Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Notiunea de teritoriu

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Atuurile si slabiciunile geopolitice ale Romaniei
Despre Consiliul Europei: Origini si membri
Europa politica-Piata si moneda
EXTRAS DIN PLANUL DE ACTIUNE SCHENGEN - Revizuit 2007
Politica de mediu a Uniunii Europene
ORDINEA INTERNATIONALA
Securitatea sociala: indicatori sociali. Serviciile de asistenta sociala in contextul sistemului de protectie sociala. Sistemul global de asistenta so
Consiliul Uniunii Europene
TEORIA SOCIETATII INTERNATIONALE
SPATIUL EX-SOVIETIC SI GEOPOLITICA

Notiunea de teritoriu

Statul este, potrivit expresiei lui M. Hauriou, o corporatie pe baze teritoriale. Aceasta inseamna ca daca pot exista teritorii fara stat, teritorii fara «stapan», cum ar fi Antarctica sau corpurile ceresti, care in virtutea unor tratate intre state nu pot face obiectul unei aproprieri de catre acestea, in schimb nu pot exista state fara teritoriu. Chiar daca au existat cazuri de recunoastere a unor state care in mod real nu mai aveau teritoriu, cum a fost cazul Poloniei dupa razboiul din 1914-1919, aceasta recunoastere are o valoare relativa si mai mult simbolica, caci guvernele aflate in exil nu pot sa exercite in fond competentele esentiale ale statului, caci nu mai au niciun control real asupra populatiei in limitele teritoriului national.



Totusi problema aceasta nu este nici pe departe asa de clara cum pare. In primul  rand, exista organizatii constituite pe fundamente culturale si politice, cum ar fi islamul, catolicismul, sionismul, francmasoneria, care au realizat functii esentiale ale statului chiar in lipsa unui teritoriu sau in pofida divizarii acestuia intre mai multe state. Acestea nu sunt caracterizate in mod normal ca state, tocmai datorita centrarii acestei notiuni pe cea de teritoriu. Dar functia esentiala a statului nu este apararea teritoriului, desi importanta acestuia este de netagaduit, ci crearea dreptului si apli­carea acestuia, la nevoie, prin constrangere. Or comunitati neteritoriale sau transte-ritoriale au avut sau chiar au aceasta capacitate. Astfel, Biserica catolica a exercitat functii statale, chiar daca teritoriul nu era elementul central al organizarii ei, cum de altfel nu este nici astazi, chiar daca Vaticanul poate fi asimilat pana la un punct unui teritoriu. Islamul continua si astazi sa creeze reguli juridice in concurenta cu statele, aplicabile intregii comunitati a credinciosilor, chiar daca acestia sunt cuprinsi in state diferite. Sunt dovezi ca uneori coeziunea «culturala» a grupului poate fi mai puternica sau mai importanta decat coeziunea lui «teritoriala». De altfel privilegierea unei viziuni neteritoriale asupra coeziunii unui grup social, coeziune care este baza crearii dreptului si baza oricarei constrangeri, face ca, astazi, in Europa occidentala teritoriul sa piarda din importanta traditionala, avantajate fiind elemente subiective ca baza a grupului si a puterii de normare si aplicare a dreptului, ceea ce conduce la o organizare supranationala ce realizeaza functii esentialmente statale: creeaza un drept propriu, acorda cetatenie proprie, emite moneda etc. Teritoriul devine aici secundar fata de valorile culturale comune statelor UE: valoarea acordata individului, libertatii, prosperitatii, egalitatii etc. Convergenta culturala prevaleaza in fata divergentei teri­toriale sau etnice.




Importanta acordata teritoriului, ca element central al constituirii statului, provine din faptul ca sedentarizarea populatiilor a fost un eveniment de o importanta covarsitoare in procesul de formare a natiunilor si, pe baza acestora, a statelor. Dar a continua sa fundamentam natiunea pe elemente obiective, cum ar fi rasa, etnia, teritoriul, duce, cum am vazut ca s-a intamplat in Europa rasariteana, tributara inca unei astfel de conceptii, la fragmentarea statelor, la epurari etnice, la dispute terito­riale. Parasirea unei astfel de conceptii si deci si a centrarii statului pe teritoriu, adop­tarea unei viziuni noi, bazate pe coeziunea culturala a grupului, in care sedentarizarea pe un teritoriu este mai putin importanta decat libera circulatie a persoanelor, a bunurilor, a valorilor, a dus, dimpotriva, in Europa occidentala Ia un efort constant de a «sterge» frontierele intre natiuni (Actul unic, Schengen, Maastricht, Amsterdam) si de a afirma un spatiu comun, o ordine sociala comuna. Sigur ca teritoriul ramane un element important al statului, dar el nu este elementul central. Elementul central al statului trebuie sa fie functia esentiala a acestuia: garantarea libertatii prin afirmarea unei ordini de drept.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 451
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site