Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Notiunea de organizatii internationale si elementele constitutive ale acestora

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Timpul istoric al muncii si al spiritului de intreprinzator - Stefan Zeletin : Neoliberalismul romanesc.
INSTITUTIA POLITICA LEGISLATIVA. PARLAMENTUL
Limbajul politologic
LEGISLATIA ARMONIZATA DIN ROMANIA SI INSTITUTIILE CU ATRIBUTII IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
Prezentarea instrumentelor de pre-aderare
ORDINEA INTERNATIONALA
Atuurile si slabiciunile geopolitice ale Romaniei
PUTEREA EXECUTIVA - Guvernul, actele Guvernului, raspunderea membrilor Guvernului si angajarea raspunderii Guvernului
Rolul Legii nr.298/2008 in asigurarea securitatii
Elementele formale ale scopului social

Notiunea de organizatii internationale si elementele constitutive ale acestora

Istoric vorbind, umanitatea cunoaste o indelungata experienta in vastul domeniu al relatiilor internationale extragandu-si seva inca din antichitate, insa despre o istorie reala a acestora se poate vorbi cu precadere abia dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, cand societatea internationala parea pregatita mai mult ca oricand sa faca fata realitatii, motiv pentru care preocuparile din acest domeniu vor dobandi un aspect guvernamental si general.



In acest context, organizatiile internationale isi vor ocupa locul lor intr-o istorie care a inceput sa prinda contur abia in secolul al XVII-lea si sa explodeze dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, ajungand astazi la apogeu, caci organizatiile internationale par sa fie „promotoarele si instrumentele noii diplomatii”[i], o diplomatie care in perioada interbelica parea sa anunte inceputul unei noi ere a relatiilor internationale.

Astazi, la acest moment istoric pragmatic se pare ca, ne aflam  in pragul unei noi asemenea ere, o era care sa onoreze niste principii de drept international prea usor incalcate pana acum.

Practic, gravele crize economice care au macinat Estul Europei, atitudinea de izolare a acestor economii – si nu numai – de catre vechile democratii, aplanarea unor stari de conflict mai vechi (Bosnia, Conflictul israeliano - palestinian), aparitia altora mai noi (Kosovo, Irak), ascensiunea terorismului, dar si distantarea evidenta dintre punctele de vedere ale vechilor democratii si Rusia si China, tendinta Statelor Unite ale Americii de rezolvare a conflictelor prin solutii in forta, in vreme ce politica Rusiei se indreapta spre solutii de negociere – folosita chiar si pentru recucerirea terenului pierdut -, atitudinea Aliantei Nord –Atlantice de a se implica in conflicte ce exced frontierei NATO fara avizul Consiliului de Securitate al ONU – toate acestea ar trebui sa determine cel putin o redefinire a principiilor ce guverneaza dreptul international.

In acest context, consideram ca organizatiile internationale ar putea fi la acest inceput de mileniu, framantat de miscari politice si dominat de planuri care sa determine o reformare a lumii mondiale, promotoarele noii ere diplomatice.

Organizatiile internationale iau fiinta prin acordul de vointa al statelor membre, in scopul de a indeplini anumite obiective si functiuni in planul relatiilor internationale.

Definirea organizatiilor internationale constituie o operatiune deloc usoara daca avem in vedere faptul va fiecare dintre acestea se circumscrie unui alt domeniu de activitate.

Totusi, Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor, in articolul 2, definind termenul de organizatii internationale foloseste notiunea de organizatii interguvernamentale[ii] excluzand astfel orice forma de asociere care ar putea opera la nivel international[iii].

Doctrina de drept international nu a formulat o definitie unanima in ceea ce priveste organizatiile internationale, astfel incat vom incerca la finalul acestei sectiuni, dupa o analiza atenta a elementelor constitutive, sa incercam enuntarea unei posibile definitii a  organizatiilor internationale.

Pentru a lua fiinta o organizatie internationala trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele elemente constitutive:

-          sa fie vorba de o asociere libera a statelor, deci calitatea de membru sa apatina statelor;

-          cooperarea dintre state sa se realizeze in baza unui tratat international, tratat care reprezinta actul constitutiv al organizatiei;

-          organizatia  sa aiba o structura institutionala proprie

-          si personalitate juridica internationala proprie.

Statele, subiecte principale ale dreptului international, isi exercita drepturile si isi asuma obligatii in orice domeniu al relatiilor internationale, inclusiv in domeniul organizatiilor internationale.

Cea mai completa definitie a notiunii de stat a fost data de Tratatul de la Montevideo, din 1933, incheiat intre SUA si statele latino – americane cu privire la drepturile si obligatiile statelor. Potrivit articolului prim al acestui tratatat statul este un subiect de drept international care poseda urmatoarele caracteristici: populatie, un teritoriu, un guvern, capacitatea de a intra in relatii cu alte state.

Domeniul organizatiilor internationale, asemeni celui al relatiilor internationale, se fundamenteaza pe unul dintre cele mai importante principii ale dreptului internationl principiul egalitatii suverane a statelor.

Conceptul de egalitate juridica a statelor, care exclude subordonarea unor state fata de altele si pune toate statele pe picior de egalitate fata de drept, de normele sale, acceptate sau create de state, a fost confirmat ca norma de drept international, asa cum prevede paragraful 1 al articolului 2 al Cartei ONU[iv].

Conceptul de „egalitate suverana”, care a provocat discutii aprinse in cadrul lucrarilor Conferintei de la San Francisco pentru redactarea Cartei ONU, in legatura cu semnificatia sa juridica, presupune egalitate de statut si capacitate juridica in exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor, cu respectarea, in mod egal, a drepturilor inerente suveranitatii celorlalte state egalitate in participarea la solutionarea marilor probleme ale lumii contemporane, egalitatea vocatiei de participare la elaborarea normelor de drept international si aplicarea in mod egal a mijloacelor de solutionare pasnica a diferendelor internationale, fara impunerea lor in mod discriminatoriu[v].

Evenimente istorice deosebite au impus la un moment dat necesitatea acceptarii ca membru in cadrul organizatiilor internationale si a altor entitati decat statele, aflate in proces de dobandire a suveranitatii. Astfel, potrivit articolului 1 alineatul 2 al Pactului Societatii Natiunilor – orice dominion sau colonie care guverneaza liber – poate deveni membru al unei organizatii internationale.

Dobandirea calitatii de membru se obtine fie prin participarea la elaborarea actului constitutiv, fie prin aderare.

Statele care au participat la conferinta care a elaborat si adoptat actul constitutiv al organizatiei internationale poarta denumirea de membri „fondatori” sau „originari”.

Dobandirea calitatii de membru prin aderare se face ulterior infiintarii organizatiei si presupune indeplinirea de catre statul candidat a unor anumite conditii care, in general, difera de la o organizatie la alta. Astfel, potrivit art.4 din Carta ONU pot deveni Membri ai Natiunilor Unite toate celelalte state iubitoare de pace care accepta obligatiile Cartei si care, dupa aprecierea Organizatiei, sunt capabile si dispuse sa le indeplineasca. Admiterea ca Membru al Natiunilor Unite a oricarui stat care indeplineste aceste conditii se va face printr-o hotarare a Adunarii Generale, la recomandarea Consiliului de Securitate.   



Pierderea calitatii de membru care are loc fie prin retragere voluntara, fie prin excludere. Dar, pierderea calitatii de membru poate avea loc si ca urmare a disparitiei statului ori organizatiei internationale.

Actele constitutive ale organizatiilor internationale prevad expres posibilitatea incetarii calitatii de membru pri retragere voluntara, termenul in care are loc si efectele acestui act.

Excluderea unui stat din cadrul unei organizatii internationale poate fi efectul aplicarii unei sanctiuni sau a unei decizii a organizatiei prin care acesta se pune la adapost de eventualele situatii care o defavorizeza in planul relatiilor internationale.

In ceea ce priveste participarea altor entitati la activitatile organizatiilor, aceasta imbraca forme diferite precum:

- membri asociati – calitate care este obtinuta de catre un stat suveran in situatia in acre indeplineste toate conditiile cerute pentru a deveni membru cu drepturi depline al unei organizatii internationale. Este cazul statelor dintr-o anumita zona geografica care sunt interesate in activitatea desfasurata de o organizatie regionala din alta zona geografica, si al statelor care doresc participarea la o organizatie care impune conditii speciale de admitere;

- observatori – statut care se acorda de catre organizatiile internationale statelor membre ale acesteia, dar care nu sunt membre ale unuia dintre organele cu compozitie restransa ale acesteia, pentru a participa la lucrarile respectivului organ; miscarilor de eliberare nationala si altor organizatii internationale;

- participanti cu statut consultativ – statutul se acorda unor organizatii neguvernamentale a caror activitate are tangenta cu cea a organizatiei interguvernamentale ce acorda acest statut.

Existenta unei organizatii internationale este conditionata de asocierea si acordul de vointa al statelor, in calitatea lor de parti contractante, acord care de cele mai multe ori imbraca forma unui tratat, incheiat in forma solemna si poarta denumiri variate precum Carta[vi], Constitutie[vii], Statut[viii], Act constitutiv[ix] etc. Asa fiind, cele doua elemente fac diferenta neta intre o organizatie internationala interguvernamentala si una neguvernametala.

Insa o organizatie internationala poate lua nastere si in baza unui acord incheiat in forma simpla, asa cum a fost cazul Acordului General pentru Tarife si Comert[x].

Negocierea si incheirea actului constitutiv al unei organizatii internationale are loc in cadrul unei conferinte internationale convocata in acest scop. Odata negociat actul constitutiv se incheie prin semnare care poate insemna autentificarea actului ori exprimarea consimtamantului de a fi parte la tratat, insa de cele mai multe ori se foloseste o procedura mai ampla care poate imbraca forma ratificarii, acceptarii sau aderarii..

In cazul in care unul dintre state are o pozitie contrara celei stipulate in tratat cu privire la una sau mai multe clauze, poate face rezerve la tratat.

Intrarea in vigoare a actului constitutiv poate avea loc prin depunerea instrumentelor de ratificare la depozitar.

Daca dupa trecerea unei perioade de timp conditiile social pragmatice nu mai corespund dispozitiilor inscrise in actul constitutiv ori organizatia tinde spre extinderea obiectivelor pentru care a fost infiintata are loc modificarea actului constitutiv. Modicarea are loc prin intermediul a doua modalitati si anume revizire sau amendare.

Revizuirea intervine ori de cate ori se impun schimbari esentiale infunctionarea sa obiectivele organizatiei.

Amendarea priveste de cele mai multe structura organizatiilor, competentele lorori a organelor acestora, retragerea dintr-o organizatie etc.

Actul constitutiv al unei organizatii internationale cuprinde reglementari care privesc obiectul si scopul acesteia, principiile care guverneaza activitatea organizatiei, structura si competenta organizatiei, conditiile primirii de noi membri, drepturile  si obligatiile decurgand din calitatea de membru, sistemul organelor sale, sanctiunile care pot fi aplicate membrilor, modul de intrare in vigoare a acestuia si modalitatile de modificare a statutelor.

Asocierea statelor in cadrul unei organizatii internationale presupune faptul ca acestea vor urmari aceleasi obiective si scopuri in cadrul acesteia, obiective care se vor circumscrie mentinerii pacii si securitatii internationale, cooperarii in vederea dezvoltarii economice si a comertului, colaborarea financiara, sprijin logistic si tehnologic etc.

In ceea ce priveste structura institutionala a organizatiilor internationale aceasta se circumscrie unei sistem de organe clasic alcatuit din organe principale si organe subsidiare. Astfel, in conformitate cu dispozitiile inscrise in art.7 din Carta ONU se infiinteaza ca organe principale ale Organizatiei Natiunilor Unite: o Adunare Generala, un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic si Social, un Consiliu de Tutela, o Curte Internationala de Justitie si un Secretariat, iar ca organe subsidiare care s-ar invedera necesare vor putea fi infiintate in conformitate cu Carta.

In general atunci cand vorbim despre organele unei organizatii internationale ne referim la organe plenare in care de obicei sunt reprezentate toate statele membre, de organe cu caracter restrans create in baza principiului reprezentarii geografice echitabile, ori a reprezentarii echitabile a unor interese, in baza principiului rotatiei ori numirii sau cooptarii si nu in ultimul rand de organe cu caracter administrativ, respectiv secretariatele si functionarii internationali.

Acestora li se adauga sediul, care poate fi principal sau birouri apartinand aceleasi organizatii.

Calitatea organizatiilor de a dobandi drepturi si a-si asuma obligati, in nume propiu, in raporturile cu alte subiecte de drept international se circumscrie sferei personalitatii juridice internationale a organizatiei, distincta de cea a statelor. In acelasi timp trebuie mentionat faptul ca, organizatiile internationale intra in acele raporturi de drept international care au legatura cu scopurile pentru care aceasta a fost infiintata. Asadar, vorbim de o personalitate juridica limitata. Cu toate acestea personalitatea juridica a unei organizatii internationale se va concretiza in capacitatea de a incheia tratate, in dreptul de legatie pasiva si activa, in posibilitatea de a recunoaste alte subiecte de drept international si de a beneficia de privilegii si imunitati.

Organizatiile internationale isi desfasoara activitatea in sesiuni – ordinare sau extraordinare - dupa o anumita procedura, iar deciziile si hotararile se iau in conformitate cu normele inscrise in actul constitutiv aplicandu-se regula consensului[xi], unanimitatii[xii], votului ponderat[xiii] ori majoritatii.






[i] Aurel Bonciog, Drept diplomatic, Ed.

[ii] Art.2 lit.i din Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor: „prin expresia organizatie internationala se intelege o organizatie interguvernamentala”.

[iii]Raluca Miga-Besteliu, Organizatii internationale interguvernamentale, Ed All Beck, Bucuresti, 2000, p.9.

[iv] Art.2 paragraful 1 din Carta ONU: „Organizatia este intemeiata pe principiul egalitatii suverane a tuturor membrilor sai”.

[v] Phillipe Moreau Defarges, Organizatiile internationale contemporane, Ed. Institutului European, Bucuresti, 1996.

[vi] Asa cum este cazul Organizatiei Natiunilor Unite.

[vii] Asa cum este cazul Organizatiei Internationale a Muncii.

[viii] Asa cum este cazul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica.

[ix] Asa cum este cazul Organizatiei pentru Alimentatie si Agricultura.

[x] GATT-ul a luat nastere ca un simplu acord de servicii vamale intre unele dintre tarile participante la Conferinta de la Havana din 1948, ca urmare a esecului acestei conferinte de a crea o organizatie mondiala de comert. De altfel fostul GATT a fost inlocuit incepand cu 1 ianuarie 1995 cu OMC – Organizatia Mondiala de Comert.

[xi] Regula folosita in cadrul OSCE.

[xii] Procedura de vot folosita de OECD, U.E., Consiliul de Securitate ONU.

[xiii] A se vedea procedura de vot in cadrul BIRD si FMI.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1668
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site