| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
PARTICULARITATI POLITICE SI ECONOMICE ALE TARILOR SITUATE IN ZONA MEDITERANEANA
A. Particularitati politice si economice ale tarilor situate pe coasta nordica a zonei mediteraneene
1. Spania
Regatul Spaniei (spaniola
Reino de Espaa) sau Spania
(spaniola Espaa) este o
1.1 Politica
Spania este o monarhie constitutionala, cu o monarhie ereditara si cu un parlament bicameral, Cortes sau Ansamblul National. Puterea executiva consista din Consiliul de Ministri prezidat de Presedintele Guvernului (asemanator unui prim ministru), propus de monarh si ales de catre Ansamblul National dupa alegerile legislative.
Puterea legislativa este formata din Congresul Deputatilor (Congreso de los Diputados) cu 350 de mebrii, alesi prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proportionala, destinati sa serveasca timp de patru ani, si un Senat sau Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din alesi directi pe baza votului popular si ceilalti 51 trimisi de legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani.
In , Spania discuta cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mica peninsula care si-a schimbat posesorul in timpul Razboiului Spaniol de Succesiune in . Discutiile se refera la impartirea suveranitatii asupra peninsulei, subiect al unui referendum constitutional al gibraltarienilor, care si-au exprimat opozitia fata de orice act de supunere fata de Spania.
Spania este, in prezent, statul autonomiilor, foral unitar, dar, de fapt, functionand ca o federatie de Comunitati Autonome, fiecare cu puteri si legi diferite (de exemplu unele au propriile lor sisteme educationale si de sanatate, altele nu). Exista unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide nationaliste) incearca un tip mai federal de relatii cu Spania, in timp ce guvernul central incearca sa reprime ceea ce unii vad ca si o autonomie excesiva a unor conmunitati autonome (ex. Tara Bascilor si Catalonia).
Terorismul este o problema in Spania de astazi, de cand ETA (Libertatea si Pamantul Basc) incearca sa castige independenta basca prin mijloace violente, incluzand utilizarea bombelor si a crimelor. Desi guvernul autonom basc nu asista o astfel de violenta, diferitele aproprieri de problema sunt o sursa de tensiune intre guvernele central si basc.
1.2 Economia
Economia Spaniei, la fel ca si populatia sa este a cincea economie a Uniunii Europene si in termeni absoluti se afla printre cele mai mari 10 economii ale lumii. In termeni relativi, pierde cateva pozitii in favoarea unor state mult mai populate. Tinta sa de crestere economica, chiar daca moderata, le depaseste pe cele ale vecinilor sai si asociatilor europeni.
Dupa marea crestere economica de la sfarsitul anilor , economia spaniola a intrat in recesiune in anul . Odata cu intrarea Spaniei in Comunitatea Economica Europeana, predecesoarea Uniunii Europene, la 1 ianuarie a devenit necesara deschiderea economiei, modernizarea industriei, imbunatatirea infrastructurii si revizuirea legislatiei economice, pentru a indeplini cerintele Uniunii Europene.
Facand acest lucru, Spania a accelerat cresterea Produsului Intern Brut, a redus datoriile publice, rata somajului a scazut de la 23% la 15% in 3 ani si a redus inflatia la mai putin de 3 %.; cele mai importante provocari pentru economia spaniola sunt reducerea deficitului public, o reducere mai mare a ratei somajului, reformarea legilor muncii, reducerea inflatiei, cresterea randamentului productivitatii si cresterea nivelului Produsului Intern Brut pe cap de locuitor.
Economia se redreseaza incepand cu 1995, datorita cresterii increderii consumatorilor si a consumului privat, desi aceasta crestere a fost mai mica in ultimii ani. Somajul inca reprezinta o problema pentru spanioli - in , rata somajului era de 8,5% - cu toate astea, cifra respectiva demonstreaza o situatie mai buna fata de nivelele anterioare.
Devalorizarea pesetei de-a lungul anilor a facut mai competitive exporturile, dar forta de care a dat dovada euroul de cand a fost adoptat (la sfarsitul lui , un euro avea ca echivalent 1,25 dolari) a provocat indoieli in legatura cu posibilitatea ca preturile sa fie prea inalte pentru cumparatorii straini. Acest fapt s-a vazut compensat de catre facilitatile comerciale intre tarile din zona euro.
O problema cronica in Spania este aceea a cresterii excesive a pretului locuintelor, datorata speculei inmobiliare generalizate, modei celei de a doua locuinte, turismului rezidential masiv de britanici si germani, spalarii banilor de catre mafii, cresterii populatiei datorita imigratiei, a maririi finantarii primariilor, etc.
Contributiile de capital de la UE, care au ajutat in mod semnificativ la cresterea economiei spaniole de la incorporarea in CEE, au inceput sa scada considerabil in ultimii ani, datorita efectelor marii extinderi a UE. Pe de o parte, fondurile de la PAC (Politica Agricola Comuna) trebuie repartizate intre mai multe tari (noile incorporate din Europa de Est au un sector agricol semnificativ), pe de alta parte, fondurile de coeziune y fondurile structurale vor scadea in mod inevitabil datorita succesului economic spaniol (venitul pe cap de locuitor s-a marit mult in termeni absoluti si Spania este a opta economie a lumii) si a incorporarii unor tari cu venituri mai mici, care provoaca scaderea mediei comunitare si face ca regiuni spaniole considerate sarace sa intre acum in media europeana.
Comunitatile care depasesc media sunt :
Comunitatea de Madrid
Tara Bascilor
Navarra
Catalonia
Insulele Baleare
Comunitatea Valenciana
La Rioja
Aragon
Castilia-Len
Cantabria
Zonele mai putin dezvoltate din Spania sunt :
Extremadura
Principatul de Asturia
Castilia-La Mancha
Galicia
Andaluzia
Chiar daca in ziua de azi industria nu este la fel de importanta ca in secolul XX, zonele cele mai industriale din trecut si cele din prezent sunt:
Comunitatea Madridului
Catalonia
Tara Bascilor
Comunitatea Valenciana
Conform datelor emise de Banca nationala spaniola , Spania avea la finele anului 2700.600 de constructii de locuinte , peste un total de 15,39 milioane de locuinte spaniole . Aceste cifre indica o medie de 1,54 constructii de locuinte la o locuinta , rata cea mai ridicata din lume . Conform acelorasi surse , 85% din constructiile de locuinte sunt proprietate personala si doar 15% se folosesc in regim de inchiriere .
Pretul mediu al noilor constructii de locuinte in Spania este de 2.510 euro pe metru patrat, conform datelor transmise de Societatea de Evaluari, la 31 decembrie . Si totusi, pretul constructiilor de locuinte variaza in functie de zona: comunitatile autonome si capitalele de provincie.
In primul trimestru din , sectorul imobiliar din Spania s-a confruntat cu o scadere 'brutala' a activitatii, marcata la inceputul anului 2008 de scaderea cu 200.000 de unitati a ritmului anual de aparitie a santierelor, de trei ori mai putin fata de aceeasi perioada din . Numarul de tranzactii imobiliare a scazut cu 60% in primul trimestru din 2008 in Spania, iar preturile au inregistrat o scadere de pana la 20%, existand posibilitatea desfiintarii a 250.000 de locuri de munca in acest sector in 2008. Aceasta criza, ce s-a acutizat din toamna lui 2007, este considerata ca fiind sursa incetinirii ritmului de crestere economica, cauza cresterii ratei somajului si a sporirii excedentului bugetar, intr-o tara in care boom-ul imobiliar a sustinut activitatea economica timp de zece ani .
Spania este a doua tara din lume, din punctul de vedere al turistilor straini, conform datelor furnizate de Organizatia Mondiala a Turismului, situandu-se doar in urma Frantei, si se bucura de o cota de 7% din turismul mondial, inaintea Statelor Unite si Italiei.
Turismul a adus Spaniei 37.500 de milioane de euro in cursul anului , fapt ce o situeaza pe locul 2 in ceea ce priveste incasarile, in urma Statelor Unite, care a castigat 75.000 de milioane de euro in 2004 (12% din total), si inaintea Frantei (3900) si Italiei (29.600).
Intre lunile ianuarie si noiembrie s-au inregistrat un numar total de 52,4 milioane de turisti straini, cu 6,2% mai mult fata de cei inregistrati in aceeasi perioada a anului anterior, conform datelor Ministerului Industriei, Turismului si Comertului.
Catalonia este principala destinatie turistica a Spaniei. Cei 13,2 milioane de turisti presupun un 25,3% din totalul de turisti inregistrati in Spania, si de asemenea o crestere fata de cei 12,7% din anul anterior.
A doua destinatie turistica a Spaniei sunt Insulele Baleare, cu 9,4 milioane de turisti in primele 11 luni ale anului , cu 1% mai mult fata de anul anterior. Insulele Canare, cu 8,6 milioane de turisti (1,6% mai putin decat anul anterior), sunt a treia destinatie turistica, inaintea Andaluziei, care a ajuns la 7,6 milioane (plus 1,3%) si a Comunitatii Valenciene, cu 4,8 milioane (plus 9,5%).
Conform previziunilor Organizatiei Mondiale a Turismului, numarul de turisti straini in Spania va creste in medie cu 5% pe an, de-a lungul urmatorilor 20 de ani, ceea ce ar insemna 75 de milioane de turisti straini in , cu aproximativ 20 de milioane mai multi decat in .
Orase turistice: Ibiza, Palma de Mallorca, Toledo, Cuenca, Salamanca, Cordoba, Barcelona,
Santiago de Compostela, Salou, Madrid, Alicante
(in special Hogueras de
San Juan), San Sebastin, Pamplona
(mai ales in zilele de Sanfermines), Valencia,
Granada,
Torremolinos,
Marbella
si Sevilla.
Zone turistice: Ras Baixas, Pirinei, Insulele Baleare, Insulele Canare, Costa Brava, Costa Dorada, Costa del Sol, Costa de la Luz, Costa Blanca si Sierra Nevada.
Franta
Franta oficial Republica Franceza
(franceza: Rpublique Franaise,
) este o
Franta este situata in emisfera nordica,
aproximativ la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord
intre 41s20' si 51s5' latitudine. Acest fapt ne arata ca
Franta este asezatp in zona temperata, zona ce nu cunoaste
caldurile coplesitoare din tinuturile tropicale si nici
gerurile aspre ale regiunilor polare. Franta se situeaza in
extremitatea vestica a continentului european, ca o punte intre Oceanul
Atlantic si Marea Mediterana, deafasurandu-se pe aproape
13s longitudine.
Dintre tarile din vestul continentului, este tara care are cea
mai mare suprafata: 551500 km , este de 18 ori mai mare decat Belgia si Olanda
si de doua ori si ceva mai intinsa decat Romania. Este o tara
mica daca o comparam cu Rusia, China, Statele Unite fiind, spre
exemplu, de 14 ori mai mica decat SUA, dar raportata la suprafata
Europei, este statul situat imediat dupa Germania si Anglia, reprezentand
circa 11% din Europa (fara Rusia).
Harta Frantei poate fi asemanata cu un hexagon, cu trei laturi formate de tarmuri maritime si trei laturi de granite continentale. Are ca vecini: in nord Belgia si Luxemburg, in nord-est Germania, in est Italia, Elvetia, Monaco, in sud-est Spania si Andora, in vest Oceanul Atlantic, iar in sud Marea Mediterana.
Dintre marile state europene, Franta este cel mai vechi stat constituit in jurul unui domeniu regal, initial organizat in jurul regiunii Ile-de-France a carei capitala este Parisul. Franta este membra a Consiliului Europei, membra fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro si a Spatiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizatiei Natiunilor Unite si unul din cei cinci membri permanenti ai Consiliului de securitate ONU. Face parte si din Uniunea Latina, Organizatia Internationala a Francofoniei si din G8.
Republica Franceza este un stat unitar fiind o democratie organizata ca o republica semi-prezidentiala. Este o natiune dezvoltata avand cea de-a cincea economie mondiala in . Valorile pe care aceasta le apara si de care se simte foarte atasata sunt exprimate in Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului.
Din punct de vedere militar Franta este membra a OTAN (din ale carui structuri militare s-a retras in pentru a reveni partial in ) si este una din cele sapte tari detinatoare in mod oficial ale bombei atomice. Este considerata una dintre marile puteri de dupa cel de al Doilea Razboi Mondial
Fostul presedinte al Frantei, Jacques Chirac, un fost prim ministru si primar al Parisului, a fost ales pentru prima data in 1995 si apoi in 2002 pentru postul suprem. Pentru primii doi ani ai presedientiei sale, acesta s-a bucurat de un larg sprijin parlamentar (470 din 577 locuri in Adunarea Nationala) ce i-au permis formarea unui guvern, sub conducerea lui Alain Jupp, presedintele partidului neo-Gaullist RPR.
Aceasta perioada a fost marcata de numeroase scandaluri de coruptie si de o serie de reforme nepopulare ce au condus la o serie de miscari de protest. Pentru ca Franta sa poata indeplinii criteriile Tratatului de la Maastricht pentru adoptarea monedei Euro, erau necesare o serie de reforme costisitoare din punct de vedere politic, astfel incat in iunie 1997 au fost organizate noi alegeri parlamentare.
Partidele de Stanga, conduse de Partidul Socialist Francez, au castigat detasat alegerile (319 locuri fata de 289 necesare pentru a obtine majoritatea), iar guvernul a fost format de catre Lionel Jospin si a fost format din ministrii socialisti si aliatii lor, partidul comunist si verzii. Scopul guvernului a fost pastrarea Frantei pe calea integrarii economice si monetare europene, dar cu o atentie deosebita acordata problemelor sociale. Peroada de coabitare, intre presedintele de dreapta si guvernul de stanga, a fost una dintre cele mai durabile din istoria republicii franceze, guvernul si presedintele reusind sa se puna de acord asupra majoritatii problemelor.
Alegerile prezidentiale din 2002 au reprezentat sfarsitul perioadei majoritatii socialiste, datorita infrangerii rasunatoare suferita de primul ministru, care a obtinut un scor sub asteptari, fiind devansat pentru pozitia a doua ce permitea accesul in al doilea tur de scruti de catre Jean-Marie Le Pen, liderul partidului de extrema dreapta, Frontul National, care, datorita politicilor sale izolationiste si anti-imigratie este acuzat de xenofobism.
In urma alegerilor din iunie 2002, partidele de drepta, sustinatoare ale presedintelui Chirac, au obtinut majoritatea parlamentara, iar guvernul a fost format de catre Jean-Pierre Raffarin. In urma respingerii Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa de catre populatia franceza prin referendumul din 29 mai , primul ministru si-a prezentat demisia.
Motivele respingerii tratatului sunt diverse dar nu este cazul temerilor legate de pierderea suveranitatii in favoarea institutiilor europene, deoarece Franta si populatia sa este considerata printre principalii sustinatori ai unei integrari mai pronuntate. Principala temere a fost considerata teama de liberalismul economic incurajat de catre acest tratat, care, in viziunea sustinatorilor politicilor mai sociale, nu ofera protectie angajatului ca individ in fata fortelor pietii de munca si a angajatorilor. Pe langa aceasta, votul negativ a fost interpretat de unii si ca un vot de blam impotriva presedintelui devenit din ce in ce mai nepopular.
Noul guvern a fost format de catre Dominique de Villepin, fostul ministru de externe. Una dintre marile probleme intampinate de acest guvern au fost revoltele din suburbiile franceze din anul 2005 ce au pornit in numeroase suburbii sarace, populate de catre imigranti nord-africani si descendentii acestora. guvernul a invocat starea de urgenta pentru a calma revoltele, iar ministrul de interne Nicolas Sarkozy a castigat capital politic in urma discursului sau in favoarea represiunii delicventei juvenile si a imigratiei ilegale.
Al doilea moment dificil al guvernului de Villepin a fost in anul 2006 cand propunerea de reforma a pietei muncii pentru tineri, prin introducerea unui nou contract de angajare, numit 'Contract pentru Prima Angajare' (franceza Contrat Premire Embauche, prescurtat CPE), a fost intampinata cu ample proteste de strada care au dus la eliminarea proiectului. Acesta prevedea posibilitatea de a angaja si a demite tineri sub 26 de ani in mod liber si era motivat de ratele ridicate ale somajului in aceasta categorie de varsta de peste 20%. Sustinatorii acestui proiect au motivat reducerea constrangerilor legate de infiintarea a noi posturi de munca, iar detractorii au motivat crearea unei situatii de insecuritate sociala si de lipsa unei reale solutii pentru problema mai mare a somajului ridicat. In urma acestor evenimente popularitatea presedintelui si a primului ministru a scazut dramatic, nici unul nemaifiind cotat cu o sustinere suficienta pentru a-i permite o candidatura serioasa la alegerile prezidentiale din anul 2007.
Actualul presedinte al Frantei este Nicolas Sarkozy.
Pe langa partidele politice, mai multe asociatii, sindicate si uniuni formeaza o serie de grupuri cu diverse niveluri de influenta asupra scenei politice franceze: Sindicate ale muncitorilor:
Uniuni ale angajatorilor:
Uniuni ale Studentilor:
Sindicate ale taranilor:
Economia Frantei este o combinatie de multe intreprinderi private (peste 2,5 milioane companii inregistrate) si de importante (dar in scadere) interventii ale guvernului care pastreaza o influenta puternica asupra anumitor sectoare economice fiind principalul actionar la numeroase societati considerate drept strategice (cale ferata, electricitate, contructii de aeronave, etc.). Totusi guvernul a inceput sa isi relaxeze controlul asupra anumitor sectoare si a inceput sa vanda o parte din actiunile sale la anumite companii cum ar fi France Tlcom, Air France, precum si numeroase societati din domeniul asigurarilor, finantelor si din industria apararii.
Franta este membra din G8, grupul celor mai industrializate natiuni, fiind considerata in 2005 ca cea de a sasea economie mondiala dupa Statele Unite, Japonia, Germania, China si Regatul Unit. Franta este una dintre cele 11 tari din Uniunea Europeana care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie , aceasta inlocuind complet Francul Francez la inceputul anului 2002.
Conform Organizatiei
pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, in anul 2004
Franta a fost cel de al 5-lea exportator mondial si cel de al
patrulea importator mondial de bunuri fabricate. In 2003 Franta a fost cel
de al doilea recipient de investitii straine direct dintre
tarile OCDE cu 47 miliarde dolari inaintea Statelor Unite, Japoiniei,
Regatului Unit sau Germaniei, iar companiile franceze au investit in
acelasi an 57,3 miliarde dolari, Franta fiind astfel al doilea cel
mai important investitor direct dintre tarile OECD, dupa Statele Unite.
In 2005 raportul OCDE asupra tarilor G7 clasa Franta pe primul
loc in ceea ce priveste productivitatea (masurata ca PIB per
ora lucrata).
In 2004, PIB-ul per ora lucrata in Franta era de 47,7 dolari,
mai mult decat in Statele Unite(46,3$),
In ciuda acestor cifre, PIB-ul per locuitor in Franta este semnificativ mai mic decat cele din alte state din OECD, fiind comparabil cu cel al tarilor dezvoltate din UE, situat la aporximativ 30% din cel al Statelor Unite. Motivul este faptul ca procentajul populatiei franceze in activitate este mai mic decat cel din alte tari, astfel incat PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic, in ciuda productivitatii ridicate. Dintre tarile OECD Franta are unul dintre cele mai mici procente de populatie lucratoare cu vartsta intre 15 si 64 de ani, de doar 68.8% in 2004, fata de 80% in Japonia, 78,9% in Regatul Unit, 77,2% in SUA si 71% in Germania. Acest fenomen se datoreaza somajului relativ important: 9% din populatia activa, posibilitatea facila de a prelungii studiile si ajutoarele din partea guvernului, din ce in ce mai rare in ultima vreme, pentru ca angajatii din anumite domenii sa poata iesi la pensie mai repede.
Multi economisti considera ca principala problema a economiei franceze nu este productivitatea, ci lipsa reformelor economice care sa permita unui procentaj mai important din populatia activa sa lucreze. Punctele de vedere de dreapta sustin ca orele de munca scurte si greutatea de reformare a pietei muncii sunt punctele slabe, iar punctele de vedere de stanga mentioneaza lipsa politicilor guvernamentale de creare a justitiei sociale. Incercari recente ale guvernului de a modifica piata de munca pentru tineri pentru a combate somajul s-au lovit in anul 2006 de o rezistenta importanta manifestata prin proteste ample.
Cu peste 75 milioane de turisti straini in anul 2003, Franta este clasata ca prima destinatie turistica din lume. La aceasta se adauga procentul important de francezi ce isi petrec vacantele in diferite regiuni ale tarii. Atractivitatea turistica se explica prin marea varietate de puncte de interes si prin numarul lor foarte mare la care se adauga diversitatea peisajelor, bogatia patrimoniului si climatul temperat precum si facilitatilor de acces si a infrastructurii turistice si de transport foarte bine dezvoltate. Parisul si imprejurimile sunt destinatia cea mai importante urmate de Castelele de pe Valea Loarei, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur si statiunile montane din Alpi, pentru a enumera doar cele mai prestigioase destinatii. In anul 2003 turismul a reprezentat 6,6% din PIB si a angajat aproximativ 700.000 persoane in activitati direct legate de acesta.
Franta are o importanta industrie aerospatiala reprezentata de concernul european Airbus si este singura putere europeana (in afara de Rusia) care are propria sa baza de lansare de rachete spatiale (Centre Spatial Guyanais).
Franta este de asemenea cea mai independenta tara din punct de vedere engergetic dintre tarile Europei de Vest datorita investitiilor importante in domeniul energie nucleare, lucru care face din Franta unul dintre cei mai mici producatori de gaze cu efect de sera dintre cele mai industrializate natiuni din lume. Peste 80% din nevoile de energie electrica ale tarii sunt produse de centrale nuclearo-electrice (86,9% in ).
Procentajul mare de terenuri fertile, cumulate cu utilizarea tehnologiilor moderne si importantele subventii europene (aproximativ 14 miliarde dolari) au facut din Franta principalul producator si exportator agricol din Europa si al doilea exportator mondial de produse agro-alimentare dupa Statele Unite. Cu toate acestea, datorita inaltului nivel de tehnologizare, sectorul primar al industriei nu ocupa decat 4% din populatia activa. Principalele produse de export sunt graul, pasaret, produse lactate, carne de vita si porc precum si renumitele vinuri frantuzesti.
Monaco
Principatul
Cei 24 de parlamentari sunt alesi prin vot universal pe
o perioada de 5 ani. Lucrarile locale sunt vegheatae de un Consiliu
Comunal care are 15 membrii alesi si este condus de primar.
Una din principalele surse de venit ale Principatului
Fiind un lider mondial
in lux si bani,
Italia
Italia, oficial Republica Italiana (italiana Repubblica Italiana, numele scurt este identic) este un stat suveran european, amplasat la Peninsula Italica si cateva insule la Marea Mediteraneana, cele mai importante fiind Sicilia si Sardinia. Se invecineaza cu Franta la nord-vest, Elvetia si Austria la nord si Slovenia la nord-est. De asemenea inconjoara doua enclave: San Marino si Vatican si are o exclava numita Campione d'Italia pe teritoriul elvetian. Capitala Italiei este Roma.
Italia a fost un loc de origine al multor culturi europene, precum etrusci si romani, si al miscarilor culturale moderne, cel mai notabil fiind Renasterea. Roma este un sediu al Bisericii Romano-Catolice si a fost pentru o perioada lunga un centru al civilizatiei occidentale.
Astazi Italia este o republica democratica si o tara dezvoltata, ocupand a saptea pozitie conform PIB-ului, a opta conform indicelui calitatii vietii si a douazecea conform indicelui dezvoltarii umane. Este un membru fundator al Uniunii Europene si unul dintre membri ai G8, OTAN-ului, Consiliului Europei, Uniunii Europei Occidentale.
Constitutia Republicii Italiene din a stabilit un parlament bicameral, (Parlamento), consistand din Camera Depuatatiilor (Camera dei Deputati) si Senat (Senato della Repubblica), o putere judiciara, si una executiva (condusa de un prim ministru) (Presidente del Consiglio dei Ministri). Presedintele republicii este ales pe 7 ani de catre parlamentul reunit cu un contingent mic de delegati regionali. Presedintele nominalizeza prim ministrul, care propune ceilalti ministri (care inainte erau alesi de presedinte).
Consiliul de Ministrii (in mod general, dar nu necesar este compus din membrii ai parlammentului) trebuie sa pastreze secretele ambelor camere (Fiducia).
Camerele parlamentului sunt populare si sunt alese in mod direct printr-un sistem mixt majoritar si proportional. Camera Deputatiilor are 630 de membri. In plus fata de cei 315 mebri alesi, Senatul ii include si pe fostii presedinti si alte diverse persoane, conform prevederiilor constitutionale. Ambele camere sunt alese pentru maxim 5 ani, dar pot fi dizolvate inainte de expirarea termenului normal.
Sistemul judiciar italian este bazat pe dreptul roman modificat prin Codul napoleonic si prin ultimele schimbari. O curte constitutionala, Corte Costituzionale, care poate trece peste constitutionalitatea legilor, este o inovatie post-Al Doilea Razboi Mondial.
4.2 Economie
Membra a grupului G8, Italia reprezenta a sasea economie in 2004, dupa Statele Unite, Japonia, Germania, Regatul unit al Marii Britanii si Franta. Italia are o economie industriala diversificata, cu un venit pe cap de locuitor apropiat unor tari ca Franta si Regatul Unit. Economia capitalista ramane divizata intr-un nord industrial bine dezvoltat, dominat de companii private si un sud agricultural, cu o rata a somajului de 20%.
Majoritatea materiilor prime necesare industriei si mai mult decat 75% din necesarul de energie este acoperit prin importuri.
In decada trecuta, Italia a urmarit o politica fiscala stransa pentru a indeplinii criteriile Uniuniilor economice si monetare, beneficiind de de o rata a inflatiei scazuta care i-a permis alaturarea la Euro de la conceperea sa in .
Performanta economica italiana a ramas in urma parteneriilor sai europeni, guvernul actual initiind o serie de reforme pe termen scurt destinate imbunatatirii competivitatii si a cresterii pe termen lung. S-a miscat incet, totusi, in implementarea reformelor.
Slovenia
Slovenia (Slovenija in limba slovena) este o tara in Europa Centrala care se invecineaza cu Croatia, Ungaria, Austria si Italia. Are iesire si la Marea Adriatica. Capitala este la Ljubljana. Este membra a Uniunii Europene din .
Politica
Presedintele sloven este ales prin vot universal pentru un mandat de 5 ani.
Parlamentul Sloven este bicameral. Adunarea Nationala, Drzavni zbor, este alcatuita din 90 de scaune dintre care doua sunt rezervate reprezentantilor minoritatii maghiare si a celei italiene. Consiliul National, Drzavni svet, este alcatuit din 40 de scaune si reprezinta interesele economice, sociale si profesionale de la nivel local. Alegerile parlamentare se tin la fiecare patru ani.
6 Croatia
Croatia (croata
Hrvatska) este o tara
in Europa Centrala intre Slovenia,
Ungaria,
Bosnia si Hertegovina,
Serbia
si Muntenegru.
Are iesire la Marea Adriatica. Cu capitala la Zagreb,
Guvernul actual a fost investit la 212.2003 si este format din Coalitia Uniunea Democrata Croata, Partidul Social-Liberal si Centrul Democrat. In Parlament este sprijinit de Partidul Taranesc, Partidul Pensionarilor si formatiuni ale minoritatii nationale. Prim-ministru este Ivo SANADER (Uniunea Democrata Croata - HDZ).
Dorinta Croatiei de se implica cat mai activ in formatele de cooperare regionala este exemplificata de intentia de obtinere a statului de observator la OCEMN, conferit cu ocazia reuniunii Consiliului ministrilor afacerilor externe (Chisinau, octombrie 2005) si preluarea din aprilie 2006 a presedintiei in exercitiu a SEECP.
6.2 Economia
In plan economic, Croatia are de un PIB per capita de
6.000 euro, care cunoaste o crestere
constanta anuala de 3-4% in ultima perioada, in care inflatia
a fost extrem de scazuta (sub 2%).
Autoritatile croate au actionat in sensul implementarii unui sistem integrat de comert si investitii - 85% din exporturile croate fiind destinate pietei UE. Introducerea biroului unic HITRO, serviciu guvernamental destinat facilitarii accesului cetatenilor si al oamenilor de afaceri la institutiile statului, vizeaza cresterea transparentei, eficientei, flexibilitatii si vitezei de reactie a administratiei.
Prioritatile croate de politica externa pentru anul 2006 sunt: integrarea in UE si NATO, cooperarea regionala, dezvoltarea relatiilor bilaterale ale Croatiei cu statele din regiune.
Alte intalniri: vizita la Bucuresti a unei delegatii de negociatori pentru aderarea la UE, condusa de Boris Vujic, negociator-sef adjunct (10-11 noiembrie 2005). Au avut loc convorbiri cu reprezentanti ai MAE, MEC, Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justitiei si MIE.
Bosnia si Hertegovina
Tara se invecineaza cu Croatia la vest cu Serbia la est si Muntenegru la sud-sud-est. Are iesire la mare sub forma unei mici fasii de pamant de circa 20 km la Marea Adriatica, in jurul orasului Neum. Interiorul tarii este predominant muntos cu diferite rauri, cele mai multe nenavigabile. Capitala este la Sarajevo, care este de asemenea si cel mai mare oras.
Bosnia este principala regiune geografica
a statului modern, si formeaza coloana sa vertebrala
istorica. Hertegovina
este cel mai important dintre celelalte teritorii unite politic cu
7.1 Politica
In perioada initiala a realizarii acestor progrese, Inaltul Reprezentant a extins si reorientat mandatul Comisiei pentru Reforma Apararii pentru a sprijini oficialitatile bosniace in implementarea reformelor legiferate. In 2004, principala preocupare a comisiei a fost aceea de a sprijini construirea Ministerului Apararii, Statului Major Intrunit si a Comandamentului Operational la nivelul statului. La realizarea acestei actiuni au contribuit trei initiative.
Bosnia-Hertegovina s-a angajat pe drumul reformei
apararii cu doua ministere ale apararii si
doua institutii militare separate avand loialitati politice
si etnice diferite
In primul rand, Consiliul Nord Atlantic, cea mai inalta
structura de luare a deciziilor a NATO a andorsat 14 repere ale procesului
de implementare care sa permita masurarea pregatirii
Bosniei-Hertegovina pentru aderarea la PfP.
Desi se sperase ca Bosnia-Hertegovina ar putea fi gata sa adere la Parteneriatul pentru Pace pana in preajma intalnirilor NATO la nivel ministerial din decembrie 2003, procesul legislativ a continuat pana la sfarsitul anului, nelasand timpul necesar Bosniei-Hertegovina pentru a demonstra ca reformele erau in curs de implementare. Cele 14 repere au evidentiat progresul implementarii - cum ar fi numirea si instalarea principalelor oficialitati, incadrarea Ministerului Apararii si reducerea fortelor - asteptat sa fie realizat pana la summit-ul NATO de la Istanbul din iunie 2004. Aceste repere au sprijinit Comisia pentru Reforma Apararii in elaborarea obiectivelor specifice si a orarelor pentru implementarea reformelor convenite.
In al doilea rand, estimand ca Bosnia-Hertegovina va indeplini reperele fixate de NATO pana la mijlocul lui 2004, Comisia pentru Reforma Apararii si-a intocmit o agenda strategica mai larga pentru perioada 2004-2005. In afara de atingerea reperelor, agenda contine alte sarcini si initiative prioritare stabilite in concordanta cu procesul de realizare a competentelor statului in domeniul apararii. Acestea includ renovarea cladirilor si infrastructurii necesare noilor institutii, infiintarea unui sistem de comanda si control la nivelul statului, implementarea restructurarii fortelor care sa asigure instruirea si dotarea unitara cu echipament, dezvoltarea unui sistem comun de personal in armata si reformarea structurii de informatii militare.
In al treilea rand, Comisia pentru Reforma Apararii a creat noua echipe - in domenii cum ar fi, personalul, educatia si instruirea, bugetul, finantele si auditul - pentru a ajuta oficialitatile bosniace sa indeplineasca reperele fixate de NATO si sa planifice actiunile necesare implementarii agendei strategice. Produsele oferite de aceste echipe, co-prezidate de experti locali si internationali, au imbracat deseori forma unor politici, proceduri si instructiuni recomandate Ministerului Apararii in vederea aplicarii acestora in institutia militara bosniaca. Comisia pentru Reforma Apararii a oferit de asemenea un mediu politic neutru, in care ministerul apararii al statului si ministerele apararii entitatilor puteau dezbate meritele relative ale diferitelor optiuni in privinta politicilor viitoare.
Aceste trei initiative ale comisiei au permis noului minister al apararii, condus acum de noul ministru bosniac al apararii Nikola Radovanović, sa-si orienteze principalele sarcini si au acordat sprijinul politic si mijloacele tehnice necesare pentru continuarea si extinderea implementarii cu succes a reformei apararii. Ca o recunoastere a rolului pe care l-a jucat in acest proces, ministrul Nikola Radovanović a fost numit co-presedinte al Comisiei pentru Reforma Apararii in mai 2004.
Rolul NATO in desfasurarea reformei
La summit-ul de la
NATO isi va asuma noi responsabilitati in cadrul Comisiei pentru Reforma Apararii. In afara coordonarii si administrarii propriului program de cooperare in domeniul securitatii al Aliantei - si in cele din urma al PfP - cu Bosnia-Hertegovina, co-presedintele NATO va fi responsabil pentru conducerea in general a participarii internationale si sprijinirea oficialitatilor locale in vederea ajungerii la compromisul politic si consensul necesare asigurarii progresului reformei apararii. Aceste noi responsabilitati vor solicita o conducere inspirata si stransa colaborare cu Inaltul Reprezentant.
Comisia pentru Reforma Apararii, prin intermediul careia va actiona NATO, supervizeaza un proces de succes din punct de vedere politic, avand o agenda de reforma in curs de indeplinire si infrastructura necesara echipei, care sa o sprijine. Totusi, amplitudinea sarcinii este atat de mare incat provocarile raman in continuare. Bosnia-Hertegovina are acum trei ministere ale apararii, fortele sale armate raman divizate in doua armate iar entitatile finanteaza mai curand institutia apararii decat pe cea a statului.
In plus, Comisia pentru Reforma Apararii, in parteneriat cu oficialitatile bosniace intampina, intampina dificultati in coordonarea ofertelor bilaterale si multilaterale pentru instruire si asistenta. Alinierea acestor oferte la prioritatile bosniace reale si atragerea finantarii internationale constituie pe mai departe provocari. De exemplu, o finantare internationala substantiala - de exemplu prin Programul de Dezvoltare al ONU si/sau fondurile speciale NATO - va fi necesara pentru depozitarea sigura a surplusului de armament si munitie. In fine, esecul de a coopera cu ICTY continua sa nu permita Bosniei-Hertegovina sa se bucure de beneficiile participarii in programul PfP al NATO.
Conceputa initial ca un efort tehnic temporar pentru amendarea sau elaborarea noilor legi ale apararii, Comisia pentru Reforma Apararii s-a transformat intr-un motor al unei schimbari continue, care abordeaza toate aspectele strategice, operationale si tehnice curente legate de reforma apararii din Bosnia-Hertegovina. Pe langa sprijinul acordat acestei tari in identificarea, planificarea si implementarea reformelor necesare, acest proces a imbunatatit in mod substantial coordonarea in cadrul comunitatii internationale.
Totodata, sunt necesare reforme suplimentare, cum ar fi avansarea catre o armata unica (posibil modelata conform celor ale tarilor NATO care detin unitati regionale) si eliminarea duplicarilor intre noul Minister al Apararii la nivelul statului si ministerele apararii ale celor doua entitati. Aceste provocari vor fi dificile, solicitand in continuare angajament politic intern si compromisuri.
Dar experienta celor mai recente 18 luni sugereaza ca acestea vor fi realizate in cele din urma, atata vreme cat toate componentele conducerii politice privesc schimbarea drept necesara pentru a beneficia de o integrare mai substantiala in comunitatea euro-atlantica.
7.2 Economia
Bosnia-Hertegovina era, alaturi de
Sectoarele in dezvoltare sunt cele industriale, servicii, comert. Desi agricultura este aproape in intregime privata - inca din perioada iugoslava - fermele au dimensiuni reduse, sunt ineficiente, BiH fiind traditional, un importator important de produse agro-alimentare.
Donatiile internationale imediate incetarii razboaielor, (cca. 5 miliarde USD) au vizat stabilitatea statului si institutiilor nou create si reconstructia infrastructurii de transport si locuinte distruse.
Cresterea economica si a PIB de dupa 2000 se datoreaza, in cea mai mare masura, politicii monetare stabile (inflatie scazuta, stabilitate a cursului de schimb, datorie externa redusa), reformelor fiscale si liberalizarii preturilor.
Din 2006 economia BiH a fost marcata de cateva evenimente care au condus la mentinerea unei cresteri accentuate a PIB: introducerea TVA, reducerea deficitului de cont curent, cresterea preturilor - indeosebi la utilitati - si cresteri mai importante in activitate in unele sectoare economice: constructii (cu deosebire infrastructura - cu finantare aproape exclusiv externa - si zonele rezidentiale, sectorul constructii industriale fiind restrans), intermedieri financiare si productie industriala.
Piata financiar - bancara este dominata si controlata de bancile straine (peste 81% din piata de capital) iar sectorul productie industriala a avut o dezvoltare generala in ambele entitati, mult mai pronuntata in R. Srpska (119% in 2006 si 107% in federatia BiH).
Implementarea privatizarii este un proces anevoios in federatia BiH si mult mai de succes in republica Srpska, unde si nivelul de crestere al productiei industriale, dar si celorlate ramuri economice este mai accelerat.
BiH a primit asistenta substantiala pentru reconstructie, ajutoare umanitare deosebite de la comunitatea internationala (unele date prezinta valoarea acestora la 14 miliarde dolari din 1996); volumul acestora scade permanent, Banca Mondiala (BM) a decis reducerea treptata a finantarii si sprijin doar pe programe, ca urmare BiH trebuie sa se pregateasca pentru reducerea sprijinului extern. Problema este serioasa cu deosebire pentru federatie, beneficiara aproape exclusiva a ajutorului financiar international.
Muntenegru
Muntenegru (din
venetiana
In urma rezultatului referendumul din 21 mai , Muntenegru si-a declarat independenta la 3 iunie , si din saptamana care incepe cu 11 iunie se afla in proces de recunoastere internationala generala.
Astfel, Muntenegru devine cel mai recent stat independent din lume.
In Muntenegru, presedintele este ales prin vot direct
si secret, pe baza unui drept de vot general si egal, pentru un
mandat de cinci ani. Un cetatean poate fi ales numai de doua ori
in functia de presedinte al Muntenegrului. Puterile si
responsabilitatile presedintelui includ: reprezentarea statului
in
Presedintele republicii Muntenegru: Filip Vujanovic (de la 11 mai 2003)
Guvernul din Muntenegru este responsabil pentru afacerile interne si externe ale republicii. Primul Ministru conduce munca guvernului si prezinta Parlamentului programul guvernamental care include o lista de ministri propusi.
Primul Ministru muntenegrean: Milo Djukanovic (de la 8 ianuarie 2003)
Parlamentul muntenegrean este un organism unicameral de 75 de locuri. Deputatii au un mandat de patru ani si aleg presedintele, cei doi vicepresedinti si cabinetul, care raspunde in mod direct in fata parlamentului. Deciziile se iau prin vor majoritar.
Puterea judiciara in Muntenegru este detinuta de tribunalele locale. Protejarea constitutionalitatii, precum si protejarea legalitatii, conform Constitutiei, cade in sarcina Curtii Constitutionale in cadrul Consitutiei fiecarei republici, atunci cand aceasta protejare nu cade in responsabilitatea Curtii Constitutionale Federale si atunci cand nu exista solutii juridice speciale.
Partidul Democrat Socialist din Muntenegru
Partidul Popular din Muntenegru
Partidul Popular Sarb din Muntenegru
Partidul Social-Democrat al Reformei
Partidul Socialist din Muntenegru
Partidul Popular Socialist din Muntenegru
Uniunea Populara
8.2 Economia
Datorita economiei de piata libere si a impozitelor mici, Muntenegru s-a bucurat anul trecut de investitii straine directe (FDI) in valoare de 505 mn euro. Expertii preconizeaza ca FDI va creste in acest an la 850 mn - si va continua sa creasca treptat.
Cu o populatie de 620 000 de locuitori, Muntenegru se
situeaza pe locul trei in Europa in ceea ce priveste
investitiile pe cap de locuitor, dupa
"Cresterea investitiilor ne demonstreaza ca avem perspective bune de dezvoltare. Estimam investitii straine de 850 mn euro in acest an", a declarat directorul executiv al Agentiei de Promovare a Investitiilor din Muntenegru (MIPA), Petar Ivanovic. "Investitiile straine au cunoscut o crestere continua din 2004".
Cele mai mari investitii din
Conform MIPA, turismul se situeaza pe locul doi in ceea
ce priveste atragerea investitiilor straine, fiind construindute
hoteluri noi sau renovandu-se cele vechi. Avand in vedere ca economia
Muntenegrului se bazeaza in principal pe turism, pe coasta Muntenegrului
sunt asteptati in acest an un numar mare de vizitatori
straini, aproximativ 450 000, cu 30% mai multi fata de anul
trecut. Sunt asteptati de asemenea peste jumatate de milion de
turisti din fostele republici iugoslave --
"Daca dorim sa dezvoltam un turism de elita, trebuie sa imbunatatim sectorul serviciilor", a declarat Ivanovic.
Industria se situeaza pe locul trei in ceea ce priveste investitiile, iar sectorul transporturilor pe locul patru.
Compania norvegiana Staatkraft este gata sa investeasca pentru inceput o suma de 1,5 miliarde de euro in sectorul energetic din Muntenegru. "Planul urmarit vizeaza construirea unor noi hidrocentrale, pentru ca Muntenegru sa devina un exportator de energie. In plus, compania Bechtel din Statele Unite planuieste sa investeasca in infrastructura rutiera din Muntenegru", a mai declarat Ivanovic.
Pe plan intern, unii au declarat ca investitiile rusesti sunt prea mari. Federatia Rusa a achizitionat fabrica de aluminiu din Podgorica si o mina de bauxita din Niksic. Cu toate acestea, conform declaratiilor lui Ivanovic, Muntenegru nu ar trebui sa impiedice libertatea de investitie a investitorilor straini.
"Impiedicarea libertatii de investitie inseamna discriminare. Este important sa retinem ca investitorii straini nu fac legi, nu sunt membri ai parlamentului, guvernului sau agentiilor acestuia. Nu ei sunt responsabili de regulile impuse", a sustinut acesta.
Se preconizeaza de asemenea ca investitiile
majore din noua
Conform unui raport emis saptamana trecuta de expertii imobiliari de la Colliers International, explozia de proprietati din Muntenegru a crescut cu 400% -- fiind incurajata de investitorii din Marea Britanie si Rusia.
Aceasta tendinta
9 Albania
Albania (albaneza Shqipria) este o tara in sud-estul Europei, avand granite cu Muntenegru in nord, Kosovo in nord-est, Macedonia in est, Grecia in sud, Marea Adriatica in vest si Marea Ionica in sud-vest. Este un stat democrat, avand denumirea oficiala Republica Albania - Republika e Shqipris.
9.1 Politica
Seful statului este presedintele, care este ales de catre Kuvendi,
sau Adunarea Republicii
9.2 Economia
REFORME Modernizarea industriei agricole si cresterea atractivitatii pietei bursiere sunt cele mai mari provocari ale guvernului de la Tirana
Oficialii albanezi vor sa grabeasca trecerea
la o economie de piata si sa stimuleze investitiile
straine pentru ca cea mai saraca
Uniunea Europeana spune ca este mult prea devreme sa stabileasca o data pentru aderarea Albaniei la spatiul comunitar si a cerut ca reformele promise sa fie implementate. 'Nu cred ca putem ajunge la o intelegere precisa in acest stadiu', a afirmat presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, referindu-se la acordarea unui statut de candidat la UE, Albaniei. Guvernatorul bancii centrale de la Tirana, Ardian Fullani, spune insa ca cea mai saraca tara a Europei va putea adera la UE in urmatorii zece ani, in conditiile in care investitiile straine alimenteaza cresterea economica, iar guvernul se straduieste sa grabeasca trecerea la o economie de piata.
Multi albanezi lucreaza in agricultura
Albania, care a fost invitata, luna trecuta, sa se alature Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), a ramas in urma celorlalte state din Europa de Est in ceea ce priveste stimularea competitiei in fosta economie controlata de stat. Dupa cum arata datele detinute de Bank of Albania, venitul pe cap de locuitor al tarii era de 150 dolari, in anul 2007, iar rata somajului a ajuns la 13,5%.
Investitiile straine, 6% din PIB
Preturile-record ale alimentelor si ale energiei la nivel global pun presiune asupra inflatiei din Albania care a accelarat la 4,6%, in luna martie, conform biroului de statistica al tarii. Banca centrala planuieste insa sa reduca majorarea preturilor alimentelor pana la un nivel situat intre 1 si 3 procente. Cele mai mari provocari ale autoritatilor de la Tirana sunt modernizarea industriei agricole si crearea unor piete de capital si actiuni mult mai atractive.
Micul stat european a inregistrat anul trecut o crestere
economica de 6%. Bank of
10 Grecia
Grecia (greaca Ελλάς / Ells, Ελλάδα / Ellda) sau Republica Elena (greaca Ελληνική Δημοκρατία / Ellinik Dhimokrata) este o tara din sud-estul Europei membra a Tratatului Nord-Atlantic, Uniunii Europene si a zonei euro.
Grecia este situata in Peninsula Balcanica, la sud de Bulgaria, FRI Macedonia si Albania si la vest de Turcia. Are un litoral de 1676 km la Marile Egee, Ionica si Mediterana.
Privita de multi ca si leaganul civilizatiei occidentale, Grecia are o istorie lunga si bogata, timp in care si-a raspandit influenta pe trei continente.
10.1 Politica
Grecia este o republica parlamentara bazata pe separarea si echilibrarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca. Constitutia este cea mai inalta lege a Republicii Elene.
Presedintele Republicii reglementeaza functiile si puterile statului. El este ales de catre Parlament pentru o perioada de cinci ani iar functia sa este incompatibila cu orice alta functie sau pozitie. Pentru a fi ales presedinte, un candidat trebuie sa intruneasca voturile a doua treimi din membrii Parlamentului. El numeste apoi pe primul Ministru si, la recomandarea acestuia, numeste membrii guvernului si pe vice-ministrii. De asemenea Presedintele este cel care reprezinta statul in raport cu alte state, declara razboi, incheie tratate de pace, aliante, cooperari economice cu alte state sau organizatii internationale si de asemenea proclama referendumuri. Presedintele are drept de veto asupra legilor aprobate de catre Parlament.
Guvernul cabinetul) concentreaza puterea executiva si este format din Prim Ministru si ministrii. Guvernul (determina si conduce politica generala a statului cu respectarea Constitutiei si a celorlalte legi. Prim Ministrul trebuie sa vegheze unitatea guvernului si sa conduca activitatea acestuia, ca si pe aceea a serviciilor publice in general in vederea implementarii politicilor guvernamentale in limitele legii. Guvernul trebuie sa se bucure de increderea Parlamentului. Membrii cabinetului si Prim Ministrul sunt in mod solidar raspunzatori pentru politicile generale ale guvernului.
Constitutia din 1975, modificata in 1986, defineste sistemul politic al Greciei drept o Democratie Parlamentara cu Presedintele ca sef al statului. Cu alte cuvinte, sistemul este centrat in jurul Parlamentului, una dintre cele doua autoritati legislative ale tarii. Cealalta autoritate legislative este Presedintele Republicii.
Justitia este administrata de curti (instante), care constau in judecatori ordinari care se bucura de independenta personalaa si functionala. Exista o Curte Suprema, Curti de Apel si Curti de Prima Instanta. Un Tribunal Special Suprem se ocupa cu concilierea conflictelor dintre curti si autoritatile administrative sau dintre Consiliul de Stat (cea mai inalta instanta) si curtile administrative regulare; intre curtile penale si civile; intre Consiliul de Control si restul curtilor.
Partidul Socialist al Greciei (PASOK)
Synaspismos-Coalitia Stanga si Progresul
10.2 Economia
Grecia dispune de resurse minerale relativ variate:lignit, bauxita, magneziu apoi minereu de fier, nichel, petrol, in general cu produse modeste. Industria , sustinut dezvoltata in ultimele decenii, a devenit prima ramura economica, antrenand din populatia activa si contribuind cu aceeasi proportie la PNB.Se produc aluminiu, feroaliaje, nave maritime, ingrasaminte chimice, ciment (exportat 50%), textile, produse alimentare (ulei de masline, tigarete, etc).Principalele centre industriale sunt Atena si orasele din jur, apoi Salonic, Volos si Patras.Agr.(28% din po.actova, 16% din PNB) este dominata de sectorul vegetal (2/3 din prod.agr).Se cultiva cereale (1/3 din suprafata cultivata), bumbac (locul I in Europa), tutun, sfecla de zahar s.a.Culturi specifice sunt maslinul (locul 3 pe glob), vita de vie (locl 3 pe glob la stafide), citricele.Grecia dispune de o puternica flota comerciala maritima, care, alaturi de turism (peste 2,5 md $ annual), contribuie la acoperirea partiala a deficitului balantei comerciale (peste 10 md. $ in 1990).Datoria externa echivaleaza cu 70% din PIB.
Cea mai saraca dintre tarile Uniunii
Europene, avand insa un PIB/loc. mai ridicat decat orice
Principalele centre industriale sunt Atena si
orasele din jur (Pireu, Aspropirgos, Elefsis etc.), apoi Salonic,
Grecia dispune de o puternica flota maritima,
care, alaturi de turism, contribuie la acoperirea partiala a
deficitului balantei comerciale. Principala problema economica a
Greciei o reprezinta persistenta dificultatilor sectorului
de stat, in pofida aplicarii unor masuri nepopulare, de austeritate;
acestea au avut ca efect pozitiv reducerea, ptr. prima oara dupa
1973, a inflatiei sub 10% anual in 1995. Datoria publica ramane
considerabila, ca si datoria externa, de altfel, care se apropie
de 42 md $. Sub raport economic, Grecia beneficiaza de un insemnat ajutor
din partea UE si de destramarea economiilor centralizate din centrul
si
11 Turcia
Republica Turcia
(limba
turca: Trkiye) Trkiye
Cumhuriyeti , este o tara intinsa pe
doua continente, aflata aproape in totalitate in peninsula Anatolia,
cu 3% din teritoriul sau aflat in regiunea Muntilor
Balcani din Europa de sud-est. Turcia are granite cu opt
tari: Grecia
si Bulgaria
la nord-vest; Georgia, Armenia
si Azerbaidjan
la nord-est; Iran
(Persia)
la est; si Irak
si Siria
la sud. Turcia este o republica democratica,
laica, constitutionala
al carei sistem politic a fost stabilit in 192 Turcia este un stat membru
al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC si Consiliul
Europei. In octombrie 2005 Uniunea Europeana a deschis
negocierile de aderare cu
Stramtoarea
Bosfor care separa
11.1 Politica
Politica Turciei este una republicanǎ. La fiecare 4 ani se voteazǎ alt presedinte. Presedintele Turciei este Abdullah Gl.
In ultimii 10 ani, Turcia a avut nu mai putin de 10 guvernari diferite din cauza disputelor continue dintre reformatori si traditionalisti.
In luna martie a acestui an, Curtea Constitutionala a Turciei a primit o notificare de a scoate in afara legii partidul aflat la guvernare - Partidul Dreptatii si Dezvoltarii (AKP) - sub acuzatia ca actioneaza impotriva laicitatii statului. Petitia vine din partea unui procuror al Curtii de Casatie a Turciei si acuza AKP de faptul ca incearca sa islamizeze statul, distrugand fundamentul democratic.
AKP raspunde acuzatiilor spunand ca este un partid democrat conservator si ca nu are nici o intentie de a se opune laicizarii statului turc. Cu toate acestea, decizia Parlamentului AKP de a permite portul valului islamic in institutiile de invatamant nu a facut decat sa ingrijoreze si mai tare cercurile de prolaici.
Reactiile externe la aceasta disputa nu au
ezitat sa apara. Comisarul European pentru Extindere subliniaza
faptul ca acest gest de acuzatie este inacceptabil pentru o
Un efect imediat al crizei politice a fost afectarea bursei de la Istanbul care a inregistrat scaderi majore in ziua cand cererea de interzicere a partidului AKP a fost acceptata de Curtea Constitutionala. Din 2007 si pana in mai 2008, lira turceasca a pierdut 8,4 procente in fata dolarului american si se afla in continua scadere.
In ciuda crizei economice si politice, Turcia ramane un mediu atractiv pentru investitiile straine deoarece piata consumatorilor este extinsa si numeroasa, iar forta de munca este inca ieftina.
11.2 Economia
Situatia buna a deficitului bugetar, a inflatiei si a volumului investitiilor straine ii permite Turciei sa viseze la un viitor european
In general vedem Turcia ca pe destinatia privilegiata a turistilor occidentali: statiuni luxoase, pline de fast, situri arheologice atractive, un teritoriu al vacantelor perfecte. Imaginile recente, din locurile in care au fost depistate focare de gripa aviara, ne-au dezvaluit insa si o Turcie cu un peisaj rural extrem de asemanator cu cel de la noi, ba chiar mai saracacios.
Intre aceste doua extreme se afla insa o Turcie cu un
deficit bugetar incadrat in limitele europene, cu o inflatie sub control,
cu un puternic aflux de capitaluri straine, cu un puternic consum intern. ''Deficitul bugetar a scazut sub 3%. Pare
incredibil, insa noi respectam criteriile de la
Exporturile Turciei au batut si ele toate recordurile. Dupa o curba in stil chinezesc, care a atins 10% in 2004, cresterea economica ar trebui sa se apropie de 6% in 2005, potrivit OCDE, cu 1% mai mult decat previziunile Guvernului de la Ankara. Aceasta evolutie i-a oferit bancii centrale posibilitatea de a fixa tinta inflatiei pe 2007 la numai 4%. in ciuda acestei evolutii favorabile, care i-a permis tarii sa depaseasca puternica criza economica din 2000-2001, si a tuturor laudelor venite dinspre FMI si companiile de rating internationale, asupra Turciei continua sa planeze un imens pericol. Ea continua sa afiseze o datorie tot mai mare si o balanta de plati periculos de deficitara. Acest lucru nu ar trebui sa ii impiedice pe investiori
Ritmul investitiilor a crescut foarte mult. Fata de 1 miliard de dolari investitii straine directe acum cinci ani, s-a ajuns, astfel, in prezent, la 9,7 miliarde de dolari. Marea provocare va veni pentru Turcia anul acesta: cresterea ratelor dobanzii in lume ar putea sa o penalizeze foarte tare. Probleme ar putea surveni si dinspre negocierile de aderare la UE, negocieri ce ar putea antrena o reechilibrare brutala a lirei turcesti, extrem de supraevaluata la ora actuala. Perspectivele raman totusi incurajatoare: cresterea consumului a dus la o crestere a productiei interne si a economiei in general. Nivelul de viata a evoluat si el cu aproape 25% in ultimii trei ani de zile.
B. Particularitati politice si economice ale tarilor situate pe coasta estica a zonei mediteraneene
12 Siria
Siria este situata in regiunea supranumita 'Cornul Abundentei', care formeaza un arc adanc incepand din Irak, trecand pe la confluenta fluviilor Tigru si Eufrat, cuprinzand teritoriul Siriei centrale si al Israelului si continund pana in Valea Nilului in Egipt. La nord si la sud de aceasta regiune, se intind deserturi vaste si stepe care au fost transformate partial in ogoare rodituare, datorita irigatiilor artificiale (practicate aici de mii de ani).
12.1 Politica
Siria este o republica prezidentiala, durata mandatului presedintelui fiind de 7 ani. Candidatura la presedintie este avansata de Consiliul Poporului (Parlamentul), la propunerea Comandamentului Regional al Partidului Baas Arab Socialist, fiind apoi supusa referendumului.
Constitutia din 1971 proclama Siria 'un stat democratic, popular si socialist' si 'parte a patriei arabe'.
Consiliul Poporului (Parlamentul) se compune din 250 de membri, alesi pe 4 ani. Ultimele alegeri parlamentare au avut loc in aprilie 2007. Frontul National Progresist dispune de 167 de locuri garantate (67% din voturi), din care Partidul Baas Arab Socialist detine 134, iar candidatii independenti - 84 de locuri.
Seful statului: presedintele Bashar Al-Assad a fost ales in aceasta functie in iulie 2000 si reales in mai 2007.Bashar Al-Assad este, in acelasi timp, secretar general al Partidului Baas Arab Socialist, comandant sef al fortelor armate si presedinte al Frontului National Progresist.
Vicepresedintii republicii:
Farouk al-Shara'a, numit in aceasta functie in februarie 2006;
Dna. Najjah Al-Attar, numita in functie in aprilie 2006.
Presedintele Consiliului Poporului (Parlamentul): Mahmoud al-Abrash (ales in aceasta functie in 10 august 2003).
Presedintele Consiliului de Ministri: Mohammad Naji OTRI, din septembrie 200
Ministrul de externe: Walid al-Mouallem, numit in aceasta functie in februarie 2006.
12.2 Economia
Republica Araba Siriana, cu o populatie estimata la peste 19 milioane locuitori, a realizat in anul 2006 un P.I.B. nominal de 31,35 miliarde dolari (circa 1650 in$/ locuitor, comparativ cu 1100 dolari/locuitor anul 2000). La paritatea puterii de cumparare, venitul pe cap de locuitor este estimat la 4000 dolari.
In ultimii 3 ani situatia economica a tarii s-a ameliorat ca urmare a relansarii cresterii economice. Cresterea economica a fost de 5,1% in 2006, iar volumul exporturilor a depasit nivelul de 10 miliarde dolari, dublandu-se comparativ cu anul 2000.
Situatia financiara a tarii ramane stabila, cu un grad redus de indatorare la extern si cu un volum al rezervelor in devize de circa 14 miliarde dolari (acopera importurile pe circa 15 luni). Cursul de schimb al lirei siriene a fost stabil in ultimele 12 luni, apreciindu-se cu circa 3% fata de dolar in urma crizei declansate pe piata imobiliara americana in lunile august- septembrie 2007.
Relansarea economica survine unor reforme care au vizat incurajarea investitiilor private, crearea de locuri de munca, reducerea costurilor si imbunatatirea calitatii bunurilor si serviciilor.
Economia tarii trebuie sa faca fata insa unor provocari serioase cum ar fi reducerea accelerata a productiei de titei, cresterea consumului local, care se va amplifica in continuare, cresterea demografica, ce lanseaza anual pe piata muncii peste 250.000 de aspiranti, slaba productivitate a muncii precum si slaba dezvoltare tehnologica.
La provocarile mentionate se adauga unele deficiente cronice. Valoarea adaugata a produselor siriene este redusa, aspect care limiteaza atat profiturile cat si salariile. Exporturile se bazeaza in principal pe materiile prime locale, cum sunt petrolul si bumbacul. Structura sectorului privat ramane "familiala", iar metodele de lucru traditionale.
Centrele de studii specializate apreciaza ca politicile economice siriene se vor concentra, in 2008-2009, pe nevoia de diversificare a structurilor economice si incurajarea investitiilor. Reformele structurale, in special in domeniul fiscalitatii si a subventiilor, vor fi minimale pentru a nu provoca convulsii sociale.Astfel, introducerea taxei pe valoarea adaugata, ce urma sa se aplice incepand cu 1.1.2008, a fost amanata, cel putin pana in 2009. Numarul produselor asupra careia se va aplica vor fi limitate, iar nivelul acesteia scazut.
Scaderea productiei de titei va limita cresterea economica, cu consecinte asupra situatiei contului curent, care va inregistra deficite. Majorarea importanta a exporturilor nepetroliere si reducerea transferurilor expatriatilor nu vor putea compensa declinul exporturilor de titei. Importurile vor continua sa creasca.
Cresterea economica la paritatea puterii de cumparare urmeaza sa se majoreze cu 4,8% in 2008 si cu 3,3% in 2009. Mediul politic regional ostil va afecta increderea investitorilor, subminand nevoia atragerii capitalurilor straine in sectorul hidrocarburilor. Rusia, Iranul, China, Turcia, unele tari din Golful Persic si Malayezia vor continua sa fie cele mai importante surse de capital pentru economia siriana.
Agricultura si serviciile vor inregistra in urmatorii doi ani cresteri robuste. Procesele inflationiste vor fi amplificate in continuare de prezenta celor peste 2 milioane refugiati irakieni in Siria.
Siria va continua sa importe anual cate 4 milioane tone motorina pentru a face fata cererii interne. Motorina este cel mai subventionat produs, vanzandu-se pe piata interna cu echivalentul a 14 centi SUA per litru, respectiv un sfert din nivelul preturilor de import.
Conform raportului din 8 octombrie 2007 al International Finance Corporation, institutie care apartine World Bank Group, mediul de afaceri din Siria a devenit, in ultimul an, mai putin atractiv.
Raportul, care acopera perioada aprilie 2006-iunie 2007, plaseaza Siria, din punctul de vedere al mediului de afaceri, pe locul 137 dintr-un total de 178 tari evaluate, in conditiile in care raportul anterior de evaluare, publicat in 2006 pentru anul 2007, situa Siria pe locul 130.
Documentul ia in calcul 10 indicatori legati de cat de facil se pot face afaceri, respectiv cat de facil se poate demara o afacere, se pot obtine licente, se poate angaja forta de munca, se pot inregistra proprietatile, se pot obtine credite, cat de protejati sunt investitorii, modalitatile de plata a impozitelor si taxelor, comertul transfrontalier, rigiditatea contractelor si modalitatile de lichidare a unei afaceri.
Comparativ cu anul anterior, 8 din cei 10 indicatori s-au inrautatit, iar doi se mentin la acelasi nivel (rigiditatea contractelor si lichidarea unei afaceri).Indicatorul cel mai nefavorabil pentru Siria (locul 171 in lume) se refera la rigiditatea contractelor, in timp ce in materie de lichidare a unei afaceri (cel mai favorabil) Siria ocupa locul 77.
Dintre cele 17 tari arabe evaluate in clasamentul mentionat, Siria este plasata pe locul 13, fiind depasita de Irak, Mauritania, Sudan si Djibuti, tari cu un mediu de afaceri mai putin prietenos.
Sistemul economic adoptat de autoritatile statului este denumit economie sociala de piata, o sintagma prin care se incearca preluarea, discutabila, a unor concepte si reguli aplicate in Republica Populara Chineza si in Malayezia.
In general, companiile statelor Uniunii Europene care stabilesc relatii contractuale cu autoritatile locale se confrunta cu lipsa de predictibilitate si de transparenta a procedurilor legate de achizitiile publice, care nu respecta standardele internationale in materie (Siria nu este membru OMC).
Masurile restrictive la import, nivelul ridicat al taxelor consulare si de timbru, lipsa de transparenta a procedurilor aferente achizitiilor publice (in special cele legate de scrisorile de garantie bancara de participare la licitatii si cele de buna executie), restrictiile privind transportul, practicile de monopol in materie de shipping, perioadele de depozitare indelungate cu implicatii financiare, lipsa de transparenta a masurilor sanitare si fito-sanitare, aplicarea aleatorie a legilor referitoare la drepturile de proprietate intelectuala sunt principalele motive de ingrijorare ale partenerilor europeni si, in acelasi timp, factori adversi unui mediu de afaceri favorabil.
Cu toate acestea, au fost adoptate mai multe masuri pozitive incepand cu anul 2005 si, conform promisiunilor facute de adjunctul ministrului sirian al Economiei si Comertului, lista negativa a importurilor va fi desfiintata la finele anului 2007, pe ea urmand sa mai ramana doar articole care afecteaza securitatea nationala sau moralitatea publica.
Siria participa la boicotul economic impus Israelului de Liga Statelor Arabe. Pe cale de consecinta, exportatorii din statele Uniunii Europene sunt obligati sa produca un certificat de origine prin care precizeaza ca bunurile ce fac obiectul tranzactiei si nici materia prima nu sunt de origine israeliana. Uniunea Europeana a insistat permanent asupra faptului ca certificatul EUR-1 constituie dovada suficienta a originii produsului.
Si in cazul expeditiilor, anumitor companii din statele Uniunii Europene li se solicita completarea unui chestionar specific si de detaliu care contine si informatii confidentiale, prin care trebuie sa faca dovada ca nu au filiale, investitii sau reprezentanti in Israel.
Companiile europene se confrunta cu multe dificultati in cazul achizitiilor publice si a licitatiilor. Persistenta acestor dificultati determina multe companii europene sa renunte la participarea la licitatiile organizate pe plan local.
In legatura cu garantiile bancare de participare si garantiile bancare de buna executie, mentionam:
In timpul negocierilor aferente licitatiilor si dupa incredintarea acestora, apar probleme legate de procedurile de eliberare a scrisorilor bancare. in multe cazuri, eliberarea este intarziata de beneficiari timp de ani de zile, daca nu chiar decenii (la proiectele complexe) de la data finalizarii proiectului datorita neemiterii certificatelor de acceptare finale. Multe firme europene, inclusiv romanesti, sunt obligate sa prezinte beneficiarilor certificate de descarcare de sarcini (deeds of release) de la: Directia Vamilor, Ministerul Finantelor, Sindicatul Inginerilor, companiile de asigurari, si Compania Asigurarilor Sociale.Datorita multitudinii acestor certificate de descarcare de sarcini, eliberarea garantiilor treneaza nepermis de mult.
In anumite contracte exista definitii si termeni in asa fel incat beneficiarul poate sa recurga la ele, sa reclame neindeplinirea clauzelor contractuale si, din aceatsa cauza, sa refuze eliberarea garantiilor.
Rolul guvernului in economie
Pana in anul 1989, guvernul sirian a elaborat politici economice urmarind extinderea sectorului public, cu exceptia comertului cu amanuntul si a productiei agricole. Toate industriile majore, inclusiv bancile si asigurarile, au fost nationalizate in anii '60, iar resursele au fost orientate in totalitate spre dezvoltarea sectorului public.
Din anul 1989, guvernul a inceput sa aplice unele reforme economice si in mai 1991 a promulgat noua lege a investitiilor (Legea nr. 10/1991), care a fost amendata in aprilie 2000 (Decretul nr.7). Legea 10 si amendamentul ulterior incurajeaza dezvoltarea sectorului privat prin extinderea treptata a listei bunurilor pe care acest sector le poate produce sau importa si permite competitia limitata a sectorului privat cu sectorul public (ex. sectorul textil, farmaceutic si alimentar).
Guvernul continua sa controleze industriile "strategice", cum sunt productia de titei si industria de rafinare, activitatile portuare, telecomunicatiile, transporturile aeriene, productia, transportul si distributia energiei electrice, distributia apei. De asemenea, guvernul controleaza preturile produselor agricole. in ultima perioada, guvernul a redus partial controlul in domeniul agricol si permite importul unor produse alimentare.
Integrarea economica regionala
Orientul Mijlociu La 1 ianuarie 1998 Siria a aderat la acordul regional pentru formarea Marii Zone Arabe de Comert Liber (GAFTA), care a devenit operational de la 1 ianuarie 2005. in baza acestui acord, Siria a inceput reducerea cu 10% pe an a taxelor vamale pentru marfurile produse in tarile arabe, astfel la finele lui 2007 acestea sa fie eliminate in totalitate. Unele produse pentru care era interzis importul din orice tara (articole electrice, cosmetice, articole sanitare), pot fi acum importate din tarile arabe.
Siria are incheiate acorduri de liber schimb cu Iordania, Liban, Irak, Kuwait, Bahrein, E.A.U., Qatar, Sudan, Oman, Maroc, Arabia Saudita si Turcia (intra in vigoare la 1.1.2007) si negociaza in prezent acordurile cu Tunisia si Libia.
Pe baza acordului bilateral semnat cu Libanul in 1998, taxele vamale pentru podusele industriale au fost eliminate in ianuarie 2002. Taxele pentru produsele agricole se reduc pe baza unui program special, care se intinde pe o perioada mai lunga.
Europa Acordul de asociere Siria - UE, al carui proces de negociere s-a finalizat in luna decembrie 2003, a fost parafat in octombrie 2004. Autoritatile de la Damasc sperau, la vremea respectiva, ca documentul va oferi un mijloc "vital si adecvat" pentru accelerarea programului de dezvoltare si modernizare a societatii siriene, o cale de acces la transferul de tehnologii moderne si aplicarea acestora in economia siriana, precum si de deschidere a pietelor tarilor membre ale UE pentru produsele industriale si agricole ale Siriei.
La solicitarea Frantei, dupa asasinarea fostului premier libanez Rafik Al Hariri, procedurile de ratificare a acordului in Parlamentul European au fost inghetate, cel putin pana la finalizarea anchetei internationale desfasurate sub egida ONU. Siria a parcurs, in lipsa intrarii in vigoare a Acordului de asociere, conform calendarului agreat, toate etapele de liberalizare economica si comerciala chiar si in lipsa unei contraprestatii a statelor membre ale UE.
Relatiile cu statele UE sunt reglementate, in aceste conditii, de Acordul de cooperare semnat de Siria cu Comunitatile Europene in 1977.
Organizatia Mondiala a Comertului. Siria este una din tarile fondatoare a GATT din care s-a retras in 1951 ca urmare a admiterii Israelului. in 2001 si 2005 a fost initiate demersuri in vederea readmiterii in OMC. Ca si in cazul semnarii Acordului de Asociere cu U.E., nu va fi posibila aderarea la O.M.C. fara realizarea reformelor in economie si acceptul SUA. SUA au blocat, de fiecare data, inceperea tratativelor de adarere ale Siriei la OMC.
Deschiderea catre investitiile straine
Guvernul sirian a deschis calea investitiilor straine in 1991, dar nu a adoptat cadrul solid si cuprinzator solicitat atat de investitorii straini, cat si de cei locali. in ciuda sperantelor pentru realizarea unor reforme semnificative dupa instalarea noii conduceri a Siriei in anul 2000, multi investitori considera climatul de afaceri din Siria dificil, afectat de reguli ambigue. Recentele reforme economice sunt considerate in general simbolice si au contribuit intr-o masura mica la imbunatatirea climatului investitional.
In iunie 1991, guvernul a adoptat Legea 10 destinata promovarii investitiilor in toate sectoarele economice oferind unele avantaje investitorilor locali si straini. in mai 2000, Legea 10 a fost amendata prin Decretul 7 pentru a face investitiile in Siria mult mai atractive prin extinderea perioadei scutire de la plata taxelor, cresterea flexibilitatii in operatiunile cu devize libere, reducerea unor taxe pe venit pentru firmele care detin actiuni etc. Investitorii care au obtinut licenta pot importa fara plata axelor vamale masini si echipamente, inclusiv vehicule si o scutire de la plata taxelor pe profit de cinci ani. Firmele care exporta peste 50% din productie sunt scutite de la plata taxelor pe profit sapte ani.
Toate solicitarile pentru investitii avand la baza Legea 10 si Decretul 7 trebuie supuse aprobarii Inaltului Consiliu pentru Investitii, condus de primul-ministru.
Aproape toate sectoarele din economice sunt deschise investitiilor directe straine cu exceptia producerii si distributiei de energie electrica, transportului aerian, operatii portuare, imbutelierea apei, telefonie si productia si rafinarea petrolului si gazelor.
Dintre dificultatile privind realizarea de investitii in Siria mentionam:
Solicitarea de catre autoritati a obtinerii licentelor de import si export pentru orice articol importat si re-exportat, indiferent de valoarea lui.
Acordarea contractelor este adesea intarziata de interventiile unor grupuri de interese influente .
Guvernul sirian inca mai impune limite de pret pentru unele produse, situatie care afecteaza posibilitatea investitorului de a recupera investitia.
Salariul mediu pentru angajatii sectorului public este de 150-200 dolari/luna. in consecinta, acestia sunt nemotivati si neproductivi.
Legislatia muncii este complexa si limiteaza flexibilitatea angajatorului de a angaja sau concedia salariati.
Aplicarea reglementarilor din Boicotul Israelului.
Pana in prezent, nu exista nici un exemplu in care guvernul sirian sa refuze investitorilor straini tratamentul national sau tratamentul natiunii celei mai favorizate. in plus, guvernul sirian nu face nici o discriminare impotriva investitorilor straini la efectuarea investitiei initiale sau dupa ce aceasta a fost facuta.
13 Liban
Liban (numele oficial Republica Libaneza) este o
11 Politica
Daca ar fi sa descrii sistemul politic al Libanului intr-un cuvant, acesta este -complicat-. Asemenea unei substante chimice sensibile sau a nisipurilor miscatoare, politica libaneza este marcata de incertitudini si instabilitate. Nimeni nu sta pe terra firma. Aliantele si intelegerile politice stau sub semnul efemerului, alegerile incheiate la 19 iunie demonstrand-o cu prisosinta. Daca la masa de ruleta la un moment dat se striga rien ne va plus, in politica libaneza regula dominanta a jocului pare a fi ca totul poate fi schimbat in orice moment.
Exista si tabuuri sacrosancte, precum acordul de la Taif din 1989 (totemul in jurul caruia a gravitat politica libaneza in ultimii 15 ani de la incheierea razboiului civil) si lunga traditie a impartirii puterii de-a lungul liniilor religioase dintre crestini si musulmani. Aceasta situatie atipica trebuie inteleasa in evolutia sa istorica.
Sistem de impartire a puterii
Acordul de la Taif, care a pus capat razboiului civil (1975-1990), prevede mecanismul impartirii puterii intre comunitatile religioase din Liban dupa un algoritm care confera paritate crestinilor si musulmanilor, desi musulmanii au devenit majoritari. Presedintele ales indirect este crestin, primul ministru musulman sunit, presedintele Parlamentului fiind musulman siit. in jumatatea musulmana, sunitii si siitii au fiecare cate 27 de locuri in forul legislativ, druzii 8, alawitii doua.
In jumatatea crestina, maronitii au 34 de locuri, ritul grec ortodox 14, ritul greco-catolic 8, ortodocsii armeni 6, iar romano-catolicii 2. Fiecare elector are atatea voturi cate locuri are circumscriptia sa electorala, ceea ce inseamna ca voteaza si pentru reprezentantii celorlalte confesiuni din circumscriptia sa, in intentia de a incuraja moderatii din toate taberele. Votul are loc pe liste deschise. Alegerile au loc in patru duminici succesive.
Acest sistem electoral si de impartire a puterii
complicat, dar inclusiv si stimulator pentru incheierea de aliante,
reflecta un acord mai vechi, cu radacini in secolul al XIX-lea. Libanul are o
traditie indelungata democratica si electorala, dar si una a
conflictelor interconfesionale. Primele alegeri au avut loc in 1922, iar din
1943, cand Libanul si-a obtinut independenta, alegerile au avut loc regulat
pana la izbucnirea razboiului civil, fiind reluate apoi dupa 1992.
Se pare ca intentia de a modifica legea electorala si de a se impotrivi,
initial, extinderii mandatului presedintelui prosirian si crestin, Emile
Lahoud, l-au costat pe fostul prim-ministru Rafiq Hariri viata, acesta devenind
un martir si un drapel al catalizarii opozitiei antisiriene.
Partide personalizate
Partidele politice din Liban par mai degraba formatiuni amorfe cu finalitati si scopuri politice, organizate ca structuri de interese in jurul unor lideri carismatici. Nu sunt partide in sensul clasic de partid politic de masa, structurat ideologic si programatic, organizat in teritoriu. Formatiunile politice sunt articulate in jurul unei miriade de feude si loialitati tinute impreuna de apartenenta la clanuri si confesiuni.
Formatiunile politice libaneze sunt structuri pentru lideri,
fiind animate exclusiv de personalitati, nu de programe politice si doctrine.
De aceea, toate aliantele sunt imaginabile, usor de desfacut, inconsistent
inchegate ideologic, reflectand raporturi conjuncturale. Gruparea lui Saad
Hariri nu are un program clar. Acesta, absolvent al Universitatii
Ramificatii regionale
Itele aliantelor din Liban sunt tesute si urmarite atat regional, cat si international. Iranul, majoritar siit, sustine financiar Hezbollah. Siria se afla sub presiunea izolarii, dar nu si-a pierdut peste noapte sprijinitorii din Liban. Israelul priveste cu atentie peste Linia Albastra de la granita cu Libanul la dezarmarea Hezbollah, care pretinde ca are 12.000 de rachete indreptate impotriva israelienilor si peste 1.000-1.500 de forte paramilitare active. Desi au agende de exercitare a influentei si interese diferite, Frantasi SUA au interese comune in indepartarea Siriei din Liban si au cooperat in adoptarea Rezolutiei 1559 in Consiliul de Securitate al ONU prin care se cere retragerea Siriei si dezarmarea Hezbollah-ului (declarata organizatie terorista de SUA in 1997).
Daca Bush-tatal s-a aratat indulgent fata de capturarea Libanului de catre Siria in schimbul sprijinului lui Hafez Al-Assad pentru prima campanie anti-Saddam din 1991, Bush-fiul, intr-un context international diferit, nu se arata la fel de ingaduitor fata de Al-Assad-fiul si de relatia Siriei cu Irakul. Damascul este suspectat ca a reexportat petrol irakian incalcand sanctiunile ONU (obtinand profituri anuale de 1 miliard de dolari) si ca tolereaza reorganizarea partidului Baas irakian pe teritoriul sau. La sfarsitul lunii mai, Irakul a condamnat nevoalat in Consiliul de Securitate al ONU lipsa de cooperare si reaua-credinta a Siriei in impiedicarea afluxului de mujahedini si jihadisti arabi ce tranziteaza Siria spre Irak.
Transformarea Hezbollah-ului
Convertirea fortei militare a Hezbollah, organizatie care
domina sudul siit, in forta politica va lua timp. Este de asteptat ca Partidul
lui Dumnezeu nu va renunta la arme asa repede.
SUA si Europa, nu inca si Israelul, par sa incline spre optiunea
integrarii treptate a militiilor Hezbollah, dar si ale organizatiei Hamas
din teritoriile palestiniene, prin acceptarea acestora drept parteneri de
discutie in schimbul metamorfozei politice.
In parte, pentru ca aceste organizatii vor dovedi prin alegeri ca dispun de o baza si o sustinere populara exprimata legitim prin alegeri, dar si din calcul pragmatic: jucand dupa regulile democratice, aceste organizatii militare se vor transforma radical. In fond, motivul Hezbollah a incetat sa mai fie evident dupa retragerea Israelului din sudul Libanului, in 2000.
Ramane desigur riscul ca aceste formatiuni hibride
militaro-politico-religioase sa perverteasca sistemul democratic si sa il
naruie din interior. Sau ca echilibrul politic fragil si complicat din
Orientul Apropiat sa fie deturnat de la tendinta actuala, generand o
repozitionare in transeele traditionale ale confruntarii, mai familiare multora
decat podurile cooperarii.
Pragmatismul libanezilor, conjunctura actuala speciala si presiunile
externe sunt elemente de natura sa impuna o refondare a sistemului si sa
propuna un nou proiect politic neaxat pe nemesis, pe o justitie retributiva.
Reconcilierea este dificila, iar aliantele limitate inca de sechelele razboiului civil si animozitatilor personale sau inter-clanuri.
Proiectii postelectorale
In urma alegerilor a rezultat un Parlament fractionat. Aliantele tactice preelectorale se pot narui prin reconfigurari postelectorale ale intelegerilor politice. Saad Hariri a lansat deja semnale catre generalul Aoun ca este de acord cu ideea reformei, dar nu cu alianta sa cu fortele prosiriene. Atat Aoun, cat si Hariri au facut declaratii de curtare a Hezbollah. Dupa retragerea siriana, opozitia si-a pierdut motivul catalizator care a unit-o, in timp ce fortele prosiriene isi nuanteaza si ele pozitiile in noua etapa postsiriana.
In aceasta perioada de reasezare este de asteptat ca sistemul confesional de impartire a puterii politice si a alocarii locurilor in administratie si in serviciile publice sa nu dispara asa usor. Totusi, nevoia de politici publice care sa rezolve probleme stringente (datoria nationala de 31 de miliarde de dolari, coruptia, declinul economic) pentru toate cele 18 comunitati religioase ar putea schimba scena politica libaneza.
Pax siriana a prevenit razboiul timp de 15 ani. Ramane de vazut daca traditia razboaielor civile - Napoleon al III-lea a intervenit in 1860 pentru a pune capat conflictului dintre musulmanii druzi si crestinii maroniti din Liban - va fi mai puternica decat dorinta populatiei spre prosperitate si redobandire a numelui de Elvetie a Orientului Mijlociu si cea mai moderna si deschisa tara araba.
Atunci cand armele tac, libanezii, urmasi ai negutatorilor
fenicieni, stiu sa produca prosperitate. Beirutul si-a recapatat aspectul
cosmopolit modern, fiind reconstruit. Exista 21 de universitati in
Fortele politice libaneze propulsate in Adunarea Nationala vor trebui sa
negocieze un sistem politic si electoral care sa puna capat partitiei
puterii exclusiv in functie de criterii confesionale, nealienand nici o
comunitate.
Libanezii trebuie sa construiasca proiecte politice care sa transgreseze traditionalele rupturi dintre comunitatile religioase. Un semnal incurajator este faptul ca cvasimajoritatea fortelor politice favorizeaza o reforma a sistemului electoral si politic.
Noul sistem, ce trebuie convenit de toate factiunile, va trebui sa reflecte echilibrat realitatile si traditiile Libanului si sa incurajeze coalitii intercomunitare si transreligioase bazate pe programe comune, interese mutuale si compromisuri.
Aliantele politice ar putea fi astfel mai durabile si asezate pe o baza solida, orientate spre implementarea de politici publice, nu spre politica interpretata exclusiv ca joc de putere, retorica si negociere. Evident, acestea vor cere timp, oportunitatea istorica cu forta de exemplu pentru regiune este deschisa insa.
12 Economia
Situatia politico-economica est caracterizata ca fiind fragila urmare razboiului din iulie-august 2006 si a crizei politice post-razboi.
Pe fundalul situatei securitare fluide s al instabilitat politice, economia libaneza a inregistrat un recul puternic in 2005 si 2006, cresterea economica fiind negativa (in loc de 6-7% cat a fost previzionata).
Principalele surse de venituri, turismul si serviciile, au suferit contractii semnificative, cu rezultate directe in incasarile la bugetul de stat.
Singurele sectoare ale economiei care au inregistrat cresteri au fost sectorul bancar, care a continuat sa atraga fonduri masive din Golf (cresterea pretului petrolului a generat profituri mari), sectorul imobiliar si cel al valorilor mobiliare (atragand investitii masive din Golf, din aceleasi considerente).
14
Statul Israel ( Medinat Israel in limba ebraica, دولة اسرائيل Daulat Israil in limba araba) este o tara in Orientul Mijlociu, pe coasta estica a Marii Mediterane. Este o democratie parlamentara si, prin politica nationala, un stat evreu. Populatia Israelului este predominant evreiasca, cu o minoritate ne-evreiasca consistenta, formata in special din arabi musulmani, crestini sau druzi. Israelul se invecineaza, de la nord la sud, cu Libanul, Siria, Iordania si Egipt. Israelul are iesire la Marea Mediterana, la golful Aqaba si la Marea Moarta.
14.1 Politica
Ultimele alegeri israeliene au dovedit ca exista o majoritate - mai mica decat s-a sperat, dar totusi clara - favorabila continuarii procesului de pace. in ciuda dinamicii negative din lumea palestiniana, exprimata de ascensiunea organizatiei teroriste Hamas, ca si de ecourile belicoase din directia Teheranului, optiunea retragerii din majoritatea teritoriilor ocupate s-a impus.
Rezultatul a fost obtinut in ciuda faptului ca alegerile s-au desfasurat
in umbra rachetelor Kassam lansate de teroristii din
Acest trend politic era surprins de editorialul publicatiei Le Monde, ce
titra, pe buna dreptate, a doua zi dupa alegeri: Sfarsitul Marelui
As adauga ca aceste alegeri dovedesc o schimbare de directie in electoratul
israelian, dovedita de cifre: din 120 de deputati in Knesset, 70 sunt pentru o
astfel de solutie. O asemenea majoritate nu a avut nici Rabin, nici Barak,
nici
De aici importanta acestor alegeri, nu indeajuns intelese de presa internationala, derutata de o anume acalmie din timpul campaniei electorale. Printre altele, aceasta acalmie s-a datorat si tendintei generale spre o 'campanie ieftina', partidele politice incercand sa evite repetarea unor situatii din trecut, cand s-au cheltuit sume de bani peste limitele impuse de lege, abateri sanctionate moral si juridic.
E adevarat ca in cadrul acestei majoritati nu exista o unitate in privinta aplicarii in practica a planului de 'despartire'. Sigur ca situatia ideala ar fi o retragere in urma unor acorduri, dar cum realitatile Orientului Mijlociu de astazi nu par favorabile acestei alternative - care oricum va fi incercata, dupa cum anunta Olmert -, se va ajunge, foarte probabil, la o retragere unilaterala, dupa modelul celei din Gaza, din august 2004. E adevarat ca s-a inlocuit termenul de 'despartire', itnatcut, cu cel de itcansut, 'regrupare', dar este vorba in fond, cu unele deosebiri de nuante - care, fireste, vor alimenta polemici atat interne, cat si externe -, de revenirea, cu unele corecturi, la hotarele din 1967.
Sfarsitul regimului de ocupatie a fost important nu numai pentru
procesul de pace, dar si pentru pastrarea caracterului modern si democratic
al statului
Publicul este dornic de a avea pace si de a se concentra asupra diverselor probleme sociale si economice, a caror urgenta a fost subliniata, la urne, de alegatorul israelian.
Fireste, premierul Olmert are in fata un drum presarat de dificultati, venite atat din interior, cat si, mai ales, din exterior. Dar, spre deosebire de trecut, viitorul premier are un clar mandat popular.
14.2 Economia
Israel
are o economie moderna, diversificata si continuu
ascendenta, cu un sector high-tech crescand rapid in pondere si
importanta. Guvernul tarii detine o parte
semnificativa a proprietatii din economia tarii. Fiind
o tara saraca in resurse naturale,
Tara primeste, de asemenea, un substantial ajutor economic direct din partea Statelor Unite ale Americii, incluzand aproximativ 1,2 miliarde dolari americani anual, de la inceputul anilor 1970, chiar daca valoarea efectiva directa a scazut lent de-a lungul anilor, ajungand sa fie circa 240 de milioane in . Produsul intern brut al Israelului in 2006 a atins cifra record de 155 de miliarde de dolari americani, fiind de aproximativ 25.000 de dolari per locuitor, comparabil cu cele ale Spaniei si Greciei.
Sectoarele majore ale economiei sunt cele de produse obtinute prin prelucrarea metalelor, hrana procesata, chimie si echipament de transport. Serviciile sunt foarte bine reprezentate in ponderea economica totala.
Industria de prelucrare a diamantelor este unul din sectoarele cele mai
puternice ale economiei, Israelul fiind unul din centrele mondiale de
prima importanta in taierea si slefuirea acestora,
dar si a altor pietre pretioase. In ultimele doua decenii,
In , Tel Aviv a fost numit de saptamanalul Newsweek unul dintre cele mai influente orase tehnologice ale lumii.
C. Particularitati politice si economice ale tarilor situate pe coasta sudica a zonei mediteraneene
15 Egipt
Egiptul este o tara araba din nordul Africii si din Orientul Mijlociu, limitata la nord de Marea Mediterana, la est de Fasia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul caruia are contact cu Iordania si cu Arabia Saudita) si de Marea Rosie, la sud de Sudan iar la vest de Libia. Capitala sa este Cairo.
15.1 Politica
Egiptul este republica din 18 iunie . Hosni Mubarak este presedintele republicii din 14 octombrie , urmandu-i in functie lui Anwar Sadat. Mubarak este in prezent la al cincilea mandat in fruntea tarii. Este liderul Partidului National Democrat, in prezent la putere. Ahmed Nazif a fost ales in functia de prim-ministru in 9 iulie in urma demisiei lui Ateb Obied.
Egiptul opereaza dupa reformele din 2005 sub un sistem prezidential multipartit unde puterea executiva este impartita intre presedinte si prim-ministru. Alegeri prezidentiale si parlamentare sunt organizate in mod frecvent, ultimele fiind tinute in , dar ca in toate statele arabe ele sunt formale, regimul politic fiind o dictatura a unui singur partid.
Partidele au dreptul sa propuna candidati in alegeri doar in masura in care sunt recunoscuti de puterea politica, fapt care exclude atat reformatorii modernizatori si secularisti, cat si partidele islamiste. Organizatiile non-guvernamentale internationale si-au manifestat in mod repetat ingrijorarea in privinta libertatii de expresie si a interventiei guvernului in alegerile locale.
Minoritatile etnice sunt barbar discriminate, coptii (care sunt crestini) neavand dreptul sa ocupe functii in administratie, iar dreptul de acces in universitati este limitat; cand vor sa-si construiasca sau macar repare lacase de cult trebuie sa primeasca o aprobare din partea statului (decretul Hamayuni, care dateaza din epoca otomana), fapt foarte improbabil, si cand totusi o primesc, sunt victimele atacurilor grupurilor de radicali musulmani, care le ard bisericile. Ei nu au dreptul la emisiuni radio sau TV religioase.
Copii sunt victimele convertirilor fortate a fiicelor lor (legea musulmana nu permite decat convertirea de la alta religie la islam, niciodata invers). 'Profilajul', care este reprimat in tarile democratice, este practica legala in Egiptul de azi, unde pe documentele de identitate este specificata religia posesorului. Legea permite emiterea de formulare de angajare cu rubrica unde se cere precizarea religiei candidatului. Mass media este adesea sursa unor campanii de ura contra acestei minoritati, care se soldeaza cel mai frecvent cu 'pogromuri'. Statulul femeilor este si el unul de cetatean de mana a doua: pentru ca legislatia este influentata de legea islamica (shariah), o femeie nu poate obtine un pasaport sau o viza fara acordul sotului ei, anumite meserii fiindu-le interzise.
Conform statisticilor ministerului sanatatii, o femeie din doua este batuta de catre sotul ei, iar legile de protectie, desi exista, sunt inaplicabile pentru ca cer, in mod absurd, un martor ocular altul decat victima. Asa numitele 'crime de onoare' care sunt moneda curenta in toata lumea musulmana, sunt mai putin pedepsite decat alte crime. O femeie crestina care se casatoreste cu un musulman trebuie sa-si creasca copiii conform shariah, ea fiind obligata sa urmeze cursuri religiose islamice.
Musulmancele nu au voie sa se casatoreasca cu un crestin sau evreu. Legile Egiptului permit poligamia, fapt ce are efecte perverse: un studiu realizat de centrul Ibn Khaldun interogand 500 de femei egiptene, a aratat ca unul dintre motivele principale pentru care femeia egipteana doreste sa aiba copii este faptul ca asta face mai improbabila repudierea (permisa de legea islamica) si poligamia. (64 la suta). Ca in aproape toate tarile islamice, femeia are dreptul la jumatate din mostenirea la care este indreptatit legal un barbat: astfel ca atunci cand o fiica unica isi mosteneste parintii, ea va imparti mostenirea cu unchii ei.
Resedinta permanenta a Ligii Statelor Arabe este Cairo. Egiptul a fost primul stat arab care a incheiat pacea cu Israelul prin semnarea tratatului de pace Israelo-Egiptean la Camp David in , fapt ce i-a atras ura celorlalte state arabe, care l-au si sanctionat de altfel, muncitorii egipteni fiind trimisi acasa din statele petroliere ale Golfului. Acelasi lucru s-a repetat si cand regimul egiptean s-a aliniat politicii americane in timpul primului razboi din Golf contra Irakului.
Un alt drept calcat in picioare de catre autoritati este libertatea presei: ca in Romania de alta data, in Egiptul contemporan exista un oficiu al cenzurei sub privirile caruia trec toate publicatiile ca si toate formele de expresie artistica. Anumite subiecte raman tabuu, fie ca acestea sunt de natura critica la adresa regimului, fie ca abordeaza subiecte sensibile pentru societatea patriarhala musulmana, cum este critica religiei sau oamenilor religiei.
De altfel, ca in multe alte state musulmane, functioneaza o politie a viciului (sau moralei), numita Adab. In cadrul acestei politii exista, de exemplu, un departament care se ocupa cu dansatoarele din buric, insa tot ea are sub control si presa, radioul, televiziunea, in ce priveste chestiunea 'moralei' in sens musulman. Astfel, in Egipt exista tot timpul 2 cozi, una pentru barbati, alta pentru femei. In metroul cairiot exista vagoane rezervate femeilor, iar daca de exemplu intr-un lift se afla deja 2 femei singure, barbatul egiptean va refuza sa se urce.
15.2 Economia
Economia Egiptului este dependenta in principal de
turism, exporturile de petrol si de cei peste 5 milioane de egipteni care
lucreaza in strainatate, preponderent in Arabia
Saudita, Golful Persic si Europa. O
sursa importanta de venituri este ajutorul financiar acordat de
S.U.A. in mod permanent dupa incheierea pacii intre Egipt si
Prima sursa de venituri a tari este turismul (asa numita 'pensie a lui Ramses'), care aduce 8 miliarde de dolari anual. De aceea autoritatile duc campanii sustinute pentru a explica populatiei importanta turismului, si astfel a descuraja terorismul islamic care a afectat in ultimii ani aceasta activitate economica vitala.
O alta sursa de venituri este 'pensia lui
Ferdinand', adica banii obtinuti pentru permisiunea de
trecere a vaselor comerciale prin canalul de
Construirea barajului de la
Guvernul a incercat sa pregateasca economia
pentru noul mileniu prin reforme economice si investitii masive in
comunicatii si infrastructura, finantate cu fonduri
americane. Egiptul este cel de-al doilea beneficiar de asemenea fonduri din
partea Statelor Unite dupa
Conditiile economice incep sa se imbunatateasca considerabil dupa o perioada de stagnare datorita adoptarii unor politici liberale de catre guvern cat si datorita veniturilor din ce in ce mai ridicate din turism si a bursei de valori.
16 Libia
Libia, oficial
Marea
Populara Jamahiriye Araba Libiana si Socialista,
este o
In prezent, tara a fost declarata ca avand mai mare
speranta de viata din
16.1 Politica
Ghaddafi poate ca este oaspetele de onoare al capitalelor europene, dar o schimbare a liderului libian sau a regimului sau este mai degraba o iluzie.
In decembrie 2007, dictatorul libian Muammar Ghaddafi a efectuat un turneu triumfator in Europa. Fara a mai fi un paria international, el a primit onorurile cuvenite unui sef de stat. Intampinat de presedintele Nicolas Sarkozy la Palatul Elyse, el a ignorat rezerva ministrului de externe Bernard Kouchner. In fond, in ciuda racelii lui Kouchner, Ghaddafi tot a obtinut contracte de aproape 15 miliarde de dolari.
Liderii europeni descriu reabilitarea Libiei ca pe o dovada a faptului ca politica lor de apropiere cu pasi mici da rezultate. Pe 11 octombrie 2004, Consiliul de Ministri al Uniunii Europene a acceptat, in schimbul disponibilitatii Libiei de a-si inchide programul de armament de distrugere in masa si de a acorda compensatii victimelor actelor de terorism libiene din trecut, sa ridice embargoul comercial si militar asupra Libiei.
Explicand decizia, ambasadorul Comisiei Europene Marc Pierini lauda 'dialogul permanent si plin de incredere intretinut de Colonelul Muammar Ghaddafi si presedintele Romano Prodi in acesti ani decisivi.'
Apropierea europeana a durat un deceniu. In 1995, intalnirea
ministrilor europeni de externe de la
Politica europeana are la baza mai mult
dorinta de a promova comertul si de a limita migratia din
Terorismul
In 2004, cand oficialii europeni il primeau pe Ghaddafi in prima sa vizita in Europa dupa 15 ani si discutau despre reabilitarea sa, colonelul le-a amintit ce le va face daca nu ii vor indeplini solicitarile. Stand alaturi de Prodi, liderul libian a avertizat: 'Speram intr-adevar ca nu vom fi obligati sau fortati intr-o buna zi sa ne intoarcem la acea perioada in care ne bombardam masinile sau ne legam centuri cu explozibili in jurul paturilor si in jurul sotiilor.' Diplomatii sustin ca liderul libian si-a schimbat viziunea, dar pentru Ghaddafi, terorismul ramane in meniul optiunilor acceptabile in caz ca diplomatia sau mita europeana se dovedesc sub asteptari.
Denuntarea terorismului de catre regimul de
la
Mai recent, oficiali irakieni au anuntat ca
Seif al-Islam, fiul liderului libian si reprezentantul reformei la
coctailurile europene, a finantat o grupare responsabila pentru
atentate cu bomba si zeci de morti in
Nici convertirea lui Ghaddafi la teoria drepturilor omului nu a fost mai sincera. El a eliberat cinci asistente bulgare si un medic palestinian detinuti pentru acuzatii inventate nu pentru ca apropierea europeana ar fi incurajat o schimbare de comportament, ci mai degraba pentru ca oficialii europeni au aranjat plata unei rascumparari de 400 de milioane dolari, iar Parisul a acceptat sa expedieze in statul nord-african armament avansat si chiar tehnologie nucleara.
Faptul ca aranjamentul i-a permis lui Ghaddafi sa puna un semn de egalitate morala intre atentatele cu bomba asupra avioanelor si asistentele bulgare care incercau sa-i ajute pe copiii Libiei ar trebui sa reprezinte un motiv de rusine pentru diplomatii europeni cateva decenii.
Disponibilitatea Europei de a acorda mai multa importanta legaturilor comerciale decat oricaror alte considerente submineaza si ea eforturile internationale de judecare a crimelor de razboi.
In timp ce fostul presedinte liberian Charles
Taylor asteapta sa fie judecat la Haga, Tribunalul Special
pentru
Chiar in timp ce sefi de state si de companii europene viziteaza Tripoli pentru a semna contracte profitabile, Fathi Eljhami, principalul sustinator al reformei politice in Libia, ramane incarcerat, neluat in seama de Bruxelles.
Libia nu s-a schimbat, indiferent de declaratiile americane si europene. Astazi, atat Bruxellesul cat si Washingtonul prezinta Libia ca pe un succes, fie pentru politica de apropiere, fie pentru doctrina Bush. Ce conteaza este realitatea. Este periculos sa trecem cu vederea absenta unei reforme reale.
Nu doar ca Ghaddafi continua sa incurajeze terorismul si sa incalce drepturile omului, ci el poate folosi oricand infuzia de fonduri si tehnologie europeana pentru a-si relua programul de inarmare. Esecul nu se va limita insa la Libia. Alte state-problema, ca Siria, Iranul si Coreea de Nord, inteleg acum ca ultimatumurile occidentalilor sunt trecatoare si ca amanarea este profitabila.
16.2 Economia
Petrol si gaze naturale (90% din veniturile provenite din export).
Industria: petrochimica si energrtica, metalurgica, usoara (textila), extractiva. Arte artizanale traditionale.
Agricultura: culturi de cereale, masline, citrice, curmale
17
17.1 Politica
Republica prezidentiala; puterea executiva este exercitata de presedintele tarii asistat de un guvern condus de un prim ministru ( Mohamed GHANNOUCHI ).Exista sperante mari ca regimul militar care a preluat puterea in Mauritania si l-a dat jos pe longevivul dictator Mouawiya Ould Al-Tayie, a intrat intr-o noua era marcata de reforma democratica. Istoric vorbind, tarile arabe au o experienta amara in legatura cu loviturile de stat.
Totusi exista motive sa credem ca
Noua Constitutie, reconstruita pe baza versiunii moarte in fasa in 1991, prevede o limita de 2 ani, in loc de 5 ani, pentru presedintie. Si, chiar mai important, junta militara a promis ca va organiza alegeri prezidentiale in martie 2007. Nici unul dintre cei 17 membri ai conducerii militare nu va candida. Alegerile senatoriale sint programate pentru 21 ianuarie, iar cele municipale au avut loc in noiembrie anul trecut si au fost declarate libere si corecte de catre observatorii internationali.
Una dintre cele mai remarcabile clauze ale noii Constitutii, aprobata de un referendum popular, stabileste un numar minim de femei parlamentar. Desi neasteptata, aceasta initiativa vine ca urmare a unor masuri similare adoptate in alte tari arabe, pentru a asigura reprezentare pentru femei. Marocul a alocat recent 10% din fotoliile parlamentare femeilor, in timp ce in Irak administratia americana a stipulat initial ca o treime dintre candidatii nominalizati de catre o grupare sa fie femei.
Procentul a fost ulterior redus de irakieni la 25%, fiind totusi cel
mai mare din lumea araba. Cote de reprezentare in Parlament, pentru femei,
exista in
Sa luam ca exemplu alegerile parlamentare din Egipt, din 2005. Din 444 de parlamentari alesi, doar unul a fost crestin copt, si doar 4 femei, desi coptii reprezinta 10-15% din populatie, iar femeile - majoritatea. Totusi, foarte putini crestini si femei sint propusi de partidele egiptene. Fratia Musulmana, partid aflat in opozitie, a propus doar o femeie si un crestin din 150 de candidati, in timp ce Partidul National Democratic al lui Hosni Mubarak, aflat la conducere, a propus 6 femei si 2 crestini. Partidele mici - chiar si cele care se proclamau liberale si "progresiste" - nu s-au situat mai bine.
Adevarul trist este ca, in Egipt, si in alte natiuni arabe, multi musulmani pur si simplu nu ar vota crestini. In mod curios, un numar mare de barbati si femei din tarile arabe nu voteaza pentru femeile candidate, vazindu-le ca slabe, ineficiente, emotionale si nepotrivite in general pentru munca politica. Ca urmare, partidele politice ezita sa riste sa piarda prin includerea femeilor pe listele electorale.
Totusi este crucial pentru reprezentarea reala a femeilor, cu
cote sau fara, ca aceasta problema sa nu devina
una de partizanat politic. In
In Siria, unde femeile se bucura de reprezentare politica fara cote, nu exista opozitie politica, asa ca femeile parlamentar sint toate membre ale partidului Baath sau ale aliatilor sai. In Egipt, Hosni Mubarak a incercat sa redreseze inegalitatea creata de alegerea a numai 4 femei si a unui crestin, prin numirea a 5 femei si a 5 crestini pe locurile destinate celor numiti de presedinte. Acest lucru inseamna ca majoritatea femeilor si a crestinilor din Parlamentul egiptean sint la dispozitia unui presedinte vazut ca nedemocratic si corupt.
Aceasta dilema se va rezolva doar prin alegeri democratice, dublate de prevederea ca toate partidele participante sa mentina cotele interne pentru femei, o practica care a devenit standard in Irak. Acest lucru ar putea aduce in discutie aplicarea aceluiasi lucru pentru crestini si alte minoritati.
Ar trebui sa fie un motiv de rusine pentru arabi faptul ca, daca femeile au fost dintotdeauna prea putin reprezentate, crestinii erau mai bine reprezentati in timpul administratiilor coloniale franceze si britanice, decit sint in prezent. Atunci cind independenta a fost acordata, iar nationalistii au venit la putere, cotele au fost abolite ca fiind in opozitie cu ideea nationalista de unitate a poporului. Declinul nationalismului si cresterea influentei democratiei nu au modificat aceasta pozitie.
In Egipt, politicienii de diverse orientari au negat, pentru o lunga perioada, ca cei de religie copta ar fi o minoritate. Nu vorbim acum despre o dezbatere academica, ci de o batalie politica asupra identitatii. Daca egiptenii ar recunoaste crestinii ca minoritate etnica si religioasa, aceasta ar echivala cu recunoasterea specificitatii acestora, care ar conduce in mod inevitabil la presiuni din partea lor pentru o reprezentare mai mare, politica si culturala. Pentru acei arabi care mai cred inca in obsesia nationalista a unitatii desarvirsite, recunoasterea coptilor ca minoritate este o linie peste care nu se poate trece.
Totusi, ideea ca democratia poate coexista cu omogenitatea fortata este in mod clar absurda. Democratia creeaza cadrul politic in care diferentele etnice, religioase si de alta natura sint exprimate in mod deschis. Hannah Arendt a observat ca anihilarea diferentelor intre diferitele segmente de populatie este unul din scopurile principale ale totalitarismului, care urmareste sa creeze o masa nediferentiata acolo unde exista o inflatie de grupuri distincte, pentru a controla si manipula mai bine intreaga populatie.
Democratia, prin contrast, creeaza cadrul pentru exprimarea diferentelor. Cotele parlamentare pentru femei si minoritati vor stimula procesul democratic timid care are loc in multe state arabe. Daca parlamentarii din tarile arabe vor sa fie intr-adevar reprezentativi pentru populatie, trebuie sa includa femeile si membrii minoritatilor, ca o miscare de fronda impotriva presupusei incapacitati a acestora de a face fata functiilor politice.
In loc sa se astepte schimbarea prejudecatilor, ar trebui sa se actioneze pentru a demonstra lipsa lor de sens. Cotele, impreuna cu mai multa putere parlamentara vor asigura femeile si minoritatile ca au un cuvint de spus in transformarile care au loc in lumea araba, unde puralismul inlocuieste incet uniformitatea ideologica impusa fortat.
Rayyan Al-Shawaf este jurnalist freelance in
17.2 Economia
Resursele naturale:
Resursele naturale ale Tunisiei sunt constituite din:
petrol, cca.4 milioane tone/an;
gaze naturale, cca.1.500 mil.m.c./an;
fosfati, cca.7 mil.tone/an;
minereu de fier, cca.300 mii tone/an;
minereu de zinc, cca.60 mii tone/an;
minereu de plumb, cca.10 mii tone/an;
baritina, cca.40 mii tone/an;
sare marina, cca. 400 tone/an;
Agricultura
Agricultura reprezinta cca. 12,3 % din PIB (2006) si este reprezentata prin ramuri diverse, de la cultura mare cerealiera la cresterea animalelor, astfel:
Sectorul agricol cerealier (2006)
Suprafata cultivata (mii ha)
din care : 1765
griu dur 870
griu moale 140
orz 755
Productie totala (mil.tone)
din care : 2,2
griu dur 1,7
griu moale 0,3
orz 0,2
Randament (tone/ha)
griu dur 0,7
griu moale 1,0
orz 0,4
Productia din alte sectoare agricole (anul 2006, in mii.tone)
ulei de masline 250
citrice 210
tomate 860
cartofi 220
ardei 150
curmale 95
masline de masa 90
struguri de masa 80
vin ( mii hl) 35
caise 30
migdale 60
sfecla de zahar 35
mazare si linte 30
tabac brut 3
carne total 220
din care : bovine 60
ovine 55
caprine 10
pasari 95
- lapte 800
- oua (mil.buc.) 1150
- peste si crustacee 100
Industria
Industria alimentara inregistreaza urmatoarele productii medii:
- 700 tone faina/an;
- 650 tone gris din germeni de griu /an;
- 115 tone/an paste alimentare;
- 2500 mil. tone/an lapte;
- 300 tone produse lactate/an;
- 100 mii tone concentrate de tomate/an;
- 100 mii tone zahar/an;
- 50 mii tone compoturi si dulceturi/an;
- 4000 mii hl bauturi racoritoare, vin si bere /an;
Industria textila realizeaza productii de cca. 30 mii tone fire din bumbac si cca. 8 mii tone fire din lina, cantitati insuficiente, insa, pentru satisfacerea necesarului industriei locale. Productia industriei textile :
- tesaturi cca.170 milioane m.p.;
- confectii cca.185 milioane bucati;
- dantele, accesorii cca.20 mii tone;
Industria pielariei realizeaza cca. 33 mil. perechi de incaltaminte pe an.
Industria materialelor de constructii produce cca. 4,5 milioane tone ciment/an, asigurind consumul intern si disponibilizind si cantitati pentru export, cca. 450 mii tone var, placi mozaicate si faianta, cca. 20 milioane m.c./an, sticlarie cca. 25 mii tone/an.
Industria siderurgica, cu posibilitati modeste, produce cca.140 mii tone fonta, cca.190 mii tone tagle, cca.200 mii tone fier beton, cca. 30 mii tone profile si structuri metalice, insuficient pentru necesarul de consum local.
Industria constructiilor de masini se situeaza la parametri constanti de crestere si este reprezentata de unitati de montaj autocamioane, autobuze si camionete, precum si de fabricatie piese de schimb si componente auto.
Ramura producatoare de articole casnice si electromenajere inregistreaza evolutii nefavorabile ca urmare a concurentei externe.
Industria electronica si electrotehnica este slab reprezentata la nivel national si are tendinta de a introduce unitati performante, incadrate in cerintele economiei moderne, cum ar fi fabricile de cablaje telefonice, circuite integrate, etc. Sectorul farmaceutic si al cosmeticelor, bazat pe un sistem de licente modern, se situeaza la parametrii adaptabili noilor cerinte ale pietei
Industria chimica bazata aproape in totalitate pe cea mai importanta resursa naturala tunisiana, fosfatii, a beneficiat de asistenta continua a autoritatilor pentru mentinerea si dezvoltarea gradului de performanta.
Productiile realizate in cele 12 combinate de prelucrare a fosfatilor si exporturile efectuate plaseaza Tunisiei pe locuri fruntase in lume, astfel:
23 % din exportul mondial de TSP;
12 % din exportul mondial de acid fosforic;
7 % din exportul mondial de DAP;
Productia miniera si energetica
- fosfati (mil.tone) 7,5
- minereu de fier (mii tone) 140
- minereu de plumb (mii tone) 10
- minereu de zinc (mii tone) 60
- sare marina conditionata (tone) 570
- petrol brut (mil.tone) 3,5
- electricite (mil.Kwh) 9.500
Produse miniere si energetice : (mii tone
superfosfat triplu 750
acid fosforic 1010
diamoniu fosfat 950
otel beton 150
ciment 5200
var 400
carburanti, din care:
benzina 450
motorina 500
petrol lampant 210
fuel-oil 620
gaz natural (mil.mc) 2000
Transporturile
Sectorul transporturi este asigurat de o retea rutiera de cca. 30.000 Km, din care cca. 500 km. autostrazi, 2400 km. de cale ferata, 8 porturi comerciale si 6 aeroporturi internationale.
Realizari in unitati conventionale:
Transport maritim
numar vase intrate anual in porturile tunisiene: cca. 5.000
traficul de marfuri:
import cca. 7.500 mii tone;
export cca. 8.000 mii tone;
Transport aerian
numar total inregistrati de pasageri: cca. 4 milioane anual;
numar total de avioane inregistrate anual : cca. 40.000
marfuri: cca. 30 mii tone anual;
Transport feroviar
marfuri : cca. 2 milioane tone/kilometri anual;
calatori : cca.100 milioane calatori/kilometri anual;
Transport rutier
marfuri : cca. 20 milioane tone anual;
calatori : cca. 475 milioane calatori/kilometri;
Turismul
Reprezinta pentru Tunisia una dintre ramurile cele mai active, cu pondere importanta in economia nationala. Tunisia dispune de o capacitate de cazare de cca. 250 mii paturi, 650 de hoteluri de 3,4 si 5 stele, capacitati asiguratorii fata de numarul anual de turisti - cca. 4,5 milioane persoane anual - cu un procent de acoperire de cca. 55 - 60 %.
Incasarile din turism se cifreaza anual la peste un miliard dolari, reprezentind cca. 12- 15 % din totalul incasarilor curente in devize.
Marea majoritate a turistilor ( cca. 60 % ) provin din tarile maghrebine, indeosebi din Libia, iar cca. 30 % din tarile vest europene, cu preponderenta din Germania, Franta, Italia, Spania si Anglia.
Produsul Intern Brut 40.827 milioane DT
Ponderea principalelor ramuri economice in structura PIB:
Mil. DT %
- Servicii: 15.587,6 42,7 %
- Industrie nemanufact. 5.021,8 13,7 %
- Agricultura, pescuit 4.489,2 12,3 %
- Ind. Manufacturiera 6.894,6 18,9 %
- Altele 4.529,2 12,4 %
PIB 36.522,6 100 %
impozite directe nete 4.304,3
Total PIB 40.826,9
18
Republica Algeriana Democratica si Populara (in araba: الجمهورية الجزائرية الديمقراطيةالشعبية, in franceza: Rpublique Algrienne Dmocratique et Populaire) este o tara din nordul Africii ce are ca vecini Marea Mediterana la nord, Tunisia la nord-est, Libia la est, Niger la sud-est, Mali si Mauritania la sud-vest si Maroc la vest precum si cativa kilometri din teritorile anexate din Sahara Occidentala. Denumirea Algeria (Araba al-jaza'ir لجزائر) este derivat de la capitala tarii, Alger, care insasi provine de la cuvantul arab care desemneaza insulele referindu-se la cele patru insule din apropierea coastei capitale exitente pana la unirea cu continentul in .
18.1 Politica
Seful statului este presedintele republicii care
este ales pentru un termen de cinci ani cu posibilitatea de prelungire pentru
inca un mandat.
Parlamentul algerian este bicamercal, format din camera inferioara, Adunarea Nationala a Poporului (APN), cu 280 de membri si camera superioara, Consiliul Natiunii cu 144 de membri. APN-ul se alege odata la cinci ani.
18.2 Economia
Sectorul hidrocarburilor este sufletul economiei, acesta
creeaza 60% din veniturile pentru buget, 30% din produsul intern brut
si peste 95% din veniturile din export.
Indicatorii financiar-economici ai Algeriei s-au imbunatatit la mijlocul anilor , in parte datorita politicii recormatoare a Fondului Monetar International. Finantele Algeriei in si au beneficiat de marirea preturilor petrolului si politica fiscala a Guvernului care a dus la marirea exportului si micsorarea datoriilor externe.
Guvernul a continuat eforturile de diversificare a economiei prin atragerea investitorilor atat interni cat si straini in afara sectorului energetic ceea ce a avut efect in scaderea ratei somajului si imbunatatirea standardelor de viata. In 2001, s-a semnat un Tratat de Asociere cu Uniunea Europeana care eventual va micsora tarifele si va spori schimbul de marfuri.
19 Maroc
Regatul Maroc
este o
Marocul are pretentii teritoriale asupra Saharei de Vest si a administrat cea mai mare parte a teritoriului acesteia inca din 1975. Statutul Saharei de Vest este disputat, asteptandu-se referendumul Natiunilor Unite.
19.1 Politica
Monarhie constitutionala - Parlament bicameral, Camera Consilierilor cu 270 de scaune, membrii fiind alesi indirect de catre consiliu local odata la 9 ani; Camera Deputatilor cu 325 de scaune, membrii fiind alesi odata la 5 ani.
19.2 Economia
Politica economica adoptata de catre guvernul marocan s-a axat pe concentrarea eforturilor poporului pentru realizarea cu precadere a acelor obiective menite sa afirme personalitatea nationala.
Industria Marocului este foarte dezvoltata, mai ales in urmatoarele domenii: industria zaharului, industria laptelui, a fainii, cea textila, de ciment, chimica, mecanica.
Tabel nr. 1
|
MINE |
|||
|
Productie (milioane de tone) | |||
|
Fosfati | |||
|
Plumb | |||
|
Zinc | |||
|
Bariu | |||
|
Cupru | |||
|
INDUSTRIE |
|||
|
Indicele productiei industriale | |||
|
(baze 100 : 1992) |
|||
|
Industrie de prelucrare | |||
|
Agro - alimentare | |||
|
Textile si pielarie | |||
|
Industria metalurgica, mecanica | |||
|
Electrice si electronice | |||
|
Alte industrii | |||
In acord cu " Centrul marocan de conjuctura " in 1998 GPD a avut o crestere cu 6,3% fata de 2% in 1997. Aceasta crestere este in special datorata cresterii cu 24% a valorii adaugate in agricultura. Valoarea adaugata a nonagriculturii a crescut deja cu 3,4% datorita constructiilor, energiei si unor transferuri in sectorul industrial. Conform CMC, cresterea activitatii in nonagricultura a dus la expansiunea investitiilor, a carui volum a crescut cu 14% in 1998 fata de 4,8% in ultimul an.
Privind schimbul strain, cresterea exporturilor (2,7%) a fost mai mica decat a importurilor (8,5%). Aceasta accelerare a importurilor privind principalele bunuri durabile, care sunt esentiale pentru reevaluarea investitiilor.
Angrenat in circuitul economic mondial, comertul exterior are un rol deosebit de important in economia tarii, prin volum si structura , prin influenta pe care o exercita asupra cresterii si diversificarii economiei nationale.
Masurile de stimulare a exporturilor, conjunctura
favorabila a minereurilor pe piata mondiala, in special la
fosfati si, totodata, cresterea deosebita a
importurilor de masini si utulaje, ca urmare a intensificarii
procesului de industrializare, au determinat cresterea continua a
volumului schimburilor comerciale si extinderea ariei geografice a
acestora.
Exportul marocan este dominat de materiile prime minerale si de catre unele produse agricole, cu predilectie citrice, legume si zarzavaturi. Marocul detine primul loc in exportul mondial de fosfati. Prin incasarile obtinute, Oficiul Marocan al Fosfatilor constituie una din cele mai importante surse de finantare a dezvoltarii economiei.
La importul marocan ponderile cele mai mari le detin masinile, utilajele si instalatiile industriale, produsele metalurgice, produse chimice.
Marocul importa, deasemenea, un numar important de autovehicule si subansamble necesare industriei de montaj, precum si aparate de radio si televiziune.
Pentru protajarea consumatorilor, guvernul marocan urmareste concretizarea unui complex de masuri care vizeaza franarea fenomenului de crestere a preturilor. Se are in vedere fixarea rationala si supla a preturilor, unificarea diverselor organisme, care au drept scop reglementarea si controlul preturilor, informarea perpetua a consumatorilor prin intermediul presei, radioului si televiziunii.
Succesele obtinute pe linia reactivizarii intregii economii au fost acompaniate de importante transformari pe plan social, care au vizat o mai buna repartitie a veniturilor pe cap de locuitor, cresterea nivelului de trai al populatiei, dezvoltarea invatamantului si a culturii.
Realizarile obtinute de poporul marocan in cele sase decenii care au trecut de la dobandirea independentei au dus aparitia pe harta economica a Marocului a numeroase si importante obiective economice in agricultura, industrie, transporturi si alte sectoare economice.
Concluzii zona mediteraneana
Uniunea Europeana este cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare din lume, principalul partener comercial al tarilor in curs de dezvoltare si un actor-cheie in cadrul dialogului politic. In 2005, UE s-a angajat sa-si dubleze, pana in 2010, nivelul actual de ajutor pentru dezvoltare[9].
In 2005, Comisia Europeana a acordat ajutor pentru dezvoltare in suma de 6,2 miliarde euro (fata de 5,7 miliarde euro, in 2004).
Pe langa obiectivele generale ale politicii de cooperare pentru dezvoltare (stabilite in articolul 177 al Tratatului CE), Comisia Europeana si-a stabilit, in cadrul Strategiei politice anuale 2005, obiective specifice vizand politica de cooperare pentru dezvoltare si ajutor extern, printre care se numara si initiativele urmatoare:
procesul de stabilizare si asociere cu tarile din Balcani;
urmarirea implementarii Politicii europene de vecinatate, in special prin intermediul "Planurilor de actiune";
crearea a "patru spatii comune" cu Rusia;
participarea la reconstructia Irakului;
reexaminarea si majorarea contributiei UE vizand obiectivele mileniului in vederea dezvoltarii;
acordarea de facilitati in vederea sustinerii pacii in Africa;
lansarea programului "Facilitati UE pentru apa".
Pentru realizarea obiectivelor prevazute in Strategia Anuala, Comisia Europeana a planificat incheierea si semnarea Acordului Cotonou revizuit, obiectiv care, alaturi de mentinerea pacii si "atingerea" MDG (Millennium Development Goals - obiectivele de dezvoltare ale mileniului) a facut ca Africa sa devina principala prioritate a UE, in anul 2005.
Principalele elemente ale politicii de cooperare pentru dezvoltare ale UE pentru anul 2005, au fost urmatoarele:
realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, cu accent pe: ajutor extern "mai mult si mai bun", cresterea coerentei in elaborarea politicii de cooperare pentru dezvoltare, eforturi suplimentare pentru sprijinirea Africii (in acest sens, UE s-a angajat atat financiar cat si politic, cu ocazia Reuniunii la nivel inalt a ONU, care s-a desfasurat in Septembrie 2005);
redactarea unei noi declaratii tripartite cu privire la politica de cooperare pentru dezvoltare, sens in care a fost elaborat, de catre Parlamentul European, Consiliul UE si Comisia Europeana documentul intitulat "Consensul European cu privire la dezvoltare" (document care a fost aprobat la data de 20.12.2005), completat de "Strategia UE pentru Africa" (adoptata, de asemenea, in decembrie 2005, si reprezinta o aplicare concreta a Consensului European cu privire la dezvoltare);
extinderea parteneriatelor UE, anul 2005 a fost important in ceea ce priveste relatiile UE cu tarile din Balcanii de Vest, Rusia, America Latina, tarile ACP (Africa, Caraibe si Pacific), precum si politica europeana de vecinatate;
extinderea dialogului politic in vederea majorarii asistentei si ajutorului extern;
mentinerea solicitarilor UE vizand furnizarea unei asistente mai rapide si mai eficiente.
Referitor la parteneriatele UE, acestea urmaresc, printre altele, 5 prioritati:
Cooperarea cu tarile din Balcanii de Vest.
UE considera ca aceste tari au realizat progrese importante in cursul anului 2005, context in care au fost deschise negocieri de aderare a Croatiei la UE, acordarea statutului de tara candidata Macedoniei, incheierea unui acord de stabilizare si asociere cu Albania, deschiderea negocierilor, in vederea incheierii unui acord de stabilizare si asociere, cu Serbia si Muntenegru (suspendate ulterior din motive politice) si cu Bosnia-Hertegovina, adoptarea unei decizii politice in ceea ce priveste statului Kosovo. Aceste tari vor continua sa beneficieze de suportul financiar al UE (prin programul CARDS) pana in 2007 cand vor fi introduse instrumentele de preaderare (cu exceptia Croatiei care beneficiaza deja de aceste fonduri);
Politica de vecinatate a UE
UE care urmareste crearea unei zone de prosperitate si stabilitate intre UE si vecinii sai. Pe aceasta baza au fost finalizate "Planurile de actiune" cu tarile vizate de politica de vecinatate a UE, in special in ceea ce priveste statutul economiei de piata, facilitati privind acordarea/obtinerea vizelor si dialogul cu Ucraina privind politica energetica, crearea unei misiuni de monitorizare a granitei Moldova-Ucraina, precum si extinderea dialogului politic cu o serie de tari mediteraneene. Noi "Planuri de actiune" au fost implementate cu Iordania, Israel, Autoritatea Palestiniana, Moldova si Ucraina, iar negocieri au fost lansate cu Georgia, Armenia si Azerbaidjan;
Crearea unor "Spatii Comune" cu Rusia
In mai 2005 fiind adoptata o "foaie de parcurs" (Road Map) vizand crearea a patru "spatii comune" cu Rusia: spatiu economic comun, spatiu comun al libertatii, securitatii si justitiei, spatiu comun al securitatii externe, spatiu comun al cercetarii, educatiei si culturii;
Parteneriatul cu tarile ACP
In anul 2005 Acordul Cotonou a fost revizuit. Acest acord constituie baza relatiilor dintre UE si tarile din Africa, Caraibe si Pacific, fiind cel mai vechi acord de parteneriat al UE. In implementarea acordului s-au facut progrese importante in ceea ce priveste cooperarea comerciala, dezvoltarea economica, integrarea economica regionala, inlaturarea barierelor in calea comertului si promovarea integrarii graduale a tarilor ACP in economia globala. Pentru o mai buna implementare a parteneriatului UE-ACP, a fost creat un nou Fond European de dezvoltare, care va furniza tarilor ACP un fond de dezvoltare in valoare de 22,682 miliarde euro, in perioada 2007-2013;
Parteneriatul cu America Latina.
Dialogul UE cu tarile din aceasta zona se axeaza pe integrare regionala, inegalitate sociala si excludere. Pentru imbunatatirea parteneriatului cu aceste tari, Comisia Europeana a adoptat comunicarea "Un parteneriat mai puternic intre UE si America Latina". De asemenea, au continuat negocierile in vederea incheierii unui acord de comert liber intre UE si Mercosur si au inceput pregatirile vizand incheierea unor acorduri cu America Centrala si Comunitatea Andina.
Asistenta Oficiala pentru Dezvoltare (ODA) acordata de UE tarilor cu venituri reduse (inclusiv tarilor cel mai putin dezvoltate) a crescut substantial in perioada 2000 (cand a insumat 1,5 miliarde euro) - 2005 (cand a insumat 3,2 miliarde euro). Procentual, ODA acordata de UE acestor tari a reprezentat 32% in 2000 si 45,8% in 2005 din totalul ajutorului extern acordat de UE.
Referitor la asistenta si ajutorul extern acordat de Uniunea Europeana, in 2005, Comisia Europeana a actionat in vederea cresterii eficientei programelor implementate, rezultatele aratand ca angajamentele UE au fost cu 16% mai mari in 2005 fata de 2004. De asemenea, angajamentele catre tarile ACP au crescut cu mai mult de 1 miliard euro. Totodata, angajamentele catre Asia au crescut cu aproape 50%, comparativ cu anul 2004. In total, ajutorul pentru dezvoltare a fost de 6,2 miliarde euro fata de 5,7 miliarde euro in 2004.
Principalele tari spre care s-a indreptat asistenta ODA au fost: tarile din Africa, Caraibe si Pacific, tarile din zona mediteraneana, tarile din Balcani si tari din Asia. Pe sectoare, ajutorul UE s-a adresat: infrastructurii sociale (educatie, sanatate, societatea civila), infrastructurii economice si serviciilor (transport, comunicatii, energie), productiei (industrie, agricultura, comert si turism), mediu inconjurator etc.
In cursul anului 2005 au fost elaborate noi programe privind ajutorul extern, care vor fi implementate in contextul Perspectivei Financiare 2007-201 De asemenea, Comisia Europeana, impreuna cu Statele Membre UE si alti donatori, a inceput elaborarea strategiilor care au in vedere programele de ajutor financiar pe diferite tari si regiuni. Acest proces va fi finalizat in anul 2006, astfel incat actiunile planificate sa fie implementate incepand cu ianuarie 2007.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2234
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
