Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Politica monetara a Uniunii Europene

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic

DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Analiza de retea si teoria schimbului
STUDIU COMPARATIV - ROMANIA VS S.U.A. VS REGATUL UNIT AL MARII BRITANII
INTRODUCERE IN STUDIUL POLITOLOGIEI
Abordarea PESC in Tratatul de la Lisabona
RAPORTURILE EXTERNE ALE UNIUNII EUROPENE
Conceptul de „boundary spanner”/”gatekeeper”
Ce rol a jucat Tratatul de la Amsterdam in procesul integrarii europene?
CULTURA POLITICA
Persuasiune, dezinformare, intoxicare, manipulare prin discurs
Politica UE cu privire la ocuparea fortei de munca. Directii generale

TERMENI importanti pentru acest document

: politica monetara a ue : politica monetara europeana : politica monetara la nivelul UE si politicile bugetare ale statelor membre : politica monetara in ue :


Politica monetara a Uniunii Europene

1.Etape ale formarii Uniunii Economice si Monetare

Uniunea Economica si Monetara Europeana este rezultatul procesului integrativ complex, atat in planul economiei reale cat si in cel al economiei monetare. Cele mai importante etape ale formarii U.E.M. sunt:

1.      Crearea unui aranjament monetar Uniunea de Plati 1950 format din tari europene dar si tari foste colonii aflate in spatiul african.

2.      Crearea Comunitatii Economice Europene care a insemnat liberalizarea fluxurilor de bunuri si servicii si a Pietei Comune pentru liberalizarea miscarii factorilor de productie

3.      Crearea Sistemului Monetar European 1979, inlocuit ulterior de catre Mecanismul Ratei de Schimb cu cele doua forme ale sale

4.      Summit-ul de la Haga din 1969 in care s-a pus problema crearii unei uniuni economice si monetare.

5.      Raportul Werner din 1970 care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabila a paritatilor dintre monedele statelor membre si liberalizarea totala a fluxurilor de capital.

6.      Crearea, in 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii Economice si Monetare, sub conducerea presedintelui Comisiei Europene din acea perioada, Jacques Delors, care a propus, prin raportul care ii poarta numele, o noua baza pentru unificarea monetara in Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, in mai multe etape, a uniunii monetare.

7.      Tratatul de la Maastricht 1992 privind constituirea Uniunii Europene, care in plan monetar, a consfintit constituirea unei Banci centrale la nivelul uniunii si a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie sa le indeplineasca pentru a deveni membru al spatiului monetar european.

8.      Crearea Sistemului European al Bancilor Centrale, a carui functionare se bazeaza pe mai multe principii generale dintre care independenta institutionala si financiara a Bancii Centrale Europene si a bancilor centrale ale statelor membre, transparenta, subsidiaritatea si responsabilitatea in atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht.

9.      Introducerea monedei Euro, incepand cu 1 ianuarie 1999.        

 

2.Sistemul Monetar European

Inceputurile in crearea unei uniuni monetare europene se regasesc in 1948 cu ocazia Uniunii Europene de Plati, in 1956 – Acordul Monetar European si dupa 1967 odata cu constituirea sarpelui monetar european, care urmarea mentinerea unei relatii de paritate flexibila pe piata monetara.

In 1968 ministrul luxemburghez Manfred Werner propune trecerea la cursuri de schimb fixe intre tarile C.E.E., o unitate de cont european si crearea Fondului Monetar European. Intalnirea la nivel inalt de la Haga din 1969 a reluat aceste probleme avand in vedere 2 etape:

·        o etapa de tranzitie de 10 ani in care sa se realizeze armonizarea politicilor economice pe termen scurt si obiectivele pe termen mediu.

·        a doua, in care sa se creeze un fond de rezerva european compus din rezervele monetare ale tarilor membre.

Desi propunerile au intrunit adeziunea tuturor, au existat si diferente de opinie, solutionate prin raportul pregatit de Werner si un grup de specialisti si prezentat in 1970 Consiliului ministerial si Comisiei executive. Propunerile facute in acest raport se refereau la:

4    armonizarea politicilor fiscale si financiare,

4    restrangerea limitelor de fluctuatie intre monedele tarilor membre pana la existenta unor rate de schimb complet fixe,

4    libertatea de miscare a capitalului,

4    crearea unui Fond European de Cooperare Monetara cu responsabilitati in gestionarea resurselor de sprijin monetar pe termen scurt si mediu si rezervelor valutare externe ale Comunitatii Europene.

Prima incercare de cooperare monetara intre tarile comunitare o reprezinta sarpele monetar european. Cursul de schimb al celor intrati in sistem putea fluctua in limita de 4,5% (+/- 2,25%). Obiectivele sarpelui monetar au fost limitate insa de desele intrari si iesiri din sistem ale tarilor membre si de instabilitatea macroeconomica datorata socului petrolier din 1973, de cresterea inflatiei, de dezechilibrele balantelor de plati.

In aprilie 1978, cancelarul german Helmut Schmidt si presedintele francez Valerie Giscard D’Estaign propun crearea unui Sistem Monetar European, propunere aprobata de Consiliul Europei in decembrie 1978 si prin Acordul de la Basilea din 1979. Crearea Sistemului Monetar European a constituit garantia stabilitatii monetare in Europa, fiind o etapa importanta in formarea uniunii economice si monetare europene.

Obiectivul fundamental al S.M.E. este stabilizarea cursurilor de schimb dintre monedele participante in vederea garantarii functionarii corecte a Pietei Comune pentru a realiza o zona geografica stabila din punct de vedere monetar prin convergenta politicilor statelor membre.

Elementele principale ale S.M.E. au fost:

4    ECU - unitatea monetara de cont formata din cantitati fixe ale monedelor comunitare,

4    Fondul European de Cooperare Monetara

4    mecanismul cursurilor de schimb si regulile de interventie aferente acestuia.

Necesitatea crearii unei uniuni economice si monetare europene a fost repusa in discutie de un comitet compus din guvernatorii bancilor centrale, presedintele Comisiei, Jacques Delors, experti, prezentand in aprilie 1989 Raportul Delors. Acesta a fost discutat si aprobat la reuniunea la nivel inalt a Consiliului Europei de la Madrid din iunie 1989. Cu aceasta ocazie sunt repuse in discutie:

4    problema convertibilitatii totale si ireversibile a monedelor,

4    liberalizarea completa a pietei de capital si de servicii financiare,

4    cursuri de schimb ireversibil fixe.

Consecintele economice au fost estimate a fi:

·        convergenta pe termen mediu a ratelor inflatiei, a ratelor dobanzii (aceasta din urma ca rezultat al libertatii de miscare a capitalurilor, disparitiei riscului valutar),

·        ajustarea politicilor monetare la ritmul de crestere real al venitului in fiecare dintre tarile membre,

·        trecerea la o politica monetara comuna,

·        limitarea deficitelor monetare.

S-a recomandat trecerea la o moneda comuna prin dezvoltarea ECU.

Raportul a fixat obiectivele U.E. astfel:

1.      Piata unica – libera circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor

2.      Protejarea concurentei pentru apararea produselor comunitare pe piata interna si cresterea competitivitatii acestora, pe piata externa.

3.      Politici comunitare menite sa impulsioneze dezvoltarea regionala si schimbarile structurale.

4.      Coordonarea politicilor macroeconomice ale tarilor membre.

Orientarile politicii monetare ale U.E. vor fi realizate de o institutie care va impune decizii bancilor centrale si va folosi rezervele valutare in raporturile cu terte tari, aceasta fiind la propunerea Raportului Delors, Consiliului Sistemului European al Bancilor Centrale – S.E.B.C.

Etapele necesare realizarii Uniunii Economice si Monetare asa cum au fost precizate in Raportul Delors au fost:

1.      Aderarea tuturor monedelor C.E.E. la S.M.E., coordonarea politicilor economice si monetare in vederea largirii functiilor Comitetului Guvernatorilor Bancilor Centrale ale tarilor membre, realizarea unei zone financiare integrate in C.E.E., care sa asigure libertatea de miscare a capitalurilor, prestarilor de servicii financiare, pregatirea unor modificari ale Tratatului de la Roma prin includerea unor noi institutii si stabilirea de noi functii ale uniunii economice si monetare europene.

2.      Ingustarea bandelor de fluctuatie a monedelor S.M.E., stabilirea S.E.B.C. care va urmari stabilitatea preturilor, elaborarea si aplicarea politicii monetare si a cursurilor de schimb, gestionarea rezervelor externe, etc. instrumentarea unui anumit procent din rezervele valutare ale tarilor C.E.E., consolidarea coordonarii politicilor macroeconomice adoptand obiective pe termen mediu si anumite limite ale deficitelor bugetare pentru fiecare tara.

3.      Fixarea cursurilor de schimb, realizarea functiilor noilor institutii comunitare, tranzitie spre o moneda unica, prin: stabilirea paritatilor fixe si inlocuirea in final a monedelor nationale cu o moneda unica, asumarea responsabilitatilor S.M.E. prin formularea si executia politicii monetare unice si administrarea rezervelor externe constituite in comun, reintarirea politicilor structurale si regionale, asumarea reprezentarii tarilor membre in negocierilor economice internationale.

In evolutia procesului de integrare economica si monetara, semnificative au fost acordurile de la Maastricht ale tarilor comunitare din decembrie 1991 prezente in Tratatul U.E., semnat in 7 februarie 1992 la Maastricht. S-a stabilit ca pana in 1999, U.E. sa dispuna de o moneda unica – Euro. La 31 decembrie 1998 a avut loc lansarea oficiala a monedei unice – euro. Intre 1 ian.1999 si 1 ian.2002 s-a desfasurat o perioada de tranzitie, in care euro a coexistat cu monedele nationale ale celor 12 state membre ale U.E.M.(din cele 15 membre ale U.E.la acea data, exceptie fac Suedia, Marea Britanie, Danemarca). Desi a existat ca moneda de cont, in aceasta perioada, euro s-a lansat ca moneda fizica la 1 ian. 2002. inlocuind 12 monede nationale comunitare. Incepand cu anul 2007, au mai aderat la moneda unica Slovenia, Malta, Cipru si Slovacia, in total 16 tari comunitare din cele 27 membre U.E.

3.Componentele Uniunii Economice si Monetare

Politica monetara comuna

Prima etapa in formarea U.E.M. s-a desfasurat intre 1 iulie 1990 si 31 decembrie 1993, avand ca obiectiv central cresterea convergentei politicilor economice si a cooperarii intre bancile centrale in scopul incorporarii practicilor monetare ale statelor membre in cadrul Sistemului Monetar European.

Cea de-a doua etapa a inceput la 1 ianuarie 1994 si s-a incheiat la 31 decembrie 1998. In timpul acestei etape, pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele membre au fost constranse la a evita deficitele bugetare excesive si de a initia pasi spre independenta bancii centrale.

Tratatul de la Maastricht conditioneaza participarea in cadrul Uniunii Economice si Monetare de indeplinirea unor criterii de convergenta nominala:

-         o rata scazuta a inflatiei care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% cele mai bune performante ale statelor membre participante in anul dinaintea examinarii

-         dobanzi scazute pentru creditele pe termen lung, care sa nu depaseasca cu mai mult de 2% dobanzile din cele mai performante state membre participante in anul dinaintea examinarii

-         un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB

-         o datorie publica cumulata mai mica de 60% din PIB

-         stabilitatea cursului de schimb, in sensul mentinerii cursului national in limitele marjelor normale de fluctuatie, pentru cel putin 2 ani inaintea intrarii in zona euro.

Criteriile de convergenta reala sunt:

­       gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe in PIB

­       ponderea comertului bilateral al tarilor membre UE in totalul comertului exterior

­       structura economiei pe cele 3 ramuri principale – industrie, agricultura si servicii

­       PIB-ul pe locuitor, calculat in functie de paritatea puterii de cumparare

Etapa a treia a inceput la 1 ianurie 1999 prin stabilirea ratelor de schimb irevocabile intre monedele statelor participante si in raport cu euro. Din ianurie 1999, monedele nationale ale statelor membre au continuat sa circule numai ca exprimari nezecimale ale monedei unice, pana cand au fost complet inlocuite cu moneda euro.

Politica economica comuna

Incepand cu 1 ianuarie 1994, politicile economice ale statelor membre sunt coordonate la nivel comunitar. Criteriile care trebuie indeplinite de catre un stat aflat in faza de aderare la UE din perspectiva adoptarii monedei unice sunt: criteriul economic – existenta unei economii de piata functionale. Acquis-ul acestui domeniu cuprinde:

- elemente care trebuie transpuse in legislatie inainte de data aderarii – interzicerea finantarii directe a sectorului public; interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la institutiile financiare; independenta Bancii Centrale – Banca Centrala Nationala trebuie sa isi fixeze ca obiectiv explicit stabilitatea preturilor.

- elemente cu care trebuie sa existe conformitate numai dupa data aderarii. Includ: politica ratei de schimb si politica economica; coordonarea politicilor economice cu celelalte state membre prin participarea la procedurile UE; aderarea la prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere si ale statutului SEBC. 

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 969
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved