Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE






ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Plan trilateral pentru rezolvarea problemei transnistrene

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E) SI E.C.U.
Austria
DESPRE NOI INSINE: TEORII SI CONVERGENTE IN DEZVOLTAREA ROMANIEI
Capitalism versus socialism
Politologie
Fondul International pentru Dezvoltare Agricola (International Fund for Agricultural Developement )
Ce se intele prin piata interna unica din perspectiva integrarii economice europene?
GEOPOLITICA MARII NEGRE
Istoricul Uniunii Europene - Ideea de uniune europeana
Organizatia Maritima Internationala (International Maritime Organization )

TERMENI importanti pentru acest document

:

Parteneriat regional

pentru o solutie bazata pe angajamentul mutual

PLAN TRILATERAL PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI TRANSNISTRENE

 

PROIECT

realizat de grupul de experti Moldova-Ucraina-Romania

cu sprijinul financiar al Programului Est-Est: Parteneriat dincolo de Hotare

al Fundatiei Soros-Moldova, al Fundatiei Renasterea din Ucraina

si al Fundatiei pentru o Societate Deschisa din Romania


Sprijinind vointa Ucrainei, Romaniei si Republicii Moldova (RM) de a sustine valorile libertatii si democratiei in zona dintre Marea Baltica si Marea Caspica;

Tinand cont de faptul ca Uniunea Europeana si NATO sunt actori in aceasta regiune, iar optiunea statelor din zona – inclusiv Ucraina si Republica Moldova – este de a se apropia de spatiul comun european si euroatlantic;

Accentuand importanta problemei transnistrene pentru consolidarea spatiului mentionat mai sus, precum si pentru securitatea regionala si stabilitate;

Regretand profund faptul ca toate incercarile anteriore de rezolvare a conflictului au esuat;

Reamintind obligatiile asumate de catre Rusia in cadrul summitului OSCE de la Istanbul, ca o preconditie a ratificarii tratatului pentru Fortele Armate Conventionale in Europa;

Admitand faptul ca Ucraina, Romania si Republica Moldova se confrunta cu aceleasi amenintari si riscuri generate de problema transnistreana si, prin urmare, au un interes comun in promovarea si aplicarea unei solutii comune la aceasta problema;

Accentuand faptul ca toate cele trei state ar trebui sa adopte un pachet comun de obligatii asumate pentru promovarea unei astfel de solutii;

Accentuand faptul ca toate instrumentele de care dispun cei trei actori regionali – organisme de stat si societatea civila – ar trebui sa se reuneasca, cu generozitate, si cu alte instrumente ce aduc o valoarea adaugata, oferite de alte state, in scopul de a adopta o solutie corecta, adecvata si adaptata problemei transnistrene;

Invitand toate organizatiile internationale sa se implice mai mult in acest proces, in domeniile in care pot contribui cu o valoare suplimentara;

Promovand impreuna acest proiect comun, prin toate mijloacele, la nivelul institutiilor internationale, mai ales in cadrul NATO si UE, dar si in raport cu SUA si Rusia;

Fiind convinsi de faptul ca solutia oferita de eforturile regionale trilaterale ar trebui sa obtina sprijinul si implicarea UE, NATO, SUA si Rusia;

Admitand faptul ca fundatia solutiei consta in democratizarea avansata si profunda a intregii Republici Moldova, in contextul in care pentru o integrare completa si cu succes a regiunii estice este necesara existenta in intreaga Republica Moldova a unei democratii functionale, in totala conformitate cu criteriile europene;

Tinand cont de evolutiile si schimbarile politice internationale si regionale recente, ca oportunitate de rezolvare a acestei crize;

Grupul de experti privind planul trilateral pentru rezolvarea problemei transnistrene PREZINTA guvernelor nationale, organizatiilor internationale, ONG-urilor nationale si internationale si comunitatii de experti Proiectul si Recomandarile de mai jos:

C U P R I N S

I. Conflictul transnistrean: elementele principale. 5

II. Contextul modificat al conflictului transnistrean. 8

II.1. Geopolitic. 8

II.2. Regional 9

II.3. National 10

II.4.  Local 11

III. Stadiul actual al relatiilor Chisinau–Tiraspol 12

IV. Definirea unei solutii pentru problema transnistreana. 13

IV.1.  Principalele conditii pentru solutionarea conflictului: 13

IV. 2.  Principii de baza. 14

IV. 3. Demilitarizare. 15

IV. 4. Stadii succesive ale democratizarii si reintegrarii regiunii transnistrene. 18

IV. 5. Cerinte pentru un climat democratic minimal 20

V. Probleme specifice care trebuie abordate. 23

V.1. Actiuni din partea Republicii Moldova. 23

V.2. Necesitatea modificarii sistemului electoral din RM in vederea reunificarii statale. 24

V.3. Problema dublei cetatenii 25

VI. Rolul Rusiei in efortul comun. 26

VII. Valoarea adaugata prin introducerea standardelor europene. 27

RECOMANDARI. 28


I. Conflictul transnistrean: elementele principale

Inainte de destramarea URSS, Moscova a facut multe incercari pentru a preveni aceasta evolutie. Printre instrumentele utilizate s-au numarat: crearea si intetirea conflictelor dintre populatia majoritara din republicile sovietice de atunci, care isi doreau independenta de stat, si grupurile minoritare care traiau compact in anumite zone; sustinerea directa a separatismelor teritoriale pe baza bine-cunoscutei tactici imperiale „divide et impera”. Patru dintre aceste conflicte in Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul de Munte si majoritatea raioanelor estice ale Republicii Moldova) au ramas nesolutionate pana in ziua de azi, fiind denumite „conflicte inghetate”. Unul dintre acestea (desi diferit de celelalte trei din mai multe puncte de vedere) – cel de pe teritoriul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti – s-a dezvoltat in regiunea cea mai predispusa spre separatism, cunoscuta astazi sub numele de Transnistria. In timpul turbulentelor provocate de epoca perestroikai, aceasta regiune, detinand un important complex militar-industrial, a fost printre primele care a servit drept zona de incercare pentru construirea unui conflict local, de tip separatist, cu scopul de a impiedica realizarea independentei totale a Republicii Moldova fata de URSS si caderea generala a Imperiului Sovietic.  Prezenta Armatei a 14-a ruse, a arsenalului si armamentului, transferate in urma retragerii trupelor sovietice din  Germania si Cehoslovacia in Transnistria, a constituit un motiv si un pretext suplimentare pentru ca Rusia sa pastreze regiunea sub controlul sau.

Ca urmare a acestor evolutii, populatia din raioanele de rasarit ale Republicii Moldova a trecut de la un regim totalitarist la altul – unul separatist si represiv. Conflictul armat din primavara-vara anului 1992, desi scurt, a fost sangeros si a lasat urme adanci asupra populatiei din regiune.

Zona separatista Transnistria reprezinta o fasie ingusta de pamant in regiunea cea mai estica a Republicii Moldova si detine un segment semnificativ (452 km din 1222 km) din granita Republicii Moldova cu Ucraina. Aceasta zona industrializata, cu un complex militar-industrial sovietic, este populata de aceleasi grupuri etnice care populeaza restul Moldovei, desi numarul total al rusilor si ucrainenilor depaseste astazi numarul moldovenilor/romanilor.  O astfel de situatie a aparut in secolele 19 si 20, ca rezultat al schimbarii controlului asupra regiunii intre Rusia (in perioada sovietica – URSS) si Romania, dar si datorita politicii sovietice de implantare a populatiei din alte regiuni ale URSS in Republica Moldova, ca forta de munca pentru uzinele militare si pentru alte ramuri ale industriei.

Primele semne ale conflictului au aparut in timpul stadiului final al perestroikai sovietice care a precedat colapsul URSS. Propaganda a alimentat temerile localnicilor rusi si ucraineni, dar si a  „moldovenilor sovietizati” precum ca, in cazul declararii independentei Republicii Moldova prin separarea ei de URSS, a doua zi s-ar fi produs unirea cu “tara-mama” Romania  – care imprima limba, traditiile istorice si culturale ale majoritatii locuitorilor Republicii Moldova.

Ca urmare, la 2 septembrie 1990, aceasta zona estica s-a autoproclamat „Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Nistreana in componenta URSS“, la scurt timp dupa proclamarea suveranitatii de stat de catre Republica Moldova, in iunie 1990. „Sovietul Suprem” Transnitrean si-a declarat independenta fata de Republica Moldova, a adoptat o “constitutie” separata, si-a ales un “presedinte” si a organizat un “referendum” pentru independenta. Un numar de ciocniri de proportii neinsemnate au avut loc la finele anului 1991 si inceputul lui 1992, culminand cu un conflict armat scurt, dar violent, in orasul Bender in iunie 1992. Interventia Armatei a 14-a, insotite de mercenari si kazaci din Rusia, a contribzuit decisiv la distrugerea fragilelor structuri de stat ale Republicii Moldova in centrele industriale din Transnistria, asigurand si protejand tendintele separatiste ale Transnistriei.

Trebuie mentionat faptul ca, initial, s-a incercat inabusirea conflictului armat prin intermediul Comunitatii Statelor Independente (CSI), dar si prin interventia celor mai interesate state, respectiv a Rusiei si a vecinilor Republicii Moldova – Ucraina si Romania, in cadrul unui mecanism cvadripartit de solutionare a conflictului. In cadrul intalnirii de la Kiev din martie 1992, statele CSI au adoptat a Declaratie prin care integritatea teritoriala a Republicii Moldova reprezinta elementul esential pentru stabilitatea din intreaga regiune. Solutiile propuse urmareau angajarea la nivel international si intalniri intre experti si specialisti din Republica Moldova, Rusia, Ucraina si Romania.

Pasul decisiv catre incetarea ciocnirilor armate l-a constituit semnarea intelegerii dintre Republica Moldova si Federatia Rusa dupa desfasurarea summitului de la Moscova din 21 iulie 1992. Prin intermediul acestui acord s-au formulat conditiile stoparii conflictului armat din regiunea separatista a Republicii Moldova, fiind propuse anumite mecanisme de control, inclusiv crearea unei Comisii Unificate de Control (CUC) si a unei Zone de Securitate (ZS) de-a lungul raului Nistru. Acordul prevedea ca implementarea acestuia sa fie asigurata prin intermediul unor contingente militare care sa reprezinte Federatia Rusa si “cele doua parti implicate direct in  conflict” – adica autoritatile legitime ale Republicii Moldova si fortele paramilitare nistrene, create si inzestrate cu armament si munitii prin suportul direct al Kremlinului. Initial, fortele de mentinere a pacii au fost constituite in special din trupe rusesti (cinci batalioane) cu un numar limitat de forte militare legitime ale Republicii Moldova (trei batalioane) si forte paramilitare nistrene (doua batalioane) care operau in puncte cheie in trei sectoare ale ZS. A fost, de asemenea, lansata o misiune de observator militari, in 1992, din care faceau parte cate 10 observatori din Rusia, Republica Moldova si regiunea separatista. In 1998 au fost adaugati alti 10 observatori din Ucraina.

De mentionat ca acest acord a fost contestat, deoarece el nu respecta standardele ONU si OSCE, nu mentiona si nu recunostea o forta multinationala reala de interpunere intre “parti”, plasand autoritatile legitime ale Republicii Moldova intr-o pozitie nefavorabila in raport cu partea separatista. Mai mult ca atat, acordurile recunosteau existenta unor trupe paramilitare separatiste si, implicit, induceau posibilitatea revendicarii unui tip de legitimitate pentru acestea.

Pe 4 februarie 1993, a fost infiintata Misiunea OSCE in Moldova, cu sediu la Chisinau si, din 1995 – si la Tiraspol – capitala neoficiala a “Republicii Moldovene Nistrene” autopeoclamate (RMN). Incepand cu acel moment, OSCE a functionat ca singura organizatie internationala implicata direct in procesul de solutionare a conflictului. Prin urmare, “mediatorii externi ai conflictului” sunt astazi Rusia (din 1992), OSCE (din 1993) si Ucraina (din 1997). Atat Republica Moldova, cat si autoproclamata “RMN” sunt implicate in procesul de negocieri ca “parti ale conflictului”, fiind considerate, in mod abuziv, cu statut si drepturi egale.

Cei mai importanti pasi in solutionarea conflictului sunt considerati urmatorii:

Semnarea la Moscova, la 8 mai 1997, a Memorandumului cu privire la bazele normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria”. Conceptul unui „stat comun” a fost introdus atunci pentru prima data de catre Ministrul rus de externe Yevgenii Primakov. Dat fiind sensul destul de echivoc al acestui termen, negocierile ulterioare au fost blocate (din cauza incercarilor de a defini sensul conceptului de “stat comun”, Ca urmare, nu s-a ajuns nici macar la discutarea chestiunii impartirii competentelor intre autoritatile centrale ale Republicii Moldova si cele ale RMN. Piedicile continue din partea autoritatilor separatiste au facut ca Chisinaul oficial sa se retraga din negocieri in perioada septembrie 2001 - mai 2002.

In iunie 2002, s-a incercat o noua abordare a rezolvarii conflictului, prin intermediul “Documentului de la Kiev”, iar sub presiunea celor trei mediatori, Republica Moldova a reintrat in negocieri. Documentul propunea o structura federala ca baza a relatiilor Chisinau – Tiraspol. Acesta prevedea competente comune si impartite intre “cele doua parti”, noi institutii federale si un sistem de garantii internationale. Pozitiile incompatibile ale celor “doua parti” au facut imposibil orice progres serios (timp de peste sase luni, numai patru din cele 42 de articole ale eventualei Constitutii comune au fost discutate).

In 2003, un sir de factori la nivel international, european si regional au alimentat speranta in progresarea procesului de solutionare a problemei transnistrean. Acesti factori includeau: o atentie internationala sporita acordata acestei probleme, implicarea UE (legata poate de aparitia Strategiei de Securitate si a primelor misiuni civile/militare in Bosnia-Hertegovina, Macedonia si Congo); activitatea sporita a OSCE si progresul realizat prin retragerea primei parti a contingentelor rusesti, a echipamentelor si armelor din raioanele de rasarit ale Republicii Moldova. Luati impreuna, acesti factori au avut un efect de stimulent si asupra discutiilor dintre Chisinau si Tiraspol. A urmat lansarea catorva initiative de compromis ale Presedintelui Voronin (dar percepute ca renuntari inacceptabile de catre autoritatile separatiste, de catre opozitia politica si societatea civila a RM, adancind, prin urmare, criza interna si neintelegerile din cadrul societatii).

Pe 16 noiembrie 2003, tendintele pozitive expuse mai sus au fost stopate prin aparitia documentului numit “Memorandum Kozak” (numele intreg al documentului este “Memorandum asupra Principiilor de baza ale Structurilor statului unificat”). Potrivit opiniei expertilor internationali, “Memorandumul Kozak”  “ prezinta atatea probleme incat ne intrebam daca Kremlinul se asteapta chiar sa reuseasca implementarea lui”. (Dov Lynch, 2004). Comunitatea internationala, inclusiv OSCE si Consiliul Europei, si-a exprimat profunda dezaprobare fata de acest document si aceasta initiativa care nu au fost discutate cu nici o alta parte (cu exceptia RM). Proteste puternice din partea opozitiei politice si a societatii civile ale RM, impreuna cu o reactie negativa a organismelor internationale relevante, l-au fortat pe Presedintele Voronin sa isi retraga sprijinul pentru acest proiect, ducand la o consolidare fara precedent a autoritatilor centrale de la Chisinau si a societatii care, pentru prima data in zece ani, s-au unit impotriva propunerii oficialitatilor rusesti.

Evenimentele turbulente de la finele anului 2004 – inceputul lui 2005, legate in principal de alegerile din Ucraina, Romania si RM, au schimbat contextul regional al problemei nistrene si au creat noi ferestre de oportunitate pentru o eventuala solutionare a sa. Propunerile Ucrainei, prezentate initial in cadrul summitului GUAM de la Chisinau din 22 aprilie si dezvoltate ulterior in asa-numitul “Plan Yushchenko” din mai 2005, desi criticate si amendate din cauza unor deficiente evidente si puncte dubioase, au fost acceptate drept cadru pentru dezvoltarea unei noi abordari a solutionarii conflictului, pe baza ideii democratizarii raioanelor de rasarit ale RM, fapt ce ar fi creat conditiile necesare pentru reintegrarea lor ulterioara in RM.

In perioada iunie–iulie 2005, propunerile Ucrainei au fost dezvoltate si completate cu un numar de acte si documente legale importante, adoptate de Parlamentul si guvernul de la Chisinau. Concentrandu-se asupra proceselor de democratizare si demilitarizare, aceste documente ofera argumente puternice in sustinerea ideii ca o democratizare avansata si profunda sa preceada primele alegeri locale, care sa fie pregatite sub egida internationala (OSCE). Numai in acest caz, alegerile ar fi recunoscute la nivel international, aducand pentru prima oara la putere autoritati locale legitime care sa-i reprezinte pe locuitorii regiunii din est, in viitoarele negocieri cu privire la probleme de statut, divizarea competentelor etc.

Impartasind ideea generala si spiritul unei astfel de abordari, grupul trilateral de experti a tinut cont de acest lucru si de un sir de alte initiative, pentru adoptarea Proiectului si Recomandarilor.

II. Contextul modificat al conflictului transnistrean

Schimbarile si evolutiile politice recente necesita o noua viziune si abordare a acestui conflict inghetat, inlocuindu-le pe cele vechi, care s-au dovedit ineficiente. In cautarea solutiei (solutiilor) propuse pentru problema nistreana, grupul trilateral de experti considera ca aceste schimbari au avut loc la patru niveluri: geopolic, regional, national si local. Cele mai importante pentru solutionarea problemei nistrene sunt urmatoarele:

II.1. Geopolitic

Recenta extindere NATO si a UE a schimbat harta geopolitica a Europei si a adus problema nistreana – cu actualele si potentialele amenintari la adresa securitatii asociate – mai aproape de granitele statelor membre. Acest lucru a dus la cresterea interesului fata de problema nistreana a institutiilor internationale relevante, dar si al unor actori importanti precum SUA si Rusia.

In cadrul procesului de negociere, statutul oferit autoritatilor transnistrene ca una din “partile conflictului” – punandu-le deci pe acelasi plan cu autoritatile legitime ale RM – le-a incurajat sa adopte politici care au dus in mod repetat la blocaje. Abia la sfarsitul anului 2002, Consiliul UE a inceput sa raspunda, mai intai prin emiterea unei declaratii prin care se identifica obstructionismul transnistrean ca fiind principala problema in solutionarea cauzei, iar in februarie 2003 prin emiterea unui mesaj si mai puternic, considerand „ obstructionismul manifestat de liderii din regiune si refuzul lor de a schimba status quo-ul ca fiind de neacceptat. Ca urmare, la 27 februarie 2003 Consiliul UE a aplicat sanctiuni impotriva liderilor transnistreni prin care li s-a interzis sa calatoreasca in statele Uniunii, actiune coordonata impreuna cu SUA. Sanctiunile comune UE – SUA s-au prelungit de doua ori – in 2004 si 2005. Desi efectul practic al acestor masuri asupra problemei transnistrene nu este inca palpabil in mod direct, potentialul si semnificatia lor pot avea o valoare importanta, iar extinderea interdictiei de calatorie si pe teritoriul altor state, nemembre UE, ar putea fi considerata o masura aditionala utila pentru evolutia procesului de negociere si solutionare a conflictului.

Implicarea mai ampla si mai profunda in aceste procese a actorilor internationali puternici, care sa urmareasca obtinerea unei solutii pasnice, juste, durabile si eficiente pentru problema nistreana, ar putea fi foarte benefica pentru rezultatele finale ale procesului. Primii pasi incurajatori care s-au facut pana acum includ acordurile UE si SUA de a se implica in negocieri (desi doar cu statut de observatori) si Misiunea de Asistenta la Granita stabilita de UE, care a devenit operationala incepand cu 1 decembrie 2005.

In acelasi timp, unele evolutii legate de eternul conflict intre principiul inviolabilitatii granitelor suverane ale statului si cel al dreptului la autodeterminare ar putea avea un efect negativ asupra gasirii unei solutii durabile a chestiunii nistrene. Negocierile ONU inca in desfasurare  asupra statutului Kosovo sunt deja folosite in mod speculativ de enclavele separatiste nerecunoscute si de pseudo-state, ca un semnal pentru a-si intensifica eforturile de obtinere a recunoasterii internationale a independentei lor. Aceasta solutie este deseori privita ca o potentiala amenintare a pacii si stabilitatii fragile din Balcani, atragand, in acelasi timp, atentia asupra conflictelor inghetate din spatiul postsovietic.

In acest context este important sa intelegem diferenta majora dintre conflictul transnistrean si toate celelalte conflicte din Balcani si din alte teritorii din spatiul fostelor republici sovietice. Diferenta consta in lipsa unui subiect ce urmareste autodeterminarea in Transnistria – fie o entitate etnoculturala separata (cum este cazul Abhaziei de exemplu), fie un grup minoritar monoetnic, care populeaza in mod compact o anumita regiune si respinge orice optiune de coexistenta cu populatia majoritara a unui stat legitim (cazul Kosovo, Karabahul de Munte). In cazul autoproclamatei RMN, principalele grupuri etnice din regiunea estica transnistreana a RM nu difera de cele de pe malul drept al Nistrului si nu se confrunta cu acestea pe linie etnica sau religioasa. Prin urmare, o solutie pasnica a conflictului transnistrean apare ca fiind in principal legata de necesitatea demontarii piedicilor existente in calea reintregirii statului, ceea ce necesita vointa politica si dedicatia tuturor actorilor implicati in procesul de solutionare, dar mai ales ale celor mai influente puteri internationale.

II.2. Regional

La nivel regional, situatia s-a schimbat in favoarea crearii unui spatiu politic mai omogen, format din state care au imbratisat valori europene si euroatlantice comune si care se indreapta – desi cu viteza diferita – intr-o directie comuna, adica spre aderarea la UE si NATO.

Aceste schimbari s-au accelerat in perioada 2004–2005, dupa ultima runda de alegeri din Ucraina, Romania si Moldova. In toate aceste state, alegerile au demonstrat ca oamenii doresc mai multa libertate si democratie, confirmand deci optiunea lor europeana.

Unul dintre efectele acestor evenimente a fost ameliorarea semnificativa a relatiilor bilaterale si trilaterale dintre Ucraina, Republica Moldova si Romania. Desi nu toate tensiunile si divergentele anterior acumulate au fost inlaturate sau solutionate, ramanand inca un numar mare de chestiuni nerezolvate, este evidenta imbunatatirea semnificativa a atmosferei din regiune. Tendinta de a cauta solutii comune si un consens intre actorii din       regiune constituie o speranta in posibilitatea rezolvarii problemei transnistrene prin crearea unei viziuni comune a Republicii Moldova si a statelor din imediata vecinatate si in punerea in aplicare a unor eforturi comune de solutionare a acestui “conflict inghetat”. Cei trei actori regionali ar trebui sa ajunga la un acord in privinta elaborarii unei solutii comune bazate pe angajamentul partilor, care ar fi mai usor de promovat si care ar avea mai multe sanse de a castiga sprijinul comunitatii internationale.

O atentie sporita si intentia de a acorda sprijin in aceste incercari au fost deja exprimate de statele Baltice si de un numar de alte state ale Europei Centrale – noi membri ai UE si NATO, fapt ce sporeste probabilitatea unui succes.

                                                                                                  

II.3. National

Complexitatea problemei transnistrene nu ofera nici unuia dintre actorii din regiune toate instrumentele necesare pentru solutionarea ei. Prin urmare, este nevoie de o cooperare trilaterala, pe baza unei solutii comune bazate pe angajamente asumate, astfel incat fiecare dintre cele trei state vecine sa isi asume partea sa de obligatii, prin exercitarea unei vointe comune in solutionarea problemei.

Prin urmare, cele trei state vor depune toate eforturile necesare pentru a gasi si aplica o solutie comuna, in conformitate cu principiile impartasite si asumate. Fiecare parte isi asuma, la nivel national, obligatiile de promovare a acestei solutii, prin propriile sale oportunitati si pe baza propriilor politici, precum si prin consultarea celorlalti parteneri. Toti cei trei actori regionali isi asuma anumite obligatii care urmaresc promovarea schimbarilor ce duc la democratizarea raioanelor de rasarit ale RM si pregatesc reintegrarea statului.

 

O lista importanta (dar nu completa sau exhaustiva) de obligatii asumate la nivel national ar putea include:

Pentru Romania:

-        Intensificarea rolului de „avocat” in favoarea unei aderari a RM si a Ucrainei la UE si NATO

-        Interzicerea  relatiilor comerciale cu agenti economici din regiunea estica a RM care nu respecta legislatia nationala a Moldovei si regimul licentelor.

Pentru Ucraina:

-        Implementarea stricta si respectarea acordurilor bilaterale interguvernamentale si a protocoalelor cu privire la regimul vamal si relatiile economice cu intreprinderile din regiunea estica a RM.

-        Continuarea si intensificarea eforturilor de stopare a contrabandei, a traficului si a altor activitati ilegale la frontiera Ucraina/RM, mai ales pe segmentul transnistrean, precum si a coruptiei din regiune.

-        Aplicarea influentei asupra anumitor agenti economici care opereaza in regiunea de rasarit a Republicii Moldova (mai ales asupra celor cu investitori ucraineni) pentru a-i determina sa isi obtina licentele necesare si sa respecte legislatia Republicii Moldova in privinta taxelor si activitatilor economice.

Pentru Republica Moldova:

-        Sa asigure asistenta practica si sa foloseasca cadrul existent pentru a facilita obtinerea de catre intreprinderile din regiunea estica a licentelor legale pentru activitatile lor.

-        Sa aplice prevederile referitoare la controlul vamal si prevederile fiscale.

-        Sa adopte reforme administrative, economice si politice, in conformitate cu standardele europene.

II.4.  Local

Pe toata perioada separatismului transnistrean si a procesului ineficient de solutionare a conflictului, autoritatile nelegitime din regiune au facut tot posibilul pentru a-si consolida controlul asupra populatiei si a dobandi atributele de stat. Prin urmare, regiunea separatista are astazi presedinte, parlament, sistem juridic, organisme de securitate, politie, moneda, timbre postale, steag, imn etc. In aceasta regiune s-a dezvoltat de asemenea un sistem educational de sine statator bazat pe o combinatie dintre cel sovietic (cu cartile si manualele sale) si unele inovatii de tipul: „Istoria Transnistriei”, „Literatura Transnistriei”. Caracterizand situatia din regiune, raportul intocmit de Centrul pentru Independenta Judecatorilor si Curtilor din cadrul Comisiei Internationale a Juristilor, in urma misiunii sale din februarie 2004, a concluzionat: „Regiunea Transnistria se afla inca in perioada sovietica”.

Oricum, anumite evenimente recente din zona au demonstrat ca tendintele nu ar fi atat de ireversibile precum par. Acestea includ incercari de reducere drastica a competentelor “prezidentiale”, aparitia unei opozitii politice impotriva regimului represiv, aparitia unei forme de opozitie a media de sine statatoare si a unor structuri deocamdata palide ale unei societati civile nou-nascute. Acceptarea unei implicari mai mari a UE si SUA in procesul de negociere – la care nici nu ne puteam gandi la inceputul secolului – constituie, de asemenea, o posibilitate pentru unele schimbari pozitive.

Aceste evolutii pozitive se combina insa cu tendinte opuse, periculoase de aplicare a unor noi instrumente, precum unele ONG-uri, care sunt mai degraba agresive si extremiste, si asociatiile publice create artificial de catre structurile de securitate menite sa vorbeasca in numele “poporului transnistrean” si al „societatii civile”.

Situatia de dupa ultimele alegeri nelegitime din regiune, care au avut loc la 11 decembrie 2005, nu poate fi nici ea considerata foarte clara. Ca rezultat al acestor alegeri, un clan mai pragmatic si poate mai flexibil, denumit miscarea “Obnovleniye” (reprezentand in mare parte mari companii din regiune), a castigat 23 din 43 mandate de deputat, iar liderul acestuia Yevgenii Shevchuk l-a inlocuit pe cel anterior, Grigori Maracuta. De o mare importanta pentru evolutiile din Transnistria ar fi putut fi si Declaratia comuna a prim-ministrilor Republicii Moldova si a Ucrainei, semnata la 30 decembrie (care trebuia sa intre in vigoare la 25 ianuarie) si care stipula ca toate transporturile de marfuri care ies din si intra in Transnistria pot tranzita teritoriul ucrainean numai prin indeplinirea formalitatilor vamale oficiale ale Republicii Moldova. Prin urmare, daca o astfel de reglementare s-ar aplica cu strictete, iar Misiunea de Asistenta UE la granita ar functiona in mod efectiv, cele mai mari companii din Transnistria (in special firma “Scheriff”) vor fi impuse sa revina in spatiul legal al Republicii Moldova, suferind, in caz contrar, pierderi substantiale. Aceste noi circumstante, precum si cresterea nesigurantei de a opera intr-un pseudostat, nerecunoscut si nelegitim, ar putea sa-i determine pe politicienii locali sa adopte o pozitie mai flexibila, orientata spre compromis.

Intr-adevar, inainte de termenul limita din 25 ianuarie, 50 de companii transnistrene s-au inregistrat si au obtinut licente de la Camera de Comert a Moldovei, ceea ce le-a permis sa-si continue activitatile economice ca entitati legale si in conformitate cu legislatia Republicii Moldova. Dar, in mod neasteptat si in ciuda aprobarii acordului bilateral Ucraina–Moldova de catre reprezentantii UE si SUA, precum si de catre Seful Misiunii OSCE in Moldova, William Hill, chiar in ziua in care acest acord trebuia sa fie implementat, Ucraina l-a suspendat in mod unilateral, sustinand ca intrarea lui in vigoare ar trebui amanata. O astfel de manevra a compromis substantial imaginea Ucrainei de partener serios si previzibil, complicand in mod esential cea de-a treia runda de negocieri in formatul “5+2” (26, 27 ianuarie 2006) care au fost caracterizate ca fiind, practic, esuate.

Prin urmare, evenimentele recente ne impiedica sa fim foarte optimisti in privinta unei solutionari rapide si nedureroase a problemei transnistrene. In acelasi timp, noile eforturi concentrate si dedicate ale comunitatii internationale si ale actorilor regionali, mai ales printr-un sprijin „de jos”, ar putea intr-adevar deveni decisive in accelerarea procesului de reintegrare a Republicii Moldova.

III. Stadiul actual al relatiilor Chisinau–Tiraspol

Dupa caderea Uniunii Sovietice, Republica Moldova nu a reusit sa se unifice, sa devina un stat viabil si democrat, in perimetrul granitelor fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti, deoarece in perioada 1990-1992, organismele de stat fragile ale Republicii Moldova din regiunea de est au fost distruse prin mijloace violente.

Prin urmare, in regiunea estica prezenta Republicii Moldova ca stat este redusa la sase localitati situate in vecinatatea orasului Dubasari, sub jurisdictia autoritatilor constitutionale moldovenesti, opt scoli, inclusiv una la Tiraspol, ca parte a sistemului educational din Republica Moldova, mai multe institutii (politie, penitenciar) in orasul Bender si aproape 270.000 de oameni (dintr-un total de 550.000) care au optat in mod constient pentru cetatenia moldoveneasca, in ciuda politicii discriminatorii promovata de regimul separatist. In afara de aceasta, statul legitim mai este reprezentat in est prin entitati economice care, indiferent de politica promovata de regimul de la Tiraspol, au fost inregistrate la Chisinau, potrivit legislatiei Republicii Moldova.

Formele de prezenta a statului pe teritoriul aflat sub control separatist, asa cum sunt prezentate mai sus, nu pot influenta, cel putin la momentul actual, situatia politica din zona sau procesul de negociere, deoarece regimul de la Tiraspol foloseste mijloace represive, inerente unui regim totalitarist, cu scopul de a controla populatia.

Pentru Republica Moldova, importanta si gravitatea problemei transnistrene rezulta din urmatoarele:

-        in zona de rasarit a Republicii Moldova drepturile fundamentale ale omului, in special drepturile cetatenilor Republicii Moldova, sunt in mod sistematic incalcate, iar statul nu este in stare sa le garanteze;

-        in zona de rasarit a Republicii Moldova tinerele generatii cresc intr-un mediu stabilit si sustinut de regimul separatist ostil Republicii Moldova. Prin urmare, aceste generatii nu se identifica cu statul careia ii apartin, potrivit dreptului international si nu constientizeaza necesitatea reunificarii Republicii Moldova;

-        oamenii din zona controlata de regimul separatist nu au cunoscut democratia, deoarece au trecut direct de la controlul exercitat de regimul sovietic la controlul exercitat de un regim separatist sovin si antidemocratic. Prin urmare, pentru a putea pune in aplicare in mod constient instrumentele democratiei politice, majoritatea acestor cetateni vor avea nevoie de o perioada de adaptare la noile realitati ale democratiei, in cazul in care astfel de realitati se vor instala;

-        existenta unui conflict nesolutionat, impreuna cu prezenta ilegala a trupelor straine pe teritoriul sau, afecteaza in mod serios instalarea democratiei si ameninta existenta Republicii Moldova ca stat viabil;

-        prin coruptia si crima organizata pe care le poate provoca problema transnistreana in cadrul societatii moldovenesti, se aduce atingere grava dezvoltarii economico-sociale a Republicii Moldova si proiectelor sale de integrare europeana.

Tinand cont de faptul ca procesul de reintroducere a jurisdictiei statului Republica Moldova in raioanele din stanga Nistrului nu a avut inca loc, solutia pentru problema transnistreana ar trebui sa fie conceputa ca parte integranta a procesului de consolidare a unui stat viabil si democratic Republica Moldova, pe intregul sau teritoriu. Acest proces ar trebui sa fie sprijinit prin garantii internationale de securitate, printr-o cooperare stransa a Republicii Moldova cu NATO.

IV. Definirea unei solutii pentru problema transnistreana

IV.1.  Principalele conditii pentru solutionarea conflictului:

Luand in considerare cele de mai sus, solutia pentru problema transnistreana ar presupune urmatoarele procese paralele:

1.               Demilitarizarea Transnistriei prin:

1.1.          retragerea trupelor rusesti si a armamentului

1.2.          desfiintarea structurilor paramilitare ale “Republicii Moldovenesti Nistrene”,  incepand cu structurile represive (asa-numitul Minister al securitatii de stat), impreuna cu incadrarea cetatenilor Republicii Moldova care isi exercita serviciul in armata separatista si militie, in activitati de munca adecvate, intr-o societate reunificata, cu respectarea demnitatii si profesionalismului, daca nu fac obiectul unor actiuni sanctionate de legea penala.

  1. Obtinerea conditiilor preliminare pentru democratizarea regiunii estice prin:

 

2.1.          asigurarea respectarii drepturilor fundamentale ale omului;

2.2.          asigurarea eficientei instrumentelor democratiei politice, ca rezultat al extinderii suveranitatii Republicii Moldova in raioanele de est ale statului.

  1. Democratizarea Republicii Moldova reunificata prin

3.1.          consolidarea statului de drept, pe intreg teritoriul Republicii Moldova;

3.2.          asigurarea securitatii statului reunificat printr-o cooperare mai stransa cu NATO, in concordanta cu strategia emergenta de securitate europeana.

Pentru a atinge scopurile de mai sus, ar trebui luate urmatoarele masuri:

-        crearea cadrului legal necesar pentru democratizarea Transnistriei si a statului reunificat;

-        crearea cadrului necesar pentru asigurarea drepturilor omului, a drepturilor economico-sociale, legale si a garantiilor pentru locuitorii raioanelor de est;

-        crearea cadrului legal necesar perioadei de tranzitie, de la actualul status quo pana la solutionarea conflictului (organizarea de alegeri locale si generale in intreaga Republica Moldova, reintegrarea din punct de vedere legal, socioeconomic, informational, educational etc.);

-        asumarea de responsabilitati si actionarea sub competenta statului Republica Moldova, in procesul de reunificare a statului.

IV. 2.  Principii de baza

  1. Solutia in cazul problemei transnistrene trebuie sa fie justa, adica in concordanta cu normele de drept international si cu alte norme acceptate, cu principiile suveranitatii de stat si ale integritatii teritoriale ale Republicii Moldova. Trebuie de asemenea ca solutia sa fie durabila si eficienta, adica sa nu produca o reaparitie a conflictului in timp.
  2. Solutia nu trebuie sa slabeasca Republica Moldova, ca stat recunoscut in granitele sale, ci sa consolideze coeziunea acestui stat si abilitatea sa de a rezolva problemele principale ale societatii.
  3. Solutia trebuie sa sprijine autoritatile legale sa reinstaleze institutiile centrale administrative, la nivel local, in regiunea estica. RM trebuie sa-si exercite atributiile de administratie centrala in raioanele de est, restabilindu-si prin urmare integritatea teritoriala.
  4. Deoarece RM este un stat recunoscut si membru al comunitatii internationale democratice, cu optiunea clara de aderare la UE, amanarea si/sau o perioada prea lunga de implementare, precum si dificultatile in gasirea unei solutii la problema transnistreana n-ar trebui sa impiedice RM sa isi aleaga optiunile in mod liber cu privire la securitatea sa, in concordanta cu interesele cetatenilor sai, fara alte constrangeri exterioare.
  5. Solutia cu privire la forma dorita de administrare a autoritatii locale si regionale, principiul subsidiaritatii si forma de autonomie (locala sau regionala) trebuie sa tina cont de vointa locuitorilor raioanelor de est, exprimata in mod liber si calificat, in concordanta cu legea RM. Forma de autonomie ar trebui stabilita intr-un mod coerent, la nivelul intregii RM si prevazuta de lege, cu respectarea principiilor europene cu privire la autonomia locala. Acest lucru nu ar trebui sa aduca atingere coeziunii statului, existentei si functionarii organismelor centrale administrative de pe intreg teritoriul recunoscut international.
  6. Problema transnistreana trebuie rezolvata in cadrul strategiei europene de securitate pentru RM. Faptul ca RM isi extinde relatiile cu NATO si beneficiaza de mai mult sprijin in privinta reformelor si a unei viitoare aderari la alianta, ofera fundamentul pentru gasirea unei solutii stabile si permanente a problemelor de securitate ale RM.
  7. Solutia trebuie sa profite de documentele deja existente, mai ales de Planul Yushchenko, de Decizia Parlamentului moldovean din 10 iunie 2005 (Declaratia asupra Initiativei ucrainene cu privire la Solutionarea conflictului transnistrean, Criterii de democratizare a Zonei Transnistrene) si de Legea Republicii Moldova cu privire la Principiile de baza ale Statutului special al localitatilor din stanga Nistrului (Transnistria), # 173-XVI, 22 iulie 2005.
  8. Nici o solutie externa nu ar trebui impusa statului Republica Moldova, impotriva intereselor cetatenilor sai si prin incalcarea suveranitatii.

IV. 3. Demilitarizare

Imagine de ansamblu

In prezent, fortele militare de pe teritoriul estic al Moldovei includ trupe care fie ca sunt subordonate regimului “Republicii Moldovene Nistrene” – cum ar fi armata transnistreana, ministerul de interne transnistrean, ministerul securitatii de stat transnistrean, fie ca reprezinta Rusia – Grupul Operational al Fortelor Rusesti (GOFR), precum si unitati de kazaci si alte unitati.

Grupul Operational al Fortelor Rusesti, precum si echipamentul greu al Armatei a 14-a din Transnistria, sunt subiectele limitarilor stabilite de Forta Armata Conventionala potrivit Tratatului European (CFE). Procesul de retragere initiat in 1990 si ulterior in 1992, in cadrul CSCE din Stockholm, unde Rusia s-a obligat sa se retraga din Moldova, nu s-a finalizat inca. Aproximativ 1.400 de militari mai sunt prezenti pe teritoriu estic.

Aceasta situatie face procesul de rezolvare a problemei foarte complicat, implica Rusia pe deplin iar potrivit Opiniei nr. 193 (1996) a Consiliului European, pericliteaza obligatiile internationale pe care si le-a asumat Rusia.

In cadrul summitului de la Istanbul din noiembrie 1999, Rusia a acceptat termenele limita pentru retragerea sau distrugerea echipamentelor la care se refera CFE pana in 2001 si retragerea trupelor pana la sfarsitul lui 2002. OSCE (2002) a extins termenul limita pentru  retragerea trupelor si echipamentului, pana la sfarsitul anului 2003. Or, aceste termene nu au fost respectate. Mai mult ca atat, potrivit raportului Ambasadorului Hill catre Consiliul Permanent OSCE din 5 februarie, autoritatile transnistrene au evitat in numeroase randuri sa isi indeplineasca obligatiile cu privire la distrugerea munitiei din regiune.

Prin urmare, o chestiune majora, cea a statutului oficial al prezentei militare rusesti pe acest teritoriu, in special din perspectiva dreptului international, ramane deschisa. Tot deschisa ramane si chestiunea perspectivelor Tratatului CFE in regiune.

O alta forta prezenta pe teritoriul estic al RM este structura de “mentinere a pacii” stabilita prin acordul de incetare a focului din iulie 1992. Forta de mentinere a pacii se afla sub supravegherea Comisiei Unificate de Control care supervizeaza de asemenea si operatiile de securitate si administrare in Zona de Securitate. Exista mari dubii ca o “forta de mentinere a pacii” compusa din reprezentanti ai partilor implicate in conflict respecta principiile traditionale de mentinere a pacii, ceea ce face lucrurile si mai complicate. In cazul dat, locuitorii de pe ambele maluri, separati de Zona de Securitate, nu simt nici un fel de animozitate unii fata de ceilalti. Spre deosebire de cei din alte conflicte, in aparenta asemanatoare, acestia sunt unii si aceeasi oameni, nediferentiati etnic sau religios, si constituind aceleasi grupuri etnice care difera numai ca proportii. Prin urmare, nici o actiune violenta nu s-a produs de-a lungul intregii perioade de dupa incheierea acordului de incetare a focului din 1992, iar aceasta stare pasnica nu este meritul trupelor de mentinere a pacii sau al altor structuri militare/paramilitare. Dimpotriva, incidentele violente care s-au produs, si al caror numar a crescut in ultima vreme, sunt cauzate anume de personalul armat care apartine armatei transnistrene ilegale, militiei si serviciilor de securitate sau chiar, mai alarmant, sunt provocate de insesi “fortele de mentinere a pacii”.  In acelasi timp, nu a fost remarcata nici un fel de activitate partizana sau insurgenta din partea locuitorilor RM in general sau ai regiunii estice a RM in special.

Mai mult ca atat, Rusia si-a format “trupele de mentinere a pacii” din GOFR, stabilind astfel legatura absolut inoportuna in circumstantele date, dintre  trupele rusesti si “fortele de mentinere a pacii”.

Situatia se complica si mai mult din cauza structurilor paramilitare, care fie ca functioneaza sub umbrela regimului “Republicii Moldovenesti Nistrene”, fiind formate din ofiteri sau din personalul militar care au apartinut Armatei a 14-a si care au ramas in Transnistria dupa demobilizare, creandu-si propriile structuri militare armate private, aflandu-se intr-o posibila legatura cu trupele transnistrene din ministerul de interne local. Astfel de structuri, potrivit raportului din 1–4 martie 2004 al Adunarii Parlamentare a  Subcomitetului cu privire la Guvernarea Democratica, ar putea fi responsabile pentru traficul de arme mici si alte arme.

In acest context devine explicabil faptul ca demilitarizarea completa a acestei zone de conflict provocat artificial din considerente pur politice, ar putea contribui decisiv la aflarea unei solutii eficiente.

Totodata, am vrea sa accentuam faptul ca prin demilitarizare completa intelegem nu numai finalizarea retragerii trupelor si arsenalului rusesti, in conformitate cu obligatiile asumate in cadrul summitului OSCE de la Istanbul din 1999. Succesul demilitarizarii, ca parte dintr-un plan de incetare a conflictului transnistrean, depinde in mare masura de dizolvarea structurilor ilegale paramilitare mentionate mai sus, impreuna cu incorporarea lor graduala si integrarea in organismele respective ale Republicii Moldova. In acelasi timp, ar trebui acordate garantii ferme sociale si de securitate personalului si celor ce servesc structurile, prezenti in Transnistria in numar excesiv de mare, din cauza lipsei unor locuri de munca disponibile alternative.

Astfel de garantii au fost, de altfel, formulate in Decizia Parlamentului Republicii Moldova la 10 iunie 2005 (Declaratia asupra initiativei ucrainene cu privire la solutionarea conflictului transnistrean, Apel al Parlamentului Republicii Moldova cu privire la criteriile democratizarii zonei transnistrene a RM si Apel al Parlamentului Republicii Moldova cu privire la principiile si conditiile demilitarizarii zonei transnistrene a Republicii Moldova) si, ulterior, incluse in Legea cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stanga Nistrului (regiunii Transnistrene) adoptata in iulie 2005. In plus, o lista mai detaliata care cuprinde garantiile sociale ale populatiei din stanga Nistrului a fost elaborata in cadrul unei intruniri speciale a guvernului Republicii Moldova, cu participarea Presedintelui Voronin la 29 iulie 2005. Toate acestea ar trebui completate prin reformele din sectorul apararii si securitatii care urmaresc restructurarea si reorganizarea organismelor de aparare si securitate in structuri eficiente si democratice. Astfel de pasi ar trebui sa fie sustinuti de programe dedicate personalului pensionat si concediat. Obligatiile RM in acest sens ar trebui verificate si monitorizate de catre OSCE si/sau alte organisme si organizatii internationale.

Asadar, strategia pe termen mediu cu privire la demilitarizarea regiunii presupune finalizarea unei retrageri partiale si utilizarea partiala in situ a arsenalului rusesc ce ramane in zona Colbasna, precum si inlocuirea trupelor de “mentinere a pacii” preponderent ruse, printr-un contingent militar international limitat sustinut de misiuni civile. Urmatorul pas ar consta in schimbarea formatului combinat civil-militar al operatiunii de mentinere a pacii cu un format strict civil (luand ca precedent misiunile politiei UE in zone precum Bosnia-Hertegovina si Macedonia, dar si operatiunile civile UE in Georgia – misiune de intarire a statului de drept).

In contextul general de gasire a unei solutii pentru problema transnistreana elementul demilitarizarii, impreuna cu unele prevederi asa-numitului „plan Yushchenko si asigurarea reintegrarii RM printr-un proces de democratizare, ar contribui la securitatea si stabilitatea regionala.

Procesul demontarii sistemului militar transnistrean are urmatoarele dimensiuni:

-        retragerea trupelor rusesti (inclusiv a trupelor de „mentinere a pacii”) si a munitiei;

-        dizolvarea fortelor militare, paramilitare si a fortelor de securitate din regiunea din stanga Nistrului.

Retragerea trupelor rusesti si a munitiei implica retragerea unui numar de aproximativ 1.400 de militari si a unei cantitati de 20.000 tone de munitii. O astfel de masura se bucura de un larg sprijin in randul comunitatii internationale, reprezentand, alaturi de apreciatele acorduri dintre Rusia si Georgia, o preconditie pentru ratificarea Tratatului CFE adaptat. Un suport international financiar ar putea fi acordat intr-un final si in asemenea conditii. Liderii politici din Ucraina ar trebui sa garanteze procesul de tranzitare a trupelor si munitiilor rusesti prin teritoriul Ucrainei.

Demobilizarea implica dezvoltarea si implementarea unui program de reconversie profesionala care sa garanteze protectia sociala si legala a militarilor si sa ofere posibilitatea recalificarii profesionale si angajarea a aproximativ 2000–2500 de soldati din unitatile militare dizolvate.

Stabilirea controlului asupra armelor, echipamentelor si a altor bunuri militare presupune implementarea unor programe de asistenta internationala in scopul colectarii si neutralizarii armelor si munitiei, precum si in scopul transformarii patrimoniului militar in bunuri de folosinta civila.

Reiterand Apelul Parlamentului RM cu privire la principiile si conditiile demilitarizarii regiunii transnistrene, dorim sa accentuam importanta in special a urmatoarelor conditii considerate indispensabile pentru demilitarizarea regiunii transnistrene:

  1. Federatia Rusa va finaliza retragerea si lichidarea arsenalului sau militar, precum si retragerea trupelor sale militare din teritoriul RM, pana la sfarsitul anului 2005.
  2. Federatia Rusa si Republica Moldova vor admite ca unitatile militare din zona de securitate potrivit acordului din 21 iulie 1992, si-au atins scopul si trebuie reduse gradual si retrase complet din teritoriu pana pe 31 decembrie 2006. Simultan, in perioada mentionata, la cererea RM adresata OSCE, operatiile actuale de mentinere a pacii vor fi transformate gradual intr-un mecanism international de observatori militari si civili, cu mandat OSCE, in timp ce acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 va fi abrogat. Misiunea internationala de observatori militari si civili cu mandat OSCE va opera in RM pana la solutionarea totala politica a problemei transnistrene.
  3. RM se obliga sa propuna, in cadrul programului NATO PfP, si sa obtina prin intermediul Misiunii Internationale de Observatori Militari si Civili, dizolvarea formatiunilor militare din zona, lichidarea stocului de arme si echipamente militare, precum si reabilitarea si recalificarea profesionala a personalului care face parte din asa-numitele forte militare transnistrene.
  4. La randul sau, dupa indeplinirea in totalitate a obligatiilor de catre Federatia Rusa asumate in cadrul summitului de la Istanbul (1999), cu privire la retragerea neintarziata si transparenta a trupelor si armelor sale din teritoriul Republicii Moldova (inclusiv contingentul si armamentul, potrivit acordului moldo-rus din 21 iulie 1992), Parlamentul RM isi exprima intentia de a ratifica Tratatul adaptat asupra Fortelor Armate Conventionale in Europa, care reprezinta un element fundamental al securitatii europene.

Consideram ca abordarea propusa mai sus are anumite avantaje si este mai realista in comparatie cu planul recent prezentat de demilitarizare graduala a RM si a regiunii Transnistria, elaborat de catre Federatia Rusa impreuna cu OSCE. Orice incercare de implementare a acestuia ar instiga cu siguranta la proteste publice la scara larga si la conflicte civile in RM, subminand astfel stabilitatea sa interna, de curand obtinuta printr-un acord dificil dintre principalele forte politice, amenintand, prin urmare, progresul ulterior al Republicii Moldova in drumul sau spre integrarea europeana si euroatlantica. Abordarea propusa de grupul de lucru, dimpotriva, va duce la asigurarea comunitatii internationale impotriva pericolului prabusirii intregului regim de control al armelor conventional in Europa si va contribui la solutionarea problemei transnistrene.

IV. 4. Stadii succesive ale democratizarii si reintegrarii regiunii transnistrene

Desi in multe sfere ale vietii publice din RM nu au avut loc transformari democratice totale, regiunea nistreana se afla cu mult in urma in acest sens si necesita o serie de masuri speciale care sa-i pregateasca pe locuitorii sai in vederea desfasurarii de activitati democratice. Consideram ca:

-        Democratizarea nu inseamna numai libertatea votului, ci presupune un proces complex, pas cu pas, care ar dura cativa ani pentru a pregati populatia locala de primele alegeri locale libere si corecte, organizate potrivit standardelor internationale acceptate si conform legislatiei RM

-        Procesul de democratizare ar trebui sa intruneasca cateva criterii minime pentru a asigura alegerea calificata a cetatenilor RM care locuiesc in stanga Nistrului

-        Fundatia solutiei este totala democratizare a RM, ca un tot intreg, deoarece pentru  o completa integrare a raioanelor de est, este necesara o democratie functionala in intreaga RM, in conformitate cu criteriile europene

-        Numai locuitorii RM cu resedinta in regiunea estica pot vota in alegerile locale si numai cetatenii Moldovei pot fi alesi. Un astfel de proces nu poate fi initiat inainte de intoarcerea persoanelor intern stramutate care au fost obligate sa paraseasca zona din cauza conflictului violent si a persecutiilor din partea regimului separatist (persoane intern  stramutate si refugiati). RM va inlesni acordarea cetateniei, fara orice bariera tehnica sau financiara, potrivit legii in vigoare, tuturor fostilor locuitori ai regiunii pana la data de 27 august 1991.

-        Pentru ca cetatenii Republicii Moldova din regiunea estica sa-si formuleze si o optiune calificata pentru a-si decide destinul, este nevoie de “deschiderea Transnistriei”: asigurarea libertatii presei, liberul acces in partidele politice si ONG-urile inregistrate in conformitate cu legislatia RM, dezbateri libere si alternative politice.  Numai dupa implementarea criteriilor minime de baza ale democratiei, dupa prima runda de alegeri locale libere si corecte in regiunea transnistreana, organizate sub supraveghere internationala, urmatoarea runda de alegeri locale va putea avea loc pe intreg teritoriul RM, consolidand astfel comunitatile locale din intreg statul, ONG-urile si partidele politice. Pentru locuitorii regiunii transnistrene, participarea la rundele de alegeri locale, organizate la nivel national, va fi de mare importanta pentru asigurarea primelor reflexe democratice ale populatiei locale si pentru cresterea autoritatii si legitimitatii comunitatilor locale.

-        Dupa doua runde de alegeri libere si corecte, structurile locale administrative – functionand pe baza legislatiei Republicii Moldova – trebuie sa decida, dupa o perioada de discutii si dezbateri de optiuni, cu privire la alternativele viitorului lor si anume daca doresc o administratie locala puternica, sub directa subordonare a Chisinaului, sau prefera o forma regionala de administrare, avand capitala la Tiraspol. Referendumurile locale vor exprima vointa libera si calificata a populatiei, care va alege una din optiuni in fiecare comunitate locala. Rezultatul va fi stabilirea unei regiuni care va fi administrata potrivit modelului ales.

-        Dupa parcurgerea acestor pasi, se deschide drumul pentru alegeri regionale in regiunea definita, a carei populatie a optat in favoarea unui anumit statut sau forma de administrare intermediara, regionala. Liderii alesi, cetateni ai RM, pot negocia distribuirea finala a competentelor intre administratia centrala si cea regionala, potrivit planului Yushchenko si legislatiei RM referitor la Prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stanga Nistrului  si sa defineasca gradul de autonomie de care se va bucura regiunea stabilita.

-        Reinserarea autoritatilor centrale in regiunea transnistreana se va face in stransa cooperare cu autoritatile locale alese in mod democratic. Reprezentantii administratiei centrale din fosta regiune separatista vor fi instruiti prin programe UE pentru politie, prin agentii de aplicare a legii, administratie publica si judecatoreasca. Dupa terminarea unor astfel de cursuri, acesti reprezentanti vor fi reintegrati pas cu pas, potrivit procedurilor folosite, de exemplu, in Macedonia: zilnic, pentru cateva ore, impreuna cu reprezentantii misiunii de politie internationala si tinand cont de optiunile si preferintele autoritatilor locale. Implementarea unui program larg de Educatie Civica in raioanele de rasarit ale Republicii Moldova va fi de mare ajutor pentru consolidarea societatii per ansamblu.

-        Urmatorii pasi ar trebui sa urmareasca reintegrarea armatei si agentiilor de implementare a legii. Pregatirea pentru un astfel de pas important ar putea decurge cu asistenta misiunii UE in RM si in alte parti care vor sa contribuie in acest fel la reintegrarea RM. Va fi probabil nevoie de implementarea unor cursuri si a unor programe si masuri de consolidare a increderii. 

IV. 5. Cerinte pentru un climat democratic minimal

Criteriul de baza pentru un climat democratic minimal va permite cu siguranta desfasurarea unor alegeri libere si corecte. Exista un numar de preconditii ce trebuie indeplinite in raioanele de est:

Libertatea de asociere:

-        cadrul liberal pentru exprimarea libertatii de asociere, creare si conducere a unor asociatii publice, potrivit standardelor internationale de inregistrare si functionare;

-        dreptul de intrunire pasnica va fi recunoscut si nici o restrictie nu se aplica exercitarii acestui drept, decat daca aceasta este prevazuta de legislatia in  vigoare;

-        acces liber la alte forme de asociere, de exemplu, uniuni comerciale, ONG-uri, partide politice;

-        activitatile civice, inclusiv ONG-urile, vor fi desfasurate pe baza prevederilor interne si internationale.

Liberul acces la informatie:

-        libera exercitare a dreptului de a primi si oferi informatii de interes public;

-        libertatea de exprimare, inclusiv de cautare, primire si oferire a informatiilor si ideilor de orice gen, indiferent de frontiere, in forma orala, scrisa sau tiparita, in forma artistica sau prin alte mijloace;

-        interzicerea oricarei forme de cenzurare oficiala a mass-media, cu exceptia cazurilor expres recunoscute ca rasism, xenofobie sau instigare la violenta; orice propaganda de razboi se va interzice prin lege, precum si incitarea la ura nationala, rasiala, etnica sau religioasa, promovarea discriminarii sau violentei;

-        neamestec in comunicatiile libere pe cale electronica.

Libertatea constiintei, a practicarii religiei:

-        libertatea religiei, dreptul nerestrictionat de a participa la activitati religioase si de a-si exprima identitatile religioase;

-        acest drept include si libertatea de a pastra sau schimba religia sau credinta, la propria alegere si libertatea de manifestare a propriei credinte in practice specifice, in educare, fie individual, fie in comunitate cu altii, in public sau privat;

-        promovarea tolerantei interetnice si interconfesionale;

-        libertatea de manifestare a propriei religii si credinte, cu limitarile prevazute de legea interna (a RM) cu scopul protejarii sigurantei publice, ordinii, sanatatii sau moralei, precum si a drepturilor fundamentale si libertatilor celorlalti;

-        garantarea si protejarea drepturilor egale cu privire la activitatile religioase;

-        asigurarea inregistrarii organizatiilor religioase (bisericilor).

Libertati politice:

-        liberalizarea activitatilor politice, de exemplu, inregistrarea partidelor sau miscarilor politice, potrivit reglementarilor internationale recunoscute si legislatiei interne a RM;

-        interzicerea interventiei organismelor de securitate locale si de stat, in procesele electorale si politice;

-        acces liber si echitabil la mass-media pentru toate fortele politice garantat prin monitorizarea nationala si internationala a procesului;

-        minoritatile nationale/lingvistice ar trebui sa aiba un mecanism efectiv de reprezentare atat la nivel local cat si national;

-        cetatenii vor avea dreptul si oportunitatile de a participa la conducerea afacerilor publice, de a vota si de a fi alesi in alegeri democratice  recunoscute de legislatia interna (a RM), care se vor desfasura prin sufragiu egal, secret si care vor asigura tuturor cetatenilor protectie efectiva si egala impotriva oricarei forme de discriminare pe orice motiv: rasa, sex, limba, religie, preferinte politice, origine etnica sau sociala, statut, proprietate etc.

Libertatea mass-media:

-        deschiderea spatiului media pentru media electronica si tiparita;

-        adoptarea reglementarilor necesare pentru coordonarea sectorului audiovizual local/regional, inclusiv sistemul public local, in conformitate cu Conventia Europeana pentru Drepturile Omului;

-        acces liber si echitabil la media al ONG-urilor si al altor actori ai societatii civile;

-        adoptarea de legi adecvate care sa protejeze dreptul jurnalistilor de a nu divulga sursele lor de informare.

Administrare locala de sine statatoare:

-        imputernicirea administratiilor locale cu drepturi de autonomie locala, de exemplu, incorporarea Cartei europene de autoadministrare, inclusiv cu drepturi financiare, de autoadministrare si de proprietate;

-        garantarea autonomiei financiare si a neamestecului in treburile publice locale a altor organisme decat autoritatile alese la nivel local autoguvernamentale.

Legi antiextremiste:

-        interzicerea organizatiilor xenofobe, rasiste, extremiste sau separatiste, care sunt calificate astfel prin decizii judecatoresti, potrivit legislatiei nationale si conventiilor internationale;

-        monitorizarea promovarii urii si oricarei forme de propaganda in mass-media locala/regionala.

Libertatea de miscare a indivizilor:

-        libertatea de miscare a persoanelor si serviciilor pe intreg teritoriul Republicii Moldova, de exemplu, eliminarea obstacolelor artificiale care impiedica comunicarea dintre locuitorii de malurile stang si drept ale raului Nistru;

-        orice persoana care respecta legea si care sta permanent sau temporar pe teritoriul statului Republica Moldova va avea dreptul la libertatea de miscare si la libertatea de a-si alege locul de rezidenta;

-        eliminarea taxelor, a restrictiilor, a “listei negre” a persoanelor care nu pot intra pe teritoriul regiunii transnistrene.

Functionarea unei justitii libere:

-        consolidarea statutului justitiei si organizarea unui sistem judecatoresc independent in Moldova;

-        competenta extinsa a procurorului general va fi limitata si contrabalansata printr-un sistem judecatoresc independent;

-        orice amestec din partea serviciilor de securitate si/sau a administratiei in sistemul judecatoresc se va evita si monitoriza.

Protectia drepturilor omului si a minoritatilor:

-        egalitate deplina si efectiva a tuturor cetatenilor, indiferent de apartenenta nationala sau statutul social, in fata instantelor; oricine va avea dreptul la un proces echitabil si public, desfasurat de catre o instanta competenta, impartiala si independenta, in conformitate cu legislatia RM;

-        dreptul la libertate si siguranta individuala; nimeni nu va fi supus arestului sau detinerii arbitrare, iar cei arestati sau detinuti pentru infractiuni vor fi judecati de o instanta legal constituita si vor avea dreptul la un proces intr-un interval rezonabil de timp sau vor fi eliberati;

-        accesul total la reparatii efective, in cazul unor incalcari evidente ale drepturilor omului; aceste reparatii vor fi determinate si aplicate de catre o autoritate judiciara, administrativa sau legislativa;

-        promovarea importantei privind drepturile omului printre cei ce deservesc organismele de aplicare a legii, trebuie continuata, in cooperare cu ONG-urile specializate;

-        se interzice pedepsirea cu inchisoarea pe motivul exprimarii opiniilor politice; nimeni nu va fi supus la tortura sau la tratamente, pedepse crude, inumane sau degradante;

-        se asigura respectarea in totalitate a recomandarilor APCE si Comisiei de la Venetia asupra drepturilor minoritatilor nationale/etnice.

Realizarea solutiei propuse presupune unirea tuturor instrumentelor de care dispun cei trei actori regionali, atat la nivelul organismelor de stat, cat si la nivelul ONG-urilor. Daca este sprijinit de alte state si organizatii internationale, acest plan ar putea duce la succesul solutiei descrise si pe care o consideram justa si durabila, pentru chestiunea transnistreana.

Consideram, de asemenea, ca toti actorii internationali ar trebui sa-si uneasca eforturile pentru a promova si sprijini elaborarea si implementarea unui vast Program de educatie Civica in raioanele de rasarit ale RM, in scopul familiarizarii populatiei cu: principiile de baza ale democratiei si statului de drept, functionarea unui stat democratic, locul si rolul democratiei politice si al partidelor politice in cadrul unui sistem pluripartit, Constitutia Republicii Moldova si sistemul sau politic, Codul electoral, drepturile si libertatile fundamentale de care se bucura cetatenii Moldovei.

V. Probleme specifice care trebuie abordate

V.1. Actiuni din partea Republicii Moldova

La 16-17 mai 2005, Ucraina a lansat un Plan pentru solutionarea conflictului transnistrean, care propunea, ca element-cheie, democratizarea regiunii, urmata de alegeri locale organizate sub supraveghere internationala si stabilirea in acest fel, a unui nou partener –administratia regionala nistreana – in procesul de negociere. Ideea a primit sprijinul formal al tuturor participantilor la procesul de negociere. In acelasi timp, exista viziuni contradictorii in privinta criteriilor de democratizare. Republica Moldova a creat un cadru legal care urmeaza sa asigure democratizarea regiunii prin adaptarea si integrarea procesului politic din zona la spatiul constitutional al RM.

La 10 iunie 2005, Parlamentul RM a adoptat Decizia nr. 117-XVI, cu privire la Initiativa Ucraineana pentru Solutionarea Conflictului Transnistrean si Masurile pentru Democratizarea si Demilitarizarea Regiunii transnistrene. Aceasta include Declaratia asupra Initiativei ucrainene, Apelul cu privire la criteriile de democratizare a zonei transnistrene a Republicii Moldova si Apelul cu privire la principiile si conditiile  demilitarizarii zonei transnistrene a Republicii Moldova. Documentul accentueaza faptul ca “Desfasurarea de alegeri libere si democratice in zona transnistreana este imposibila in conditiile nesocotirii normelor Constitutiei Republicii Moldova si standardelor democratice internationale, absentei pluralismului politic si a libertatii cuvantului, ale reprimarii oricarei manifestari de atitudini diferite de cea impusa cu forta”. O astfel de prevedere reglementeaza clar conditiile de implementare a procesului de democratizare si de organizare a alegerilor in zona transnistreana, in conformitate cu Constitutia RM si cu criteriile stabilite de Parlamentul RM.

Printre alte masuri importante definite, documentele prevad:

-        dizolvarea politiei politice (asa-numitul Minister al Securitatii de Stat) care suprima orice manifestare a libertatii si elimina oponentii politici ai regimului separatist, impiedicand deci pregatirea si organizarea unor alegeri libere si democratice, in conformitate cu standardele OSCE si ale Consiliului Europei;

-        reformarea asa numitului sistem judiciar din regiunea transnistreana

-        eliberarea prizonierilor politici detinuti in mod ilegal in inchisorile din regiunea transnistreana, conform deciziei Curtii Europene a Drepturilor Omului din 8 iulie 2004;

-        inlaturarea piedicilor pentru libera activitate a partidelor politice din Republica Moldova pe teritoriul zonei transnistrene;

-        organizarea de alegeri in regiunea transnistreana, sub supravegherea unui Comitet electoral International, cu mandat OSCE si cu cea mai larga reprezentare a statelor membre;

-        verificarea standardelor democratice de catre Comitetul Electoral International, cu cel putin cinci luni inainte de alegeri.

In acelasi timp, Parlamentul RM isi exprima solicitarea ca „monitorizarea internationala a standardelor democratice in regiunea transnistreana, precum si organizarea procesului electoral de catre Comisia Electorala Internationala, nu pot atrage dupa sine nici un fel de consecinte privind recunoasterea acestei entitati in baza dreptului international”.

La 22 iulie 2005, pe baza Planului ucrainean pentru solutionarea conflictului transnistrean, Parlamentul RM a adoptat Legea nr. 173-XVI cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stanga Nistrului (Transnistria)”. Legea reglementeaza unele competente ale regiunii nistrene in cadrul RM care, potrivit Planului ucrainean, trebuie definite inainte de organizarea alegerilor din Transnistria.

Printre obligatiile asumate de RM se numara si urmatoarele:

Republica Moldova trebuie sa diversifice sursele informatiilor disponibile pentru locuitorii Transnistriei, mai ales prin lansarea unor programe speciale la radio si TV, cu acoperire pe intreg teritoriul Transnistriei.

RM trebuie sa modifice cadrul legal actual, simplificand procedurile de inregistrare a ONG-urilor din regiunea estica de catre organismele centrale fiscale.

V.2. Necesitatea modificarii sistemului electoral din RM in vederea reunificarii statale

Oferind locuitorilor din raioanele de rasarit posibilitatea de a alege si de a fi alesi deputati in organul legislativ al Republicii Moldova reintegrate, in cadrul unei entitati speciale, s-ar face un pas important catre solutionarea conflictului transnistrean. Acest lucru presupune modernizarea sistemului electoral.

Din 1993, Moldova aplica un sistem total proportional: un stat – o singura circumscriptie electorala.  Acest sistem este criticabil, deoarece populatia din capitala este, de obicei, suprareprezentata in organul legislativ, in timp ce populatia din provincie este subreprezentata. Rata de reprezentare este de 70:30, iar numarul alegatorilor din capitala reprezinta aproximativ 25%. Prin urmare, Comisia de la Venetia a Consiliului Europei, precum si OSCE/ODIHR au recomandat RM sa modifice sistemul electoral unitar si sa stabileasca un sistem de circumscriptii electorale locale cu mandate multiple pentru unitatile administrative teritoriale care au un statut special, potrivit articolului 111 din Constitutia RM.

Un proiect de lege pentru implementarea acestor amendamente a fost deja elaborat. Promulgarea unei astfel de legi este o chestiune de vointa politica. Implementarea sistemului proportional limitat cu mai multe mandate electorale va ridica problema partidelor regionale. Articolul 38 din Constitutia RM prevede tratamentul egal al tuturor partidelor politice.

Asta inseamna ca modificarea in exclusivitate a Legii Partidelor nu ar fi suficienta pentru solutionarea problemei. Solutia ar trebui sa includa liberalizarea Legii Partidelor prin scaderea numarului minim de membrii necesari si numarul unitatilor teritorial-administrative unde partidele sunt obligate sa aiba organizatii locale cu un numar minimum de membri.

V.3. Problema dublei cetatenii

In general, problema cetateniei pentru locuitorii din regiunea nistreana a RM este complicata si pentru ea nu exista solitii simple.

De mai bine de 15 ani, locuitorii Transnistriei au fost privati de dreptul de a-si alege in mod liber cetatenia. Regimul separatist, ai carei lideri sunt cetateni rusi, promoveaza pe toate caile cresterea numarului cetatenilor rusi din regiune. Acest lucru este considerat de catre locuitorii din regiune ca o solutie de compromis pentru situatia destul de incomoda care presupune detinerea numai a cetateniei “Republicii Moldovenesti Nistrene” – un statut care nu este recunoscut de nici un stat – sau pastrarea vechilor pasapoarte sovietice.  Ca rezultat al politicilor rusesti in regiune, sprijinite in totalitate de autoritatile ilegale transnistrene, circa 100.000 de locuitori ai Transnistriei au cetatenie ruseasca.  Mai mult, in ciuda numeroaselor obstacole impuse artificial, circa 270.000 de persoane (din totalul de aproximativ 550.000) au reusit sa opteze in favoarea cetateniei moldovenesti, exprimandu-si in mod clar vointa (si dorinta) de a se reuni cu RM.

Situatia s-a complicat si mai mult din cauza politicii Ucrainei, care in ultimii ani a acordat, conform unor estimari, cetatenie ucraineana unui numar cuprins intre 50.000 si 60.000 de locuitori ai Transnistriei de origine ucraineana. Potrivit unor declaratii recente ale autoritatilor ucrainene, Ucraina intentioneaza sa incurajeze locuitorii din regiunea estica a RM de origine ucraineana sa solicite cetatenie ucraineana si sa simplifice procedura existenta in acest domeniu.

Tinand cont de faptul ca legislatia Ucrainei (Constitutia si legea asupra cetateniei) – spre deosebire de cea a Moldovei, dar in conformitate cu cea a majoritatii statelor Europene – nu prevede cetatenie multipla sau dubla, astfel de pasi vor crea cu siguranta in viitor obstacole importante in calea participarii populatiei din estul regiunii la viata politica si publica a RM reintegrate – in special prin impiedicarea lor de a fi alesi sa reprezinte organele puterii, sa faca parte din partide politice, sa participe la referendumuri etc.

O mare parte a locuitorilor RM din regiunea estica a obtinut cetatenie romana, fapt considerat destul de tentant in contextul viitoarei integrari a Romaniei in UE. Totodata, acest lucru ar putea fi in stare sa provoace o divizare intre populatia care locuieste in regiunea nistreana si cea din restul RM, si poate influenta proiectul tarii de reintegrare.  Mai mult ca atat, ar trebui luata in calcul si tendinta prevalenta europeana de a limita cetatenia la o singura tara  si de a face legislatia nationala si mai restrictiva in aceasta privinta (ca, de exemplu, amendamentele recente la legea cetateniei in Germania).

Desi nu poate fi identificata o solutie simpla imediata, consideram ca o coordonare a politicilor cetateniei si consultarile periodice intre guvernele RM, Romaniei si Ucrainei (si, posibil, cu cel al Rusiei) ar fi binevenite in scopul de a implementa un cadru legal conform standardelor europene.

VI. Rolul Rusiei in efortul comun

Toate cele trei parti admit faptul ca Rusia este un actor important, cu interese legitime in zona. Rusia si-ar putea aduce contributia in mod semnificativ la solutionarea conflictului.

In acelasi timp, influenta sa ar trebui manifestata prin intermediul negocierilor si pe baza principiului Pacta sunt servanda care trebuie respectat in permanenta. Prin urmare, invitam Rusia sa isi asume principiile stabilite intre cele trei parti si sa contribuie la solutia oferita de prezentele documente, potrivit vointei libere si calificate a cetatenilor RM care locuiesc in regiunea estica.

Rusia trebuie sa isi indeplineasca obligatiile asumate in cadrul declaratiei finale a OSCE - Istanbul 1999, care prevede retragerea armelor si a munitiei din regiunea estica, retragerea soldatilor – gardieni ai stocurilor de munitie, mentinatori ai pacii sau cetateni ai sai care activeaza ca membri ai militiei locale, ai organismelor militare si de securitate ilegale (kazaci etc.).

Democratizarea regiunii separatiste si drumul catre o democratie functionala in intreaga RM reprezinta o garantie pentru protectia tuturor cetatenilor care locuiesc in raioanele de est si care se vor bucura de drepturile lor potrivit standardelor europene si indiferent de originea lor etnica. Cea mai buna dovada in acest sens este existenta unei minoritati rusesti destul de mari, pe malul vestic al Nistrului care beneficiaza de respectarea drepturilor omului in mod egal cu alti cetateni ai Moldovei, si ai carei membri nu sunt discriminati in nici un fel.

Limba rusa se bucura de o larga circulatie si se poate folosi fara discriminare oriunde. Nu exista reguli care sa-i oblige pe copii sa invete numai in limba romana. Ba din contra, toti copii invata si limba rusa ca limba straina. La nivel decizional, membrii minoritatii ruse se bucura de o reprezentare in toate organismele, mai mare decat proportia populatiei pe care o reprezinta.

Prin urmare, cele trei parti considera ca nu exista interese legitime ale Rusiei care nu pot fi solutionate  in contextul unor relatii bilaterale juste si corecte cu RM.

Orice pretentie emisa de Rusia ar trebui discutata si negociata cu autoritatile centrale ale RM, folosind mecanisme bilaterale adecvate. Nu exista precedente de respingere a unor cereri legitime.

Pe de alta parte, Rusia ar trebui sa sustina autoritatile legitime ale RM pentru rezolvarea problemelor interne ale tarii, pe baza suveranitatii recunoscute de Moscova, dar si de comunitatea internationala, in contextul unui acord bilateral interstatal, ratificat de ambele state. In acest sens, Rusia ar trebui sa recunoasca dreptul RM de a alege cea mai buna solutie de securitate si de dezvoltare economica pentru cetatenii sai, inclusiv dorinta de a adapta si reforma tara pentru a se putea integra in institutiile europene si euroatlantice.

Este foarte important ca Rusia, care recunoaste in mod oficial frontierele si suveranitatea RM, sa sprijine autoritatile legitime ale acesteia, in incercarea lor de a isi asuma raspunderea pentru intreg teritoriul si, in special, sa restabileasca reprezentarea autoritatilor centrale in regiunea separatista. Potrivit prevederilor internationale in vigoare, Moscova ar trebui sa nu mai incerce sa promoveze independenta Transnistriei.

Desi Rusia ar putea fi invitata sa participe la viitoarea operatiune de mentinere a pacii, ar trebui sa se tina cont si de faptul ca acest stat a fost recunoscut ca parte a conflictului transnistrean prin Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului in cazul “Ilascu si altii impotriva Moldovei si Rusiei” (8 iulie 2004). Rusia a respectat aceasta decizie in privinta platii despagubirilor catre prizonierii politici eliberati si care anterior fusesera detinuti in inchisoare in zona nistreana. Acest lucru ar putea compromite o implicare ulterioara  a Rusiei in noile operatiuni de mentinere a pacii sau in misiunile civile/militare.

Cele trei parti sunt de acord ca toti actorii trebuie sa gaseasca un pachet de stimulente si beneficii adecvate si complete, care sa fie clar prezentate si explicate liderilor rusi, institutiilor si populatiei din Federatia Rusa. Acest efort ar trebui impartit, in scopul reducerii costurilor politice ale schimbarilor asumate de Rusia in privinta regiunii. Federatia Rusa ar urma sa dobandeasca astfel mai multa credibilitate, valoare politica si statut in randul statelor lumii prin sprijinirea solutiei propuse pentru problema nistreana, adoptand si proband o noua atitudine a Kremlinului si demonstrandu-si deschiderea, generozitatea si sprijinul pentru valorile impartasite de comunitatea internationala.

VII. Valoarea adaugata prin introducerea standardelor europene

Toate cele trei parti au convenit asupra rolului democratizarii si introducerii standardelor europene in RM. Valoarea acestor procese ar putea contribui la imbunatatirea situatiei si ar putea oferi o perspectiva solida dezvoltarii si bunastarii tuturor cetatenilor RM.

Din moment ce societatea nu a fost niciodata divizata din motive etnice sau religioase, chiar in timpul conflictului armat, reconstructia increderii si a tarii se poate realiza mai usor, odata cu eliminarea cauzelor principale ale conflictului. Aceasta este fundatia pentru proiectele Planului de actiuni al UE cu privire la Moldova, programele TACIS si alte programe speciale finantate cu acest scop precis.

Propunem sa fie stabilit un fond special pentru reintegrarea si reconstructia raioanelor de est, pentru finantarea proiectelor de reconstruire a increderii, educatie civica, toleranta, pentru transformarea institutiilor principale din regiunea separatista. Acest program ar trebui sa fie in concordanta cu Planul de Actiuni UE–Republica Moldova, pentru sincronizarea dezvoltarii intregii RM.

Procesele de democratizare si europenizare ar sprijini solutionarea conflictului. Prin urmare, solicitam UE sa joace un rol mai activ in Republica Moldova, incepand cu transferul de expertiza in domeniul  controlului vamal, politiei de frontiera si politiei locale, sistemului judecatoresc, administratiei locale si institutiilor centrale.

RECOMANDARI

Catre ONU, OSCE, CoE si UE:

-        sa elaboreze o pozitie comuna, clara care sa confirme ca orice solutionare a problemei transnistrene poate fi realizata doar pe baza recunoasterii suveranitatii de stat si a integritatii teritoriale ale RM, iar regiunea sa estica (Transnistria) nu poate fi recunoscuta de comunitatea internationala ca stat independent;

-        sa accentueze faptul ca orice decizie cu privire la statutul Kosovo este irelevanta in cazul Transnistriei, indiferent de forma si continutul sau.

Catre UE:

-        reevaluarea angajamentelor in privinta riscurilor si amenintarilor de securitate pe care conflictul inghetat din Transnistria le reprezinta pentru statele membre UE si pentru regiune per ansamblu;

-        sa ia in considerare inlocuirea fortelor de mentinere a pacii, existente in Transnistria, cu o misiune multinationala coordonata de UE sau OSCE constand din personal civil (politie) sau militar si care sa foloseasca experienta misiunilor UE in Bosnia-Hertegovina, Macedonia si Republica Democrata Congo;

-        sa implementeze pe deplin mandatul Misiunii UE de asistenta la granita, cu accent special pe inspectarea la fata locului fara anunt in prealabil. Sa ia in considerare extinderea mandatului Misiunii UE de asistenta la granita, cu scopul de a monitoriza orice comert ilicit la frontiera, potrivit dreptului international si Declaratia comuna a prim-ministrilor Ucrainei si Republicii Moldova, semnata la 30 decembrie 2005;

-        accentuarea, din punct de vedere diplomatic, nu numai a importantei inspectiei dar si a aspectului legat de capacitatea de implementare a Misiunii UE de asistenta la granita, pentru cresterea popularitatii acesteia, consolidand cooperarea dintre gardienii de la frontiera si personalul politiei de frontiera si castigand sprijinul societatii per ansamblu.

Catre UE si SUA:

-        sa ia in considerare cresterea rolul UE si SUA in procesul de negociere, prin transformarea actualului format din „5+2” intr-un format complet de „7” si prin posibila extindere la un format de 8, cu includerea Romaniei;

-        sa intensifice dialogul politic cu Rusia, determinand-o pe aceasta sa respecte standardele internationale in privinta chestiunilor transnistrene;

-        sa suspende relatiile comerciale cu acei agenti economici din Transnistria care nu respecta prevederile vamale internationale si legislatia Republicii Moldova;

-        sa reconfirme ca ratificarea Conventiei asupra Fortelor Armate din Tratatul Europei trebuie sa fie conditionata de retragerea completa a trupelor rusesti si a munitiei din RM;

-        sa sugereze Ucrainei sa-si coordoneze politica de abordare a reprezentantilor separatisti nistreni, cu cea a UE si SUA, in special in ce priveste interzicerea intrarii pe teritoriul national al acestora.

Catre toti actorii implicati in procesul de solutionare a conflictului transnistrean:

-        sa ia toate masurile posibile pentru a sprijini respectarea in totalitate a prevederilor Acordului de incetare a focului incheiat intre RM si Rusia pe data de 21 iulie 1992, in ceea ce priveste libertatea de miscare a oamenilor, bunurilor si serviciilor, pentru a impiedica si reduce aceste incidente, cum ar fi de exemplu blocarea traficului pedestru la barajul Centralei hidroelectrice Dubasari, pentru satenii de pe ambele maluri ale Nistrului (31 ianuarie 2006); sa desfiinteze controlul vamal ilegal impus de catre autoritatile nelegitime transnistrene la „granitele interne”;

-        sa insiste asupra denuntarii oricaror taxe vamale, care au fost introduse unilateral si ilegal de catre autoritatile separatiste, pentru bunurile moldovenesti care intra pe teritoriul transnistrean.

Catre OSCE:

-        sa asigure in continuare sprijin pentru Initiativa Comuna a presedintilor Republicii Moldova si Ucrainei in privinta crearii unei misiuni de evaluare OSCE pentru regiunea transnistreana cu scopul de a defini criteriile adecvate pentru alegeri democratice si pentru a monitoriza implementarea lor;

-        sa reconfirme faptul ca democratizarea avansata din regiune reprezinta un proces pe termen lung care ar trebui sa preceada alegerile recunoscute international;

-        sa intensifice colaborarea cu expertii internationali si cu actorii societatii civile, pentru a evalua progresul in cadrul procesului de democratizare regionala;

-        sa continue eforturile care au scopul de a finaliza retragerea trupelor rusesti, a munitiei si echipamentelor inca depozitate in regiunea nistreana a RM;

-        pana la atingerea acestui obiectiv, sa asigure un larg sprijin international pentru continuarea inspectiilor regulate si nestingherite asupra armamentului si arsenalului rusesc de la Colbasna;

-        sa dezvolte, impreuna cu UE, o propunere detaliata cu privire la instalarea unei misiuni civile/militare (in conformitate cu Apel al Parlamentului Republicii Moldova cu privire la principiile si conditiile demilitarizarii zonei transnistrene a Republicii Moldova din 10 iunie 2005) care sa inlocuiasca actualele “forte de mentinere a pacii” (Trupele Comune de Mentinere a Pacii) care nu respecta standardele internationale (ONU) si nu pot face fata situatiilor de urgenta;

-        sa ridice chestiunea demilitarizarii raioanelor de rasarit ale RM in cadrul conferintei statelor-parti la Tratatul CFE, in cadrul Forumului pentru Cooperare in domeniul Securitatii din mai 2006.

Catre NATO:

-        sa includa problema transnistreana pe agenda de dialog politic NATO-Rusia;

-        Adunarea Parlamentara a NATO sa acorde sprijin si reconfirmare a recentelor documente semnate de ministrii de externe ai celor 26 de state membre NATO, accentuand necesitatea de reluare si finalizare a procesului de retragere a trupelor si echipamentelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova, cat mai curand posibil;

-        Adunarea Parlamentara a NATO: sa considere oportunitatea recentei initiative cu privire la monitorizarea retragerii trupelor si munitiilor rusesti din Georgia, si aplicabilitatea acestei oportunitati in cazul Republicii Moldova.

Catre organizatiile nationale si internationale – sponsori & donatori

-        stabilirea unui birou care sa coordoneze programele, proiectele diferitelor forumuri, pentru a evita duplicarea si uneori chiar „rivalitatea” acestora, in scopul dezvoltarii parteneriatului si cooperarii cu un numar deocamdata limitat de “ONG-uri transnistrene” implicate in activitatile de democratizare si integrare;

-        sa se concentreze asupra proiectelor comune, reintegrative pentru RM (cu participarea ONG-urilor din Transnistria), in loc sa acorde sprijin acestor proiecte, tratand separat cu ONG-urile din zona transnistreana;

-        sa incurajeze proiectele de cooperare regionala care implica actorii societatii civile din Republica Moldova, cu participarea celor din zona transnistreana, si din state ale Europei Centrale si de Est, mai ales din cele care sprijina activ initiativa „Comunitatii Optiunii Democratice”, tinand cont de experienta acumulata de Programul Soros Est-Est, in aceste chestiuni;

-        sa acorde o atentie speciala proiectelor trilaterale care implica RM si cei doi vecini ai sai – Ucraina si Romania – ca fiind partile cele mai in masura sa gaseasca o solutie de succes pentru problema transnistreana si, prin urmare, sunt dornice si apte pentru a-si aduce o contributie importanta la consolidarea cooperarii regionale in domeniile securitatii, drepturilor omului, ecologiei si altele;

-        sa sprijine initiativele venite „de jos” prin care expertii independenti si membrii societatii civile din statele GUAM vor sa impartaseasca experienta lor prin care au contribuit la solutionarea pasnica a acestor tipuri de conflicte „inghetate”.

Catre Romania:

-        sa sprijine aspiratiile RM si Ucrainei la integrarea europeana si euroatlantica;

-        sa continue eforturile la nivel international, accentuand urgenta solutionarii chestiunii nistrene (care ameninta securitatea si stabilitatea regionala) pe baza suveranitatii de stat si integritatii teritoriale ale RM;

-        ca stat vecin, pe punctul de a deveni membru UE, sa negocieze implicarea in Misiunea UE de Asistenta la Frontiera;

-        sa ia in considerare acordarea de asistenta si instruire in domeniul managementului frontierei si a organizarii vamale si sa impartaseasca din experienta sa cu privire la implementarea programelor anticoruptie, in cadrul activitatilor Misiunii UE de Asistenta la Frontiera;

-        sa-si coordoneze politica de acordare a cetateniei romane, locuitorilor RM, cu politica guvernelor RM si Ucrainei, potrivit standardelor europene, considerand importanta consolidarii statalitatii RM si perspectiva reintegrarii acesteia;

-        sa lanseze o campanie de constientizare publica cu privire la reintegrarea RM, ca principal obiectiv si rezultat final al solutionarii conflictului transnistrean, respingand, prin urmare, ideea desprinderii regiunii nistrene de Moldova, idee sustinuta marginal de anumite medii politice.

Catre Ucraina:

-        sa se foloseasca de oportunitatea consolidarii cooperarii Ucraina–UE, prin dezvoltarea unor politici coordonate, in privinta problemei transnistrene;

-        sa asigure o cooperare dezvoltata cu Misiunea UE de Asistenta la Frontiera si un efort sustinut destinat stoparii traficului de arme, droguri si fiinte umane la granita Ucraina–Moldova, mai ales in sectorul transnistrean, precum si circulatia ilicita de bunuri din Transnistria, fara licente si neinregistrate potrivit legislatiei RM;

-        sa inceteze relatiile oficiale bilaterale cu liderii „RMN” tinand cont de faptul ca acestia nu pot face subiectul relatiilor internationale si sa reduca la minimum intalnirile si discutiile neoficiale; sa le faca transparente si sa le supuna unor consultari prealabile cu autoritatile RM si cu misiunile UE in Ucraina si Republica Moldova;

-        sa reconfirme faptul ca orice solutie propusa pentru problema transnistreana trebuie sa se bazeze exclusiv pe reintegrarea RM si ca eforturile de solutionare a conflictului transnistrean vor contribui la securitatea si stabilitatea regionala, toate acestea fiind conforme prin urmare cu obiectivele Planului de Actiune Ucraina–UE, Planului de Actiune Ucraina–NATO si Planurilor Anuale Ucraina-NATO;

-        sa-si revizuiasca politica de incurajare a acordarii neconditionate de cetatenie ucraineana locuitorilor regiunii transnistrene din RM;

-        sa incurajeze populatia de origine ucraineana, care locuieste in regiunea transnistreana a RM si care nu intentioneaza sa paraseasca zona, sa obtina cetatenia Republicii Moldova, oferindu-le in acelasi timp sprijin in satisfacerea nevoilor etnoculturale, in totala concordanta cu prevederile si standardele europene, cu tratatele internationale la care atat Ucraina, cat si Republica Moldova sunt parte;

-        sa implementeze fara nici o intarziere prevederile Declaratiei comune a prim-ministrilor Ucrainei si Republicii Moldova din 30 decembrie 2005, cu privire la importul/exportul de bunuri din regiunea de rasarit a RM, si care a fost in mod unilateral suspendat in ziua in care a intrat in vigoare (25 ianuarie) si sa inceteze relatiile comerciale cu companii si agentii locale de pe teritoriul regiunii transnistrene care nu respecta legislatia Republicii Moldova si prevederile vamale recunoscute international.

Catre Republica Moldova:

-        sa consolideze cooperarea cu UE si NATO pentru a promova reformele interne administrative, economice si politice;

-        sa ofere intreprinderilor din zona transnistreana un cadru practic si accesibil pentru obtinerea licentelor legale, necesare pentru desfasurarea activitatilor lor;

-        sa solicite un regim preferential de vize cu UE care ar contribui la cresterea interesului locuitorilor zonei transnistrene pentru obtinerea cetateniei moldovenesti;

-        sa dezvolte o strategie pe termen lung in scopul consolidarii intregului electorat din RM si transformarii acestuia intr-o natiune politica moderna, prin sprijinirea si promovarea identitatilor etnoculturale si religioase si respectarea drepturilor grupurilor minoritare;

-        sa adopte cat mai curand, acte legislative care sa ofere garantii politice, sociale si de securitate locuitorilor din zona transnistreana, in cadrul Republicii Moldova reintegrate.

Catre autoritatile ucrainene si moldovene:

-        sa intensifice cooperarea bilaterala intre autoritatile nationale si organismele regionale/locale;

-        sa asigure o mai buna coordonare a politicilor de stat ce urmaresc integrarea europeana si euroatlantica, solicitand sprijin si asistenta din partea noilor state membre UE si a statelor candidate UE, in cadrul „Comunitatii Optiunii Democratice”;

-        sa asigure implementarea acordurilor bilaterale interguvernamentale pentru o abordare comuna, „simetrica” asupra respectarii drepturilor minoritatilor nationale, potrivit standardelor europene si recomandarilor Comisiei de la Venetia, mai ales in privinta rolului statelor din vecinatatea imediata; sa promoveze implicarea societatilor civile din ambele state, precum si a ONG-urilor din statele vecine, in monitorizarea si implementarea unor astfel de acorduri.

Catre Rusia:

-        sa finalizeze retragerea trupelor si munitiilor din Republica Moldova, in conformitate cu angajamentele de la Istanbul din 1999;

-        sa-si reconsidere politica de promovare a obtinerii neconditionate a cetateniei ruse de catre locuitorii zonei transnistrene din Republica Moldova;

-        sa stopeze practica acordarii de catre Camera de Comert din Rusia, a licentelor pentru bunurile produse in Transnistria;

-        sa aplice aceleasi preturi la petrol si gaz pentru toate regiunile Republicii Moldova, inclusiv pentru regiunea estica (Transnistria), intr-un mod transparent si in conformitate cu prevederile OMC;

-        sa beneficieze de pozitia sa de lider si de influenta sa in spatiul euroasiatic, pentru a asigura o solutionare pasnica si durabila a problemei transnistrene.


loading...



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 579
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site