea ca PSD ar putea pierde localele. D-l Lazaroiu a intervenit intr-o emisiune TV pe langa d-l Hrebenciuc si a demontat sondajul nostru, legandu-se de tot felul de detalii nesemnificative. Au venit localele si s-a vazut ca noi am avut dreptate. Pe urma, am mai avut alte incidente, pentru ca eu am renuntat la vechea colaborare dintre SAR si CURS. A fost foarte buna pe vremea cand CURS nu era condus de d-l Lazaroiu. Ani de zile, asta a mers fara probleme. Rezultatele erau plauzibile. Cand Lia Roberts, in 2004, a luat 10% si d-l Seres a luat-o pe urmele ei, desi lumea nici nu stia cine este, am inceput sa dau inapoi. Atunci, eu am comunicat CURS ca, atata vreme cat agentia e condusa de d-l Lazaroiu, nu mai lucrez cu ei. La inceputul acestui an mi-au propus sa facem sondaje politice regulate, in care SAR ar fi putut plati simbolic, altii ar fi dat banii, dar noi le-am fi luat pe numele nostru, si am refuzat. Va dati seama ce putea iesi. Dupa aceea, d-l Lazaroiu a scris un material de rea-credinta legat de statistica fraudei electorale, pe care eu l-am demontat. Interventiile de acum sint iaraasi tendentioase. D-l Lazaroiu, in graba de a lovi in Gallup ca le-au luat contractul cu noi si in noi ca il sabotam, a spus ca am adunat de mai multe ori votantii pentru Alianta, ceea ce e fals. La fel, a mai spus alte prostii metodologice, cum ar fi ca directia perceputa e influentata de vot, de fapt e invers, votul e influentat de directie. De asta nu publica d-l Lazaroiu in jurnale de sociologie internationale, unde noi, cei de la SAR, publicam, ca are asemenea idei originale si cand face modele nu ii e clar care e cauza si care efectul. Asta tine numai la jurnalistii romani, care nu au de unde sa se priceapa.

            Asta e o atmosfera de campanie electorala. Ce se va intimpla mai departe?

            SAR ii va actiona in instanta pe toti cei care au spus prostii constient zilele astea si au cerut sa ma duc eu la puscarie, au probat deci intentia de a face rau. Daca erau la putere, poate trimiteau si politia, cum au facut la Ciuvica.




            Sociologii Sebastian Lazaroiu (CURS) si Mircea Kivu (IMAS) ii contesta Alinei Mungiu competenta sociologica. Acestia spun ca pentru Alina Mungiu a devenit o obisnuinta sa modifice datele sondajelor pe care le prezinta.

            'Relatiile dintre SAR si CURS s-au racit in martie 2004. Am facut un sondaj pentru SAR si ei au modificat datele scazand cifra care indica optiunile de vot pentru PSD si marind cifra care indica optiunile pentru Alianta D.A. Doamna Mungiu a recunoscut public atunci ca a modificat datele sondajului CURS si apoi a intrerupt colaborarea cu noi', a replicat Sebastian Lazaroiu, directorul CURS.

            Legat de afirmatia conform careia directorul CURS ar fi suparat pe SAR pentru ca a intrerupt contractul, Lazaroiu spune ca 'sondajele cu SAR reprezentau o pondere nesemnificativa pentru CURS'.      

            'Doamna Mungiu afirma ca noi le-am pretins sa accepte sa fie clientii oficiali ai unor sondaje CURS care in realitate sa fie platite de altcineva. Este o minciuna. Nu s-a intimplat asa ceva', a spus directorul CURS.

            Acesta precizeaza ca nu a acuzat SAR, ci Gallup pentru erori de metodologie. 'SAR nu are competente pe sondaje. Multe prostii se fac nu din dorinta de manipulare, ci din incompetenta. Ea spune ca e singurul sociolog roman cu recunoastere internationala. Dar ea nici nu e sociolog. Dansa a terminat medicina si eu sociologia, asa ca ce sa mai vorbim de competenta', a declarat Sebastian Lazaroiu.

            Directorul CURS i-a reamintit Alinei Mungiu 'ca anul trecut au fost oameni care au afirmat despre ea ca a fost agentul lui Hrebenciuc, ca s-a folosit de ea pentru a bloca introducerea votului uninominal'. 'Unii m-au numit agentul lui Basescu. Altii, agentul PNL. Ea, agentul lui Hrebenciuc. Toti cei care vor sa compromita pe cineva leaga persoana respectiva de Hrebenciuc', a replicat directorul CURS

            La randul sau, Mircea Kivu, directorul IMAS, spune ca 'afirmatiile Alinei Mungiu nu au nici un fel de baza'. 'Nu cred ca din partea doamnei Mungiu exista buna credinta. A falsificat anul trecut un sondaj CURS. Si astea sunt fapte. Si daca e vorba de fapte, dansa are de dat raspunsuri. Restul sunt procese de intentie. Diferentele dintre sondajul Gallup si cel IMAS provin din faptul ca doamna Mungiu a folosit o metodologie neortodoxa. Tine de stiinta. Iar doamna Mungiu habar nu are de tehnica cercetarii opiniei publice. Am inteles de la Gallup ca metodologia le-a fost impusa de client, adica de SAR. Cand am stabilit cu cei de la Gallup sa ne intalnim pentru a explica diferentele, am chemat-o si pe doamna Mungiu. Dansa a refuzat, spunand ca nu are timp. Dar vad ca are timp de teorii ale conspiratiei', a explicat Mircea Kivu. Deputatul PSD, Alin Teodorescu, nu a vrut sa faca 'niciun comentariu pe vorbele spuse de doamna Mungiu'.

            Gallup contesta comunicatul de disculpare trimis de SAR in care se preciza ca nu exista nicio eroare sociologica si se practica adunarea optiunilor pentru o alianta cu cele pentru partide, separat. 'Comunicatul SAR-Gallup care a aparut prin presa sambata a fost intr-adevar trimis de SAR, insa noi l-am primit dupa ce a fost facut public. Nu ne asumam nimic din acel comunicat, urmand sa luam o decizie in ceea ce priveste calea pe care vom actiona impotriva clientului care a facut acest lucru', se arata intr-un comunicat Gallup.”[4]

Sondaj Gallup - septembrie 2005

Procentele principalelor partide:

Performanta Guvernului:

Directia in care merge Romania:

            Sondajul a fost realizat pe 1.050 de respondetti, in a doua saptamana a lunii septembrie.

Sondaj IMAS - septembrie 2005

Procentele principalelor partide:

Increderea in politicieni:

           

            Sondajul a fost realizat in perioada 9-16 septembrie, pe un esantion aleator, cu o marja de eroare de 2,9%.

           

            Pentru a preintampina tentativele de manipulare prin preluarea in mass-media a rezultatelor sondajelor de opinie publica, Congresul Asociatiei Romane de Sociologie (din 2 decembrie 2005) a analizat si aprobat Codul international ESOMAR de practica a publicarii sondajelor de opinie publica, parte a Codului deontologic privind practica sondajelor de opinie, cercetarea sociala si de marketing.     

            Conform acestu cod “simpla publicare a datelor fara niciun fel de explicatie nu este suficienta decat in cazul sondajelor extrem de simple”. De asemenea, mai putem retine si urmatoareale indicatii:

·        Agentiile de cercetare sa publice toate detaliile sondajelor de opinie pe website.

·        Adresa website-ului sa fie publicata in media, astfel incat cei interesati sa poata verifica detaliile.

·        In cazul sondajelor preelectorale, datele trebuie sa fie disponibile in limita a 24 de ore dupa publicarea rezultatelor sondajului.

·        Pe website-ul agentiei de sondare a opiniei publice trebuie sa fie inclusa intrebarea completa, impreuna cu raspunsurile pe total.

·        Raspunsurile trebuie sa includa si varianta “Nu stiu/Nonraspuns”.

·        Agentia care a realizat sondajul de opinie trebuie sa organizeze, impreuna cu clientul, o conferinta de presa simultan cu difuzara raportului de cercetare.

·        In cazul sondajelor preelectorale, agentiile de sondarea trebuie sa acorde atentie ponderii nonvotantilor.

·        Agentiile de sondare a opinie publice trebuie sa fie pregatite sa ofere informatii de baza cu privire la metodele de cercetare utilizate.

·        Sa se faca distinctie intre cifrele rezultate direct din numararea raspunsurilor si comentariile sau interpretarea acestora.

·        Datele rezultate din sondaje trebuie sa fie arhivate in sisteme publice pentru a fi disponibile analizelor secundare pentru cercetatorii stiintifici.

           

Concluzii

            Asadar, dupa cum am vazut, manipularea ca forma patologica de comunicare este facilitata de inegalitatea dintre manipulator si manipulat cu privire la informatia necesara formarii filtrului critic personal care sa permita depistarea si retinerea virusilor informativi. Manipulatorul profita de aceasta situatie,abuzand de drepturile sale civile si politice si bucurandu-se de impunitate, recurge la strategiile, metodele si tehnicile de manipulare spre a limita libertatea de decizie a manipulatului. Puterea superioara a manipulatorului isi are, deci, originea in plusul de informatie netransparenta pe care il detine, in deficitul resurselor de contracarare a manipularii de care dispune manipulatul si de vidul legislativ in materia sanctionarii actelor de manipulare. Cel care este supus manipularii se poate proteja cunoscand metodele prin care se poate incerca inselarea sa. De aceea, modalitatile de manipulare sunt, in primul rand, contracarabile la nivel individual. In acelasi timp trebuie create institutii si mecanisme legale si sociale prin care sa fie prevenite, neutralizate si pedepsite, dupa caz, actiunile de manipulare. Acestea ar avea si rolul de a descuraja intentiile de inselare.

            Consideram ca societatea trebuie sa ajute cetateanul sa se protejeze impotriva manipularii. Cel mai bun remediu este formarea spiritului critic prin educatia scolara, care ar trebui sa dea o atentie mai mare pregatirii pentru sesizarea si combaterea practicilor manipularii. Cetatenii trebuie invatati sa identifice lipsurile si greselile de argumentare. De asemenea, ei trebuie informati asupra tehnicilorb de manipulare si avertizati asupra modalitatilor in care ar putea deveni victime ale acestora.

            Tot in domeniul protectiei cetateanului, in calitatea sa de potential obiect al manipularii, acesta trebuie educat pentru:

·        analizarea critica a mesajelor transmise prin canalele oficiale;     

·        examinarea critica a competentei politicienilor care transmit mesaje;

·        exersarea reflexelor necesare adoptarii unei atitudini circumspecte fata de discursurile politicienilor care abordeaza teme precum pericolul iminent, care cauta sa imparta populatia in „noi” si „ei” si care se propun ca unica solutie pentru o anumita problema.

            Statul ar trebui sa introduca in programele scolare lectii speciale privind manipularea si contracararea ei. De asemenea, ar trebui concepute si finantate programe de informare si avertizare publica in acest sens.

            ONG-urile care isi propun sa actioneze in domeniul combaterii manipularii

ar trebui declarate de utilitate publica si subventionate de stat.

            Cele mai importante efecte negative ale manipularii sunt dezangajarea politica si perpetuarea unei culturi civice specifice societatilor partial democratice, separarea societatii de sfera deciziei politice si, in ultima instanta, golirea de continut a democratiei prin transformarea sa intr-o forma de deghizare a oligarhiei. De aceea, lupta impotriva manipularii este o parte a luptei impotriva oligarhiei, a luptei pentru democratizarea democratiei.

            Una dintre modalitatile de contracarare a manipularii este adoptarea unui cod deontologic al comunicarii in spatiul public. Acest cod ar trebui sa contina principiile si regulile principale ale comunicarii publice corecte, prezentarea modalitatilor de contracarare a mesajelor manipulatorii si a institutiilor care pot actiona in apararea comunicarii corecte si pentru sanctionarea manipularii.



            Toate partidele ar trebui sa adopte astfel de coduri care ar trebui totodata sa fie incluse in procesul de educare interna a membrilor. Partidele ar trebui sa instituie instante interioare care sa previna recurgerea la manipulare, sa ancheteze, constate si sanctioneze cazurile de manipulare, precum si sa sesizeze forurile competente (ale altor partide sau ale statului) atunci cand se confrunta cu actiuni manipulatorii de resortul acestora. Denuntarea manipularii ar trebui sa fie o obligatie iar nu un drept.

            Coduri deontologice privind comunicarea corecta si combaterea manipularii trebuie adoptate de mass-media, de asociatiile profesionale ale jurnalistilor, precum si de orice asociatii profesionale din domenii care au tangenta cu comunicarea publica. Prin atari coduri se impune sa fie instituite tribunale profesionale de onoare care sa judece reclamatiile privind comunicarea manipulativa si sa stabileasca sanctiuni profesionale si morale. La aceste tribunale este indispensabil sa aiba acces nu doar membrii breslei ci orice persoana care a fost lezata de actul de manipulare. Codurile in discutie trebuie sa includa si remediile aplicabile in cazurile de manipulare, remedii constand in special din publicitatea ampla data dezmintirilor, replicilor si comunicarilor corective.

            Deoarece lupta impotriva manipularii face parte din procesul de intarire a democratiei, ar trebui create mecanisme institutionale publice pentru combaterea comunicarii vicioase. In acest sens se recomanda:

·        Crearea unui cadru legal care sa faca posibila utilizarea justitiei pentru a-i

trage la raspundere civila sau penala, dupa caz, pe cei care recurg la manipulari de o anumita gravitate;

·        Introducerea in legislatie a unui drept la actiune in daune materiale sau morale al celor lezati (direct sau indirect) de actiuni manipulatorii;

·        Recunoasterea dreptului oricarei persoane care dovedeste un interes legitim de a actiona in justitie spre a obtine o hotarare de interzicere a unor practici manipulatorii concrete;

·        Introducerea unor interdictii de a ocupa demnitati publice (inclusiv demnitatile obtinute prin alegeri manipulate), pentru o anumita perioada, a persoanelor care au fost dovedite ca au manipulat opinia publica, cel putin in cazurile in care reaua credinta este manifesta si care prezinta o anumita gravitate;

·        Adoptarea unei legi cadru privind instituirea tribunalelor profesionale de onoare in partide si in mass-media, tribunale care sa aplice sanctiuni morale, profesionale, politice sau chiar materiale, dupa caz, celor care vor fi dovediti ca au incercat sa manipuleze opinia publica si sa dispuna masuri specifice pentru remedierea situatiei, precum si pentru oprirea si prevenirea reluarii manipularilor;

·        Introducerea in Regulamentele de functionare ale Parlamentului a unor prevederi care sa faca posibila formarea unor comisii parlamentare de ancheta a cazurilor de manipulare a alegerilor ori a altor cazuri grave de manipulare (in special politica), la cererea a cel putin 20% din totalul parlamentarilor reprezentand minimum doua grupuri parlamentare. (O astfel de decizie este necesara, deoarece majoritatea parlamentara rezultata din alegeri este, de obicei, neinteresata in deschiderea unei comisii de ancheta asupra fraudarii alegerilor.);

·        Suspendarea dreptului de functionare a ONG-urilor care se dovedesc ca practica actiuni manipulatorii sau care desfasoara activitati politice deghizate (nu declara public colaborarea cu partidele politice sau implicarea in dispute politice); in cazul in care asemenea ONG-uri au statutul de fundatie de utilitate publica, retragerea definitiva a acestui statut;

·        Adoptarea de reglementari care sa asigure obiectivitatea mass-media prin cresterea concurentei si interzicerea antantelor si monopolurilor media;

·        Adoptarea de reglementari care sa limiteze publicitatea din fondurile publice, iar in cazurile in care aceasta este admisa sa stabileasca proceduri transparente de contractare;

·        Reformarea actualului staff de creatori de imagine ai partidelor, echipe specializate, in majoritate, in manipularea imaginii si elaborarea de strategii de imagine si discurs care induc in eroare deliberat electoratul.

            Se impune modificarea cadrului legal privind asociatiile si fundatiile, in sensul introducerii unei distinctii intre ONG-urile neutre si cele militante. Cele militante trebuie sa indeplineasca mai multe conditii de transparenta, printre care si publicarea obligatorie a sursei fondurilor pe care le utilizeaza, a listei membrilor si a tipurilor de legatura cu partidele politice.

            In cazul ONG-uri care decid sa activeze in spatiul politic, ar trebui instituite criterii de functionare care sa evite intrarea in conflict de interese. In acest sens, ar trebui definite prin lege cazurile posibile de asemenea conflicte de interese, modul de declarare si de evitare a lor.

            In cazul in care ONG-urile sau institutiile specializate in efectuarea de studii si cercetari cu caracter social-politic intra in relatii contractuale ori de cooperare cu diversi parteneri, ele ar trebui sa dea o declaratie de independenta si neutralitate prin care sa dezvaluie orice imprejurare care le-ar face sa-si indeplineasca obligatiile asumate sub influente partizane.

            Prin lege ar trebui stabilite modalitatile de raspundere ale conducerii ONG-urilor fata de propriii membri atunci cand ele au fost implicate in actiuni politice fara acordul si informarea acestora. Un asemenea acord se recomanda sa fie obtinut in conditiile unei proceduri speciale.

            Pentru a evita incercarile de manipulare a cetatenilor prin sondaje, recomandam crearea unui cadru legal de acreditare a Institutele de sondare a

opiniei publice.

            Acreditarea unor asemenea institute ar trebui realizata dupa cativa ani de la infiintare, timp in care sa le fie evaluata activitatea, dupa modelul aplicat de alte „bresle” profesionale (notari, avocati, medici, profesori etc.) sau unor institutii (universitati private) considerate a desfasura activitati cu impact public. Acreditarea conduce la acordarea dreptului de a publica rezultatul sondajelor efectuate. (Ar putea fi exceptate sondajele fara impact politic sau publicarea datelor in lucrari stiintifice scoase de edituri consacrate.) Institutele de sondare a opiniei publice aflate in curs de acreditare ar putea sa-si desfasoare activitatea, fara insa sa-si faca publice rezultatele.

            Bazele de date ale unor asemenea Institute ar trebui sa poata fi verificate de catre institutia insarcinata cu reglementarea si supravegherea activitatii de sondare a opiniei publice. Aceasta institutie ar putea fi autorizata sa decida suspendarea sau chiar interzicerea activitatii celor care au recurs la manipularea sondajelor, precum si, cumulativ sau alternativ, sa aplice amenzi contraventionale daca fapta nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni.

BIBLIOGRAFIE

ALMOND, A. Gabriel, VERBA, Sidney, Cultura civica, Editura DU Style, Bucuresti, 1996.

BARNES, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutul European, Iasi, 1998.

BRETON, Philippe, Manipularea cuvantului, Editura Institutul European, Iasi, 2006.

BUZARNESCU, Stefan, Sociologia Opiniei Publice, Editura de Vest, Timisoara, 2005.

CHELCEA, Septimiu, Opinia publica. Strategii de persuasiune si manipulare, Editura Economica, Bucuresti, 2006.

CHELCEA, Septimiu, Psihosociologie. Teorii, cercetari, aplicatii, Editura Polirom, Bucuresti, 2008.

CIALDINI, B. Robert, Psihologia persuasiunii, Editura Businesstech, Bucursti, 2004.

DAWSON, Roger, Secretele persuasiunii, Editura Polirom, Iasii, 2006.

JOULE, R.V. & BEAUVOIUS, J.L., Tratat de manipulare, Editura Antet, 1997.

FICEAC, Bogdan, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucuresti, 2004.

GOODIN, E. Robert, KLINGEMANN, Hans-Dieter, Manual de stiinta politica, Editura Polirom, Iasi, 2005.

LARSON, Charles, Persuasiunea. Receptare si responsabilitate, Editura Polirom, Iasi 2003.

MIROIU, Adrian, Fundamentele politicii, vol. 1, Preferinte si alegeri colective, Editura Polirom, Iasi, 2006.

MUCCHIELLI, Alex, Arta de a influenta, Editura Polirom, Iasi, 2002.

SARTORI, Giovanni, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006.

SELARU, Vasile, COMAN, Claudiu, Comunicarea intre informare si manipulare, Editura All Beck, Bucuresti, 2005.

VOLKOFF, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Prahova, 1999.

WIERZBICKY, Piotr, Structura minciunii, Editura Nemira, Bucuresti, 1996.

VICTORIAN, Armen, Manipularea creirelor, Editura Allfa, Bucuresti, 2004.

Site-uri Internet:

http://www.fisd.ro/, Analiza privind manipularile in campaniile electorale

http://www.sar.org.ro/, Raport de analiza si prognoza



[1]Mirea Kivu, http://stiri.acasa.ro/articole/media-si-advertising/cum-se-fura-in-sondaje

[2] Societatea Academica din Romania (SAR), Raport de analiza si Prognoza, Bucuresti, Septembrie 2005

[3] Gabriela ANTONIU, „SAR a masluit sondajul Gallup in favoarea Aliantei D.A”, Jurnalul Natioanl, 2005,  http://www.jurnalul.ro/articole/36158/sar-a-masluit-sondajul-gallup-in-favoarea-aliantei-d.a.

[4] Pavel LUCESCU si Florin CIORNEIE, Alina Mungiu pune pe jar piata sondajelor,  Cotidianul, 5 Octombrie 2005, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/19912/Alina-Mungiu-pune-pe-jar-piata-sondajelor.html#








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1287
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site