Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AdministratieDrept

Constitutia Europei

legislatie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
LEGE privind linistea publica si exercitiul libertatilor publice
Lege nr. 272 din 21/06/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Testamentul
Despre bunuri in general
INFRACTIUNI CONTRA INFAPTUIRII JUSTITIEI
ORDONANTA nr.92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedura fiscala
Lege CODUL DE PROCEDURA PENALA
GHIDUL DE APLICARE A CODULUI DE ETICA SI DEONTOLOGIE AL POLITISTULUI
LEGE nr. 791 din 29 decembrie 2001 - functionarea Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN)
Apararea drepturilor nepatrimoniale

Constitutia Europei

Avocatnet.ro va prezinta mai jos, prin bunavointa Ministerului Afacerilor Externe, textul integral, in limba romana, al nou-adoptatei Constitutii Europene. Textul este preluat, cu aprobarea Ministerului de Externe, de pe websiteul www.mae.ro.

Preambulul Tratatului



Inspirandu-se din mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale ale drepturilor inviolabile si inalienabile ale omului, democratiei, egalitatii, libertatii si statului de drept;

Convinsi ca Europa reunita de acum incolo intentioneaza sa continue pe aceasta traiectorie de civilizatie, de progres si de prosperitate, pentru binele tuturor locuitorilor sai, inclusiv cei mai fragili si mai defavorizati; ca doreste sa ramana un continent deschis la cultura, cunoastere si progres social; si ca doreste sa aprofundeze caracterul democratic si transparent al vietii sale publice si sa actioneze in favoarea pacii, justitiei si solidaritatii in lume;

Incredintati ca popoarele Europei, ramanand mandre de identitatea lor si de istoria nationala, sunt decise sa depaseasca vechile divizari si, din ce in ce mai unite, sa-si faureasca un destin comun;

Convinsi ca, „unita in diversitate”, Europa le ofera cele mai bune sanse de a continua, cu respectarea drepturilor fiecaruia si cu constiinta raspunderii fata de generatiile viitoare ale planetei, marea aventura care isi gaseste aici un spatiu privilegiat de speranta umana;

Hotarati sa continue opera infaptuita in cadrul Tratatelor instituind Comunitatile Europene si Tratatului Uniunii Europene, prin asigurarea continuitatii acquis-ului comunitar;

Recunoscatori membrilor Conventiei Europene pentru contributia lor la elaborarea prezentei Constitutii in numele cetatenelor si cetatenilor si al statelor Europei, []

Au desemnat ca plenipotentiari:
(lista)

care, dupa ce au facut schimb de depline puteri, recunoscute ca fiind sub forma valabila si in forma cuvenita, convin cu privire la dispozitiile care urmeaza:

Titlul I „Definirea si obiectivele Uniunii

Articolul I-1: „Instituirea unei Uniuni”

1. Inspirata de dorinta cetatenelor si cetatenilor, si a statelor Europei de a construi un viitor comun, prezenta Constitutie instituie Uniunea Europeana, careia statele membre ii confera competente pentru atingerea obiectivelor comune. Uniunea coordoneaza politicile statelor membre pentru atingerea acestor obiective si exercita prin metoda comunitara competentele ce i-au fost transferate de catre acestea.
2. Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile sale si care se angajeaza sa le promoveze in comun.

Articolul I-3: „Obiectivele Uniunii”

1. Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale.
2. Uniunea ofera cetatenelor si cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, precum si o piata unica unde concurenta este libera si nedistorsionata.
3. Uniunea actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei, bazata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie sociala de piata foarte competitiva, vizand ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social si un inalt nivel de protectie si de imbunatatire a calitatii mediului.
Uniunea promoveaza progresul stiintific si tehnic. Combate excluderea sociala si discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociala, egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor copilului. Promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala, precum si solidaritatea intre statele membre. Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice si vegheaza la pastrarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european.
4. In relatiile cu restul lumii, Uniunea afirma si promoveaza valorile si interesele sale. Contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabila a planetei, la solidaritatea si respectul reciproc intre popoare, la comertul liber si echitabil, la eliminarea saraciei si la protectia drepturilor omului, in special ale copilului, precum si la respectarea stricta si la dezvoltarea dreptului international, in special la respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite.
5. Aceste obiective sunt duse mai departe prin mijloace adecvate, in functie de competentele conferite Uniunii prin prezenta Constitutie.

Articolul I-4: „Libertatile fundamentale si nediscriminarea”

1. Libera circulatie a persoanelor, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire sunt garantate de catre Uniune si in cadrul acesteia, conform dispozitiilor prezentei Constitutii.
2. In domeniul de aplicare a prezentei Constitutii si fara sa aduca atingere dispozitiilor specifice prevazute de aceasta, este interzisa orice discriminare pe motiv de nationalitate.

Articolul I-5: „Relatiile dintre Uniune ti Statele membre”

1. Uniunea respecta identitatea nationala a statelor sale membre in ceea ce priveste structurile lor fundamentale politice si constitutionale, inclusiv in ceea ce priveste autonomia locala si regionala. Respecta functiile esentiale ale statului, in special cele care se refera la asigurarea integritatii teritoriale a statului, la mentinerea ordinii publice si la apararea securitatii interne.
2. In temeiul principiului cooperarii loiale, Uniunea si statele membre se respecta si se asista reciproc in indeplinirea misiunilor ce decurg din Constitutie. Statele membre iau toate masurile generale sau specifice necesare asigurarii executarii obligatiilor ce decurg din Constitutie sau din actele institutiilor Uniunii. Statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea scopurilor enuntate in Constitutie.

Articolul I-6: „Dreptul Uniunii”

Constitutia si dreptul adoptat de catre institutiile Uniunii in exercitarea competentelor ce iaufost conferite acesteia au prioritate fata de dreptul statelor membre.

Articolul I-7: „Personalitatea juridica”

Uniunea are personalitate juridica.

Articolul I-8: „Insemnele Uniunii”

Insemnele Uniunii Drapelul Uniunii reprezinta un cerc cu douasprezece stele aurii pe fond albastru.
Imnul Uniunii este extras din „Oda Bucuriei”
din Simfonia a 9-a de Ludwig van Beethoven.
Deviza Uniunii este: Unita in diversitate.
Moneda Uniunii este euro.
La 9 mai se sarbatoreste in intreaga Uniune ziua Europei.

Articolul I-9: „Drepturile fundamentale”

1. Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile enuntate in Carta Drepturilor Fundamentale care constituie partea II a prezentei Constitutii.
2. Uniunea va adera la Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Aderarea la aceasta Conventie nu modifica competentele Uniunii asa cum sunt definite in prezenta Constitutie.
3. Drepturile fundamentale, garantate prin Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si care rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale.

Articolul I-10: „Cetatenia Uniunii”

1. Orice persoana care are cetatenia unui stat membru este cetatean al Uniunii. Cetatenia Uniunii se adauga la cetatenia nationala si nu o inlocuieste.
2. Cetatenele si cetatenii Uniunii se bucura de drepturile si au obligatiile prevazute in prezenta Constitutie. Ei au: - dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre; - dreptul de a vota si de a fi alesi in Parlamentul European, precum si in cadrul alegerilor locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat; - dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei tari terte in care statul membru ai carui resortisanti sunt nu este reprezentat, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat; - dreptul de a prezenta petitii Parlamentului European, de a se adresa Mediatorului European sau de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale Uniunii intr-una din limbile Uniunii si de a primi raspuns in aceeasi limba.
3. Aceste drepturi se exercita in conditiile si limitele definite in prezenta Constitutie si in dispozitiile de aplicare a acesteia.

Titlul III – „ Competentele Uniunii”

Articolul I-11 „Principii fundamentale

1. Delimitarea competentelor Uniunii are la baza principiul atribuirii. Exercitarea competentelor Uniunii are la baza principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.
2. In temeiul principiului atribuirii, Uniunea actioneaza in limitele competentelor ce i-au fost atribuite prin Constitutie de catre statele membre in vederea atingerii obiectivelor stabilite de catre aceasta. Orice alta competenta neatribuita Uniunii prin Constitutie apartine statelor membre.
3. In temeiul principiului subsidiaritatii, in domeniile ce nu tin de competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi atinse in mod satisfacator de catre statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional si local, dar pot fi, datorita dimensiunilor si efectelor preconizate, mai bine atinse la nivelul Uniunii”
.
Articolul 12: „Categoriile de competen e”

1. Atunci cand Constitutia atribuie Uniunii competenta exclusiva intr-un anumit domeniu, numai Uniunea poate legifera si adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic, statele membre neputand sa faca acest lucru decat cu autorizarea Uniunii sau pentru punerea in aplicare a actelor adoptate de catre aceasta.
2. Atunci cand Constitutia ii atribuie Uniunii o competenta comuna cu statele membre intr-un domeniu determinat, Uniunea si statele membre au puterea de a legifera si de a adopta in domeniul respectiv acte obligatorii din punct de vedere juridic. Statele membre isi exercita competenta in masura in care Uniunea nu si-a exercitat competenta sau a decis sa nu si-o mai exercite.
3. Statele membre isi coordoneaza politicile economice si in domeniul ocuparii fortei de munca, in conformitate cu modalitatile prevazute in Partea a III-a, pentru definirea carora Uniunea dispune de competenta. 4. Uniunea dispune de competenta pentru definirea si punerea in aplicare a unei politici externe si de securitate comune, inclusiv pentru definirea progresiva a unei politici de aparare comune. 5. In anumite domenii si in conditiile prevazute prin Constitutie, Uniunea are competenta de a intreprinde actiuni de sprijinire, coordonare sau completare a actiunii statelor membre, fara a inlocui insa prin aceasta competenta acestora in domeniile respective. Actele obligatorii din punct de vedere juridic adoptate de catre Uniune in temeiul dispozitiilor specifice acestor domenii din partea III nu implica armonizarea dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. 6. Intinderea si modalitatile de exercitare a competentelor Uniunii sunt determinate prin dispozitiile specifice fiecarui domeniu in partea III.
Articolul 13: „Competen ele exclusive”

1. Uniunea dispune de competenta exclusiva in urmatoarele domenii: - uniunea vamala ; - stabilirea regulilor de concurenta necesare functionarii pietei interne ; - politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro ; - politica comerciala comuna, - conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune de pescuit.
2. Uniunea dispune de competenta exclusiva pentru incheierea de acorduri internationale atunci cand aceasta incheiere este prevazuta intr-un act legislativ al Uniunii, fie este necesara pentru a permite Uniunii sa-si exercite competenta la nivel intern, fie din cauza este susceptibila sa afecteze regulile comune sau sa le altereze modul de aplicare.
Articolul 14: „Domeniile de competen a partajata”

1. Uniunea dispune de competenta comuna cu statele membre atunci cand Constitutia ii atribuie o competenta care nu se refera la domeniile prevazute in art. I-13 si I-17.
2. Competentele comune ale Uniunii si statelor membre se aplica in urmatoarele domenii principale: a) piata interna; b) politica sociala, pentru aspectele definite in Partea a III-a; c) coeziunea economica, sociala si teritoriala ; d) agricultura si pescuit, cu exceptia conservarii resurselor biologice ale marii; e) mediu; f) protectia consumatorilor; g) transport; h) retele transeuropene; i) energie; j) spatiul de libertate, securitate si justitie; k) obiective comune de securitate in materie de sanatate publica, pentru aspectele definite in Partea a III-a.
3. In domeniile cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului, Uniunea are competenta de a desfasura actiuni, in special pentru definirea si punerea in aplicare a programelor, fara ca exercitarea acestei competente sa poata avea ca efect interzicerea dreptului statelor membre de a-si exercita competenta. 4. In domeniile cooperarii pentru dezvoltare si al ajutorului umanitar, Uniunea are competenta de a intreprinde actiuni si de a duce o politica comuna, fara ca exercitarea acestei competente sa poata avea ca efect interzicerea dreptului statelor membre de a-si exercita propria competenta.
Articolul 15: „Coordonarea politicilor economice ti de ocupare a for ei de munca”

1. Statele membre isi coordoneaza politicile economice in cadrul Uniunii. In acest scop Consiliul adopta masuri, in special in special orientarile generale ale acestor politici. Statelor membre care au adoptat euro li se aplica dispozitii specifice.
2. Uniunea adopta masuri pentru asigurarea coordonarii politicilor de ocupare a fortei de munca ale statelor membre, in special prin adoptarea liniilor directoare ale acestor politici.
3. Uniunea poate adopta initiative pentru asigurarea coordonarii politicilor sociale ale statelor membre.
Articolul 16: „Politica externa ti de securitate comuna”

1. Competenta Uniunii in materie de politica externa si de securitate comuna se intinde asupra tuturor domeniilor politicii externe, precum si asupra tuturor problemelor referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv definirea progresiva a unei politici de aparare comune care poate conduce la o aparare comuna.
2. Statele membre sprijina in mod activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna a Uniunii in spiritul loialitatii si solidaritatii reciproce si respecta actele adoptate de catre Uniune in acest domeniu. Ele se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate dauna eficacitatii sale.
Articolul 17: „Domeniile ac iunii de sprijinire, de coordonare sau complementare”
Uniunea are competenta sa desfasoare actiuni de sprijinire, de coordonare sau complementare. Domeniile acestor actiuni, la nivel european, sunt: (a) protectia si imbunatatirea sanatatii umane; (b) industrie; (c) cultura; (c)bis turism; (d) educatie, tineret, sport, si formare profesionala; (e) protectie civila; (f) cooperare administrativa.
Articolul 18: „Clauza de flexibilitate”

1. Daca o actiune a Uniunii se dovedeste necesara, in cadrul politicilor definite in partea a IIIa, pentru a atinge unul dintre obiectivele stabilite prin Constitutie, fara ca aceasta sa fi prevazut competentele necesare in acest scop, Consiliul , care hotaraste cu unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa aprobarea Parlamentului European, adopta dispozitiile corespunzatoare.
2. In cadrul procedurii de control a principiului subsidiaritatii prevazuta in art. I - 11 (3), Comisia europeana atrage atentia parlamentelor nationale ale statelor membre asupra propunerilor intemeiate pe prezentul articol.
3. Dispozitiile adoptate pe baza prezentului articol nu implica armonizarea legilor si reglementarilor statelor membre in cazurile in care Constitutia exclude o astfel de armonizare. Titlul IV – „Institu iile Uniunii”


Articolul I-19: „Institu iile Uniunii

1. Uniunea dispune de un cadru institutional unic care are drept scop: - promovarea valorilor sale; - urmarirea obiectivelor Uniunii; - servirea intereselor Uniunii, ale cetatenelor si cetatenilor sai si ale statelor membre; - asigurarea coerentei, eficacitatii si continuitatii politicilor si actiunilor sale.
2. Acest cadru institutional cuprinde: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul , (numit „Consiliu”
) Comisia Europeana, (numita „Comisia”
) Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
3. Fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor care ii sunt conferite prin Constitutie, conform procedurilor si in conditiile prevazute prin aceasta. Institutiile practica intre ele o cooperare loiala.

Articolul I-20: „Parlamentul European

1. Parlamentul European exercita, impreuna cu Consiliul , functiile legislativa si bugetara. El exercita si functiile de control politic si consultativa, conform conditiilor stabilite prin Constitutie. Parlamentul European alege presedintele Comisiei Europene.
2. Parlamentul European este format din reprezentanti ai cetatenelor si cetatenilor Uniunii. Numarul lor nu va depasi sapte sute cincizeci. Reprezentarea cetatenelor si cetatenilor se face in mod proportional degresiv, stabilindu-se un prag minim de sase membri pentru fiecare stat membru. Nici un stat membru nu poate detine mai mult de nouazeci si sase de locuri. Consiliul European va adopta cu unanimitate de voturi, la propunerea Parlamentului si cu aprobarea acestuia, o decizie europeana stabilind componenta Parlamentului, cu respectarea principiilor enuntate la teza I. 2bis. Membrii Parlamentului European vor fi alesi pentru un mandat de cinci ani, prin sufragiu universal, liber si secret.
3. Parlamentul European isi alege presedintele si biroul dintre membrii sai.

Articolul I-21: „Consiliul European

1. Consiliul European da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii defineste orientarile si prioritatile de politica generala. Nu exercita functii legislative.
2. Consiliul European este format din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si din presedinte sau si presedintele Comisiei. Ministrul afacerilor externe al Uniunii participa la lucrari.
3. Consiliul European se intruneste in fiecare trimestru la convocarea presedintelui sau. Atunci cand ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European pot decide sa fie asistati de catre un ministru si, in cazul presedintelui Comisiei, de catre un comisar european. Presedintele convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului European atunci cand aceasta situatie se impune. 4. Consiliul European se pronunta prin consens, cu exceptia cazului in care in Constitutie se prevede altfel.

Articolul I-22: „Pretedin ia Consiliului European

1. Consiliului European isi alege presedintele cu majoritate calificata pentru un mandat de doi ani si jumatate, cu posibilitatea reinnoirii acestuia o singura data. In caz de imposibilitate sau de culpa grava, Consiliul European poate pune capat mandatului lui sau ei conform aceleiasi proceduri.
2. Presedintele Consiliului European (a) prezideaza si impulsioneaza lucrarile Consiliului European; (b) ii asigura pregatirea si continuitatea in cooperare cu Presedintele Comisiei si pe baza lucrarilor Consiliului Afaceri generale; (c) actioneaza pentru facilitarea coeziunii si consensului in cadrul Consiliului European; (d) prezinta Parlamentului European un raport dupa fiecare intrunire a Consiliului European. Presedintele Consiliului European asigura la nivelul sau si in aceasta calitate reprezentarea externa a Uniunii in probleme referitoare la politica externa si de securitate comuna, fara sa aduca atingere competentelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.
3. Presedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat national.

Articolul I-23: „Consiliul

1. Consiliul exercita, impreuna cu Parlamentul European, functiile legislativa si bugetara. Exercita functii de definire a politicilor si de coordonare, conform conditiilor stabilite prin Constitutie.
2. Consiliul este format dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru la nivel ministerial, acesta fiind competent sa angajeze guvernul statului membru pe care il reprezinta si sa exercite dreptul de vot in numele acestuia.
3. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, cu exceptia cazului in care in Constitutie se prevede altfel.

Articolul I-24: „Forma iunile Consiliului

1. Consiliul se intruneste in diferite formatiuni.
2. Consiliul Afaceri generale asigura coerenta lucrarilor Consiliului in diferitele formatiuni. Pregateste intrunirile Consiliului European si asigura punerea in aplicare a deciziilor acestuia, in colaborare cu Presedintele Consiliului European si cu Comisia.
3. Consiliul Afaceri externe elaboreaza actiunile externe ale Uniunii conform liniilor strategice definite de catre Consiliul European si asigura coerenta actiunilor sale. 4. Consiliul European adopta cu majoritate calificata o decizie europeana stabilind lista celorlalte formatiuni ale Consiliului . 4bis. Un comitet al reprezentantilor permanenti ai guvernelor statelor membre este responsabil cu pentru pregatirea lucrarilor Consiliului. 5. Consiliul se intruneste in sedinta publica cand dezbate si voteaza proiecte de acte legislative. In acest scop, fiecare reuniune este divizata in doua parti, destinate respectiv deliberarii asupra actelor legislative ale Uniunii si activitatilor non legislative. 6. Presedintia formatiunilor Consiliului , cu exceptia celei a Afacerilor externe, este asigurata de catre reprezentantii statelor membre din cadrul Consiliului, conform sistemului rotatiei egale, conform regulilor stabilite printr-o decizie a Consiliului European. Consiliul European hotaraste cu majoritate calificata.

Articolul I-25: „Defini ia majorita ii calificate in cadrul Consiliului European si al Consiliului

1. Majoritatea calificata este definita ca fiind cel putin 55% din membri Consiliului, cuprinzand cel putin 1
5 dintre ei si reprezentand state membre reunind cel putin 65% din populatia Uniunii. O minoritate de blocaj trebuie sa includa cel putin patru membri ai Consiliului, fara de care majoritatea calificata nu este considerata intrunita.
2. Prin exceptie de la alin. 1, cand Consiliul nu actioneaza la propunerea Comisiei sau a Ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificata este definita ca fiind cel putin 72% din membri Consiliului, reprezentand state membre reunind cel putin 65% din populatia Uniunii.
3. Alin. 1 si 2 se aplica Consiliului European cand acesta hotaraste cu majoritate calificata. 4. In cadrul Consiliului European, presedintele acestuia si presedintele Comisiei nu participa la vot.

Articolul I-26: „Comisia Europeana

1. Comisia Europeana promoveaza interesul european general si adopta initiativele necesare in acest scop. Vegheaza la aplicarea dispozitiilor Constitutiei, precum si a dispozitiilor adoptate de catre institutii in temeiul acesteia. Supravegheaza aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curtii de Justitie. Executa bugetul si gestioneaza programele. Exercita functii de coordonare, executie si gestionare, in conditiile stabilite prin Constitutie. Cu exceptia politicii externe si de securitate comune si a altor cazuri prevazute in Constitutie, asigura reprezentarea externa a Uniunii. Are initiativa programarii anuale si multianuale in vederea incheierii de acorduri inter-institutionale.
2. Cu exceptia cazului in care in Constitutie se prevede altfel, un act legislativ al Uniunii nu poate fi adoptat decat la propunerea Comisiei. Celelalte acte sunt adoptate la propunerea Comisiei, atunci cand Constitutia prevede acest lucru.
3. Mandatul Comisiei este de cinci ani.
4. Membrii Comisiei sunt alesi in functie de competenta lor generala si de angajamentul lor european iar independenta lor trebuie sa fie mai presus de indoiala.
5. Prima Comisie constituita in temeiul Constitutiei este compusa dintr-un cetatean al fiecarui stat membru, presedintele sau si ministrul afacerilor externe al Uniunii, care va fi si unui din vicepresedinti.
6. La sfarsitul mandatului Comisiei prevazuta la alin. 5, aceasta va fi formata dintr-un numar de membri, inclusiv presedintele si ministrul afacerilor externe al Uniunii, corespunzator a doua treimi din numarul statelor membre, daca aceasta cifra nu este modificata de Consiliul European prin unanimitate. Acestia vor fi selectati dintre cetatenii statelor membre pe baza unui sistem de rotatie egala intre statele membre. Acest sistem este stabilit printr-o decizie europeana adoptata de Consiliul European prin unanimitate pe baza urmatoarelor principii:
a) statele membre sunt tratate in mod strict egal in ceea ce priveste determinarea ordinii succesiunii si a duratei prezentei reprezentantilor lor ca membri ai Comisiei; in consecinta, diferenta dintre numarul total de mandate detinute de reprezentantii a doua state membre date nu poate fi niciodata mai mare decat unu;
b) sub rezerva lit.a), fiecare dintre Comisiile succesive este constituit, astfel incat sa reflecte in mod satisfacator evantaiul demografic si geografic al tuturor statelor membre ale Uniunii.
7. Comisia isi exercita responsabilitatile in deplina independenta. Fara a aduce atingere art. I-28(2), membrii comisiei nu solicita si nici nu accepta instructiuni din partea vreunui guvern, institutie, organ, organism sau agentie. Ei se vor abtine de la orice actiune incompatibila cu obligatiile sau indeplinirea sarcinilor lor.
8. Comisia, in calitate de organ colegial, raspunde in fata Parlamentului European.
In temeiul art. III-340 Parlamentul European poate vota o motiune de cenzura impotriva Comisiei. Daca o astfel de motiune este adoptata, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze in mod colectiv din functiile lor, iar Ministrul afacerilor externe al Uniunii trebuie sa demisioneze din functia pe care o detine in cadrul Comisiei.


Articolul I-27: „Presedintele Comisiei Europene

1. inand cont de alegerile pentru Parlamentul European si dupa consultarile necesare, Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata, propune Parlamentului European un candidat la functia de Presedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor din care este format. Daca acest candidat sau aceasta candidata nu intruneste majoritatea, Consiliul European propune, hotarand cu majoritate calificata, in termen de o luna, un nou candidat care va fi ales de Parlament urmandu-se aceeasi procedura.
2. Consiliul, de comun acord cu Presedintele ales, adopta o lista cu numele celorlalte persoane pe care intentioneaza sa le indice ca membri ai Comisiei. Acestia vor fi alesi pe baza unor propuneri facute de statele membre, in conformitate cu criteriile stabilite in art. I-26 (4) si (6), par.2. Presedintele, Ministrul afacerilor externe al Uniunii si ceilalti membrii ai Comisiei sunt supusi, ca organ colegial, unui vot de incredere din partea Parlamentului European. Pe baza acestei aprobari Comisia este numita de catre Consiliul European, cu votul majoritatii calificate..
3. Presedintele Comisiei: (a) defineste orientarile in cadrul carora Comisia isi exercita misiunea; (b) decide organizarea interna a Comisiei pentru a asigura coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia; (c) numeste Vicepresedinti, altii decat Ministrul afacerilor externe al Uniunii, dintre membrii Comisiei. Un membru al Comisiei isi prezinta demisia daca presedintele ii cere acest lucru. Ministrul afacerilor externe al Uniunii isi prezinta demisia, urmand procedura prevazuta in art. I-28 (1), daca presedintele ii solicita acest lucru.


Articolul I-28: „Ministrul Afacerilor Externe

1. Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata, cu acordul presedintelui Comisiei, numeste Ministrul afacerilor externe al Uniunii. Consiliul poate sa-l revoce din functie urmand aceeasi procedura.
2. Ministrul afacerilor externe al Uniunii conduce politica externa si de securitate comuna a Uniunii. Prin propunerile sale, Ministrul afacerilor externe contribuie la elaborarea politicii externe comune si o aduce la indeplinire in calitate de imputernicit al Consiliului . Actioneaza la fel si in ceea ce priveste politica de securitate si de aparare comuna.
3. Ministrul afacerilor externe al Uniunii prezideaza Consiliul Afaceri externe.
4. Ministrul afacerilor externe este unul din vicepresedintii Comisiei Europene. El asigura coerenta actiunilor Uniunii in exterior. In cadrul Comisiei este insarcinat cu responsabilitatile ce incumba acesteia din urma in domeniul relatiilor externe si cu coordonarea celorlalte aspecte ale actiunii externe a Uniunii. In exercitarea responsabilitatilor sale in cadrul Comisiei, si numai cu privire la aceste responsabilitati, el este supus procedurilor care reglementeaza functionarea Comisiei, in masura in care acestea sunt compatibile cu alin 2 si 3.


Articolul I-29: „Curtea de Justitie

1. Curtea de Justitie cuprinde Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Tribunalul General si instante specializate. Aceasta asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea Constitutiei. Statele membre stabilesc caile de atac necesare asigurarii unei protectii jurisdictionale efective in domeniul dreptului Uniunii.
2. Curtea Europeana de Justitie este formata din cate un judecator pentru fiecare stat membru. Este asistata de avocati generali. Tribunalul General este format din cel putin un judecator pentru fiecare stat membru. Judecatorii si avocatii generali ai Curtii Europene de Justitie, precum si judecatorii Tribunalului General sunt alesi dintre personalitatile care ofera toate garantiile de independenta si care indeplinesc conditiile prevazute in art. III-355 si III-356. Acestia sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre pentru un mandat de sase ani, care poate fi reinnoit.
3. Curtea de Justitie, conform dispozitiilor Partii a III-a, hotaraste: (a) asupra actiunilor introduse de catre unul din statele membre, o institutie europeana sau persoane fizice sau juridice; (b) cu titlu prejudicial, la cererea instantelor nationale, asupra interpretarii dreptului Uniunii sau asupra validitatii actelor adoptate de catre institutiile europene; (c)asupra altor cazuri prevazute in Constitutie.

Articolul I-30: „Banca Centrala Europeana

1. Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale constituie Sistemul European al Bancilor Centrale. Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale ale statelor membre care au adoptat moneda euro, care constituie Eurosistemul, conduc politica monetara a Uniunii.
2. Sistemul European al Bancilor Centrale este condus de organele de decizie ale Bancii Centrale Europene. Obiectivul sau principal este mentinerea stabilitatii preturilor. Fara sa aduca atingere obiectivului de stabilitate a preturilor, acesta sprijina politicile economice generale in cadrul Uniunii, in scopul realizarii obiectivelor Uniunii. Intreprinde orice alta misiune de banca centrala, conform dispozitiilor partii III din Constitutie, Statutului Sistemului European al Bancilor Centrale si Statutului Bancii Centrale Europene.
3. Banca Centrala Europeana este o institutie care are personalitate juridica. Ea este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de euro. Ea este independenta in exercitarea prerogativelor sale si in administrarea finantelor sale. Institutiile, organele, organismele si agentiile, precum si guvernele statelor membre se angajeaza sa respecte aceasta independenta. 4. Banca Centrala Europeana adopta masurile necesare indeplinirii misiunilor sale, conform dispozitiilor art. III-185 - III-191 si III-196 si in conditiile stabilite in Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene. Conform acelorasi dispozitii, statele membre care nu au adoptat moneda euro, precum si bancile lor centrale isi pastreaza competentele in domeniul monetar. 5. In domeniile care tin de competenta sa, Banca Centrala Europeana este consultata asupra oricarui proiect de act al Uniunii, precum si asupra oricarui proiect de reglementare la nivel national si poate emite avize. 6. Organele de decizie ale Bancii Centrale Europene, structura lor si modalitatile de functionare sunt definite in art. III-382 - III-383 si in Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si Statutul Bancii Centrale Europene.

Articolul I-31: „Curtea de Conturi

1. Curtea de Conturi este o institutie. Ea asigura controlul conturilor Uniunii.
2. Ea examineaza conturile pentru totalitatea veniturilor si cheltuielilor Uniunii si asigura buna gestiune financiara.
3. Ea este formata din cate un cetatean din fiecare stat membru. Membrii sai isi exercita functiile in deplina independenta, urmarind interesul general al Uniunii.

Articolul I-32: „Organele consultative ale Uniunii

1. Parlamentul European, Consiliul si Comisia sunt asistate de un Comitet al Regiunilor si de un Comitet Economic si Social, care exercita functii consultative.
2. Comitetul Regiunilor este format din reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale care sunt fie titulari ai unui mandat electoral in cadrul unei colectivitati regionale sau locale, fie raspunzatori din punct de vedere politic in fata unei adunari alese.
3. Comitetul Economic si Social este format din reprezentanti ai organizatiilor patronale, salariale si alti reprezentanti ai societatii civile, in special din domeniile socio-economic, civic, profesional si cultural. 4. Membrii Comitetului Regiunilor si ai Comitetului Economic si Social nu sunt obligati prin nici un mandat imperativ. Ei isi exercita functia in deplina independenta, in interesul general al Uniunii. 5. Regulile referitoare la structura acestor comitete, la desemnarea membrilor lor, la atributiile si la functionarea lor sunt definite in art. III-386 - III-392 din Constitutie. Regulile prevazute la art. 2 si 3, referitoare la structura sunt revizuite cu regularitate de catre Consiliu pentru a reflecta evolutia economica, sociala si demografica a Uniunii. In acest scop, Consiliul adopta decizii europene, la propunerea Comisiei. Titlul V –Exercitarea competen elor Uniunii Capitolul I –Dispozi ii generale

Articolul I-33: „Actele juridice ale Uniunii

1. In exercitarea competentelor Uniunii institutiile acesteia utilizeaza ca instrumente juridice, in conformitate cu dispozitiile Partii a III-a, legea europeana, legea-cadru europeana, regulamentul european, decizia europeana, recomandarile si avizele. Legea europeana este un act legislativ cu caracter general. Ea este obligatorie in toate elementele sale si se aplica direct in toate statele membre. Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatele care trebuie obtinute, lasand autoritatilor nationale competenta in privinta alegerii formei si a mijloacelor. Regulamentul european este un act nelegislativ, cu caracter general, de punere in aplicare a actelor legislative si a anumitor dispozitii specifice ale Constitutiei. Acesta este fie obligatoriu in toate elementele sale si direct aplicabil in toate statele membre, fie obligatoriu pentru orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand autoritatilor nationale competenta in privinta alegerii formei si a mijloacelor. Decizia europeana este un act nelegislativ care este obligatoriu in toate elementele sale. Atunci cand desemneaza destinatarii, decizia europeana nu este obligatorie decat pentru acestia. Recomandarile si avizele adoptate de catre institutii nu au caracter obligatoriu.
2. Atunci cand examineaza o propunere de act legislativ, Parlamentul European si Consiliul se abtin de la adoptarea de acte care nu au fost prevazute de procedura legislativa in acel domeniu.

Articolul I-34: „Actele legislative

1. Legile si legile-cadru europene sunt adoptate in comun de catre Parlamentul European si Consiliul , la propunerea Comisiei, conform procedurii legislative ordinare prevazute in art. III-396. Daca cele doua institutii nu ajung la un acord, actul in cauza nu este adoptat.
2. In cazurile specifice prevazute de Constitutie, legile si legile-cadru europene sunt adoptate de Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de catre acesta cu participarea Parlamentului European, conform unor proceduri legislative speciale.
3. In cazurile specifice prevazute de Constitutie, legile si legile-cadru europene pot fi adoptate la initiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la cererea Curtii Europene de Justitie sau a Bancii Europene de Investitii.

Articolul I-35: „Actele non-legislative
Consiliul European adopta decizii europene in situatiile prevazute de Constitutie. Consiliul si Comisia, in cazurile speciale prevazute in art. I-36 si I-37, si Banca Centrala Europeana in cazurile prevazute expres in Constitutie, adopta regulamente europene sau decizii europene. Consiliul European adopta recomandari. Acesta actioneaza la propunerea Comisiei intotdeauna cand Constitutia prevede expres acest lucru. El hotaraste in unanimitate atunci cand aceasta e ceruta pentru adoptarea unui act. Comisia, precum si Banca Centrala Europeana, atunci cand Constitutia o autorizeaza, adopta recomandari.

Articolul I-36: „Regulamentele delegate

1. Legile si legile-cadru europene pot delega Comisiei competenta de a edicta regulamente delegate care completeaza sau modifica anumite elemente neesentiale ale legii sau ale legiicadru. Legile si legile-cadru delimiteaza in mod explicit obiectivele, continutul, scopul si durata delegarii. Elementele esentiale ale unui domeniu rezervat legii sau legii-cadru nu pot face obiectul delegarii.
2. Legile si legile-cadru stabilesc in mod explicit conditiile de aplicare a delegarii. Aceste conditii pot fi: (a) Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegarii; (b) regulamentul delegat poate intra in vigoare numai daca, in termenul stabilit de lege sau de legea-cadru, Parlamentul European sau Consiliul nu exprima obiectii. In sensul paragrafului precedent, Parlamentul European hotaraste cu majoritatea membrilor din care este format, iar Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.

Articolul I-37: „Actele de aplicare” („Les actes d’exécution”/”Implementing acts”)
1. Statele membre iau toate masurile de drept intern necesare pentru a pune in aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.
2. Atunci cand sunt necesare conditii uniforme de punere in aplicare a actelor obligatorii ale Uniunii, aceste acte pot conferi competente de punere in aplicare Comisiei sau, in cazuri specifice si temeinic justificate si in cazurile prevazute in art. I-40, Consiliului .
3. Legea europeana stabileste in prealabil regulile si principiile generale privind modalitatile de control de catre statele membre a exercitarii competentelor de executie ale Comisiei. 4. Actele de punere in aplicare ale Uniunii iau forma regulamentelor europene de punere in aplicare sau deciziilor europene de punere in aplicare.

Articolul I-38: „Principii comune actelor juridice ale Uniunii Europene

1. Unde Constitutia nu prevede tipul de act ce trebuie adoptat, institutiile aleg de la caz la caz, cu respectarea procedurilor aplicabile si a principiului proportionalitatii prevazut in art. I- 11.
2. Actele juridice europene sunt motivate si se refera la propunerile, initiativele, recomandarile, solicitarile sau avizele prevazute in prezenta Constitutie.

Articolul I-39: „Publicarea ti intrarea in vigoare

1. Legile si legile-cadru europene adoptate conform procedurii legislative ordinare se semneaza de catre presedintele Parlamentului European si presedintele Consiliului . In celelalte cazuri, acestea se semneaza de catre presedintele institutiei care le adopta. Legile si legile-cadru europene se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra in vigoare la data prevazuta in textul lor sau, in absenta acesteia, in a douazecea zi de la publicare.
2. Regulamentele europene si deciziile europene, atunci cand nu indica destinatarii se semneaza de catre presedintele institutiei care le adopta. Regulamentele europene si deciziile europene, atunci cand nu indica destinatarii, se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra in vigoare la data prevazuta in textul lor sau, in absenta acesteia, in a douazecea zi de la publicare.
3. Celelalte decizii, altele decat cele de la alin. 2 sunt notificate destinatarilor si produc efecte de la data notificarii. Capitolul II –Dispozi ii speciale

Articolul I-40: „Dispozi ii privind aplicarea P.E.S.C.

1. Uniunea Europeana duce o politica externa si de securitate comuna, bazata pe dezvoltarea solidaritatii politice reciproce a statelor membre, pe identificarea problemelor de interes general si pe obtinerea unei convergente tot mai ridicate a actiunilor statelor membre.
2. Consiliul European identifica interesele strategice ale Uniunii si stabileste obiectivele politicii sale externe si de securitate comune. Consiliul elaboreaza aceasta politica in cadrul unor linii strategice stabilite de Consiliul European si conform procedurilor prevazute in Partea a III-a.
3. Consiliul European si Consiliul adopta deciziile europene necesare.
4. Politica externa si de securitate comuna este pusa in aplicare de catre ministrul afacerilor externe al Uniunii si de catre statele membre prin utilizarea mijloacelor nationale si ale Uniunii.
5. Statele membre se consulta reciproc, in cadrul Consiliului European si al Consiliului , cu privire la orice chestiuni de politica externa si de securitate, care sunt de interes general, pentru definirea unei abordari comune. Inainte de a intreprinde orice actiune pe scena internationala sau de a-si asuma orice angajament care ar putea afecta interesele Uniunii, fiecare stat membru consulta celelalte state din cadrul Consiliului European sau al Consiliului . Prin convergenta actiunilor lor, statele membre asigura ca Uniunea isi poate promova interesele si valorile pe scena internationala. Statele membre sunt solidare intre ele.
6. Parlamentul European este consultat cu regularitate asupra aspectelor principale si optiunilor fundamentale de politica externa si de securitate comuna. Este tinut la curent cu evolutia acesteia.
7. In materie de politica externa si de securitate comuna, Consiliul European si Consiliul adopta decizii europene in unanimitate, cu exceptia cazurilor prevazute in Partea a III-a. Consiliul European si Consiliul hotarasc la propunerea unui stat membru, a ministrului afacerilor externe al Uniunii sau a acestui ministru, cu sprijinul Comisiei. Legile si legile-cadru europene sunt excluse.
8. Consiliul European poate decide in unanimitate ca, in alte cazuri decat cele prevazute in Partea a III-a, Consiliul sa hotarasca cu majoritate calificata.
Articolul I-41: „Dispozitii privind Politica Comuna de Securitate si Aparare

1. Politica de securitate si de aparare comuna face parte integranta din politica externa si de securitate comuna. Aceasta asigura Uniunii o capacitate operationala bazata pe resurse civile si militare. Uniunea poate recurge la acestea in cadrul misiunilor in afara Uniunii, pentru a asigura mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si intarirea securitatii internationale, conform principiilor Cartei Natiunilor Unite. Indeplinirea acestor sarcini se sprijina pe capacitatile conferite de catre statele membre.
2. Politica de securitate si de aparare comuna include definirea progresiva a unei politici de aparare comuna a Uniunii. Aceasta va conduce la o aparare comuna atunci cand Consiliul European, hotarand in unanimitate, va decide acest lucru. In aceasta situatie, Consiliul recomanda statelor membre adoptarea unei decizii in conformitate cu dispozitiile lor constitutionale. Politica Uniunii, in sensul prezentului articol, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si de aparare a anumitor state membre, respecta obligatiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care considera ca apararea lor comuna se realizeaza in cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si este compatibila cu politica de securitate si de aparare comuna stabilita in acest cadru.
3. Pentru punerea in aplicare a politicii de securitate si de aparare comune, statele membre pun la dispozitia Uniunii capacitati civile si militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliul . Statele membre care constituie in comun forte multinationale pot, de asemenea, sa puna aceste forte la dispozitia politicii de securitate si de aparare comune. Statele membre se angajeaza sa-si imbunatateasca progresiv capacitatile militare. Pentru a identifica necesitatile operationale, a promova masurile necesare satisfacerii lor, a contribui la identificarea si, daca este cazul, punerea in aplicare a oricarei masuri utile pentru intarirea bazei industriale si tehnologice in sectorul de aparare, a participa la definirea unei politici europene in materie de capacitati si de armament, precum si pentru a asista Consiliul la evaluarea imbunatatirii capacitatilor militare, se instituie Agentia Europeana pentru Armament, Cercetare si Capacitati Militare.
4. Deciziile europene referitoare la punerea in aplicare a politicii de securitate si de aparare comune, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni asa cum prevede prezentul articol sunt adoptate de Consiliul , care hotaraste in unanimitate, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii sau a unui stat membru. Ministrul afacerilor externe poate propune recurgerea la resursele nationale, precum si la instrumentele Uniunii, daca este cazul, de comun acord cu Comisia.
5. In cadrul Uniunii, Consiliul poate incredinta unui grup de state membre realizarea unei misiuni, in scopul mentinerii valorilor Uniunii si al servirii intereselor sale. Realizarea unei astfel de misiuni este reglementata de dispozitiile art. III-310.
6. Statele membre care indeplinesc capacitati militare si alte criterii mai inalte si care au incheiat intre ele angajamente mai restrictive in aceasta privinta, in vederea realizarii celor mai solicitante misiuni, stabilesc o cooperare structurata in cadrul Uniunii. Aceasta cooperare este reglementata de dispozitiile art. III-31
2. Ea nu trebuie sa aduca atingere prevederilor art. III-309.
7. In cazul in care unul din statele participante ar fi obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul sau, celelalte state participante ii acorda ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun, militare si de alta natura, in conformitate cu dispozitiile art. 51 din Carta Natiunilor Unite. Aceasta nu trebuie sa aduca atingere caracterului special al politicii de securitate si de aparare a anumitor state membre. Angajamentele si cooperarea in acest domeniu se desfasoara conform angajamentelor asumate in cadrul NATO, care pentru acele state care sunt membre ale acestei organizatii, ramane baza/foundation apararii lor comune si forumul sau de implementare.
8. Parlamentul European este consultat cu regularitate cu privire la principalele aspecte si optiunile fundamentale de politica de securitate si de aparare comuna si este tinut la curent cu evolutia acesteia.

Articolul I-42: „Dispozitii privind spatiul de libertate, securitate si justitie

1. Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie:
(a) prin adoptarea de legi si legi-cadru europene vizand, daca este cazul, apropierea legislatiilor nationale in domeniile enumerate in Partea a III-a;
(b) prin promovarea increderii reciproce intre autoritatile competente ale statelor membre, in special pe baza recunoasterii reciproce a deciziilor judiciare si extrajudiciare;
(c) printr-o cooperare operationala a autoritatilor competente ale statelor membre, inclusiv a serviciilor de politie, de frontiera si a altor servicii specializate in domeniul prevenirii si depistarii infractiunilor.
2. In cadrul spatiului de libertate, securitate si justitie, parlamentele nationale pot participa la mecanismele de evaluare prevazute in art. III-260. Pot, de asemenea, sa se implice in monitorizarea politica a Europol si in evaluarea activitatilor Eurojust, conform art. III-276 si III-273.
3. In domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala, statele membre dispun de drept de initiativa, conform art. III-264.

Articolul I-43: „Clauza de solidaritate

1. Atunci cand unul din statele membre face obiectul unui atac terorist sau al unei catastrofe naturale sau provocate de om, Uniunea si statele membre actioneaza impreuna in spirit de solidaritate. Uniunea mobilizeaza toate instrumentele de care dispune, inclusiv resursele militare puse la dispozitia sa de catre statele membre, in vederea:
(a) - prevenirii amenintarii teroriste pe teritoriul statelor membre; - protejarii institutiilor democratice si a populatiei civile de un eventual atac terorist; - acordarii de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autoritatilor sale politice, in cazul unui atac terorist;
(b) - acordarii de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autoritatilor sale politice, in cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om.
2. Modalitatile de punere in aplicare a acestei dispozitii sunt definite in art. III-329.
Capitolul III – „Cooperarea consolidats”

Articolul I-44 – Cooperarea consolidata
1. Statele membre care doresc sa instaureze intre ele o cooperare consolidata in cadrul competentelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la institutiile acesteia si isi pot exercita aceste competente prin aplicarea dispozitiilor corespunzatoare ale Constitutiei, in limitele si conform procedurilor prevazute in prezentul articol, precum si in art. III-416 - III-423. Cooperarea consolidata vizeaza sa favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, sa apere interesele acesteia si sa intareasca procesul de integrare. Cooperarea este deschisa tuturor statelor membre in orice moment, conform dispozitiilor art. III-418.
2. Autorizarea de a proceda la o cooperare consolidata este acordata de catre Consiliul in ultima instanta, dupa ce s-a stabilit in cadrul Consiliului ca obiectivele Uniunii nu pot fi realizate intr-un termen rezonabil de catre aceasta, in ansamblul ei, si cu conditia reunirii a cel putin o treime din statele membre. Consiliul hotaraste in conformitate cu procedura prevazuta in art. III-419.
3. Numai membrii Consiliului care reprezinta statele participante la o cooperare consolidata iau parte la adoptarea actelor. Cu toate acestea, toate statele membre pot participa la deliberarile Consiliului . Unanimitatea se constituie numai din voturile reprezentantilor statelor participante. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din membrii Consiliului reprezentand statele participante, cuprinzand cel putin 65% din populatia acestor state. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa numarul minim de membri ai Consiliului, reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, fara de care nu se intruneste majoritatea calificata. Prin derogare de la subpar.3 si 4, cand Consiliul nu hotaraste in baza unei initiative a ministrului afacerilor externe, majoritatea calificata necesara este formata din cel putin 72% din membri Consiliului, reprezentand statele participante, cuprinzand cel putin 65% din populatia acestor state. 4. Actele adoptate in cadrul unei cooperari consolidate nu sunt obligatorii decat pentru statele participante. Aceste acte nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de catre candidatii la aderarea la Uniune. Titlul VI –Via a democratica a Uniunii

Articolul I-44 – „Principiul egalita ii democratice
In toate activitatile sale, Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor sai. Acestia beneficiaza de o atentie egala din partea institutiilor, organelor si organismelor Uniunii.

Articolul I-46 – „Principiul democra iei reprezentative

1. Functionarea Uniunii are la baza principiul democratiei reprezentative.
2. Cetatenele si cetatenii sunt reprezentati in mod direct la nivelul Uniunii, in Parlamentul European. Statele membre sunt reprezentate in Consiliul European de catre sefii de stat sau de guvern si in Consiliul de catre guvernele lor, care raspund in mod democratic fie in fata parlamentelor nationale, fie in fata cetatenelor si cetatenilor statelor respective.
3. Fiecare cetateana sau cetatean are dreptul de a participa la viata democratica a Uniunii. Deciziile sunt luate in mod cat mai deschis si la un nivel cat mai apropiat de cetatean.
4. Partidele politice la nivel european contribuie la formarea constiintei politice europene si la exprimarea vointei cetatenelor si cetatenilor Uniunii.

Articolul I-47 – „Principiul democra iei participative

1. Prin mijloace corespunzatoare, institutiile Uniunii acorda cetatenelor, cetatenilor si asociatiilor reprezentative posibilitatea de a-si face cunoscute si de a schimba, in mod public, opiniile in toate domeniile de actiune ale Uniunii.
2. Institutiile Uniunii mentin un dialog deschis, transparent si constant cu asociatiile reprezentative si cu societatea civila.
3. In vederea asigurarii coerentei si transparentei actiunilor Uniunii, Comisia procedeaza la ample consultari ale partilor interesate.
4. La initiativa a cel putin un milion de cetatene si cetateni ai Uniunii, resortisanti ai unui numar semnificativ de state membre, Comisia, in limitele competentelor sale, poate fi invitata sa faca o propunere corespunzatoare referitoare la chestiuni pentru care cetatenele si cetatenii considera ca este necesar un act juridic al Uniunii pentru punerea in aplicare a prezentei Constitutii. Legea europeana prevede procedurile si conditiile ecesare pentru prezentarea unei astfel de initiative cetatenesti, inclusiv numarul minim de state membre din care acestia sa provina.

Articolul I-48 – „Partenerii sociali ti dialogul social autonom
Uniunea Europeana recunoaste si promoveaza rolul partenerilor sociali la nivelul Uniunii, luand in considerare diversitatea sistemelor nationale; Uniunea faciliteaza dialogul dintre acestia, respectandu-le autonomia. Summitul Social Tripartit pentru Dezvoltare si Forta de munca contribuie la dialogul social.

Articolul I-49 – „Mediatorul European
Mediatorul European, ales de catre Parlamentul European, primeste plangerile cu privire la cazurile de administrare defectuoasa in cadrul institutiilor, organelor, organisme sau agentiilor Uniunii, in conditiile prevazute de Constitutie, le ancheteaza si intocmeste un raport cu privire la acestea. Mediatorul European isi exercita functiile in deplina independenta.

Articolul I-50 - „Transparenta procedurilor institutiilor, organelor, organismelor si agentiilor Uniunii

1. In scopul promovarii unei bune guvernari si pentru a asigura participarea societatii civile, institutiile, organele, organismele si agentiile Uniunii lucreaza respectand in cel mai inalt grad principiul deschiderii.
2. Parlamentul European, precum si Consiliul se intrunesc in sedinte publice cand examineaza si adopta o propunere legislativa.
3. Oricare cetateana sau cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica avand resedinta sau sediul social intr-unul din statele membre beneficiaza de dreptul de a avea acces la documentele institutiilor, organelor, organismelor si agentiilor Uniunii, in conditiile prevazute in Partea a III-a, indiferent de forma in care acestea se prezinta. Legea europeana stabileste principiile generale si limitele care, din ratiuni de interes public sau privat, reglementeaza exercitarea dreptului de acces la astfel de documente.
4. Fiecare institutie, organ, organism sau agentie prevazute in alin. 3 stabileste in regulamentul sau de procedura dispozitii speciale privind accesul la documente, in conformitate cu legea europeana prevazuta in alin. 4.

Articolul I-51 – „Protec ia datelor personale

1. Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc.
2. Legea europeana sau o lege cadru stabileste normele privind protectia persoanelor fizice, referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal de catre institutiile, organele, organismele si agentiile Uniunii, precum si de catre statele membre, in exercitarea activitatilor privind domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum si normele privind libera circulatie a acestor date. Respectarea acestor norme este supusa controlului unei autoritati independente.

Articolul I-52 – „Statutul bisericilor si organizatiilor neconfesionale

1. Uniunea respecta si nu aduce atingere statutului de care beneficiaza, in baza dreptului national, bisericile si asociatiile sau comunitatile religioase din statele membre.
2. Uniunea respecta, de asemenea, statutul organizatiilor cu caracter filozofic si al celor neconfesionale.
3. Recunoscandu-le identitatea si contributia specifica, Uniunea mentine un dialog deschis, transparent si constant cu aceste biserici si organizatii.
Titlul VII - „Finantele Uniunii”

Articolul I-53: „Principiile bugetare ti financiare

1. Toate veniturile si cheltuielile Uniunii trebuie sa faca obiectul unor prevederi pentru fiecare exercitiu financiar si trebuie sa fie inscrise in buget, conform dispozitiilor Partii a III-a.
2. Bugetul trebuie sa fie echilibrat in ceea ce priveste veniturile si cheltuielile.
3. Cheltuielile inscrise in buget sunt autorizate pe durata exercitiului financiar anual, in conformitate cu legea europeana prevazuta in art. III-412.
4. Executia cheltuielilor inscrise in buget necesita adoptarea in prealabil a unui act obligatoriu din punct de vedere juridic care da un temei juridic actiunii Uniunii si executiei cheltuielii, in conformitate cu legea europeana prevazuta in art. III-412, cu exceptia cazurilor prevazute de aceasta.
5. In vederea asigurarii disciplinei bugetare, Uniunea nu adopta acte care pot avea implicatii importante asupra bugetului fara a da asigurarea necesara ca propunerea sau masura respectiva poate fi finantata in limita resurselor proprii ale Uniunii si a cadrului financiar multianual prevazut in art. I-55.
6. Bugetul Uniunii se executa in conformitate cu principiul bunei gestionari financiare. Statele membre si Uniunea coopereaza pentru a face posibila utilizarea alocarilor inscrise in buget, conform principiilor bunei gestionari financiare.
7. Uniunea si statele membre combat frauda si orice alta activitate ilegala care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, in conformitate cu dispozitiile art. III-415.

Articolul I-54: „Resursele proprii ale Uniunii

1. Uniunea isi asigura mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor si realizarea politicilor sale.
2. Bugetul Uniunii, fara sa aduca atingere altor venituri, este finantat in intregime din resurse proprii.
3. O lege europeana a Consiliului stabileste dispozitiile privind sistemul resurselor proprii ale Uniunii; in acest context se pot stabili noi categorii de resurse sau se poate abroga o categorie existenta. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Aceasta lege nu intra in vigoare decat dupa aprobarea de catre statele membre, conform dispozitiilor lor constitutionale.
4. Printr-o lege europeana a Consiliului se stabilesc masurile de punere in aplicare a sistemului de resurse proprii al Uniunii, conform legii adoptate in baza alin. 3. Consiliul hotaraste dupa aprobarea data de Parlamentul European.

Articolul I-55: „Cadrul financiar multianual

1. Cadrul financiar multianual vizeaza asigurarea evolutiei ordonate a cheltuielilor Uniunii in limita resurselor proprii. Cadrul financiar stabileste valorile plafoanelor anuale ale alocarilor de angajare pe categorii de cheltuieli, conform dispozitiilor art. III-402.
2. Printr-o lege europeana a Consiliului se stabileste cadrul financiar multianual. Consiliul hotaraste prin unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European, care se pronunta cu majoritatea membrilor din care este format.
3. Bugetul anual al Uniunii respecta cadrul financiar multianual.
4. Consiliul European adopta in unanimitate o decizie europeana care permite Consiliului sa adopte cu majoritate calificata legea europeana a Consiliului la care se refera alin. 2.

Articolul I-56: „Bugetul Uniunii
Bugetul anual al Uniunii este stabilit printr-o lege europena, conform dispozitiilor art. III-404.
Titlul VIII – Uniunea si vecinatatea apropiata

Articolul I-57 - „Uniunea ti vecinatatea apropiata

1. Uniunea dezvolta relatii privilegiate cu statele invecinate, in vederea stabilirii unui spatiu de prosperitate si de buna vecinatate, avand la baza valorile Uniunii si caracterizat de relatii stranse si pasnice, bazate pe cooperare.
2. In acest scop, Uniunea poate incheia acorduri specifice cu tarile interesate. Aceste acorduri pot include drepturi si obligatii reciproce, precum si posibilitatea de a desfasura actiuni in comun. Punerea lor in aplicare face obiectul unor consultari periodice.
Titlul IX – „Calitatea de membru al Uniunii”

Articolul I-58: „Condi iile de eligibilitate ti procedura aderarii

1. Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile prevazute in art. I-2 si care se angajeaza sa le promoveze in comun.
2. Orice stat european care doreste sa devina membru al Uniunii poate adresa o cerere Consiliului . Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la aceasta cerere. Consiliul se pronunta in unanimitate, dupa consultarea Comisiei si aprobarea acordata de Parlamentul European, care hotaraste cu votul majoritatii membrilor sai. Conditiile si modalitatile de admitere fac obiectul unui acord intre statele membre si statul candidat. Acest acord este supus ratificarii de catre toate statele contractante, conform dispozitiilor lor constitutionale.

Articolul I-59: „Suspendarea anumitor drepturi decurgand din calitatea de membru al Uniunii

1. Consiliul , la initiativa motivata a unei treimi din statele membre sau a Parlamentului, sau la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana prin care constata ca exista un risc clar de incalcare grava din partea unui stat membru a valorilor prevazute in art. I-2. Consiliul hotaraste cu votul unei majoritati de patru cincimi din statele membre, dupa obtinerea aprobarii Parlamentului. Inainte de a proceda la aceasta constatare, Consiliul audiaza statul membru in cauza si ii poate adresa recomandari, hotarand conform aceleiasi proceduri. Consiliul verifica cu regularitate daca motivele care au condus la o asemenea constatare raman valabile.
2. Consiliul European, la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei poate adopta o decizie europeana care constata existenta unei incalcari grave si persistente din partea unui stat membru a valorilor prevazute in art. I-2, dupa ce statul membru a fost invitat sa isi prezinte toate observatiile pe aceasta tema. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa ce a obtinut aprobarea Parlamentului.
3. Dupa efectuarea constatarii prevazute in alin. 2, Consiliul , hotarand cu majoritate calificata, poate adopta o decizie europeana care sa ii suspende statului membru respectiv anumite drepturi care rezulta din aplicarea Constitutiei, inclusiv dreptul de vot al statului membru respectiv in cadrul Consiliului . Cu toate acestea, Consiliul tine cont de eventualele consecinte ale unei asemenea suspendari asupra drepturilor si obligatiilor persoanelor fizice si juridice. Acest stat membru ramane supus obligatiilor care ii revin in temeiul Constitutiei, indiferent de situatie.
4. Consiliul , hotarand cu majoritate calificata, poate adopta in continuare o decizie europeana de modificare sau abrogare a masurilor luate in baza dispozitiilor alin. 3, pentru a raspunde schimbarilor de situatie care l-au determinat sa impuna masurile respective.
5. In acest scop, membrul Consiliului European sau al Consiliului i reprezentand statul respectiv nu va participa la vot, iar statul respectiv nu va fi luat in calcul la stabilirea unei treimi sau a patru cincimi din statele membre, la care se refera alin. 1 si
2. Abtinerea membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedica adoptarea deciziilor prevazute in alin. 2. Pentru adoptarea deciziilor europene la care se refera art. 3 si 4, majoritatea calificata este definita ca fiind cel putin 72% din membrii Consiliului , reprezentand statele participante si cuprinzand cel putin 65% din populatia acestor state. Cand, urmare a deciziei de suspendare a dreputului de vot, adoptata conform art. 3, Consiliul hotaraste cu votul majoritatii calificate in temeiul dispozitiilor constitutionale, aceasta majoritate calificata este definita intocmai ca in teza a doua, sau, cand Consiliul hotaraste pe baza unei propuneri a Comisiei, ca fiind cel putin 55% din membrii Consiliului reprezentand statele participante, cuprinzand cel putin 65% din populatia acestor state. In ultimul caz, minoritatea de blocaj trebuie sa includa numarul minim de membri reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, fara de care majoritatea calificata nu se intruneste.
6. In scopul acestui articol Parlamentul European hotaraste cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate, reprezentand majoritatea membrilor sai.

Articolul I-60: „Retragerea voluntara din Uniune

1. Conform dispozitiilor sale constitutionale, orice stat membru poate hotari sa se retraga din Uniunea Europeana.
2. Statul membru care hotaraste sa se retraga notifica intentia sa Consiliului European. In lumina orientarilor Consiliului European, Uniunea negociaza si incheie cu acest stat un acord de stabilire a modalitatilor de retragere, tinand cont de cadrul viitoarelor sale relatii cu Uniunea. Acest acord trebuie negociat conform art. III-325 (3); se incheie de catre Consiliul , care hotaraste cu majoritate calificata, dupa aprobarea Parlamentului European. Reprezentantul statului membru care se retrage nu participa la deliberarile sau la deciziile Consiliului European sau ale Consiliului care il privesc.
3. Prezenta Constitutie isi inceteaza aplicabilitatea pentru statul in cauza de la data intrarii in vigoare a acordului de retragere sau, in absenta acestei date, dupa doi ani de la notificarea prevazuta in alin. 2, cu conditia sa nu intervina o prorogare a acestui termen stabilit prin acord de catre Consiliul European, impreuna cu statul membru respectiv. 3bis. In sensul alin. 2 si 3 , membrii Consiliului European sau ai Consiliului reprezentand statul care se retrage nu vor participa la dezbaterile Consiliului i sau ale Consiliului European sau la deciziile europene care privesc acest stat. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 72% din membrii Consiliului, reprezentand statelel participante si cuprinzand cel putin 65% din populatia acestor state.
4. Daca statul care s-a retras din Uniune depune o noua cerere de aderare, aceasta cerere este supusa procedurii prevazute in art. I-58.
B. Partea a II-a: „Carta drepturilor fundamentale a UE
Preambul Popoarele Europei, stabilind intre ele o uniune tot mai stransa, au hotarat sa aiba un viitor pasnic bazat pe valori comune.
Constienta de patrimoniul sau spiritual si moral, Uniunea se intemeiaza pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii; Uniunea se spijina pe principiul statului de drept. Uniunea situeaza persoana in centrul actiunii sale instituind cetatenia Uniunii si creand un spatiu de libertate, de securitate si de justitie.
Uniunea contribuie la pastrarea si dezvoltarea acestor valori comune respectand divesitatea culturilor si traditiilor popoarelor Europei, precum si a identitatii nationale a statelor membre si a organizatiilor puterilor publice la nivel national, regional si local; Uniunea cauta sa promoveze o dezvoltare echilibrata si durabila si asigura libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire.
In acest scop, este necesar ca evidentiindu-le printr-o carta sa fie intarita protectia drepturilor fundamentale in spiritul evolutiei societatii, a progresului social si a dezvoltarilor stiintifice si tehnologice.
Prezenta Carta reafirma, prin respectarea competentelor si indatoririlor Uniunii, precum si a principiului subsidiaritatii, drepturile care rezulta in special din traditiile constitutionale si din obligatiile internationale comune statelor membre, din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, din cartele sociale adoptate de Uniune si de catre Consiliul Europei, precum si din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a Curtii Europene a Drepturilor Omului. In acest context, Carta va fi interpretata de catre instantele Uniunii si ale statelor membre luand in considerare in intregime explicatiile stabilite sub autoritatea presedintiei Conventiei care a elaborat Carta.
Faptul de a beneficia de aceste drepturi implica responsabilitati si indatoriri atat fata de terti, precum si fata de comunitatea umana in general si fata de generatiile viitoare.
In consecinta, Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile enuntate in continuare.
Titlul I - „Demnitatea


Articolul II-1:” Demnitatea umana
Demnitatea umana este inviolabila. Ea trebuie respectata si protejata.

Articolul II-62: „Dreptul la viata

1. Orice persoana are dreptul la viata.
2. Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

Articolul II-63: „Dreptul la integritatea persoanei

1. Orice persoana are dreptul la integritate fizica si psihica.
2. In cadrul medicinei si biologiei, trebuie respectate in special: a) consimtamantul liber si in cunostinta de cauza al persoanei implicate, conform prevederilor legii; b) interzicerea practicilor de eugenie, in special a acelora care au drept scop selectia persoanelor; c) interzicerea utilizarii corpului uman si partilor sale, ca atare, ca sursa de profit; d) interzicerea clonarii umane in scopul reproducerii.

Articolul II-64:
Interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”
Nimeni nu poate fi supus torturii si nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

Articolul II-65: „Interzicerea sclaviei si muncii fortate
l. Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in servitute.
2. Nimeni nu poate fi constrans sa presteze o munca fortata sau obligatorie.
3. Este interzis traficul cu fiinte umane. Titlul II – „Libertatile”


Articolul II-66: „Dreptul la libertate ti la securitate
Orice persoana are dreptul la libertate si la securitate.

Articolul II-67: „Respectarea vietii particulare si de familie
Orice persoana are dreptul la respectarea vietii particulare si de familie, a domiciliului si la secretul corespondentei.

Articolul II-68:
Protectia datelor cu caracter personal”

1. Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc.
2. Aceste date trebuie tratate in mod loial, in scopuri precise si pe baza consimtamantului persoanei interesate sau in temeiul unui alt motiv legitim prevazut de lege. Orice persoana are drept de acces la datele colectate care o privesc si sa obtina rectificarea acestora.
3. Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autoritati independente.

Articolul II-69: „Dreptul la casatorie si dreptul de intemeiere a unei familii
Dreptul la casatorie si de intemeiere a unei familii sunt garantate in conformitate cu legile nationale care reglementeaza exercitarea acestor drepturi.

Articolul II-70:„Libertatea de gandire, de constiinta si religioasa
1.Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si religioasa. Acest drept presupune libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, in public sau in particular, prin intermediul cultului, invatarii, practicilor si indeplinirii riturilor.
2. Este recunoscut dreptul la obiectie de constiinta, conform legilor nationale care reglementeaza exercitarea acestui drept.
Articolul II-71: “Libertatea de exprimare si de informare

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a transmite informatii sau idei, fara amestecul autoritatilor publice si indiferent de frontiere.
2. Sunt respectate libertatea si pluralismul mijloacelor de informare in masa.

Articolul II-72: „Libertatea de intrunire si de asociere

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere la toate nivelurile, in special in domeniile politic, sindical si civic, ceea ce implica dreptul oricarei persoane de a infiinta impreuna cu alte persoane sindicate si de a se afilia la acestea pentru apararea intereselor sale.
2. Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea vointei politice a cetatenilor sau cetatenelor Uniunii.

Articolul II-73:
Libertatea artelor si stiintelor”
Artele si cercetarea stiintifica sunt libere. Libertatea academica este respectata.

Articolul II-74: „Dreptul la educatie

1. Orice persoana are dreptul la educatie, precum si la accesul la formarea profesionala si la formarea continua.
2. Acest drept include posibilitatea de a urma, in mod gratuit, invatamantul obligatoriu.
3. Libertatea de a infiinta institutii de invatamant respectand principiile democratice, precum si dreptul parintilor de a asigura educarea si instruirea copiilor, potrivit convingerilor lor religioase, filozofice si pedagogice, sunt respectate conform legilor nationale care reglementeaza exercitarea acestora.

Articolul II-75: „Libertatea profesionala si dreptul la munca

1. Orice persoana are dreptul la munca si dreptul de a exercita o profesie aleasa sau acceptata in mod liber.
2. Fiecare cetatean sau cetateana a Uniunii are libertatea de a-si cauta un Ioc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de a-si oferi serviciile in orice stat membru.
3. Resortisantii tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la conditii de munca echivalente cu cele de care beneficiaza cetatenii sau cetatenele Uniunii.

Articolul II-76:”Libertatea de a desfatura o activitate comerciala
Libertatea de a desfasura o activitate comerciala este recunoscuta in conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.

Articolul II-77: “Dreptul de proprietate

1. Orice persoana are dreptul de se bucura de proprietatea bunurilor pe care le-a dobandit in mod legal, de a le folosi, de a dispune de ele si de a le lasa mostenire. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa, decat pentru cauza de utilitate publica, in cazurile si conditiile prevazute de lege si in schimbul unei despagubiri juste acordate in timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosirea bunurilor poate fi reglementata prin lege in limitele impuse de interesul general.
2. Proprietatea intelectuala este protejata.

Articolul II-78: “Dreptul la azil
Dreptul de azil este garantat cu respectarea regulilor Conventiei de la Geneva din 28 iulie 1951 si a Protocolului din 31 ianuarie 1967 referitor la statutul refugiatilor si in conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana.

Articolul II-79: „Protec ia in caz de evacuare, expulzare sau extradare

1. Expulzarile colective sunt interzise.
2. Nimeni nu poate fi evacuat, expulzat sau extradat catre un stat unde exista un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
Titlul III – „Egalitatea

Articolul II-80: „Egalitatea in drepturi
Toate persoanele sunt egale in fata legii.

Articolul II-81: “ Nediscriminarea

1. Este interzisa orice discriminare bazata in special pe motive de sex, rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alta opinie, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, handicap, varsta sau orientare sexuala.
2. In domeniul de aplicare a Constitutiei si fara sa aduca atingere dispozitiilor specifice, se interzice orice discriminare pe motive de nationalitate.

Articolul II-82: “Diversitatea culturala, religioasa si lingvistica
Uniunea Europeana respecta diversitatea culturala, religioasa si lingvistica.

Articolul II-83: „Egalitatea intre barbati si femei
Egalitatea intre barbati si femei trebuie sa fie asigurata in toate domeniile, inclusiv in materie de angajare, munca si salarizare. Principiul egalitatii nu impiedica mentinerea sau adoptarea unor masuri ce prevsd avantaje specifice in favoarea sexului subreprezentat.

Articolul II-84: „ Drepturile copilului

1. Copiii au dreptul la protectie si la ingrijirile necesare pentru asigurarea bunastarii lor. Ei isi pot exprima in mod liber opinia. Aceasta este luata in considerare pentru aspectele ce ii privesc, in functie de varsta si de gradul lor de maturitate.
2. In toate actele referitoare la copii, indiferent daca sunt realizate de autoritati publice sau de institutii private, interesul superior al copilului trebuie sa reprezinte o preocupare primordiala.
3. Orice copil are dreptul de a avea, periodic, relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia cazului in care acest lucru contravine interesului sau.

Articolul II-85: “ Drepturile persoanelor in varsta
Uniunea Europeana recunoaste si respecta dreptul persoanelor varstnice de a duce o viata demna si independenta si de a participa la viata sociala si culturala.

Articolul II-86: „Integrarea persoanelor cu handicap
Uniunea Europeana recunoaste si respecta dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de masurile ce vizeaza asigurarea autonomiei lor, a integrarii lor sociale si profesionale si a participarii lor la viata comunitatii. Titlul IV – „Solidaritatea”


Articolul II-87: „Dreptul lucratorilor la informare ti la consultare in cadrul intreprinderii
Lucratorilor sau reprezentantilor acestora trebuie sa le fie garantate, la niveluri adecvate si in timp util, o informare si o consultare in cazurile si in conditiile prevazute de dreptul comunitar si de legislatiile si practicile nationale.

Articolul II-88: „ Dreptul la negociere ti la ac iuni colective
Lucratorii si angajatorii sau organizatiile lor au dreptul, conform dreptului Uniunii si al legislatiilor si practicilor nationale, de a negocia si de a incheia conventii colective la nivelele corespunzatoare si de a recurge la actiuni colective, inclusiv la greva, in caz de conflict de interese, in scopul apararii intereselor lor.

Articolul II-89: “Dreptul de acces la serviciile de plasament
Orice persoana are dreptul de a avea acces la un serviciu gratuit de plasare. Orice lucrator are dreptul la protectie impotriva oricarei concedieri nejustificate, conform dreptului Uniunii si al legislatiilor si practicilor nationale.
Articolul II-91: “Conditii de lucru corecte si echitabile

1. Orice lucrator are dreptul la conditii de munca care sa respecte sanatatea, securitatea si demnitatea sa.
2. Orice lucrator are dreptul Ia o limitare a duratei maxime de munca si la perioade de repaus zilnic si saptamanal, precum si la o perioada anuala de concediu cu plata.

Articolul II-92: “Interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca
Se interzice munca copiilor. Varsta minima de acceptare la lucru nu poate fi inferioara celei la care inceteaza perioada de scolarizare obligatorie, fara sa aduca atingere normelor mai favorabile tinerilor si in absenta unor derogari limitate. Tinerii acceptati sa lucreze trebuie sa beneficieze de conditii de munca adaptate varstei lor si sa fie protejati impotriva exploatarii economice sau impotriva oricarei activitati care ar putea pune in pericol securitatea, sanatatea, dezvoltarea lor fizica, psihica, morala sau sociala sau care le-ar putea compromite educatia.

Articolul II-93: „ Viata de familie si viata profesionala

1. Protectia familiei este asigurata pe plan juridic, economic si social.
2. Pentru a putea sa concilieze viata de familie si cea profesionala, orice persoana are dreptul sa fie protejata impotriva oricarei concedieri din motive de maternitate, precum si dreptul la un concediu de maternitate platit si la un concediu parental, ca urmare a nasterii sau adoptiei unui copil.

Articolul II-94: “ Securitatea sociala si asistenta sociala

1. Uniunea Europeana recunoaste si respecta dreptul de acces la prestatiile de securitate sociala si la serviciile sociale care acorda protectie in caz de maternitate, boala, accident de munca, dependenta sau batranete, precum si in caz de pierdere a locului de munca, potrivit normelor stabilite de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.
2. Orice persoana care are resedinta sau se deplaseaza legal in interiorul Uniunii are dreptul la prestatii de securitate sociala si la avantaje sociale, in conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.
3. Pentru a combate excluderea sociala si saracia. Uniunea Europeana recunoaste si respecta dreptul la ajutor social si la ajutor pentru locuinta destinate sa asigure o existenta demna tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, potrivit normelor stabilite de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.

Articolul II-95: “Asistenta medicala
Orice persoana are dreptul de acces la asistenta medicala si de a beneficia de ingrijiri medicale in conditiile stabilite de legislatiile si practicile nationale. Prin definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii, se asigura un nivel ridicat de asistenta medicala.

Articolul II-96: „ Accesul la serviciile de interes economic general
Uniunea recunoaste si respecta accesul la serviciile de interes economic general, asa cum este prevazut in legislatiile si practicile nationale,conform Constitutiei, in scopul promovarii coeziunii sociale si teritoriale a Uniunii.

Articolul II-97: „ Protectia mediului
In conformitate cu principiul dezvoltarii durabile, politicile Uniunii trebuie sa prevada un nivel inalt de protectie a mediului si imbunatatire a calitatii acestuia.

Articolul II-98: “Protectia consumatorilor
Politicile Uniunii asigura un nivel ridicat de protectie a consumatorilor. Titlul V – Drepturile cetatenilor

Articolul II-99: “ Dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European

1. Orice cetatean sau cetateana a Uniunii au dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, in statul membru in care acesta isi are resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.
2. Membrii Parlamentului European sunt alesi prin vot universal direct, liber si secret.

Articolul II-100: „Dreptul de a vota si de a fi ales in cadrul alegerilor locale
Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii are dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor locale in statul membru in care acesta isi are resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.
2005




Articolul II-101: “ Dreptul la buna administrare

1. Orice persoana are dreptul de beneficia de un tratament impartial, echitabil, si intr-un termen rezonabil, din partea institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii, in ceea ce priveste problemele sale.
2. Acest drept implica, in special: a) dreptul fiecarei persoane de a fi ascultata inainte de luarea oricarei masuri individuale care ar putea sa o afecteze in mod nefavorabil; b) dreptul de acces al fiecarei persoane la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidentialitate si de secretul profesional; c) obligatia administratiei de a-si motiva deciziile.
3. Orice persoana are dreptul la despagubire din partea Uniunii pentru daunele cauzate de institutiile, organismele sau agentii acesteia, aflati in exercitiul functiunii, conform principiilor generale comune si drepturilor statelor membre.
4. Orice persoana se poate adresa institutiilor Uniunii intr-una dintre limbile Constitutiei si are dreptul de a primi raspuns in aceeasi limba.

Articolul II-102: „ Dreptul de acces la documente
Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii si orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau cu sediul social intr-unul din statele membre are drept de acces la documentele institutiilor, organismelor si agentiilor Uniuni, oricare ar fi forma sub care se prezinta aceste documente.

Articolul II-103: “Mediatorul European
Orice cetatean sau cetateana a Uniunii si orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau cu sediul social intr-unul din statele membre are dreptul de a sesiza Mediatorul European cu privire la unele cazuri de proasta administrare in activitatea institutiilor, organismelor sau agentiilor Uniunii, cu exceptia Curtii Europene de Justitie si a Tribunalului General, in exercitarea functiilor jurisdictionale ale acestora.

Articolul II-104:
Dreptul la petitie”
Orice cetatean sau cetateana a Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau sediul social intr-unul din statele membre are dreptul la petitie adresata Parlamentului European.

Articolul II-105: „ Libertatea de circulatie si de tedere

1. Orice cetatean sau cetateana a Uniunii Europene are dreptul circulatie si de sedere libera pe teritoriul statelor membre.
2. Libertatea de circulatie si de sedere poate sa fie acordata, conform Constitutiei, resortisantilor unei tari terte cu resedinta teritoriul unui stat membru.

Articolul II-106: “ Protectia diplomatica si consulara
Orice cetatean sau cetateana a Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari terte in care statul membru al carui resortisant este nu este reprezentat, de protectia autoritatilor diplomatice si consulare ale oricaruia dintre statele membre, in aceleasi conditii ca si cetatenii statului respectiv. Titlul VI – “Justitia”

Articolul II-107: „Dreptul de a apela efectiv si de acces la o instan a impar iala
Orice persoana ale carei drepturi si libertati garantate de dreptul Uniunii sunt incalcate are dreptul de a apela efectiv la o instanta, cu respectarea conditiilor prevazute in prezentul articol. Orice persoana are dreptul de a i se analiza cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala, stabilita in prealabil prin lege. Orice persoana are posibilitatea de a fi consiliata, aparata si reprezentata. Asistenta juridica gratuita se acorda acelora care nu dispun de resurse suficiente, in masura in care acest ajutor ar fi necesar pentru a asigura in mod efectiv accesul la justitie.

Articolul II-108: „Prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare

1. Orice acuzat este prezumat nevinovat pana in momentul cand i se stabileste, in mod legal, vinovatia.
2. Fiecarui acuzat i se garanteaza respectarea dreptului la aparare.

Articolul II-109: „Principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor
71
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost comisa, nu constituia o infractiune potrivit dreptului national sau dreptului international. De asemenea, nu se aplica nici o pedeapsa mai mare decat cea care era aplicabila in momentul in care infractiunea a fost comisa. Daca ulterior infractiunii, legea prevede o pedeapsa mai usoara, aceasta din urma se aplica.
2. Prezentul articol nu aduce atingere hotararii pronuntate si pedepsei aplicate contra unei persoane care s-a facut vinovata de o actiune sau o omisiune care, la momentul savarsirii, era incriminata pe baza principiilor generale recunoscute de toate natiunilor.
3. Pedepsele nu trebuie sa fie disproportionate fata de infractiune.

Articolul II-110: „ Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de doua ori pentru aceeati infractiune
Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal pentru o infractiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat in interiorul Uniunii, printr-o hotarare penala definitiva, conform legii.
Titlul VII- „ Dispozitii generale care reglementeaza interpretarea si aplicarea Cartei'

Articolul II-111: „ Domeniul de aplicare

1. Dispozitiile prezentei Carte se adreseaza institutiilor, organismelor si agentilor Uniunii, cu respectarea principiul subsidiaritatii, precum si statelor membre, atunci cand acestea pun in aplicare dreptul Uniunii. Pin urmare, fiecare dintre acesti actori respecta drepturile si principiile promovand aplicarea acestora, in conformitate cu competentele pe care le au in acest sens si prin respectarea limitelor de competenta conferite Uniunii conform celorlalte parti ale Constitutiei.
2. Prezenta Carta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii in afara competentelor Uniunii, nu creeaza nici o competenta si nici o responsabilitate noua pentru Uniune si nu modifica competentele sau responsabilitatile stabilite in celelalte parti ale Constitutiei.

Articolul II-112: „Intinderea ti interpretarea drepturilor ti principiilor

1. Orice limitare a exercitarii drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta Carta trebuie sa fie prevazuta prin lege si sa respecte continutul esential al drepturilor si libertatilor mentionate. Respectand principiul proportionalitatii, pot fi aduse limitari numai daca sunt necesare si daca raspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune si cerintei de protectie a drepturilor si libertatilor persoanei.
2. Drepturile recunoscute de prezenta Carta care fac obiectul unor dispozitii prevazute in alte parti ale Constitutiei se exercita in conditiile si limitele stabilite in partile mentionate.
3. In masura in care prezenta Carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate de Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, sensul si sfera lor de cuprindere sunt aceleasi, ca si cele pe care le confera respectiva Conventie. Aceasta dispozitie nu impiedica dreptul Uniunii Europene sa acorde o protectie mai ampla.
4. In masura in care prezenta Carta recunoaste drepturi fundamentale asa cum rezulta ele din traditiile constitutionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate in conformitate cu aceste traditii.
5. Dispozitiile prezentei Carte, care contin principii, pot fi puse in aplicare prin acte legislative si executive adoptate de catre institutiile si organismele Uniunii, precum si prin acte ale statelor membre in aplicarea dreptului Uniunii, in exercitarea competentelor pe care le au in acest sens. Invocarea lor in fata instantei nu este admisa decat in scopul interpretarii si controlului legalitatii unor astfel de acte.
6. Legislatiile si practicile nationale sunt luate in considerare integral, dupa cum se precizeaza in prezenta Carta.

Articolul II-113: „ Nivelul de protec ie
Nici o dispozitie a prezentei Carte nu trebuie sa fie interpretata ca limitand sau aducand atingere, in campul lor de aplicare, drepturilor omului si libertatilor fundamentale recunoscute de dreptul Uniunii Europene, de dreptul international si de conventiile internationale la care sunt parti Uniunea, Comunitatea Europeana sau toate statele membre, in special, Conventia Europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si prin constitutiile statelor membre.

Articolul II-114: „ Interdic ia abuzului de drept
Nici o dispozitie a prezentei Carte nu trebuie sa fie interpretata ca implicand un drept oarecare de a desfasura o activitate sau indeplini un act ce are ca obiectiv distrugerea de drepturi sau libertati recunoscute prin prezenta Carta sau de a aduce drepturilor si libertatilor limitari mai ample fata de cele prevazute in prezenta Carta.
C. Partea a III-a: „Politicile ti functionarea Uniunii

Titlul I – „Clauze de aplicare generala


Articolul III-115 Uniunea vegheaza la consecventa diferitelor politici si actiuni prevazute in prezenta parte, tinand cont de ansamblul obiectivelor Uniunii si in conformitate cu principiul de atribuire a competentelor.

Articolul III-116 Pentru toate actiunile prevazute in prezenta parte,Uniunea cauta sa elimine inegalitatile si sa promoveze egalitatea intre barbati si femei.

Articolul III-117 In definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor la care se refera Partea III, Uniunea va lua in considerare cerintele legate de promovarea unui inalt nivel de ocupare a fortei de munca, garantarea unei protectii sociale adecvate, lupta impotriva excluderii sociale si un inalt nivel al educatiei, formare profesional si protectia sanatatii.

Articolul III-118 In definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor prevazute in prezenta parte, Uniunea cauta sa combata orice discriminare pe motive de sex, rasa sau origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala.

Articolul III-119 Cerintele de protectie a mediului trebuie integrate in definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii prevazute in prezenta parte, in special in vederea promovarii dezvoltarii durabile.

Articolul III-120 Cerintele protectiei consumatorilor sunt luate in considerare si la definirea si punerea in aplicare a altor politici si actiuni ale Uniunii.

Articolul III-121 In formularea si punerea in aplicare a politicilor: agriculturii, pescuitului, transportului, pietei interne, cercetarii si dezvoltarii tehnologice si spatiului ale Uniunii, Uniunea si statele membre vor acorda o deosebita atentie respectarii cerintelor referitoare la animale, respectand in acelasi timp prevederile legislative sau administrative si obiceiurile statelor membre legate de rituri religioase, traditii culturale sau mostenirea regionala.

Articolul III-122 Fara sa aduca atingere art. I-5, III-166, III-167 si III-238 si avand in vedere importanta pe care o au serviciile de interes economic general, carora toata lumea le atribuie valoare, precum si rolul acestora in promovarea coeziunii sociale si teritoriale, Uniunea si statele membre, fiecare in limitele competentelor pe care le are in acest sens si in limitele domeniului de aplicare a Constitutiei, vegheaza ca aceste servicii sa functioneze pe baza principiului si in conditiile, in special economice si financiare, care sa permita realizarea misiunilor lor. Legea europeana defineste aceste principii si conditii, fara a aduce atingere competentei statelor membre, potrivit prezentei Constitutii, in vederea furnizarii, comision rii si finantarii acestor servicii.
Titlul II – „Nediscriminarea si cetatenia


Articolul III-123
Legile sau legile-cadru europene pot reglementa interzicerea discriminarilor pe motiv de nationalitate, asa cum se prevede in art. I-4 alin.2.

Articolul III-124
1. Fara sa aduca atingere altor dispozitii ale Constitutiei si in limitele competentelor conferite de aceasta Uniunii, o lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate stabili masurile necesare pentru combaterea oricarei discriminari pe motive de sex, rasa, origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. Legile sau legile-cadru europene pot stabili principiile de baza pentru masurile de incurajare ale Uniunii si sa defineasca astfel de masuri pentru sprijinirea actiunilor statelor membre, excluzand orice armonizare a dispozitiilor lor legale si de reglementare.

Articolul III-125
1. Daca o actiune a Uniunii se dovedeste necesara pentru a inlesni exercitarea dreptului, prevazut in art. I-10 (2)(a), de libera circulatie si libera sedere pentru oricare cetatean sau cetateana a Uniunii, si daca nu s-au prevazut prin Constitutie competentele in acest sens, legea sau legea-cadru europeana poate stabili masurile care se impun in acest scop.
2. In acelasi scop si daca in Constitutie nu sunt prevazute competentele in acest domeniu, masurile privind pasapoartele, cartile de identitate, permisele de sedere sau orice alt document de acest gen, precum si masurile de securitate sociala sau protectie sociala se pot stabili printr-o lege sau lege-cadru europeana a Consiliului . Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-126
O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste modalitatile de exercitare a dreptului oricarui cetatean/a al Uniuni - drept prevazut in art. I-10 (2)(b) - de a alege si de a fi ales/aleasa in cadrul alegerilor locale si in Parlamentul European in statul membru in care acesta isi are resedinta, fara a fi cet tean al statului respectiv. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Aceste modalitati pot prevedea dispozitii derogatorii, atunci cand acestea sunt justificate de problemele specifice unui stat membru. Dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European se exercita fara sa aduca atingere art. III-330 (1) si masurilor adoptate in aplicarea acestuia.

Articolul III-127
Statele membre adopta dispozitiile necesare pentru a asigura protectia diplomatica si consulara a cetatenilor si cetatenelor Uniunii in tari terte, asa cum se prevede in art. I-10 (2)(c). Statele membre vor incepe negocierile internationale necesare asigurarii acestei protectii. O lege europeana a Consiliului poate stabili masurile necesare pentru a facilita aceasta protectie. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-128
Limbile in care oricare cetatean sau cetateana al/a Uniunii are dreptul sa se adreseze institutiilor sau organelor consultative in temeiul art. I-10 (2)(d) si de a primi raspuns sunt cele enumerate in art. IV-448 alin. 1. Institutiile si organele consultative mentionate in prezentul articol sunt cele enumerate in art. I-19 alin. 1, subparagraful 2, I-30 si I-31 si I-32 precum si Mediatorul European.

Articolul III-129
La fiecare trei ani, Comisia raporteaza Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social cu privire la aplicarea dispozitiilor art. I-10 si a prezentului titlu. Acest raport tine cont de dezvoltarea Uniunii. Pe aceasta baza si fara sa aduca atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, o lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate completa drepturile prevazute in art. I-10. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa obtinerea avizului conform al Parlamentului European. Aceasta lege sau lege-cadru nu intra in vigoare decat dupa aprobarea de catre statele membre, conform dispozitiilor lor constitutionale.

Titlul III – „Politici si Actiuni Interne”
Capitolul I: „Piata interna” (articolele III-130 - III-176)

Articolul III-130
1. Uniunea adopta masurile destinate instituirii si asigurarii functionarii pietei interne in conformitate dispozitiile relevante ale Constitutiei.
2. Piata interna cuprinde un spatiu fara frontiere interne, in care libera circulatie a persoanelor, a serviciilor, a marfurilor si a capitalurilor este asigurata conform Constitutiei.
3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene care definesc orientarile si conditiile necesare pentru asigurarea unui progres echilibrat in toate sectoarele interesate.
Articolul III-131 Statele membre se consulta in vederea adoptarii in comun a dispozitiilor necesare pentru a evita ca functionarea pietei interne sa fie afectata de dispozitiile pe care un stat membru poate fi obligat sa le adopte in caz de tulburari grave cu atingerea ordinii publice, in caz de razboi sau tensiune internationala grava care constituie o amenintare de razboi sau pentru a face fata angajamentelor contractate de acesta pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.

Articolul III-132 Daca dispozitiile adoptate in cazurile prevazute in art. III-131 si III-436 au ca efect denaturarea conditiilor de concurenta pe piata interna, Comisia, impreuna cu statul interesat, examineaza conditiile in care aceste dispozitii pot fi adaptate la regulile stabilite prin Constitutie. Prin derogare de la procedura prevazuta in art. III-360 si III-361, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justitie, atunci cand considera ca un alt stat membru face abuz de competentele prevazute in art. III-131 si III-436. Curtea de Justitie delibereaza cu usile inchise. Sec iunea 2 – Libera circula ie a persoanelor ti serviciilor Subsec iunea 1 – Lucratorii

Articolul III-133
1. Lucratorii au dreptul de a circula in mod liber in cadrul Uniunii.
2. Orice discriminare pe motiv de nationalitate, intre lucratorii statelor membre, in ce priveste incadrarea in munca, remunerarea si alte conditii de munca si anagajare este interzisa.
3. Sub rezerva limitelor justificate de motive de ordine, siguranta publica si sanatatea publica lucratorii au dreptul: a) de a raspunde ofertelor efective de incadrare in munca; b) de a se deplasa liber in acest scop pe teritoriul statelor membre; c) de sedere intr-unul din statele membre pentru a desfasura o activitate profesionala in conformitate cu dispozitiilor legale, de reglementare si administrative care reglementeaza incadrarea in munca a lucratorilor nationali; d) de a se stabili pe teritoriul unui stat membru dupa obtinerea unui loc de munca in acest stat in conditii care fac obiectul unor regulamente europene adoptate de catre Comisie. 4. Dispozitiile prezentului articol nu se aplica angajatilor din administratia publica.

Articolul III-134 Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare in vederea liberei circulatii a lucratorilor, asa cum este definita in art. III-133.
Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social. Legile sau legile-cadru europene se refera in special la:
a) asigurarea unei colaborari stranse intre serviciile nationale de ocupare a fortei de munca;
b) eliminarea procedurilor si practicilor administrative, precum si a termenelor de acces la locurile de munca disponibile, care rezulta fie din legislatia interna, fie din acorduri incheiate anterior intre statele membre si care, daca ar fi mentinute, ar impiedica libera circulatie a lucratorilor;
c) eliminarea tuturor termenelor si a altor restrictii prevazute fie in legislatiile interne, fie in acordurile incheiate anterior intre statele membre care impun lucratorilor din celelalte state membre conditii diferite la libera alegere a unui loc de munca fata de conditiile impuse lucratorilor nationali;
d) stabilirea unor mecanisme proprii in vederea corelarii cererii si ofertei de locuri de munca si a realizarii echilibrului intre cerere si oferta pe piata muncii in conditii care sa nu pericliteze nivelul de trai si de ocupare a fortei de munca in diferite regiuni si industrii.

Articolul III-135 Statele membre incurajeaza, in cadrul unui program comun, schimbul de lucratori tineri in cadrul unui program comun.

Articolul III-136
1. In domeniul securitatii sociale, legea sau legea-cadru europeana stabileste masurile necesare pentru instituirea liberei circulatii a lucratorilor, introducand in special un sistem prin care sa asigure lucratorilor migranti salariati sau care desfasoara o activitate independenta si persoanelor aflate in intretinerea acestora:
a) cumulul tuturor perioadelor luate in considerare in diferitele legislatii nationale, in vederea obtinerii si pastrarii dreptului la prestatii, precum si pentru calcularea acestora;
b) plata prestatiilor catre persoanele care au resedinta pe teritoriul statelor membre.
2. Cand un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege europeana sau de legecadru, la care se refera par.1, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului de securitate sociala, inclusiv scopul, costul sau structura financiara a sa ori ar afecta echilibrul financiar al acestui sistem, poate cere ca aceasta problema sa fie deferita Consiliului European. In acest caz, procedura la care se refera art.III-39
6 va fi suspendata. Dupa discutii, Consiliul European, in
4 luni de la suspendare:
a) va inapoia Consiliului proiectul, iar acesta va pune capat suspendarii procedurii la care se refera art.III-39
6 sau
b) va cere Comisiei sa adopte un nou proiect; in acest caz, actul propus anterior este considerat ca nefiind adoptat. Subsec iunea 2 - Libertatea de stabilire

Articolul III-137 In cadrul prezentei subsectiuni, se interzic restrictiile impuse libertatii de stabilire a cet tenilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Aceasta interdictie vizeaza si restrictiile la infiintarea de agentii, sucursale sau filiale de catre resortisantii unui stat membru stabiliti pe teritoriul altui stat membru. Cet tenii unui stat membru au dreptul de acces, pe teritoriul altui stat membru, la activitati independente si la exercitarea lor, precum si la constituirea si gestionarea intreprinderilor, in speta a societatilor in sensul art. III-142 al doilea paragraf, in conditiile definite de legislatia statului membru respectiv pentru resortisantii proprii, sub rezerva dispozitiilor sectiunii
4 a acestui capitol privind capitalurile si platile.

Articolul III-138
1. Legile-cadru europene stabilesc masurile pentru obtinerea libertatii de stabilire in ceea ce priveste o activitate determinata. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
2. Parlamentul European, Consiliul si Comisia isi exercita functiile care le revin prin alin. 1, si anume:
a) abordarea, in general, cu prioritate a activitatilor la care libertatea de stabilire isi aduce o contributie deosebit de utila in vederea dezvoltarii productiei si a schimburilor;
b) asigurarea unei colaborari stranse intre administratiile nationale competente pentru a cunoaste situatiile deosebite ale diferitelor activitati in cadrul Uniunii;
c) eliminarea acelor proceduri si practici administrative care decurg fie din legislatia interna, fie din acorduri incheiate anterior intre statele membre si care, daca ar fi mentinute, ar impiedica libertatea de stabilire;
d) asigurarea posibilitatii ca lucratorii salariati dintr-un stat membru angajati pe teritoriul altui stat membru sa poata ramane pe teritoriu acestuia pentru exercitarea unei activitati independente in cazul in care indeplinesc conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca daca ar veni in acest stat in momentul in care intentioneaza sa initieze aceasta activitate;
e) asigurarea posibilitatii de achizitionare si exploatare a proprietatilor funciare de pe teritoriul unui stat membru de catre un cet tean al altui stat membru, in masura in care nu aduce atingere principiilor stabilite in art. III-22
7 alin. 2;
f) aplicarea eliminarii treptate a restrictiilor impuse libertatii de stabilire, in cadrul fiecarei ramuri de activitate avuta in vedere, in ceea ce priveste, pe de o parte, conditiile de infiintare de agentii, sucursale sau filiale pe teritoriul unui stat membru si, pe de alta parte, conditiile de admitere a personalului la sediul principal, in organele de conducere sau de supraveghere ale acestora;
g) coordonarea, in masura in care este necesar si in vederea alinierii, a garantiilor cerute in statele membre societatilor in sensul art. III-142 al doilea paragraf, pentru a proteja atat interesele asociatilor, cat si ale tertilor, in mod egal in intreaga Uniune;
h) asigurarea nedenaturarii conditiilor de stabilire prin intermediul ajutoarelor acordate de statele membre.

Articolul III-139 Prezenta subsectiune nu se aplica, in ce priveste statul membru interesat, activitatilor care contribuie in cadrul acestui stat, chiar numai cu titlu ocazional, la exercitarea autoritatii publice.
Legile sau legile-cadru europene pot excepta anumite activitati de la aplicarea dispozitiilor prezentei subsectiuni.

Articolul III-140
1. Prezenta subsectiune si masurile adoptate in temeiul acesteia nu aduc atingere aplicarii dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre care prevad un regim special pentru cet tenii straini din motive de ordine publica, siguranta publica si sanatate publica.
2. Legile-cadru europene coordoneaza dispozitiile nationale prevazute in alin. 1.

Articolul III-141
1. Legile-cadru europene faciliteaza accesul la activitatile independente si exercitarea acestora. Ele se refera la:
a) recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor titluri;
b) coordonarea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activitatile independente si la exercitarea acestora.
2. In ceea ce priveste profesiunile medicale, paramedicale si farmaceutice, eliminarea treptata a restrictiilor este conditionata de coordonarea conditiilor lor de exercitare in diferitele state membre.

Articolul III-142 Societatile constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru si avand sediul social, administratia centrala sau sediul principal in cadrul Uniunii sunt asimilate, in aplicarea prezentei subsectiuni, persoanelor fizice cet teni ai statelor membre. Prin societati se inteleg societatile de drept civil sau comercial, inclusiv societatile cooperative si celelalte persoane juridice de drept public sau privat, cu exceptia societatilor care nu au un scop lucrativ.

Articolul III-143 Statele membre acorda cet tenilor celorlalte state membre acelasi tratament ca si cet tenilor proprii in ce priveste participarea financiara la capitalul societatilor, in sensul art. III-142, fara sa aduca atingere aplicarii altor dispozitii ale Constitutiei.
Subsec iunea 3 - Libertatea de prestare a serviciilor

Articolul III-144 In cadrul prezentei subsectiuni, restrictiile la libera prestare a serviciilor in cadrul Uniunii sunt interzise in ce priveste cet tenii statelor membre stabiliti in alt stat membru decat cel al destinatarului prestarii.
Legile sau legile-cadru europene pot extinde prezenta subsectiune cet tenilor unei tari terte care presteaza servicii si sunt stabiliti in cadrul Uniunii.

Articolul III-145 In sensul Constitutiei, sunt considerate servicii, prestarile furnizate in mod obisnuit in schimbul unei remuneratii, in masura in care nu sunt reglementate de dispozitiile referitoare la libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor si a persoanelor. Serviciile cuprind in special:
a) activitati cu caracter industrial;
b) activitati cu caracter comercial;
c) activitati artizanale;
d) activitati prestate in cadrul profesiunilor liberale. Fara sa aduca atingere subsectiunii privind dreptul de stabilire, prestatorul, in vederea executarii prestatiei, poate sa-si desfasoare activitatea temporar in statul membru in care se realizeaza prestarea de servicii, in aceleasi conditii ca acelea pe care statul respectiv le impune propriilor resortisanti.

Articolul III-146
1. Libera circulatie a serviciilor in domeniul transporturilor este reglementata in sectiunea privind transporturile.
2. Liberalizarea serviciilor bancare si de asigurari asociate miscarilor capitalurilor trebuie sa se realizeze concomitent cu liberalizarea circulatiei capitalurilor.

Articolul III-147
1. Masurile pentru realizarea liberalizarii unui serviciu determinat se stabilesc printr-o legecadru europeana. Aceasta sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
2. Legea-cadru europeana prevazuta in alin. 1 se aplica, in general, cu prioritate acelor servicii care intervin direct in costurile de productie sau a caror liberalizare contribuie la promovarea schimburilor de marfuri.

Articolul III-148 Statele membre se declara dispuse sa procedeze la liberalizarea serviciilor intr-o masura mai mare decat este obligatoriu, conform legii-cadru europene adoptate in aplicarea art. III-147 (1), daca situatia lor economica generala si situatia din sectorul in cauza le permite acest lucru. In acest scop, Comisia adreseaza recomandari statelor membre interesate.

Articolul III-149 Atat timp cat restrictiile impuse libertatii de a presta servicii nu sunt eliminate, fiecare dintre statele membre le aplica indiferent de nationalitatea sau de resedinta tuturor prestatorilor de servicii mentionati in art. III-144 primul paragraf.

Articolul III-150 Art. III-139 si III-142 se aplica in domeniul reglementat de prezenta subsectiune.
Sectiunea 3 – Libera circula ie a marfurilor
Subsectiunea 1 - Uniunea vamala

Articolul III-151
1. Uniunea cuprinde o uniune vamala care reglementeaza toate schimburile de marfuri si care implica interzicerea, in relatiile dintre statele membre, a taxelor vamale la import si export si a oricaror taxe cu efect echivalent, precum si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tari terte.
2. Par.4 si subsectiunea 3 din prezenta sectiune se aplica atat produselor originare din statele membre, cat si produselor care provin din tari terte care se afla in libera circulatie in statele membre.
3. Sunt considerate ca fiind in libera circulatie intr-un stat membru produsele care provin din tari terte pentru care au fost indeplinite formalitatile de import si au fost percepute in statul membru respectiv taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile si care nu au beneficiat de o restituire totala sau partiala a acestor taxe si impuneri.
4. Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export si taxele cu efect echivalent. Aceasta interdictie se aplica, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal.
5. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene care stabilesc taxele vamale din Tarifului Vamal Comun.
6. In exercitarea misiunilor ce-i sunt incredintate in temeiul prezentei subsectiuni, Comisia se orienteaza dupa:
a) necesitatea de a promova schimburi comerciale intre statele membre si tarile terte;
b) evolutia conditiilor concurentei in cadrul Uniunii, in masura in care aceasta evolutie are ca efect imbunatatirea capacitatii competitive a intreprinderilor;
c) necesitatile de aprovizionare a Uniunii cu materii prime si produse semifinite, veghind in acelasi timp ca intre statele membre conditiile concurentei in ceea ce priveste produsele finite sa nu fie denaturate;
d) necesitatea de a evita perturbari grave in viata economica a statelor membre si de a asigura o dezvoltare rationala a productiei si o expansiune a consumului in cadrul Uniunii. Subsec iunea 2 - Cooperarea vamala

Articolul III-152 In limitele domeniului de aplicare a Constitutiei, legile sau legile-cadru europene stabilesc masuri pentru consolidarea cooperarii vamale intre statele membre si intre acestea si Comisie. Subsec iunea 3 - Interzicerea restric iilor cantitative

Articolul III-153 Intre statele membre, sunt interzise restrictiile cantitative, atat la import cat si la export, precum si orice masura cu efect echivalent.

Articolul III-154 Art. III-153 nu se opune interdictiilor sau restrictiilor la import, export sau tranzit justificate pe motive de moralitate publica, ordine publica, siguranta publica, protectia sanatatii si a vietii persoanelor sau a animalelor, conservarea plantelor, de protejare a unor tezaure nationale cu valoare artistica, istorica sau arheologica sau de protejare a proprietatii industriale si comerciale. Cu toate acestea, astfel de interdictii sau restrictii nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrictie disimulata in comertul dintre statele membre.

Articolul III-155
1. Statele membre isi adapteaza monopolurile nationale care prezinta caracter comercial, astfel incat sa se asigure, in conditiile de aprovizionare si desfacere, excluderea oricarei discriminari intre resortisantii statelor membre. Prezentul articol se aplica oricarui organ prin care un stat membru, controleaza, de jure sau de facto, coordoneaza sau influenteaza in mod sensibil, direct sau indirect, importurile sau exporturile dintre statele membre. Acesta se aplica si monopolurilor cedate de stat tertilor.
2. Statele membre se abtin de la orice masura noua contrara principiilor enuntate in alin. 1 sau care restrange sfera de aplicare a articolelor care se refera la interzicerea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative intre statele membre.
3. In cazul unui monopol cu caracter comercial care implica reglementari menite sa promoveze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie sa se asigure, in aplicarea prezentului articol, garantii echivalente pentru nivelul de ocupare a fortei de munca si pentru nivelul de trai al producatorilor interesati.
Sectiunea 4 – Capitaluri ti pla i

Articolul III-156 In cadrul prezentei sectiuni sunt interzise restrictiile atat in ceea ce priveste miscarile de capital, cat si platile intre statele membre si intre statele membre si tari terte.

Articolul III-157
1. Art. III-156 nu aduce atingere aplicarii pentru tarile terte a restrictiilor in vigoare la 31 decembrie 1993 in temeiul legislatiei nationale sau al legislatiei Uniunii adoptate cu privire la miscarile de capital catre sau provenind din tari terte, atunci cand acestea implica investitii directe - inclusiv investitii imobiliare, stabilire, prestari de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pietele de capital.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile cu privire la miscarile de capital catre sau provenind din tari terte, atunci cand acestea implica investitii directe - inclusiv investitii imobiliare, stabilire, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pietele de capital. Parlamentul European si Consiliul depun eforturi in vederea realizarii obiectivului liberei circulatii a capitalurilor intre statele membre si tarile terte, in cea mai mare masura posibila si fara sa aduca atingere altor dispozitii ale Constitutiei.
3. Prin derogare de la alin. 2, numai o lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate stabili masuri care sa constituie un regres in dreptul Uniunii in ce priveste liberalizarea miscarilor de capital catre sau provenind din tari terte. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-158
1. Art. III-156 nu aduce atingere dreptului statelor membre:
a) de a aplica dispozitiile pertinente din legislatiile lor fiscale care stabilesc o distinctie intre contribuabilii care nu se gasesc in aceeasi situatie cu privire la resedinta sau locul unde au capital investit;
b) de a adopta toate masurile necesare pentru a impiedica incalcarea dispozitiilor legale si de reglementare, in special in domeniul fiscal sau al controlului prudential al institutiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a miscarilor de capital pentru informari administrative sau statistice ori de a lua masuri justificate pe motive de ordine publica sau siguranta publica.
2. Prezenta sectiune nu aduce atingere posibilitatii de aplicare a restrictiilor la dreptul de stabilire care sunt compatibile cu Constitutia.
3. Masurile si procedurile prevazute in alin. 1 si 2 nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrictie disimulata cu privire la libera circulatie a capitalurilor si platilor, asa cum este definita in art. III-156.
4. In absenta unei legi europene sau a unei legi-cadru europene prevazute de art.III-157 (3), Comisia sau, in absenta unei decizii a Comisiei, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa prevada ca masurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru cu privire la una sau mai multe tari terte sunt considerate compatibile cu prezenta Consitutie in masura in care sunt justificate de unul dintre obiectivele Uniunii si sunt compatibile cu functionarea adecvata a pietei interne. Consiliul va hotari cu unanimitate in ce priveste cererea unui stat membru.

Articolul III-159 Atunci cand, in circumstante exceptionale, miscarile de capital provenind sau destinate tarilor terte produc sau ameninta sa produca dificultati grave in functionarea uniunii economice si monetare, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de introducere a masurilor de protectie in ceea ce priveste tarile terte pentru o perioada de pana la sase luni, daca astfel de masuri sunt strict necesare. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

Articolul III-160 Atunci cand este necesar pentru realizarea obiectivelor enuntate in art. III-257, in ceea ce priveste prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, a terorismului si a traficului de persoane, legile europene pot defini un cadru de masuri cu privire la miscarile de capital si la plati, cum ar fi inghetarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care apartin sau sunt detinute de persoane fizice si juridice, de grupuri sau entitati nestatale. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene de punere in aplicare a legilor mentionate in primul paragraf. Actele la care se refera prezentul articol include prevederile necesare cu privire la garantii juridice.

Sectiunea 5 – Reguli cu privire la concurenta
Subsectiunea 1 – Reguli aplicabile inreprinderilor

Articolul III-161
1. Sunt incompatibile cu piata interna si interzise orice acorduri intre intreprinderi, orice decizii de asociere a intreprinderilor si orice practici concertate care pot prejudicia comertul dintre statele membre si care au ca obiect sau efect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei in cadrul pietei interne, in special cele care constau in:
a) impunerea direct sau indirect a preturilor de cumparare sau de vanzare sau a altor conditii de comercializare inechitabile;
b) limitarea sau controlarea productiei, desfacerii, dezvoltarii tehnice sau investitiilor;
c) impartirea pietelor sau surselor de aprovizionare;
d) aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente in raporturile cu partenerii comerciali, plasandu-i pe acestia in dezavantaj concurential;
e) conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura lor sau conform uzantei comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.
2. Acordurile sau deciziile interzise in temeiul prezentului articol sunt nule de plin drept.
3. Cu toate acestea, alin. 1 poate fi declarat inaplicabil:
- oricarui acord sau categorii de acorduri intre intreprinderi;
- oricarei decizii sau categorii de decizii de asociere de intreprinderi si - oricarei practici concertate sau categorii de practici concertate, menite sa contribuie la imbunatatirea productiei sau a distributiei produselor sau la promovarea progresului tehnic sau economic, rezervand consumatorilor o parte echitabila din profitul rezultat si fara:
a) a impune intreprinderilor interesate restrictii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
b) a da posibilitatea intreprinderilor de a elimina concurenta pentru o parte substantiala a produselor in cauza.

Articolul III-162 Este incompatibil cu piata interna si interzis, in masura in care ar putea afecta comertul intre statele membre, orice abuz de pozitie dominanta al uneia sau mai multor intreprinderi in cadrul pietei interne sau pe o parte substantiala a acesteia. Astfel de practici abuzive pot consta in special in:
a) impunerea, in mod direct sau indirect, de preturi de vanzare sau de cumparare sau de conditii de comercializare inechitabile;
b) limitarea productiei, desfacerii sau a dezvoltarii tehnice in detrimentul consumatorilor;
c) aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente in raporturile cu partenerii comerciali, plasandu-i pe acestia in dezavantaj concurential;
d) conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura sau conform uzantei comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.

Articolul III-163
1. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente europene de punere in aplicare a principiilor prevazute in art. III-161 si III-162. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.
2. Regulamentele europene prevazute in alin. 1 au drept scop in special:
a) sa asigure respectarea interdictiilor prevazute in art. III-161 alin. 1 si in art. III-162 prin instituirea de amenzi si penalitati cu titlu cominatoriu;
b) sa determine modalitatile de aplicare a art. III-161 alin. 3 luand in considerare necesitatea, pe de o parte, de a asigura o supraveghere eficienta si, pe de alta parte, de a simplifica pe cat este posibil controlul administrativ;
c) sa precizeze, daca este cazul, domeniul de aplicare a dispozitiilor art. III-161 si III-162 in diferitele ramuri ale economiei;
d) sa defineasca rolul Comisiei si al Curtii de Justitie in aplicarea dispozitiilor prevazute in prezentul alineatul;
e) sa defineasca raporturile intre legislatiile nationale, pe de o parte, si, pe de alta parte, dispozitiile prezentei sectiuni, precum si regulamentele europene adoptate in aplicarea prezentului articol.

Articolul III-164 Pana la intrarea in vigoare a regulamentelor europene adoptate in aplicarea art. III-163, autoritatile statelor membre hotarasc cu privire la admisibilitatea intelegerilor, deciziile si practicile concertate si la exploatarea abuziva a unei pozitii dominante pe piata interna, in conformitate cu dreptul intern si cu art. III-161, in special alin. 3, si art. III-162.

Articolul III-165
1. Fara sa aduca atingere art. III-164, Comisia vegheaza la aplicarea principiilor stabilite in art. III-161 si III-162. La cererea unui stat membru sau din oficiu, si in colaborare cu autoritatile competente ale statelor membre care ii acorda asistenta, Comisia cerceteaza presupusele cazuri de incalcare a principiilor mentionate mai sus. In cazul in care constata existenta unei infractiuni, Comisia propune mijloace adecvate pentru a-i pune capat.
2. Daca infractiunea nu inceteaza, Comisia constata incalcarea principiilor printr-o decizie europeana motivata. Comisia isi poate publica decizia si poate autoriza statele membre sa ia masurile necesare pentru remedierea situatiei, masuri ale caror conditii si modalitati de aplicare le stabileste.
3. Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de acorduri asupra carora Consiliul a hotarat conform art. III-163 alin. 2 lit. b)

Articolul III-166
1. In ceea ce priveste intreprinderile publice si intreprinderile carora le acorda drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu emit si nu mentin nici o masura contrara dispozitiilor Constitutiei, in special celor prevazute in art. I-
4 alin. 2 si art. III-161 - III-169.
2. Intreprinderile insarcinate cu gestionarea serviciilor de interes economic general sau care prezinta caracter de monopol fiscal sunt supuse dispozitiilor Constitutiei, in special regulilor de concurenta, in masura in care aplicarea acestor reguli nu impiedica, de drept sau de fapt, indeplinirea misiunii speciale care le-a fost incredintata. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie sa fie afectata intr-o masura care sa contravina intereselor Uniunii.
3. Comisia vegheaza la aplicarea prezentului articol si adopta, daca este cazul, regulamentele sau deciziile europene corespunzatoare.
Subsectiunea 2 - Ajutoarele acordate de statele membre

Articolul III-167
1. Cu exceptia derogarilor prevazute prin Constitutie, sunt incompatibile cu piata interna ajutoarele acordate de statele membre sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta, prin favorizarea anumitor intreprinderi sau sectoare de productie, in masura in care acestea afecteaza schimburile dintre statele membre.
2. Sunt compatibile cu piata interna:
a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu conditia ca acestea sa fie acordate fara discriminare determinata de originea produselor;
b) ajutoarele destinate remedierii pagubelor provocate de calamitati naturale sau alte evenimente extraordinare;
c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania, afectate de divizarea Germaniei, in masura in care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de aceasta divizare. Dupa cinci ani de la intrarea in vigoare a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa abroge acest punct (c).
3. Pot fi considerate compatibile cu piata interna:
a) ajutoarele destinate sa favorizeze dezvoltarea economica a regiunilor in care nivelul de trai este anormal de scazut sau in care exista un grad de ocupare a fortei de munca extrem de scazut si in regiunile la care se refera art. III-424, avand in vedere situatia lor structurala, economica si sociala;
b) ajutoarele destinate sa promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau sa remedieze perturbari grave ale economiei unui stat membru;
c) ajutoarele destinate sa favorizeze dezvoltarea anumitor activitati sau anumitor regiuni economice, daca acestea nu modifica conditiile schimburilor comerciale intr-o masura care contravine interesului comun;
d) ajutoarele destinate sa promoveze cultura si sa conserve patrimoniul, daca acestea nu modifica conditiile schimburilor comerciale si ale concurentei in Uniune, intr-o masura care contravine interesului comun;
e) alte categorii de ajutoare stabilite prin regulamente sau decizii europene adoptate de catre Consiliul la propunerea Comisiei.

Articolul III-168
1. Comisia, impreuna cu statele membre, verifica permanent regimul ajutoarelor existente in aceste state. Comisia propune acestora masurile necesare cerute de dezvoltarea treptata sau de functionarea pietei interne.
2. In cazul in care, dupa ce partilor interesate li s-a solicitat sa-si prezinte observatiile, Comisia constata ca ajutorul acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piata interna in conformitate cu art. III-16
7 sau ca acest ajutor este utilizat in mod abuziv, aceasta adopta o decizie europeana de suspendare sau modificare a ajutorului de catre statul in cauza pana la termenul stabilit. Daca statul in cauza nu se conformeaza deciziei europene in termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat membru interesat poate sesiza direct Curtea de Justitie prin derogare de la art. III-360 si III-361. La cererea unui stat membru, Consiliul poate adopta in unanimitate o decizie europeana conform careia un ajutor, acordat sau care urmeaza sa fie acordat de catre acest stat, trebuie sa fie considerat compatibil cu piata interna, prin derogare de la art. III-167 sau de la regulamentele europene prevazute in art. III-169, daca o astfel de decizie este justificata de circumstante exceptionale. In cazul in care, cu privire la acest ajutor, Comisia a initiat procedura prevazuta in primul paragraf din prezentul alineat, cererea adresata Consiliului de catre statul interesat va avea ca efect suspendarea procedurii mentionate pana cand Consiliul se pronunta asupra acesteia. Cu toate acestea, in cazul in care Consiliul nu se pronunta in termen de trei luni de la introducerea cererii, hotaraste Comisia.
3. Comisia este informata in timp util de statele membre, pentru a-si prezenta observatiile despre proiectele destinate sa instituie sau sa modifice ajutoarele. Daca apreciaza ca un proiect nu este compatibil cu piata interna conform art. III-167, Comisia initiaza fara intarziere procedura prevazuta in alin.
2. Statul membru interesat nu poate aplica masurile preconizate inainte de pronuntarea unei decizii finale.
4. Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de ajutoare de stat stabilite de Consiliul , conform art. III-169, care pot fi exceptate de la procedura prevazuta in alin. 3.

Articolul III-169
Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente europene pentru aplicarea art. III-167 si III-168 si pentru stabilirea in special a conditiilor de aplicare a art. III-168 alin. 3 si a categoriilor de ajutoare care pot fi exceptate de la procedura prevazuta in articolul 168 alin.3. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Sectiunea 6 – Dispozitii fiscale


Articolul III-170
1. Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natura, mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare. In plus, nici un stat membru nu aplica produsele altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte produse.
2. Produsele exportate de un stat membru pe teritoriul altui stat membru nu pot beneficia de nici o rambursare a impozitelor interne care sa depaseasca impozitele aplicate direct sau indirect.
3. In ceea ce priveste impozitul, altul decat cel pe cifra de afaceri, accizele si celelalte impozite indirecte, nu pot fi operate scutiri sau rambursari la exportul catre celelalte state membre si nu pot fi instituite taxe de compensare la importurile care provin din statele membre, decat daca masurile preconizate au fost in prealabil aprobate, pentru o perioada limitata, printr-o decizie europeana adoptata de Consiliul la propunerea Comisiei.

Articolul III-171 O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste masurile de armonizare a legislatiilor referitoare la impozitul pe cifra de afaceri, accize si alte impozite indirecte, in masura in care aceasta armonizare este necesara pentru a asigura functionarea pietei interne si pentru a evita denaturarea concurentei. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social. Sec iunea
7 – Dispozi ii comune

Articolul III-172
1. Cu exceptia cazului in care in Constitutie se prevede altfel, prezentul articol se aplica in vederea realizarii obiectivelor enuntate in art. III-130. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile referitoare la apropierea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre care au drept scop instituirea si functionarea pietei interne. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
2. Alin. 1 nu se aplica dispozitiilor fiscale, dispozitiilor privind libera circulatie a persoanelor si dispozitiilor privind drepturile si interesele lucratorilor salariati.
3. In propunerile prezentate in alin. 1 cu privire la sanatate, siguranta, protectia mediului si protectia consumatorilor, Comisia ia ca baza un nivel ridicat de protectie, tinand seama, in special, de orice noua evolutie bazata pe fapte stiintifice. In cadrul competentelor pe care le au in acest sens, Parlamentul European si Consiliul se straduiesc, de asemenea, sa atinga acest obiectiv.
4. Daca, dupa adoptarea unei masuri de armonizare printr-o lege sau o lege-cadru europeana sau un regulament european al Comisiei, un stat membru considera ca este necesara mentinerea unor dispozitii nationale justificate de cerintele importante prevazute in art. III-154 sau referitoare la protectia mediului sau a mediului de munca, acesta le notifica Comisiei, indicand motivele pentru mentinerea lor.
5. In plus, fara sa aduca atingere alin. 4, daca, dupa adoptarea unei masuri de armonizare printr-o lege sau o lege-cadru europeana sau printr-un regulament european al Comisiei, un stat membru considera necesara introducerea de dispozitii nationale bazate pe noi dovezi stiintifice cu privire la protectia mediului sau a mediului de munca, justificate de o problema specifica a acelui stat membru, care apare dupa adoptarea masurii de armonizare, acesta notifica Comisiei dispozitiile avute in vedere, precum si motivarea acestora.
6. In termen de sase luni de la notificarile prevazute in alin. 4 si 5, Comisia adopta o decizie europeana de aprobare sau de respingere a dispozitiilor nationale in cauza, dupa ce a verificat daca acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrictie disimulata in comertul dintre statele membre sau daca acestea constituie sau nu o bariera in functionarea pietei interne. In absenta unei decizii a Comisiei in acest interval, dispozitiile nationale prevazute in alin. 4 si 5 sunt considerate aprobate. Atunci cand complexitatea problemei justifica acest lucru si daca nu exista nici un pericol pentru sanatatea umana, Comisia poate notifica statului membru in cauza ca perioada mentionata in prezentul alineat poate fi prelungita cu o noua perioada care poate ajunge pana la sase luni.
7. Atunci cand, in aplicarea alin. 6, un stat membru este autorizat sa mentina sau sa introduca dispozitii nationale care deroga de la o masura de armonizare, Comisia examineaza imediat daca este oportun sa propuna o adaptare a acestei masuri.
8. Atunci cand un stat membru ridica o problema specifica de sanatate publica intr-un domeniu care a facut in prealabil obiectul unor masuri de armonizare, acesta informeaza Comisia, care examineaza imediat daca este cazul sa propuna masuri adecvate.
9. Prin derogare de la procedura prevazuta in art. III-360 si III-361, Comisia si oricare stat membru pot sesiza direct Curtea de Justitie atunci cand considera ca un alt stat membru utilizeaza in mod abuziv competentele prevazute in prezentul articol.
10. Masurile de armonizare mentionate in prezentul articol includ, acolo unde este cazul, o clauza de salvgardare care autorizeaza statele membre sa adopte, din unul sau mai multe dintre motivele neeconomice prevazute in art. III-154, dispozitii provizorii care fac obiectul unei proceduri de control din partea Uniunii.

Articolul III-173 Fara sa aduca atingere art. III-172, o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste masurile pentru apropierea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre, cu incidenta directa asupra instituirii sau functionarii pietei interne. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

Articolul III-174 In cazul in care Comisia constata ca o neconcordanta intre dispozitiile legale, de reglementare sau administrative ale statelor membre falsifica conditiile de concurenta pe piata interna si provoaca o denaturare care trebuie eliminata, aceasta se consulta cu statele membre in cauza. Daca, dupa aceasta consultare, nu se ajunge la un acord, legile-cadru europene elimina denaturarea in cauza. Orice alta masura utila prevazuta prin Constitutie poate fi adoptata.

Articolul III-175
1. Atunci cand exista temerea justificata ca adoptarea sau modificarea unei dispozitii legale, de reglementare sau administrative nationale ar putea provoca o denaturare in sensul art. III- 174, statul membru care intentioneaza sa adopte aceste dispozitii consulta Comisia. Dupa consultarea statelor membre, Comisia adreseaza statelor in cauza o recomandare cu privire la masurile corespunzatoare pentru evitarea denaturarii in cauza.
2. Daca statul membru care doreste sa adopte sau sa modifice dispozitii nationale nu se conformeaza recomandarii adresate de Comisie, nu se va putea cere celorlalte state membre, in aplicarea art. III-174, sa-si modifice dispozitiile nationale in vederea eliminarii acestei denaturari. Daca statul membru care a ignorat recomandarea Comisiei provoaca o denaturare numai in detrimentul sau, art. III-174 nu se aplica.

Articolul III-176 In cadrul realizarii pietei interne, legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile referitoare la crearea de titluri europene, pentru a asigura o protectie uniforma a drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul Uniunii, si la punerea in aplicare a unor regimuri de autorizare, coordonare si control centralizate la nivelul Uniunii. O lege europeana a Consiliului stabileste regimurile lingvistice ale titlurilor europene. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
Capitolul II: „Politica Economica si Monetara” (articolele III-177 - III-191)


Articolul III-177
1. In sensul mentionat in art. I-3, actiunea statelor membre si a Uniunii implica, in conditiile prevazute prin Constitutie, adoptarea unei politici economice bazate pe stransa coordonare a politicilor economice ale statelor membre, pe piata interna si pe definirea de obiective comune si realizate prin respectarea principiului unei economii de piata deschisa, in care concurenta este libera.
2. In paralel, in conditiile si conform procedurilor prevazute prin Constitutie, aceasta actiune implica o moneda unica, euro, precum si definirea si realizarea unei politici monetare si a unei politici de schimb unice, al caror obiectiv principal este mentinerea stabilitatii preturilor, si, fara sa aduca atingere acestui obiectiv, sustinerea politicilor economice generale in cadrul Uniunii, in conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, in care concurenta este libera.
3. Aceasta actiune a statelor membre si a Uniunii implica respectarea principiilor directoare urmatoare: preturi stabile, finante publice si conditii monetare sanatoase si balanta de plati stabila.
Sectiunea 1 - Politica economica

Articolul III-178 Statele membre isi realizeaza politicile economice cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, definite in art. I-3, si in contextul orientarilor generale prevazute in art. III-179 alin.
2. Statele membre si Uniunea actioneaza in conformitate cu principiul economiei de piata deschise, in care concurenta este libera, favorizand o alocare eficienta a resurselor, conform principiilor stabilite in art. III-177.

Articolul III-179
1. Statele membre considera politicile lor economice ca pe o problema de interes comun si le coordoneaza in cadrul Consiliului , in conformitate cu art. III-178.
2. Consiliul , la recomandarea Comisiei, elaboreaza un proiect pentru orientarile generale ale politicilor economice al statelor membre si ale Uniunii si raporteaza in acest sens Consiliului European. Consiliul European, pe baza raportului Consiliului , discuta in vederea stabilirii unei concluzii privind orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Uniunii. Pe baza acestei concluzii, Consiliul adopta o recomandare prin care stabileste aceste orientari generale. Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta.
3. Pentru asigurarea unei coordonari mai stranse a politicilor economice si a unei convergente durabile a performantelor economice ale statelor membre, Consiliul , pe baza rapoartelor prezentate de Comisie, supravegheaza evolutia economica in fiecare din statele membre si in cadrul Uniunii, precum si conformitatea politicilor economice cu orientarile generale prevazute in alin. 2, si efectueaza cu regularitate o evaluare de ansamblu. Pentru efectuarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informatii cu privire la dispozitiile importante pe care le-au adoptat in domeniul politicii lor economice si orice alta informatie pe care o considera necesara.
4. In cadrul procedurii prevazute in alin. 3, atunci cand se constata ca politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientarile generale prevazute in alin. 2 sau ca acestea risca sa compromita buna functionare a uniunii economice si monetare, Comisia poate adresa un avertisment statului membru respectiv. Consiliul , la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandarile necesare statului membru respectiv. Consiliul poate decide, la propunerea Comisiei, sa faca publice recomandarile sale. In sensul prezentului alineat, Consiliul hotaraste fara a tine cont de votul reprezentantului statului membru respectiv. Majoritatea calificata se defineste ca cel putin 55% din ceilalti membri ai Consiliului, reprezentand cel putin 65% din populatia acestora. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin un numar minim al acestor celelalte state membre ale Consiliului reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu se considera realizata.
5. Presedintele Consiliului si Comisia raporteaza Parlamentului European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale. Presedintele Consiliului poate fi invitat sa se prezinte inaintea comisiei competente a Parlamentului European, daca Consiliul a facut publice recomandarile sale.
6. Legile europene pot stabili modalitatile procedurii de supraveghere multilaterala prevazute in alin. 3 si 4.

Articolul III-180
1. Fara sa aduca atingere altor proceduri prevazute prin Constitutie, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana de stabilire a masurilor corespunzatoare situatiei economice, in special daca apar dificultati grave in aprovizionarea cu anumite produse.
2. Atunci cand un stat membru are dificultati sau este serios amenintat cu dificultati grave, cauzate de catastrofe naturale sau de evenimente exceptionale care ii scapa de sub control, la propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa acorde acestui stat, cu unele conditii, asistenta financiara din partea Uniunii. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la decizia adoptata.
PAGEBREAK#
Articolul III- 181
1. Se interzice Bancii Centrale Europene si bancilor centrale ale statelor membre (denumite in continuare „banci centrale nationale”) sa acorde descoperiri de cont sau orice alt tip de credit institutiilor, organelor, organisme sau agentiilor Uniunii, administratiilor centrale, autoritatilor regionale sau locale ori altor autoritati publice, altor organisme guvernate de dreptul public sau intreprinderi publice ale statelor membre; se interzice, de asemenea, achizitionarea directa de la acestia a titlurilor de creanta de catre Banca Centrala Europeana sau de bancile centrale nationale a instrumentelor de plat .
2. Alin. 1 nu se aplica institutiilor publice de credit care, in cadrul punerii la dispozitie de lichiditati de catre bancile centrale nationale, beneficiaza, din partea bancilor centrale nationale si a Bancii Centrale Europene, de acelasi tratament ca si institutiile de credit particulare.

Articolul III-182
1. Se interzic toate masurile si dispozitiile care nu se bazeaza pe consideratii de ordin prudential si care stabilesc un acces privilegiat al institutiilor, organelor, organismelor, sau agentiilor Uniunii, al administratiilor centrale, al autoritatilor regionale sau locale, al autoritatilor publice sau al altor organisme guvernate de dreptul public sau intreprinderi publice ale statelor membre la institutiile financiare.
2. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamentele sau deciziile europene care precizeaza definitiile de aplicare a interdictiei prevazute in alin. 1. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-183
1. Uniunea nu raspunde de angajamentele administratiilor centrale, ale autoritatilor regionale ori locale, ale altor autoritati publice sau ale altor organisme sau intreprinderi publice ale unui stat membru, nici nu si le asuma, fara sa aduca atingere garantiilor financiare reciproce pentru realizarea in comun a unui proiect specific. Un stat membru nu raspunde de angajamentele administratiilor centrale, ale autoritatilor regionale sau locale, ale altor autoritati publice sau altor organisme guvernate de dreptul public sau intreprinderi publice ale unui alt stat membru, nici nu si le asuma, fara sa aduca atingere garantiilor financiare reciproce pentru realizarea in comun a unui proiect specific.
2. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamentele sau deciziile europene care precizeaza definitiile de aplicare a interdictiilor prevazute in art. III-181 si III-182 in prezentul articol. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-184
1. Statele membre evita deficitele publice excesive.
2. Comisia supravegheaza evolutia situatiei bugetare si a cuantumului datoriei publice a statelor membre, pentru a depista erorile evidente. Comisia examineaza in special daca disciplina bugetara a fost respectata, pe baza urmatoarelor doua criterii:
a) daca raportul intre deficitul public prevazut sau real si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului in care: i) acest raport s-a micsorat in mod semnificativ si constant si a atins un nivel apropiat de valoarea de referinta; ii) sau aceasta depasire a valorii de referinta este exceptionala si temporara si raportul mentionat se mentine aproape de valoarea de referinta;
b) daca raportul intre datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului in care acest raport se micsoreaza suficient si nu se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm satisfacator. Valorile de referinta sunt precizate in protocolul privind procedurile privind deficitele excesive.
3. Daca un stat membru nu indeplineste cerintele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaboreaza un raport. Raportul Comisiei examineaza, de asemenea, daca deficitul public depaseste cheltuielile publice de investitii si tine cont de toti ceilalti factori relevanti, inclusiv de pozitia economica si bugetara pe termen mediu a statului membru. Comisia poate, de asemenea, sa elaboreze un raport daca, desi cerintele care decurg din criterii sunt respectate, considera ca exista un risc de deficit excesiv intr-unul din statele membre.
4. Comitetul economic si financiar, stabilit de art. III – 192, emite un aviz cu privire la raportul Comisiei.
5. In cazul in care Comisia estimeaza ca exista un risc de deficit excesiv intr-unul din statele membre sau ca un astfel de deficit risca sa se produca, aceasta adreseaza un aviz statului membru in cauza si va informa Consiliul.
6. Consiliul , la propunerea Comisiei, dupa o evaluare globala si tinand cont de observatiile statului membru in cauza, decide daca exista deficit excesiv. In acest caz, el adopta, conform acelorasi proceduri, recomandarile pe care le adreseaza statului membru in cauza, pentru ca acesta sa puna capat acestei situatii intr-un termen dat. Sub rezerva alin. 8, aceste recomandari nu sunt facute publice. In sensul prezentului alineat, Consiliul hotaraste fara a tine cont de votul reprezentantului statului membru in cauza. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din ceilalti membri ai Consiliului, reprezentand statele membre si cuprinzand cel putin 65% din populatia statelor membre participante. O minoritate de blocaj trebuie sa includa cel putin un numar minim reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un stat membru, altfel majoritatea calificata nu se va considera a fi realizata.
7. Consiliul , la recomandarea Comisiei, adopta deciziile europene si recomandarile prevazute in alin. 8 - 11. Acesta hotaraste fara a tine cont de votul reprezentantului statului membru in cauza. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din ceilalti membri ai Consiliului, reprezentand statele membre si cuprinzand cel putin 65% din populatia statelor membre participante. O minoritate de blocaj trebuie sa includa cel putin un numar minim reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un stat membru, altfel majoritatea calificata nu se va considera a fi realizata.
8. Atunci cand Consiliul constata ca nici o actiune urmata de efecte nu a fost intreprinsa ca raspuns la recomandarile sale in termenul prevazut, acesta poate face publice recomandarile sale.
9. Daca un stat membru continua sa nu dea curs recomandarilor Consiliului , acesta poate adopta o decizie europeana prin care sa solicite statului membru respectiv sa ia, intr-un termen determinat, masuri vizand reducerea deficitului, considerata necesara de catre Consiliul pentru remedierea situatiei. Intr-un astfel de caz, Consiliul poate cere statului membru in cauza sa prezinte rapoarte conform unui calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare consimtite de acel stat membru.
10. Atat timp cat un stat membru nu se conformeaza unei decizii europene adoptate in temeiul alin. 9, Consiliul poate decide sa aplice sau, daca este cazul, sa intensifice una sau mai multe din masurile urmatoare:
a) sa solicite statului membru in cauza sa publice informatii suplimentare, care vor fi precizate de Consiliul , inainte de a emite obligatiuni si titluri;
b) sa invite Banca Europeana de Investitii sa isi revizuiasca politica de imprumuturi fata de statul membru in cauza;
c) sa solicite statului membru in cauza sa depuna, fara dobanda, in contul Uniunii, o suma corespunzatoare, pana cand Consiliul considera ca deficitul excesiv a fost corectat;
d) sa impuna amenzi intr-un cuantum corespunzator. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la masurile adoptate.
11. Consiliul abroga toate sau anumite masuri prevazute in alin. 6 si 8 – 10, in masura in care considera ca deficitul excesiv al statului membru respectiv a fost corectat. Daca, anterior, Consiliul a facut publice recomandarile sale, acesta declara public, inca de la abrogarea deciziei prevazute in alin. 8 ca statul respectiv nu mai are deficit excesiv.
12. Drepturile la actiune prevazute in art. III-360 si III-361 nu pot fi exercitate in sensul alin. 1 - 6, 8 si 9.
13. Dispozitiile suplimentare referitoare la punerea in aplicare a procedurii descrise in prezentul articol figureaza in Protocolul privind procedura aplicabila deficitelor excesive. O lege europeana a Consiliului stabileste masurile corespunzatoare de inlocuire a Protocolului mentionat. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene. Sub rezerva celorlalte dispozitii din prezentul alineat, la propunerea Comisiei, Consiliul adopta regulamentele sau deciziile europene care stabilesc modalitatile si definitiile de aplicare a Protocolului mentionat. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.
Sectiunea 2 – Politica monetara

Articolul III-185
1. Obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale este de a mentine stabilitatea preturilor. Fara sa aduca atingere acestui obiectiv, Sistemul European al Bancilor Centrale sprijina politicile economice generale in cadrul Uniunii, pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia, definite in art. I-3. Sistemul European al Bancilor Centrale actioneaza conform principiului economiei de piata deschise, in care concurenta este libera, favorizand o alocare eficienta a resurselor si respectand principiile prevazute in art. III-177.
2. Misiunile fundamentale ale Sistemului European al Bancilor Centrale constau in:
a) definirea si punerea in aplicare a politicii monetare a Uniunii;
b) efectuarea de operatiuni de schimb conform art. III-326;
c) detinerea si gestionarea rezervelor oficiale de schimb ale statelor membre;
d) promovarea bunei functionari a sistemelor de plati.
3. Alin. 2 lit. c) se aplica fara sa aduca atingere detinerii si gestionarii, de catre guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment in devize;
4. Banca Centrala Europeana este consultata:
a) asupra oricarui act al Uniunii propus in domeniile care tin de competenta sa;
b) de catre autoritatile nationale, asupra oricarui proiect de reglementare din domeniile care tin de competenta sa, dar in limitele si conform conditiilor stabilite de Consiliul , in conformitate cu procedura prevazuta in alin. 4 din art. III-187. Banca Centrala Europeana poate, in domeniile care tin de competenta sa, sa prezinte avize institutiilor, organelor, organisme sau agentiilor Uniunii sau autoritatilor nationale.
5. Sistemul European al Bancilor Centrale contribuie la buna gestionare a politicilor duse de catre autoritatile competente cu privire la controlul prudential al institutiilor de credit si stabilitatea sistemului financiar.
6. Legile europene pot incredinta Bancii Centrale Europene misiuni specifice in legatura cu politicile in materie de control prudential al institutiilor de credit si al altor institutii financiare, cu exceptia societatilor de asigurare. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

Articolul III-186
1. Banca Centrala Europeana este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de bancnote euro in cadrul Uniunii. Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale sunt singurele care circula legal in cadrul Uniunii.
2. Statele membre pot emite monede euro, sub rezerva aprobarii de catre Banca Centrala Europeana a volumului emisiunii. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente europene de stabilire a masurilor de armonizare a valorilor unitare si a specificatiilor tehnice ale tuturor monedelor destinate punerii in circulatie, in masura in care acest lucru este necesar pentru buna lor circulatie in cadrul Uniunii. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene.

Articolul III-187
1. Sistemul European al Bancilor Centrale este condus de organele de decizie ale Bancii Centrale Europene, si anume Consiliul Guvernator si Comitetul Executiv.
2. Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale este prevazut de Protocolul cu privire la Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene.
3. Art.5(1), (2) si (3), art.17 si 18, art.19(1), art.22, 23, 24 si 26, art.32(2), (3), (4) si (6), art.33(1)(a) si art.36 din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene pot fi modificate prin legi europene:
a) fie la propunerea Comisiei, dupa consultarea Bancii Centrale Europene;
b) fie la recomandarea Bancii Centrale Europene, dupa consultarea Comisiei.
4. Consiliul adopta regulamente si decizii europene de stabilire a masurilor prevazute in art. 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 si 34.3 din statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European:
a) fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene;
b) fie la recomandarea Bancii Centrale Europene si dupa consultarea Comisiei.

Articolul III-188 In exercitarea competentelor sale si in indeplinirea misiunilor si sarcinilor care i-au fost conferite prin Constitutie si prin statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, nici Banca Centrala Europeana, nici o banca centrala nationala si nici un membru oarecare al organelor lor de decizie nu pot solicita si nici accepta instructiuni venind din partea institutiilor, organelor, organisme sau agentiilor Uniunii, guvernelor statelor membre sau oricarui alt organism. Institutiile, organele, organisme si agentiile Uniunii, precum si guvernele statelor membre se angajeaza sa respecte acest principiu si sa nu incerce sa influenteze membrii organelor de decizie ale Bancii Centrale Europene sau ale bancilor centrale nationale in indeplinirea misiunilor lor.

Articolul III-189 Fiecare stat membru vegheaza la compatibilitatea legislatiei sale nationale, inclusiv a statutului bancii sale centrale nationale cu Constitutia si statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene.

Articolul III-190
1. Pentru indeplinirea misiunilor care sunt incredintate Sistemului European al Bancilor Centrale, in conformitate cu Constitutia si cu conditiile stabilite in statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, Banca Centrala Europeana adopta:
a) regulamente europene, in masura necesara indeplinirii misiunilor definite in art. 3.1, prima liniuta, art. 19.1, 22 sau 25.2 din statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, precum si in cazurile mentionate in regulamentele si deciziile europene prevazute in art. III-187 alin. 4;
b) deciziile europene necesare indeplinirii misiunilor incredintate Sistemului European al Bancilor Centrale, in temeiul Constitutiei si al statutelor Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene;
c) recomandari si avize.
2. Banca Centrala Europeana poate decide publicarea deciziilor sale europene, a recomandarilor si avizelor sale.
3. Conform procedurii prevazute in art. III-187 alin. 4, Consiliul adopta regulamentele europene de stabilire a limitelor si conditiilor in care Banca Centrala Europeana este autorizata sa impuna intreprinderilor amenzi si penalitati cu titlu cominatoriu in caz de nerespectare a regulamentelor si a deciziilor europene.

Articolul III-191 Fara sa aduca atingere competentelor Bancii Centrale Europene, o lege sau o lege-cadru europeana stabileste masurile necesare pentru utilizarea euro ca moneda unica de catre statele membre. Aceasta este adoptata dupa consultarea Bancii Centrale Europene.
Sectiunea 3 – Dispozitii institutionale

Articolul III-192
1. In vederea promovarii coordonarii politicilor statelor membre in masura necesara functionarii pietei interne, se instituie un Comitet economic si financiar.
2. Acest comitet are ca misiune:
a) sa emita avize, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa, in atentia acestor institutii;
b) sa urmareasca situatia economica si financiara a statelor membre si a Uniunii si sa raporteze periodic Consiliului si Comisiei, in special cu privire la relatiile financiare cu tarile terte si cu institutiile internationale;
c) fara sa aduca atingere art. III-344, sa contribuie la pregatirea lucrarilor Consiliului prevazute in art. III-159, art. III-179 alin. 2, 3, 4 si 6, art. III-180, III-183, III-184, III-185 alin. 6, art. III-186 alin. 2, art. III-187 alin. 3 si 4, art. III-191, III-196 si art. III-198 alin. 2 si 3, art. III- 201, art. III-202 alin. 2 si 3 si art. III-322 si III-326 si sa indeplineasca celelalte misiuni consultative si pregatitoare care ii sunt incredintate de catre Consiliul ;
d) sa examineze, cel putin o data pe an, situatia circulatiei capitalurilor si a libertatii platilor, dupa cum rezulta din aplicarea Constitutiei si a actelor Uniunii; aceasta examinare se refera latoate masurile referitoare la miscarile de capital si la plati; Comitetul raporteaza Comisiei si Consiliului cu privire la rezultatele acestei examinari. Statele membre, Comisia si Banca Centrala Europeana numesc fiecare cel mult doi membri ai comitetului.
3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana de stabilire a dispozitiilor privind alcatuirea Comitetului economic si financiar. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene si a acestui comitet. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta decizie.
4. Pe langa misiunile prevazute in alin. 2, daca si in masura in care statele membre fac obiectul unei derogari in sensul art. III-197, comitetul urmareste situatia monetara si financiara, precum si regimul general al platilor in acele state membre si raporteaza periodic Consiliului si Comisiei cu privire la aceasta.

Articolul III-193 Pentru chestiunile care tin de domeniul de aplicare a art. III-179 alin. 4, art. III-184, cu exceptia alin. 13, art. III-191, III-196, art. III-198 alin. 3 si art. III-326, Consiliul sau un stat membru poate solicita Comisiei sa formuleze, dupa caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examineaza aceasta cerere si prezinta fara intarziere concluziile sale Consiliului . Sec iunea
4 – Dispozi ii specifice pentru statele membre care fac parte din Zona Euro

Articolul III-194
1. Pentru a contribui la buna functionare a Uniunii economice si monetare, conform dispozitiilor relevante ale Constitutiei, Consiliul, potrivit cu procedura prevazuta de art. III-179 si III-184, cu exceptia procedurii la care se refera art .III-184, alin.13, adopta masuri privind statele membre care fac parte din zona euro pentru:
a) a intari coordonarea disciplinei lor bugetare si supravegherea acesteia;
b) a elabora, in ceea ce le priveste, orientarile de politica economica, veghind ca acestea sa fie compatibile cu cele adoptate pentru intreaga Uniune si asigurand supravegherea acestora.
3. Numai membrii Consiliului reprezentand statele membre care fac parte din zona euro voteaza asupra masurilor prevazute in art. 1. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din acesti membri ai Consiliului, reprezentand 65% din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului, reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu este fi considerata ca fiind realizata.

Articolul III-195 Modalitatile de organizare a intrunirilor ministrilor statelor membre care fac parte din zona euro sunt stabilite in Protocolul privind Eurogrup.

Articolul III-196
1. In scopul asigurarii locului euro in sistemul monetar international, Consiliul , la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, adopta o decizie europeana de stabilire a pozitiilor comune cu privire la chestiunile de interes special pentru uniunea economica si monetara in cadrul institutiilor si al organizatiilor financiare internationale competente.
2. Consiliul , la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, poate adopta masurile adecvate pentru a asigura reprezentarea unitara in cadrul organizatiilor si institutiilor financiare internationale.
3. Numai membrii Consiliului reprezentand statele membre care fac parte din zona euro voteaza asupra masurilor prevazute in alin. 1 si alin.2. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din acesti membri ai Consiliului, reprezentand 65% din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului, reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu este fi considerata ca fiind realizata. Sectiunea
5 – Dispozitii tranzitorii

Articolul III-197
1. Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis ca indeplinesc conditiile pentru adoptarea euro, sunt denumite in continuare „state membre care fac obiectul unei derogari”.
2. Dispozitiile Constitutiei mentionate in cele ce urmeaza nu se aplica statelor membre care fac obiectul unei derogari:
a) adoptarea unor parti din marile orientari ale politicilor economice care privesc zona euro in general (art. III-179 alin. 2);
b) mijloace de constrangere pentru remedierea deficitelor excesive (art. III-184 alin. 9 si 10);
c) obiectivele si misiunile Sistemului European al Bancilor Centrale (art. III-185 alin. 1, 2, 3 si 5);
d) emisiunea de euro (art. III-186);
e) acte ale Bancii Centrale Europene (art. III-190);
f) masuri referitoare la utilizarea euro (art. III-191);
g) acorduri monetare si alte masuri referitoare la politica de schimb (art. III-326);
h) desemnarea membrilor comitetului executiv al Bancii Centrale Europene (art. III-382 alin. 2;
i) decizii europene care stabilesc pozitii comune cu privire la relevanta pentru uniunea economica si monetara in cadrul institutiilor si organizatiilor financiare internationale competente (art. III-19
6 alin.1);
j) masuri care sa asigure o reprezentare unitara in cadrul institutiilor si organizatiilor financiare internationale (art. III-196 alin.2). In consecinta, in articolele mentionate anterior la punctele a-j, „statele membre” reprezinta statele membre care nu fac obiectul unei derogari.
3. Statele membre care fac obiectul unei derogari si bancile lor centrale nationale sunt excluse de la drepturile si obligatiile din cadrul Sistemului European al Bancilor Centrale, in conformitate cu capitolul IX din statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene.
4. Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentand statele membre care fac obiectul unei derogari sunt suspendate din momentul adoptarii de catre Consiliul a masurilor mentionate in articolele enumerate in alin. 2. si in urmatoarele situatii:
a) recomandarile facute acelor state membre care fac parte din zona euro in cadrul supravegherii multilaterale, inclusiv cu privire la programe de stabilitate si avertizari (art. III- 179 alin.4);
b) masuri legate de deficitele excesive proving acele statele membre din zona euro (art. III- 184 alin.6, 7, 8 si 11). Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din acesti membri ai Consiliului, reprezentand 65% din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului, reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu este fi considerata ca fiind realizata.

Articolul III-198
1. Cel putin la fiecare doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogari, Comisia si Banca Centrala Europeana raporteaza Consiliului cu privire la progresele statelor membre care fac obiectul unei derogari in indeplinirea obligatiilor lor pentru realizarea uniunii economice si monetare. Aceste rapoarte examineaza in special daca legislatia nationala a fiecaruia din aceste state membre, inclusiv statutul bancii sale centrale nationale, este compatibila cu art. III-188 si III-189 si cu statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene. Rapoartele examineaza, de asemenea, daca s-a realizat un inalt grad de convergenta durabila, analizand in ce masura fiecare din aceste state membre indeplineste criteriile urmatoare:
a) realizarea unui inalt grad de stabilitate a preturilor; aceasta va reiesi dintr-o rata a inflatiei cat mai apropiata de cea din cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate in materie de stabilitate a preturilor;
b) caracterul durabil al situatiei finantelor publice; aceasta va reiesi dintr-o situatie bugetara fara deficit public excesiv in sensul art. III-184 alin. 6;
c) respectarea unor marje normale de fluctuatie prevazute prin mecanismul ratei de schimb, timp de doi ani cel putin, fara devalorizarea monedei in raport cu euro;
d) caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru care face obiectul unei derogari si al participarii acestuia la mecanismul ratei de schimb, care se reflecta in nivelurile dobanzii pe termen lung. Cele patru criterii mentionate in prezentul alineat si perioadele relevante in care fiecare trebuie respectat sunt precizate in protocolul privind criteriile de convergenta. Raporturile Comisiei si ale Bancii Centrale Europene tin cont, de asemenea, de rezultatele integrarii pietelor, de situatia si de evolutia balantelor de plati curente si de examinarea evolutiei costurilor salariale unitare si a altor indici de pret.
2. Dupa consultarea Parlamentului European si dupa discutii in cadrul Consiliului European, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana stabilind ce state membre care fac obiectul unei derogari indeplinesc conditiile necesare, pe baza criteriilor stabilite in alin. 1, si pune capat derogarilor statelor membre respective. Consiliul va decide dupa primirea recomandarii din partea majoritati calificate a statelor membre din zona euro; acestea vor decide in termen de 6 luni de la primirea de catre Consiliu a propunerii Comisiei. Majoritatea calificata, la care se refera subparagraful 2, se defineste ca fiind cel putin 55% din acesti membri ai Consiliului, reprezentand 65% din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului, reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu este fi considerata ca fiind realizata.
3. Daca s-a decis, conform procedurii prevazute in alin. 2, sa se puna capat unei derogari, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta, in unanimitatea membrilor reprezentand statele membre care nu fac obiectul unei derogari si statul membru respectiv, regulamente sau decizii europene fixand in mod irevocabil rata la care euro inlocuieste moneda statului membru in cauza si stabilind celelalte masuri necesare pentru introducerea euro ca moneda unica in acest stat membru. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

Articolul III-199
1. Daca si in masura in care exista state membre care fac obiectul unei derogari si fara sa aduca atingere art. III-187 alin. 1, consiliul general al Bancii Centrale Europene prevazut in art. 45 din statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene se constituie ca al treilea organ de decizie al Bancii Centrale Europene.
2. Daca si in masura in care exista state membre care fac obiectul unei derogari, in ce priveste aceste state membre, Banca Centrala Europeana:
a) intareste cooperarea intre bancile centrale nationale;
b) intareste coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preturilor;
c) supravegheaza functionarea mecanismului ratei de schimb;
d) organizeaza consultari cu privire la chestiuni care tin de competenta bancilor centrale nationale si care afecteaza stabilitatea institutiilor si a pietelor financiare;
e) exercita fostele functii ale Fondului European de Cooperare Monetara, preluate anterior de Institutul Monetar European.

Articolul III-200 Fiecare stat membru care face obiectul unei derogari trateaza politica sa de schimb ca pe o problema de interes comun. Acesta va tine cont de experienta acumulata datorita cooperarii in cadrul mecanismului ratei de schimb.



Articolul III-201
1. In caz de dificultati sau de amenintare grava cu dificultati in balanta de plati a unui stat membru care face obiectul unei derogari, datorate fie unui dezechilibru global al balantei, fie naturii devizelor de care dispune, si care pot compromite in special functionarea pietei interne sau realizarea politicii comerciale comune, Comisia examineaza fara intarziere situatia acestui stat, precum si actiunea pe care a intreprins-o sau pe care o poate intreprinde conform Constitutiei, facand apel la toate mijloacele de care dispune. Comisia indica masurile a caror adoptare o recomanda statului membru in cauza. Daca actiunea intreprinsa de un stat membru care face obiectul unei derogari si masurile sugerate de Comisie nu par suficiente pentru a depasi dificultatile sau amenintarea cu dificultati, Comisia recomanda Consiliului , dupa consultarea Comitetului economic si financiar, acordarea de asistenta reciproca si metodele adecvate. Comisia informeaza periodic Consiliul cu privire la situatie si la evolutia acesteia.
2. Consiliul acorda asistenta reciproca; el adopta regulamentele sau deciziile europene de stabilire a conditiilor si modalitatile acesteia. Asistenta reciproca poate lua in special forma:
a) unei actiuni concertate pe langa alte organizatii internationale, la care pot recurge statele membre care fac obiectul unei derogari;
b) unor masuri necesare pentru evitarea devierilor comertului, atunci cand statul membru care face obiectul unei derogari, aflat in dificultate, mentine sau restabileste restrictii cantitative fata de tari terte;
c) acordarii unor credite limitate din partea altor state membre, sub rezerva acordului acestora.
3. Daca asistenta reciproca recomandata de Comisie nu a fost acordata de Consiliul sau daca asistenta reciproca si masurile luate sunt insuficiente, Comisia autorizeaza statul membru care face obiectul unei derogari, aflat in dificultate, sa ia masurile de salvgardare ale caror conditii si modalitati le defineste. Aceasta autorizare poate fi revocata si aceste conditii si modalitati pot fi modificate de catre Consiliul .

Articolul III-202
1. In cazul unei crize neprevazute in balanta de plati si daca un act in sensul art. III-201 alin. 2 nu se adopta imediat, statul membru care face obiectul unei derogari poate lua, cu titlu de precautie, masurile de salvgardare necesare. Aceste masuri trebuie sa produca perturbari minime in functionarea pietei interne si nu pot avea un domeniu de aplicare mai larg decat este strict necesar pentru remedierea dificultatilor neprevazute care au aparut.
2. Comisia si celelalte state membre trebuie sa fie informate cu privire la aceste masuri de salvgardare cel tarziu in momentul intrarii lor in vigoare. Comisia poate recomanda Consiliului acordarea de asistenta reciproca, conform art. III-201.
3. Cu avizul Comisiei si dupa consultarea Comitetului economic si financiar, Consiliul poate adopta o decizie care sa prevada ca statul membru in cauza trebuie sa modifice, sa suspende sau sa elimine masurile de salvgardare mentionate anterior.
Sectiunea 1 – Ocuparea fortei de munca

Articolul III-203 Uniunea si statele membre urmaresc, conform prezentei sectiuni, sa elaboreze o strategie coordonata de ocupare a fortei de munca si, in special, sa promoveze o mana de lucru calificata, formata si adaptabila, precum si piete ale muncii care sa poata reactiona rapid la evolutia economiei, in vederea atingerii obiectivelor enuntate in art. I-3.

Articolul III-204
1. Statele membre, prin intermediul politicilor lor de ocupare a fortei de munca, contribuie la realizarea obiectivelor prevazute in art. III-203 intr-un mod compatibil cu orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si Uniunii, adoptate in aplicarea art. III-179 alin. 2.
2. Statele membre, tinand cont de practicile nationale legate de responsabilitatile partenerilor sociali, considera promovarea ocuparii fortei de munca ca o problema de interes comun si isi coordoneaza actiunea in acest domeniu in cadrul Consiliului , conform art. III-206.

Articolul III-205
1. Uniunea contribuie la realizarea unui inalt nivel de ocupare a fortei de munca, prin incurajarea cooperarii intre statele membre si prin sustinerea, si, daca este necesar, completarea actiunii lor. Facand acest lucru, Uniunea respecta intru totul competentele statelor membre in domeniu.
2. Obiectivul atingerii unui inalt nivel de ocupare a fortei de munca este luat in considerare la definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii.

Articolul III-206
1. Consiliul European examineaza in fiecare an situatia ocuparii fortei de munca in cadrul Uniunii si adopta concluzii cu privire la aceasta, pe baza unui raport anual comun al Consiliului si al Comisiei.
2. Pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta in fiecare an linii directoare de care statele membre tin cont in politicile lor de ocupare a fortei de munca. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor, a Comitetului Economic si Social si a Comitetului pentru ocuparea fortei de munca. Aceste linii directoare sunt compatibile cu orientarile generale adoptate in aplicarea art. III- 179 alin. 2.
3. Fiecare stat membru transmite Consiliului si Comisiei un raport anual asupra principalelor dispozitii pe care le-a adoptat in vederea punerii in aplicare a politicii sale de ocupare a fortei de munca, in temeiul liniilor directoare pentru ocuparea fortei de munca prevazute in alin. 2.
4. Pe baza rapoartelor prevazute in alin. 3 si dupa obtinerea avizului Comitetului pentru ocuparea fortei de munca, Consiliul examineaza anual, in temeiul liniilor directoare pentru ocuparea fortei de munca, punerea in aplicare a politicilor de ocupare a fortei de munca ale statelor membre. La recomandarea Comisiei, Consiliul poate adopta recomandari pe care le adreseaza statelor membre.
5. Pe baza rezultatelor acestei examinari, Consiliul si Comisia adreseaza Consiliului European un raport anual comun cu privire la situatia ocuparii fortei de munca in cadrul Uniunii si cu privire la punerea in aplicare a liniilor directoare privind ocuparea fortei de munca.

Articolul III-207 Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri de incurajare destinate sa favorizeze cooperarea intre statele membre si sa sustina actiunea lor in domeniul ocuparii fortei de munca, prin intermediul unor initiative de dezvoltare a schimburilor de informatii si de cele mai bune practici, punand la dispozitie analize comparative si indrumari, precum si prin promovarea unor abordari novatoare si prin evaluarea experientelor, in special prin recurgerea la proiecte pilot. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Legile sau legile-cadru europene nu implica armonizari ale dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.

Articolul III-208 Consiliul adopta cu majoritate simpla o decizie europeana de constituire a unui Comitet pentru ocuparea fortei de munca, cu caracter consultativ, pentru a promova coordonarea intre statele membre a politicilor in materie de ocupare a fortei de munca si de piata a muncii. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Comitetul are ca misiune:
a) sa urmareasca evolutia situatiei ocuparii fortei de munca si a politicilor de ocupare a fortei de munca in statele membre si in cadrul Uniunii;
b) fara sa aduca atingere art. III-344, sa emita avize, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa, si sa contribuie la pregatirea deliberarilor Consiliului prevazute in art. III-206. In indeplinirea mandatului sau, comitetul consulta partenerii sociali. Fiecare stat membru si Comisia numesc doi membri ai comitetului.
Sectiunea 2 – Policita sociala


Articolul III-209 Uniunea si statele membre, constiente de drepturile sociale fundamentale, precum cele enuntate in Carta Sociala Europeana, semnata la Torino la 18 octombrie 1961, si in Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 1989, au ca obiectiv promovarea ocuparii fortei de munca, imbunatatirea conditiilor de viata si de munca, favorizand o evolutie egala, o protectie sociala adecvata, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care sa permita un nivel ridicat si durabil de ocupare a fortei de munca si combaterea excluderilor. In acest scop, Uniunea si statele membre actioneaza tinand cont de diversitatea practicilor nationale, in special in domeniile relatiilor contractuale, precum si de necesitatea de a mentine competitivitatea economiei Uniunii. Ele considera ca o astfel de evolutie va rezulta atat din functionarea pietei interne, care va fvoriza armonizarea sistemelor sociale, cat si din procedurile prevazute prin Constitutie si din apropierea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative.

Articolul III-210
1. In vederea realizarii obiectivelor prevazute in art. III-209, Uniunea sustine si completeaza actiunea statelor membre in domeniile urmatoare:
a) imbunatatirea, in special, a mediului de munca, pentru a proteja sanatatea si securitatea lucratorilor;
b) conditiile de munca;
c) securitatea sociala si protectia sociala a lucratorilor;
d) protectia lucratorilor in cazul rezilierii contractului de munca;
e) informarea si consultarea lucratorilor;
f) reprezentarea si apararea colectiva a intereselor lucratorilor si patronatului, inclusiv cogestionarea, sub rezerva alin. 6;
g) conditiile de incadrare in munca a resortisantilor tarilor terte care isi au resedinta in mod legal in cadrul Uniunii;
h) integrarea persoanelor excluse de pe piata muncii, fara sa aduca atingere art. III-283;
i) egalitatea intre barbati si femei in privinta sanselor pe piata muncii si tratamentul la locul de munca;
j) combaterea excluderii sociale;
k) modernizarea sistemelor de protectie sociala, fara sa aduca atingere lit. c).
2. In acest scop:
a) legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri destinate sa incurajeze cooperarea intre statele membre prin intermediul unor initiative vizand imbunatatirea cunostintelor, dezvoltarea schimbului de informatii si de cele mai bune practici, promovarea unor abordari novatoare si evaluarea experientelor, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre;
b) in domeniile prevazute in alin. 1 lit. a) - i), legile-cadru europene pot stabili cerinte minime aplicabile progresiv, tinand cont de conditiile si reglementarile tehnice existente in fiecare dintre statele membre. Aceste legi-cadru europene evita impunerea de constrangeri administrative, financiare si juridice care ar putea impiedica crearea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii. In toate cazurile, legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
3. Prin derogare de la alin. 2, in domeniile prevazute in alin. 1 lit. c), d), f) si g), legile sau legilecadru europene sunt adoptate de catre Consiliul care hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Consiliul poate, la propunerea Comisiei, sa adopte o decizie europeana cu scopul de a aplica procedura legislativa ordinara alineatului 1 lit. d), f) si g). Acesta hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
4. Un stat membru poate incredinta partenerilor sociali, la cererea lor comuna, punerea in aplicare a legilor-cadru europene adoptate in aplicarea alin. 2. si 3 sau, daca este cazul, punerea in aplicare a regulamentelor europene sau a deciziilor adoptate potrivit art. III-212. In acest caz, acesta se asigura ca, cel mai tarziu la data la care legea-cadru europeana trebuie transpusa sau regulamentul european ori decizia puse in aplicare, partenerii sociali au pus in practica dispozitiile necesare, prin acord, statul membru respectiv trebuind sa adopte toate dispozitiile necesare pentru a fi in orice moment in masura sa garanteze rezultatele impuse prin legea-cadru mentionata.
5. Legile si legile-cadru europene adoptate in temeiul prezentului articol:
a) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate sociala si nu trebuie sa afecteze in mod semnificativ echilibrul lor financiar;
b) nu pot impiedica un stat membru sa mentina sau sa stabileasca masuri de protectie mai stricte, compatibile cu Constitutia.
6. Prezentul articol nu se aplica nici remuneratiilor, nici dreptului de asociere, nici dreptului la greva, nici dreptului la lock-out.

Articolul III-211
1. Comisia are ca sarcina promovarea consultarii partenerilor sociali la nivel de Uniune si adoptarea oricarei masuri utile pentru a facilita dialogul lor, veghind la o sustinere echilibrata a partilor.
2. In acest scop, Comisia, inainte de a prezenta propuneri in domeniul politicii sociale, consulta partenerii sociali asupra orientarii posibile a unei actiuni a Uniunii.
3. Daca Comisia, dupa aceasta consultare, considera ca o actiune a Uniunii ar fi de dorit, ea se consulta cu partenerii sociali asupra continutului propunerii respective. Partenerii sociali inainteaza Comisiei un aviz sau, daca este cazul, o recomandare.
4. Cu ocazia acestei consultari, partenerii sociali pot informa Comisia cu privire la dorinta lor de a initia procesul prevazut in art. III-212 alin. 1. Durata procedurii nu poate depasi noua luni, cu exceptia cazului in care partenerii sociali si Comisia au decis in comun o prelungire.

Articolul III-212
1. Dialogul intre partenerii sociali la nivel de Uniune poate conduce, daca acestia o doresc, la relatii contractuale, inclusiv la acorduri.
2. Punerea in aplicare a acordurilor incheiate la nivelul Uniunii intervine fie conform procedurilor si practicilor proprii partenerilor sociali si statelor membre, fie, in domeniile care tin de art. III-210, la cererea comuna a partilor semnatare, prin regulamente sau decizii europene adoptate de Consiliul la propunerea Comisiei. Parlamentul European este informat cu privire la aceasta. Atunci cand acordul in cauza contine una sau mai multe dispozitii referitoare la unul din domeniile pentru care este necesara unanimitatea in termenii art. III-210 alin. 3, Consiliul hotaraste in unanimitate.

Articolul III-213 In vederea realizarii obiectivelor prevazute in art. III-209 si fara sa aduca atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, Comisia incurajeaza cooperarea intre statele membre si faciliteaza coordonarea actiunii lor in toate domeniile politicii sociale care tin de prezenta sectiune, in special in chestiuni privind:
a) ocuparea fortei de munca;
b) dreptul muncii si conditiile de munca;
c) formarea si perfectionarea profesionala;
d) securitatea sociala;
e) protectia impotriva accidentelor si bolilor profesionale;
f) igiena muncii; g) dreptul sindical si negocierile colective dintre angajatori si lucratori. In acest scop, Comisia actioneaza in stransa legatura cu statele membre, prin studii, avize si prin organizarea de consultari, atat pentru probleme pe plan national, cat si pentru cele care intereseaza organizatiile internationale, mai ales prin initiative menite sa stabileasca orientari si indicatori, sa organizeze schimbul de bune practici si sa pregateasca elementele necesare supravegherii si evaluarii periodice. Parlamentul European este informat cu privire la aceasta. ormat. Inainte de emiterea avizelor prevazute in prezentul articol, Comisia consulta Comitetul Economic si Social.

Articolul III-214
1. Fiecare stat membru asigura aplicarea principiului remunerarii egale a lucratorilor de sex masculin si a celor de sex feminin pentru aceeasi munca prestata sau pentru o munca echivalenta.
2. In sensul prezentului articol, „remuneratie” reprezinta salariul de baza sau minim obisnuit si toate celelalte drepturi salariale platite direct sau indirect, in numerar sau in natura, de catre angajator lucratorului, in functie de munca prestata. Egalitatea remuneratiilor, fara discriminari pe criteriul sexului, presupune ca:
a) remuneratia acordata pentru aceeasi munca platita in acord este stabilita pe baza aceleiasi unitati de masura;
b) remuneratia acordata unui lucrator platit la ora este aceeasi pentru locuri de munca echivalente.
3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile vizand aplicarea principiului sanselor egale si al egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie de incadrare in munca si de munca, inclusiv principiul remunerarii egale pentru aceeasi munca prestata sau pentru o munca echivalenta. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
4. Pentru a asigura in mod concret o deplina egalitate intre barbati si femei in viata profesionala, principiul egalitatii de tratament nu impiedica un stat membru sa mentina sau sa adopte masuri care sa ofere avantaje specifice destinate sa faciliteze desfasurarea unei activitati profesionale de catre sexul subreprezentat sau sa previna sau sa compenseze dezavantaje in cariera profesionala.

Articolul III-215 Statele membre se straduiesc sa mentina echivalenta existenta in regimul concediilor platite.

Articolul III-216 Comisia elaboreaza anual un raport cu privire la evolutia realizarii obiectivelor prevazute in art. III-209, inclusiv cu privire la situatia demografica in cadrul Uniunii. Comisia transmite acest raport Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social.

Articolul III-217 Consiliul adopta, cu majoritate simpla, o decizie europeana de instituire a unui Comitet de protectie sociala cu caracter consultativ, pentru a promova cooperarea in materie de protectie sociala intre statele membre si intre acestea si Comisie. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Comitetul are ca misiune:
a) sa urmareasca situatia sociala si evolutia politicilor de protectie sociala in statele membre si in cadrul Uniunii;
b) sa faciliteze schimburile de informatii, de experienta si de bune practici intre statele membre si intre acestea si Comisie;
c) fara sa aduca atingere art. III-344, sa elaboreze rapoarte, sa emita avize sau sa intreprinda alte activitati in domenii care tin de competenta sa, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa. In indeplinirea mandatului sau, comitetul stabileste contacte adecvate cu partenerii sociali. Fiecare stat membru si Comisia numesc doi membri ai comitetului.

Articolul III-218 Comisia consacra in raportul sau anual catre Parlamentul European un capitol special evolutiei situatiei sociale in cadrul Uniunii. Parlamentul European poate invita Comisia sa elaboreze rapoarte pe probleme specifice cu privire la situatia sociala.

Articolul III-219
1. Pentru imbunatatirea posibilitatilor de incadrare in munca a lucratorilor pe piata interna si pentru a contribui astfel la cresterea nivelului de trai, se instituie un Fond Social European a carui misiune este promovarea in cadrul Uniunii a facilitatilor de ocupare si a mobilitatii geografice si profesionale a lucratorilor, precum si facilitarea adaptarii la mutatiile industriale si la evolutia sistemelor de productie, in special prin formare si reconversie profesionala.
2. Administrarea Fondului revine Comisiei. Comisia este asistata in indeplinirea acestei sarcini de un comitet prezidat de un membru al Comisiei si format din reprezentanti ai statelor membre si ai organizatiilor sindicale ale lucratorilor si angajatorilor.
3. Legile europene stabilesc masurile de aplicare cu privire la Fondul Social European. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
Sectiunea 3 – Coeziunea economica, sociala si teritoriala

Articolul III-220 In scopul promovarii unei dezvoltari armonioase a Uniunii in ansamblu, aceasta isi dezvolta si continua actiunea in vederea consolidarii coeziunii economice, sociale si teritoriale. In special, Uniunea urmareste sa reduca diferentele dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni si ramanerea in urma a regiunilor sau insulelor mai putin favorizate, inclusiv zonele rurale. Dintre regiunile avute in vedere, o atentie speciala este acordata zonelor rurale
Articolul III-221 Statele membre conduc politica lor economica si o coordoneaza in vederea atingerii obiectivelor prevazute in art. III-220. Formularea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii, precum si punerea in practica a pietei interne iau in considerare aceste obiective si participa la realizarea lor. De asemenea, Uniunea sustine aceasta realizare prin actiunea pe care o desfasoara prin intermediul fondurilor cu finalitate structurala (Fondul European de Orientare si Garantare Agricola, sectiunea „Orientare”; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regionala), prin intermediul Bancii Europene de Investitii si al altor instrumente financiare existente. La fiecare trei ani, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului , Comitetului Regiunilor si Comitetului Economic si Social un raport asupra progreselor in realizarea coeziunii economice, sociale si teritoriale si asupra modului in care au contribuit la ea diversele mijloace prevazute in acest articol. daca este cazul, acest raport este insotit de propuneri adecvate. Legile sau legile-cadru europene pot stabili orice masura specifica in afara fondurilor, fara sa aduca atingere masurilor adoptate in cadrul altor politici ale Uniunii. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

Articolul III-222 Fondul European de Dezvoltare Regionala este destinat sa contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale in cadrul Uniunii printr-o participare la dezvoltarea si la ajustarea structurala a regiunilor mai putin dezvoltate si la reconversia regiunilor industriale in declin.

Articolul III-223
1. Fara sa aduca atingere art. III-224, legile europene definesc misiunile, obiectivele prioritare si organizarea fondurilor cu finalitate structurala, ceea ce poate presupune regruparea fondurilor, regulile generale aplicabile fondurilor, precum si dispozitiile necesare pentru a asigura eficacitatea lor si coordonarea fondurilor intre ele si cu celelalte instrumente financiare existente. Un fond de coeziune, creat prin lege europeana, contribuie din punct de vedere financiar la realizarea de proiecte in domeniul mediului si in cel al retelelor transeuropene in materie de infrastructura a transporturilor. In toate cazurile, legile europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
2. Primele prevederi cu privire la fondurile structurale si la Fondul de coeziune care vor fi adoptate dupa cele care vor fi in vigoare pe data cand prezentul Tratat este semnat vor fi prevazute intr-o lege europeana a Consiliului . Consiliul hotaraste in unanimitate dupa obtinerea avizului conform al Parlamentului European.

Articolul III-224 Legile europene stabilesc masurile de aplicare referitoare la Fondul European de Dezvoltare Regionala. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. In ce priveste Fondul European de Orientare si Garantare Agricola, sectiunea „Orientare” si Fondul Social European, se aplica dispozitiile art. III-231 si III-219 alin. 3.
Sectiunea 4 – Agricultura si pescuit

Articolul III-225 Uniunea defineste si pune in aplicare o politica comuna in domeniul agriculturii si pescuitului. Prin produse agricole se inteleg produsele solului, cele animaliere si piscicole, precum si produsele care au suferit o prima transformare si se afla in raport direct cu aceste produse. Referintele la politica agricola comuna sau la agricultura si utilizarea termenului „agricol” se inteleg ca facand referire si la pescuit, avand in vedere caracteristicile specifice ale acestui sector.

Articolul III-226
1. Piata interna include agricultura si comertul cu produse agricole.
2. Cu exceptia unor dispozitii contrare prevazute in art. III-227 - III-232, normele prevazute in vederea instituirii pietei interne se aplica produselor agricole.
3. Produsele enumerate in anexa I* fac obiectul art. III-227 - III-232.
4. Functionarea si dezvoltarea pietei interne pentru produse agricole trebuie sa fie insotite de stabilirea unei politici agricole comune.

Articolul III-227
1. Politica agricola comuna are in vedere:
a) cresterea productivitatii agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, precum si prin utilizarea optima a factorilor de productie, in special a fortei de munca;
b) asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola, in special prin majorarea venitului individual al lucratorilor in agricultura;
c) stabilizarea pietelor;
d) garantarea sigurantei aprovizionarilor;
e) asigurarea unor preturi de livrare catre consumatori rezonabile.
2. In elaborarea politicii agricole comune si a metodelor speciale pe care aceasta le poate implica, se au in vedere urmatoarele:
a) caracterul special al activitatii agricole, care rezulta din structura sociala a agriculturii si din discrepantele structurale si naturale existente intre diferitele regiuni agricole; * Aceasta anexa, care corespunde anexei I la TCE, urmeaza sa fie redactata.
b) necesitatea de a opera treptat modificarile necesare;
c) faptul ca, in statele membre, agricultura este un sector strans legat de ansamblul economiei.

Articolul III-228
1. In vederea indeplinirii obiectivelor prevazute in art. III-227, se instituie o organizare comuna a pietelor agricole. In functie de produse, aceasta organizare imbraca una din urmatoarele forme:
a) reguli comune in domeniul concurentei;
b) o coordonare obligatorie a diferitelor metode de organizare nationala a pietei;
c) o organizare europeana a pietei.
2. Organizarea comuna intr-una din formele prevazute in alin. 1 poate implica toate masurile necesare pentru indeplinirea obiectivelor definite in art. III-227, in special reglementarea preturilor, subventii atat pentru producerea, cat si pentru comercializarea diferitelor produse, sisteme de depozitare si de report, mecanisme comune de stabilizare a importurilor sau a exporturilor. Aceasta organizare comuna trebuie sa se limiteze la urmarirea obiectivelor enuntate in art. III-227 si trebuie sa excluda orice discriminare intre producatorii sau consumatorii din cadrul Uniunii. O eventuala politica comuna a preturilor trebuie sa se bazeze pe criterii comune si pe metode de calcul uniforme.
3. Pentru ca organizarea comuna prevazuta in alin. 1 sa-si poata atinge obiectivele, se pot infiinta unul sau mai multe fonduri de orientare si garantare agricola.

Articolul III-229 Pentru a permite indeplinirea obiectivelor definite in art. III-227, in cadrul politicii agricole comune pot fi prevazute urmatoarele masuri:
a) o coordonare eficienta a eforturilor intreprinse in domeniile formarii profesionale, cercetarii si popularizarii cunostintelor agronomice, care poate include proiecte sau institutii finantate in comun;
b) actiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.

Articolul III-230
1. Dispozitiile sectiunii privind regulile de concurenta nu se aplica productiei si comercializarii produselor agricole decat in masura stabilita de legile si legile-cadru europene si in conformitate cu procedura prevazuta in art. III-231 alin. 2, avand in vedere obiectivele prevazute in art. III-227.
2. La propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta un regulament sau o decizie europeana autorizand acordarea de ajutoare:
a) in vederea protejarii exploatatiilor defavorizate de conditiile structurale sau naturale;
b) in cadrul programelor de dezvoltare economica.

Articolul III-231
1. Comisia prezinta propuneri referitoare la elaborarea si punerea in aplicare a politicii agricole comune, inclusiv inlocuirea formelor de organizare nationale cu una dintre formele de organizare comuna prevazute in art. III-228 alin. 1, precum si la punerea in aplicare a masurilor mentionate in prezenta sectiune. Aceste propuneri trebuie sa aiba in vedere interdependenta dintre problemele agricole mentionate in prezenta sectiune.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc organizarea comuna a pietelor agricole prevazuta in art. III-228 alin. 1, precum si celelalte dispozitii necesare pentru indeplinirea obiectivelor politicii comune in domeniul agriculturii si pescuitului. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
3. La propunerea Comisiei, Consiliul adopta regulamente sau decizii europene privind fixarea preturilor, taxelor, ajutoarelor si limitarilor cantitative, precum si stabilirea si repartizarea posibilitatilor de pescuit.
4. Organizarea comuna prevazuta in art. III-228 alin. 1 poate inlocui formele de organizare ale pietelor nationale, in conditiile prevazute in alin. 2 daca:
a) organizarea comuna ofera statelor membre care se opun acestei masuri si care dispun de o organizare nationala a productiei in cauza garantii echivalente pentru incadrarea in munca si nivelul de trai al producatorilor interesati, luandu-se in considerare ritmul adaptarilor posibile si specializarile necesare si
b) aceasta organizare asigura, pentru schimburile comerciale din cadrul Uniunii, conditii similare celor existente pe piata nationala.
5. Daca se instituie o organizare comuna pentru anumite materii prime, inaintea instituirii organizarii comune pentru produsele de transformare corespunzatoare, materiile prime in cauza folosite pentru produsele de transformare destinate exportului in tari terte pot fi importate din afara Uniunii.

Articolul III-232 Atunci cand intr-un stat membru un produs face obiectul unei forme de organizare a pietei nationale sau al oricarei reglementari interne cu efect echivalent care afecteaza din punct de vedere concurential productii similare dintr-un alt stat membru, statele membre aplica la import o taxa compensatorie acestui produs provenind din statul membru in care exista respectiva organizare sau reglementare, cu conditia ca acest stat membru sa nu aplice o taxa compensatorie la export. Comisia adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a cuantumului acestor taxe la nivelul necesar pentru a restabili echilibrul; de asemenea, Comisia poate autoriza recurgerea la alte masuri carora le stabileste conditiile si modalitatile de aplicare.
Sectiunea 5 - Mediu

Articolul III-233
1. Politica Uniunii in domeniul mediului contribuie la atingerea obiectivelor urmatoare:
a) conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii mediului;
b) protectia sanatatii persoanelor;
c) utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale;
d) promovarea, pe plan international, a masurilor destinate sa faca fata problemelor regionale sau planetare de mediu.
2. Politica Uniunii in domeniul mediului are ca obiectiv un inalt nivel de protectie, tinand cont de diversitatea situatiilor in diferitele regiuni ale Uniunii. Se bazeaza pe principiile precautiei si actiunii preventive, pe principiul corectarii, cu prioritate la sursa, a daunelor aduse mediului si pe principiul „poluatorul plateste”. In acest context, masurile de armonizare care indeplinesc cerintele in domeniul protectiei mediului includ o clauza de salvgardare care autorizeaza statele membre sa adopte, din motive ecologice neeconomice, dispozitii provizorii care fac obiectul unei proceduri de control din partea Uniunii.
3. In elaborarea politicii sale in domeniul mediului, Uniunea tine cont de:
a) datele stiintifice si tehnice disponibile;
b) conditiile de mediu in diversele regiuni ale Uniunii;
c) avantajele si sarcinile care pot rezulta din actiune sau din lipsa de actiune;
d) dezvoltarea economica si sociala a Uniunii in ansamblul sau si dezvoltarea echilibrata a regiunilor sale.
4. In cadrul competentelor pe care le au in acest sens, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si organizatiile internationale competente. Modalitatile de cooperare ale Uniunii pot face obiectul unor acorduri intre acestea si tarile terte in cauza. Alineatul precedent nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia in instantele internationale si de a incheia acorduri internationale.

Articolul III-234
1. Legile sau legile-cadru europene stabilesc actiunile care trebuie intreprinse pentru realizarea obiectivelor prevazute in art. III-233. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
2. Prin derogare de la alin. 1 si fara sa aduca atingere art. III-172, Consiliul adopta in unanimitate legi si legi-cadru europene privind:
a) masuri cu caracter esential fiscal;
b) masuri cu incidenta asupra:
i) amenajarii teritoriului urban si rural;
ii) gestionarii cantitative a resurselor hidraulice sau care afecteaza direct sau indirect existenta acestor resurse;
iii) exploatarea terenurilor, cu exceptia gestionarii deseurilor;
c) masuri care afecteaza semnificativ alegerea de catre unul din statele membre a diferitelor surse de energie si structura generala a aprovizionarii sale cu energie. Consiliul poate adopta, in unanimitate, o decizie europeana pentru a aplica procedura legislativa ordinara in problemele mentionate in primul paragraf din prezentul alineat. In toate cazurile, Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
3. Legile europene stabilesc programe de actiune cu caracter general care stabilesc obiectivele prioritare care trebuie atinse. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Masurile necesare pentru punerea in aplicare a acestor programe sunt adoptate conform conditiilor prevazute in alin. 1 sau 2, dupa caz.
4. Fara sa aduca atingere anumitor masuri adoptate de Uniune, statele membre asigura finantarea si aplicarea politicii in domeniul mediului.
5. Fara sa aduca atingere principiului „poluatorul plateste”, atunci cand o masura bazata pe alin. 1 implica costuri considerate disproportionate pentru autoritatile publice ale unui stat membru, aceasta masura prevede, intr-o forma adecvata:
a) derogari temporare si/sau
b) un sprijin financiar din Fondul de Coeziune.
6. Dispozitiile de protectie adoptate in temeiul prezentului articol nu impiedica nici un stat membru sa mentina si sa stabileasca dispozitii de protectie mai stricte. Dispozitiile trebuie sa fie compatibile cu Constitutia. Ele sunt notificate Comisiei. Sectiunea 6 – Protectia consumatorilor

Articolul III-235
1. Pentru promovarea intereselor consumatorilor si asigurarea unui inalt nivel de protectie a consumatorilor, Uniunea contribuie la protejarea sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si la promovarea dreptului acestora la informare, la educare si la organizare in vederea apararii intereselor lor.
2. Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor prevazute in alin. 1 prin:
a) masuri adoptate in aplicarea art. III-172 in cadrul realizarii pietei interne;
b) masuri menite sa sprijine si sa completeze politica statelor membre si sa asigure continuitatea lor.
3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile prevazute in alin. 2 lit. b). Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
4. Actele adoptate in aplicarea alin. 3 nu pot impiedica un stat membru sa mentina sau sa introduca dispozitii de protectie mai stricte. Aceste dispozitii trebuie sa fie compatibile cu Constitutia. Ele sunt notificate Comisiei.
Sectiunea 7 - Transport

Articolul III-236
1. Obiectivele Constitutiei sunt urmarite, in ceea ce priveste domeniul care face obiectul prezentului titlu, in cadrul unei politici comune in domeniul transporturilor.
2. Legile sau legile-cadru europene pun in aplicare alin.1, tinand cont de aspectele speciale ale transporturilor. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Legile sau legile-cadru europene cuprind:
a) reguli comune aplicabile transporturilor internationale efectuate din/catre teritoriul unui stat membru, sau cu traversarea teritoriului unuia sau mai multor state membre.
b) conditiile de admitere a transportatorilor nerezidenti in transporturile nationale ale unui stat membru;
c) masurile menite sa imbunatateasca securitatea transporturilor;
d) orice alta masura utila.
3. Cand este adoptata o lege europeana sau o lege-cadru europeana la care se refera alin.2, se vor lua in considerare cazurile in care aplicarea poate afecta serios standardul de viata sau nivelul de angajare a fortei de munca in anumite regiuni si operarea faciltatilor de transport.

Articolul III-237 Pana la adoptarea legilor sau legilor-cadru europene prevazute in art. III-236 alin.2 si cu exceptia cazului in care Consiliul adopta in unanimitate o decizie europeana prin care se acorda o derogare, nici un stat membru nu poate sa faca mai putin favorabile, prin efectul lor direct sau indirect asupra transportatorilor din alte state membre comparativ cu transportatorii nationali, diferitele dispozitii din domeniu in vigoare la 1 ianuarie 1958 sau, in cazul statelor in curs de aderare, la data aderarii lor.

Articolul III-238 Sunt compatibile cu Constitutia ajutoarele care raspund nevoilor de coordonare a transporturilor sau care corespund rambursarii anumitor obligatii inerente notiunii de serviciu public.

Articolul III-239 Orice masura privind tarifele si conditiile de transport adoptata in conformitate cu Constitutia trebuie sa tina seama de situatia economica a transportatorilor.

Articolul III-240
1. In cazul traficului in cadrul Uniunii sunt interzise discriminarile care constau in aplicarea de catre un transportator, pentru aceleasi marfuri si pe aceleasi relatii de trafic, a unor tarife si conditii de transport diferite in functie de statul membru de provenienta sau de destinatie a produselor transportate.
2. Alineatul 1 nu exclude adoptarea altor legi sau legi-cadru europene in aplicarea art. III-236 alin. 2.
3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene de aplicare a alin. 1. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social. Consiliul poate sa adopte in special regulamentele si deciziile europene necesare institutiilor pentru a asigura respectarea regulii enuntate in alin. 1, astfel incat utilizatorii sa poata beneficia de toate avantajele.
4. Comisia, din proprie initiativa sau la solicitarea unui stat membru, examineaza cazurile de discriminare care intra sub incidenta alin. 1 si, dupa consultarea statului membru interesat, adopta, in cadrul regulamentelor si deciziilor europene prevazute in alin. 3, deciziile europene necesare.




Articolul III-241
1. Impunerea de catre un stat membru, cu privire la operatiunile de transport derulate in cadrul Uniunii, a unor tarife si conditii de transport care includ un element de sustinere sau de protectie in beneficiul unei anumite intreprinderi sau industrii ori in beneficiul mai multor asemenea intreprinderi sau industrii este interzisa, cu exceptia cazului in care acestea sunt autorizate printr-o decizie europeana a Comisiei.
2. Comisia, din proprie initiativa sau la solicitarea unui stat membru, examineaza tarifele si conditiile prevazute in alin. 1, tinand cont in special de cerintele unei politici economice regionale adecvate, de nevoile regiunilor subdezvoltate, precum si de problemele regiunilor grav afectate de evenimente politice, pe de o parte, si de efectele tarifelor si conditiilor asupra concurentei intre diferitele tipuri de transport, pe de alta parte. Dupa consultarea tuturor statelor interesate, Comisia adopta deciziile europene necesare.
3. Interdictia prevazuta in alin. 1 nu se aplica tarifelor fixate pentru a face fata concurentei.

Articolul III-242 Spezele sau taxele aferente trecerii frontierei percepute de un transportator in plus fata de tarifele de transport nu trebuie sa depaseasca un nivel rezonabil, dupa ce s-au luat in calcul costurile pe care le implica trecerea frontierei. Statele membre iau masuri pentru reducerea acestor cheltuieli. Comisia poate propune recomandari statelor membre in vederea aplicarii prezentului articol.

Articolul III-243 Dispozitiile prezentei sectiuni nu aduc atingere masurilor adoptate in Republica Federala Germania, in masura in care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate, in urma divizarii Germaniei, economiei unor regiuni din Republica Federala Germania afectate de divizare. Dupa cinci ani de la intrarea in vigoare a prezentului Tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa abroge prezentul articol.

Articolul III-244 Se instituie pe langa Comisie un comitet cu caracter consultativ, format din experti desemnati de guvernele statelor membre. Comisia il consulta in domeniul transporturilor ori de cate ori considera necesar.

Articolul III-245
1. Prezenta sectiune se aplica transporturilor pe cale ferata, rutiere si pe cai navigabile.
2. Legile sau legile-cadru europene pot stabili masurile corespunzatoare in domeniul transportului maritim si aerian. Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
Sectiunea 8 – Retele transeuropene

Articolul III-246
1. Pentru a sustine realizarea obiectivelor prevazute in art. III-130 si III-220 si pentru a permite cetatenilor Uniunii, agentilor economici, precum si comunitatilor regionale si locale sa beneficieze pe deplin de avantajele care rezulta in urma crearii unui spatiu fara frontiere interne, Uniunea contribuie la infiintarea si dezvoltarea retelelor transeuropene in sectoarele infrastructurilor din transport, telecomunicatii si energie.
2. In cadrul unui sistem de piete deschise si concurentiale, actiunea Uniunii isi propune sa promoveze interconexiunea si interoperabilitatea retelelor nationale, precum si accesul la aceste retele. Uniunea tine cont in special de necesitatea conectarii regiunilor insulare, fara iesire la mare si periferice cu regiunile centrale ale Uniunii.

Articolul III-247
1. Pentru a pune in practica obiectivele la care se refera art. III-246, Uniunea:
a) stabileste linii directoare pentru obiectivele, prioritatile si liniile generale ale masurilor avute in vedere in domeniul retelelor transeuropene; liniile directoare identifica proiecte de interes comun;
b) pune in aplicare orice masuri care se pot dovedi necesare pentru asigurarea interoperabilitatii retelelor, in special in domeniul armonizarii standardelor tehnice;
c) poate sprijini proiecte de interes comun care beneficiaza de sustinerea statelor membre, identificate prin liniile directoare prevazute la lit. a), in special sub forma studiilor de fezabilitate, a garantiilor la imprumuturi sau a subventiilor la dobanda; de asemenea, Uniunea poate contribui, prin Fondul de Coeziune, la finantarea unor proiecte specifice in domeniul infrastructurii transporturilor din statele membre. Actiunea Uniunii tine seama de viabilitatea economica potentiala a proiectelor.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc orientarile si celelalte masuri prevazute in alin. 1. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Liniile directoare si proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membru impun acordul statului membru interesat.
3. Statele membre isi coordoneaza, in cooperare cu Comisia, politicile puse in aplicare la nivel national care pot avea un impact semnificativ asupra concretizarii obiectivelor prevazute in art. III-246. Comisia poate adopta, in stransa colaborare cu statele membre, orice initiativa utila pentru a promova aceasta coordonare.
4 Uniunea poate coopera cu tari terte pentru a promova proiectele de interes comun si pentru a asigura interoperabilitatea retelelor.
Sectiunea 9 – Cercetarea, dezvoltarea tehnologica si spatiul

Articolul III-248
1. Uniunea isi propune sa consolideze bazele stiintifice si tehnologice ale industriei comunitare, prin realizarea unei zone europene de cercetare in care cercetatorii, cunostintele stiintifice si tehnologia sa circule liber si sa o incurajeze sa devina mai competitiva pe plan international, prin promovarea tuturor activitatilor de cercetare pe care le considera necesare in temeiul altor capitole din Constitutie.
2. In acest scop, ea incurajeaza la nivelul intregii Uniuni intreprinderile, inclusiv intreprinderile mici si mijlocii, centrele de cercetare si universitatile, in derularea unei activitati de cercetare si dezvoltare tehnologica la un nivel inalt; sustine eforturile lor de cooperare, in special cu scopul de a permite cercetatorilor sa coopereze in mod liber dincolo de frontiere, iar intreprinderilor sa exploateze potentialul pietei interne, indeosebi prin deschiderea achizitiilor publice nationale, stabilirea normelor comune si eliminarea obstacolelor juridice si fiscale din calea cooperarii.
3. Toate actiunile Uniunii bazate pe Constitutie in domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice, inclusiv proiectele experimentale, se decid si se pun in aplicare in conformitate cu prezenta sectiune.

Articolul III-249 In urmarirea obiectivelor prevazute in art. III-248 , Uniunea desfasoara actiuni menite sa completeze actiunile statelor membre, si anume:
a) punerea in aplicare a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologica si experimentale, prin promovarea cooperarii cu intreprinderile, centrele de cercetare si cu universitatile;
b) promovarea, la nivelul Uniunii, a cooperarii in domeniul cercetarii, dezvoltarii tehnologice si al proiectelor experimentale cu tari terte si organizatii internationale;
c) difuzarea si valorificarea rezultatelor activitatilor in domeniul cercetarii, dezvoltarii tehnologice si al proiectelor experimentale ale Uniunii;
d) stimularea formarii profesionale si a mobilitatii cercetatorilor Uniunii.

Articolul III-250
1. Uniunea si statele membre isi coordoneaza activitatile in domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice pentru a asigura coerenta intre politicile nationale si intre acestea si politica Uniunii.
2. Comisia, in stransa colaborare cu statele membre, poate avea orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii prevazute in alin. 1, in special initiativele privind stabilirea orientarilor si a indicatorilor, organizarea schimbului celor mai bune practici si pregatirea elementelor necesare pentru supravegherea si evaluarea periodica. Parlamentului European este informat in detaliu cu privire la aceasta.

Articolul III-251
1. Legile europene stabilesc programul-cadru multianual in care sunt prevazute toate actiunile Uniunii. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social. Programul-cadru:
a) fixeaza obiectivele stiintifice si tehnologice ce urmeaza a fi concretizate prin activitatile prevazute in art. III-249, precum si prioritatile aferente;
b) indica liniile generale ale acestor activitati;
c) fixeaza suma maxima globala si conditiile participarii financiare a Uniunii la programulcadru, precum si cota-parte alocata fiecarei actiuni preconizate.
2. Programul-cadru se adapteaza ori se completeaza in functie de modificarile survenite.
3. Programul-cadru este pus in aplicare prin programe specifice elaborate pentru fiecare activitate si prevazute de o lege europeana a Consiliului. Fiecare program specific precizeaza modalitatea de aplicare, stabileste durata si prevede mijloacele estimate necesare. Totalul sumelor considerate necesare, stabilite prin programele specifice, nu poate depasi suma maxima globala alocata programului-cadru si fiecarei actiuni in parte. O asemenea lege va fi adoptata dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.
4. Ca o completare la activitatile planificate in programul-cadru, o lege europeana stabileste masurile necesare pentru implementarea zonei europene de cercetare. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

Articolul III-252
1. Pentru punerea in practica a programului-cadru multianual, legile sau legile-cadru europene stabilesc:
a) regulile de participare a intreprinderilor, a centrelor de cercetare si a universitatilor;
b) regulile in baza carora se disemineaza rezultatele cercetarii. Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
2. La punerea in aplicare a programului-cadru multianual, legile europene pot introduce programe complementare la care sa participe doar anumite state membre care le finanteaza, sub rezerva unei eventuale participari a Uniunii. Legile stabilesc regulile aplicabile programelor suplimentare, in special cu privire la diseminarea cunostintelor si accesul celorlalte state membre. Aceste legi sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social, cu acordul statelor membre interesate.
3. La punerea in aplicare a programului-cadru multianual, legile europene pot prevedea, in acord cu statele membre interesate, participarea la programele de cercetare si dezvoltare initiate de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create in vederea derularii acestor programe. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
4. La punerea in aplicare a programului-cadru multianual, Uniunea poate sa prevada cooperarea cu tari terte sau cu organizatii internationale la programele de cercetare, dezvoltare tehnologica si experimentale ale Uniunii. Modalitatile de cooperare pot face obiectul unor acorduri intre Uniune si terte parti interesate, negociate.

Articolul III-253 Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de infiintare a unor intreprinderi comune sau a altor structuri necesare derularii in bune conditii a programelor de cercetare, dezvoltare tehnologica si experimentale ale Uniunii. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

Articolul III-254
1. In scopul promovarii progresului stiintific si tehnic, a competitivitatii industriale, precum si pentru aplicarea politicilor sale, Uniunea elaboreaza o politica europeana a spatiului. In acest scop, ea poate promova initiative comune, poate sprijini cercetarea si dezvoltarea tehnologica si poate coordona eforturile necesare explorarii si exploatarii spatiului.
2. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevazute in alin. 1, legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare, eventual sub forma unui program spatial european.
3. Uniunea stabileste relatiile corespunzatoare cu Agentia Spatiala Europeana.

Articolul III-255 La inceputul fiecarui an, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului . Raportul include informatii cu privire la activitatile de cercetare si dezvoltare tehnologica, la diseminarea rezultatelor in cursul anului precedent, precum si programul de lucru pentru anul in curs.
Sectiunea 10 - Energie

Articolul III-256
1. In contextul realizarii pietei interne si din perspectiva necesitatii de a conserva si imbunatati calitatea mediului, politica Uniunii in domeniul energiei are drept scop:
a) sa asigure functionarea pietei energiei;
b) sa asigure securitatea aprovizionarii cu energie la nivelul Uniunii si
c) sa promoveze eficienta energetica si economia de energie, precum si dezvoltarea de noi surse de energie si a energiei regenerabile.
2. Fara a afecta aplicarea altor prevederi din Constitutie, masurile necesare concretizarii obiectivelor prevazute in alin. 1 se stabilesc prin legile europene sau legile-cadru. Aceste legi stabilesc masurile necesare pentru atingerea obiectivelor prevazute in alin.
1. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Legile europene sau legile-cadru nu afecteaza dreptul unui stat membru de determinare a conditiilor de exploatare a resurselor sale de energie sau optiunea pentru diferite surse de energie, nici structura generala a aprovizionarii sale cu energie, fara sa se aduca atingere art. III-234 alin. 2 lit. c). 3.Prin derogare de la alin.2, o lege europeana sau o lege-cadru europeana a Consiliului va stabili masurile la care se refera acesta, cand acestea sunt in primul rand de natura fiscala. Consiliul va decide cu unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
Sectiunea 1 – Dispozitii generale (articolele III-257 - III-264)

Articolul III-257
1. Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea drepturilor fundamentale, in care se tine seama de diversitatea traditiilor si a sistemelor juridice ale statelor membre.
2. Uniunea garanteaza neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne si dezvolta o politica comuna in domeniul azilului, imigrarii si controlului la frontierele externe, intemeiata pe solidaritatea intre statele membre, care este echitabila fata de resortisantii tarilor terte. In sensul prezentului capitol, apatrizii sunt asimilati resortisantilor din tari terte.
3. Uniunea actioneaza pentru a asigura un inalt nivel de securitate prin masuri de prevenire si de combatere a criminalitatii, a rasismului si xenofobiei, masuri de coordonare si de cooperare intre autoritatile politienesti si judiciare si alte autoritati competente, precum si prin recunoasterea reciproca a hotararilor judecatoresti in materie penala si, daca este necesar, prin apropierea legislatiilor penale.
4. Uniunea faciliteaza accesul la justitie, in special pe baza principiului recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti si extrajudecatoresti in materie civila.

Articolul III-258 Consiliul European defineste orientarile strategice ale programarii legislative si operationale in spatiul de libertate, securitate si justitie.

Articolul III-259 Parlamentele nationale ale statelor membre asigura, cu privire la propunerile si initiativele legislative prezentate in sectiunile
4 si
5 din prezentul capitol, respectarea principiului subsidiaritatii, conform modalitatilor specifice prevazute in protocolul de aplicare a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.

Articolul III-260 Fara sa aduca atingere art. III-360 - III-362, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a modalitatilor prin care statele membre, in colaborare cu Comisia, intreprind o evaluare obiectiva si impartiala a punerii in aplicare, de catre autoritatile statelor membre, a politicilor Uniunii mentionate in prezentul capitol, in special in scopul de a sustine aplicarea deplina a principiului recunoasterii reciproce. Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la continutul si rezultatele evaluarii.

Articolul III-261 In cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care sa asigure in cadrul Uniunii promovarea si consolidarea cooperarii operationale in materie de securitate interna. Fara sa aduca atingere art. III-344, comitetul faciliteaza coordonarea actiunii autoritatilor competente ale statelor membre. La lucrarile comitetului pot fi cooptati reprezentantii organismelor si agentiilor interesate ale Uniunii. Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la derularea lucrarilor.

Articolul III-262 Prezentul capitol nu aduce atingere exercitarii raspunderilor ce revin statelor membre cu privire la mentinerea ordinii publice si salvgardarea securitatii interne.

Articolul III-263 Consiliul adopta regulamente europene pentru a asigura cooperarea administrativa intre serviciile competente ale statelor membre in domeniile la care se refera prezentul capitol, precum si intre acestea si Comisie. El hotaraste la propunerea Comisiei, dupa consultarea Parlamentului European, fara sa se aduca atingere art. III-264.

Articolul III-264 Actele prevazute in sectiunile 4 si 5 din prezentul capitol, precum si regulamentele europene la care se refera art.III-263, care asigura cooperarea administrativa in domeniile acoperite de aceste Sectiuni, sunt adoptate:
a) la propunerea Comisiei sau
b) la initiativa unui sfert din statele membre.
Sectiunea 2 –Politicile in domeniul controlului frontierei, azilului si imigratiei (articolele III-26
5 - III-268)

Articolul III-265
1. Uniunea dezvolta o politica axata pe:
a) asigurarea neefectuarii controlului asupra persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea frontierelor interne;
b) asigurarea controlului persoanelor si supravegherea eficienta la trecerea frontierelor externe;
c) introducerea treptata a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe.
2. In acest scop, legile europene sau legile-cadru stabilesc masurile privind:
a) politica comuna de vize si alte permise de sedere pe termen scurt;
b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;
c) conditiile in care resortisantii din tarile terte pot circula liber in interiorul Uniunii pe o durata scurta de timp;
d) orice masura necesara pentru instituirea treptata a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe;
e) neefectuarea controlului persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea frontierelor interne.
3. Prezentul articol nu afecteaza competenta statelor membre privind delimitarea geografica a frontierelor lor, conform dreptului international.

Articolul III-266
1. Uniunea dezvolta o politica comuna in domeniul azilului si protectiei temporare, in scopul de a oferi un statut corespunzator oricarui resortisant dintr-o tara terta care are nevoie de protectie internationala si de a asigura respectarea principiului nereturnarii. Aceasta politica trebuie sa fie conforma cu Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 si cu protocolul din 31 ianuarie 1967 cu privire la statutul refugiatilor, precum si cu alte tratate din domeniu.
2. In acest scop, legile europene sau legile-cadru stabilesc masurile referitoare la un sistem european comun de azil, care presupune:
a) un statut unitar de azil in favoarea resortisantilor unei tari terte, valabil in toata Uniunea;
b) un statut unitar de protectie subsidiara pentru resortisantii tarilor terte care, fara sa obtina azil european, au nevoie de protectie internationala;
c) un sistem comun de protectie temporara a persoanelor evacuate in situatia existentei unui aflux masiv;
d) proceduri comune de garantare si retragere a statutului unitar de azil sau de protectie subsidiara;
e) criterii si mecanisme de stabilire a statului membru care raspunde de examinarea cererii de azil sau de protectie subsidiara;
f) norme referitoare la conditiile de primire a solicitantilor de azil sau de protectie subsidiara; g) parteneriatul si cooperarea cu tarile terte pentru gestionarea afluxului de persoane care solicita azil, protectie subsidiara sau temporara.
3. In cazul in care unul sau mai multe state membre se gasesc in situatie de urgenta caracterizata printr-un aflux spontan de resortisanti din tarile terte, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene care prevad masuri provizorii in beneficiul statului sau statelor membre interesate. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-267
1. Uniunea dezvolta o politica comuna de imigratie, al carei scop este de a asigura, in toate etapele, gestionarea eficienta a fluxurilor de imigranti, tratamentul echitabil al resortisantilor tarilor terte cu sedere legala in statele membre, precum si revenirea si combaterea sustinuta a imigratiei ilegale si a traficului de persoane.
2. In acest scop, legile sau legile-cadru europene stabilesc masuri in urmatoarele domenii:
a) conditiile de intrare si de sedere, precum si normele privind eliberarea de catre statele membre a vizelor si permiselor de sedere pe termen lung, inclusiv in scopul intregirii familiei;
b) definirea drepturilor resortisantilor din tari terte cu sedere legala pe teritoriul unui stat membru, inclusiv conditiile care reglementeaza libera circulatie si libertatea de sedere in celelalte state membre;
c) imigratia ilegala si sederea ilegala, inclusiv expulzarea si repatrierea persoanelor aflate in sedere ilegala;
d) lupta impotriva traficului de persoane, in special cu femei si copii.
3. Uniunea poate incheia cu tari terte acorduri pentru readmiterea, in tarile de origine sau de provenienta, a resortisantilor aflati in situatia de intrare, prezenta si sedere ilegala, pe teritoriul unui dintre statele membre.
4. Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri pentru incurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisantilor tarilor terte cu sedere legala pe teritoriul lor, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
5. Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul intrarilor pe teritoriul lor ale resortisantilor din tarile terte provenind din tari terte, in cautarea unui loc de munca in calitate de lucrator salariat sau pentru a desfasura o activitate independenta.

Articolul III-268 Politicile Uniunii mentionate in prezenta sectiune si aplicarea lor sunt reglementate de principiul solidaritatii si distribuirii echitabile a responsabilitatilor intre statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de cate ori este necesar, actele Uniunii adoptate in temeiul prezentei sectiuni prevad masuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.
Sectiunea 3 – „Cooperarea judiciara in materie civila” (Articolul III-269)

Articolul III-269
1. Uniunea dezvolta cooperarea judiciara in cauze civile cu incidenta transfrontaliera, intemeiata pe principiul recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti si extrajudecatoresti. Cooperarea poate include adoptarea unor masuri de apropiere a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
2. In acest scop, legile sau legile-cadru stabilesc, in special cand este necesar pentru functionarea adecvata a pietei interne, masurile care vizeaza, intre altele, sa asigure:
a) recunoasterea reciproca intre statele membre a hotararilor judecatoresti si extrajudecatoresti si executarea lor;
b) notificarea si transmiterea transfrontaliera a documentelor judiciare si extrajudiciare;
c) compatibilitatea regulilor aplicabile in statele membre cu privire la conflictul de legi si de jurisdictie;
d) cooperarea la obtinerea de probe;
e) un inalt nivel de acces la justitie;
f) buna desfasurare a procedurilor civile, la nevoie prin promovarea compatibilitatii regulilor de procedura civila aplicabile in statele membre; g) dezvoltarea metodelor alternative de solutionare a litigiilor; h) sprijin la formarea profesionala a magistratilor si a personalului din justitie.
3. Prin derogare de la alin. 2, masurile referitoare la dreptul familiei cu implicatii transfrontaliere se stabilesc printr-o lege sau lege-cadru europeana a Consiliului . Acesta hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa prevada aspectele din dreptul familiei cu implicatii transfrontaliere, care pot face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativa ordinara. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Sectiunea 4 –Cooperarea judiciara in materie penala (articolele III-270 - III-274)

Articolul III-270
1. Cooperarea judiciara in materie penala in cadrul Uniunii se intemeiaza pe principiul recunoasterii reciproce a hotararilor si sentintelor judecatoresti si include apropierea dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre in domeniile la care se refera alin. 2 si art. III-271. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile care au drept scop:
a) sa instituie reguli si proceduri care sa asigure recunoasterea in cadrul Uniunii a tuturor formelor de hotarari si sentinte judecatoresti;
b) sa previna si sa solutioneze conflictele de jurisdictie dintre statele membre;
c) sa incurajeze pregatirea profesionala a magistratilor si a personalului din justitie;
d) sa faciliteze cooperarea dintre autoritatile judecatoresti sau autoritatile echivalente ale statelor membre in materie de urmarire penala si executare a hotararilor.
2. Pentru a facilita recunoasterea reciproca a hotararilor si sentintelor judecatoresti, precum si cooperarea politieneasca si judiciara in cauze penale cu dimensiune transfrontiera, legilecadru europene pot stabili reguli minime cu privire la:
a) admisibilitatea reciproca a probelor intre statele membre;
b) drepturile persoanelor in procedura penala;
c) drepturile victimelor criminalitatii;
d) alte elemente specifice ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat a priori printr-o decizie europeana. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European. Adoptarea acestor reguli minime nu impiedica statele membre sa mentina sau sa instituie un nivel mai inalt de protectie a drepturilor persoanelor in procedura penala. Adoptarea unor reguli minime la care se refera acest paragraf nu va impiedica statele membre sa mentina sau sa introduca un nivel mai inalt de protectie a indivizilor.
3. Daca un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege cadru europeana, asa cum este mentionat in paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru europeana sa fie inaintat Consiliului European. In acest caz, daca procedura prevazuta in articolul III-302 este aplicabila, aceasta va fi suspendata. Dupa discutii, Consiliul European, in termen de patru luni de la suspendare, va:
a) transmite proiectul inapoi Consiliului, care va determina incetarea suspendarii procedurii prevazute la Articolul III-302, daca aceasta este aplicabila;
b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care emana proiectul de lege cadru, sa supuna un nou proiect; in acest caz, actul propus initial va fi considerat neadoptat.
4. Daca, la expirarea perioadei prevazute in paragraful 3, nu a fost luata nici o masura de catre Consiliul European sau daca, in termen de 12 luni de la inaintarea noului proiect reglementat de paragraful 3b), o lege cadru europeana nu a fost adoptata, cel putin o treime din statele membre isi manifesta dorinta sa stabilieasca o cooperare consolidat pe baza legii cadru in cauza, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului si Comisiei. In acest caz, autorizarea referitoare la declansarea cooperarii consolidate reglementata de articolele I-44 alin. (2) si III-419 alin. (1) se va considera acordata si se vor aplica prevederile referitoare la cooperarea consolidat .

Articolul III-271
1. Legile-cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la definirea infractiunilor si a sanctiunilor in domenii cu criminalitate deosebit de grava care au dimensiuni transfrontiere ce rezulta din natura sau impactul acestor infractiuni sau din nevoia speciala de a le combate pornind de la o baza comuna. Domeniile criminalitatii sunt urmatoarele: terorismul, traficul de persoane si exploatarea sexuala a femeilor si copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spalarea banilor, coruptia, falsificarea mijloacelor de plata, infractiunea informatica si criminalitatea organizata. In functie de evolutia criminalitatii, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa identifice alte domenii ale criminalitatii care indeplinesc criteriile mentionate in acest alineat. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. In cazul in care armonizarea normelor de drept penal se dovedeste esentiala pentru a asigura punerea in aplicare efectiva a politicii Uniunii intr-un domeniu care a facut obiectul masurilor de armonizare, legile-cadru europene pot stabili reguli minime referitoare la definirea infractiunilor penale si sanctiunilor in domeniul de interes. Aceste legi cadru europeen sunt adoptate prin aceeasi procedura care a fost urmata pentru adoptarea marsurilor de armonizare in cauza, fara a aduce atingere articolului III-264.
3. Daca un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege cadru europeana, asa cum este mentionat in paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru europeana sa fie inaintat Consiliului European. In acest caz, daca procedura prevazuta in articolul III-396 este aplicabila, aceasta va fi suspendata. Dupa discutii, Consiliul European, in termen de patru luni de la suspendare, va:
a) transmite proiectul inapoi Consiliului, care va determina incetarea suspendarii procedurii prevazute la Articolul III-396, daca aceasta este aplicabila;
b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care emana proiectul de lege cadru, sa supuna un nou proiect; in acest caz, actul propus initial va fi considerat neadoptat.
4. Daca, la expirarea perioadei prevazute in paragraful 3, nu a fost luata nici o masura de catre Consiliul European sau daca, in termen de 12 luni de la inaintarea noului proiect reglementat de paragraful 3b), o lege cadru europeana nu a fost adoptata, cel putin o treime din statele membre isi manifesta dorinta sa stabilieasca o cooperare consolidat pe baza legii cadru in cauza, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului si Comisiei. In acest caz, autorizarea referitoare la declansarea cooperarii consolidate reglementata de articolele I-44 alin. (2) si III-419 alin. (1) se va considera acordata si se vor aplica prevederile referitoare la cooperarea intensificata.

Articolul III-272 Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri pentru incurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre in domeniul prevenirii criminalitatii. Aceste masuri nu includ apropierea dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.

Articolul III-273
1. Misiunea Eurojust este de a sprijini si consolida coordonarea si cooperarea dintre autoritatile nationale de cercetare si urmarire penala in legatura cu infractiunile grave care afecteaza doua sau mai multe state membre sau care impun urmarirea penala pe baze comune, atat prin operatiuni intreprinse de autoritatile statelor membre si de Europol, cat si prin informatii furnizate de acestea. In acest context, legile europene determina structura, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Eurojust. Aceste atributii pot include:
a) initierea cercetarii penale, precum si avansarea propunerilor de initiere a urmaririi penale, efectuate de autoritatile nationale competente, in special cele referitoare la infractiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;
b) coordonarea cercetarilor si urmaririlor prevazute la punctul a);
b) consolidarea cooperarii judiciare, inclusiv prin solutionarea conflictelor de jurisdictie si prin stransa cooperare cu Reteaua Judiciara Europeana. Legile europene stabilesc, de asemenea, aranjamentele petnru implicarea Parlamentului European si a parlamentelor nationale ale statelor membre la evaluarea activitatilor desfasurate de Eurojust.
2. In cadrul urmaririlor penale mentionate in prezentul articol, fara sa se aduca atingere art. III-274, actele oficiale de procedura judiciara sunt indeplinite de catre agentii nationali competenti.

Articolul III-274
1. Pentru combaterea infractiunilor care aduc atingere intereselor Uniunii, o lege europeana a Consiliului poate institui un Parchet European avand ca baza Eurojust. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. Parchetul European are competenta de a cerceta, de a urmari si trimite in judecata, daca este cazul in colaborare cu Europol, autorii si complicii la infractiunile grave care afecteaza mai multe state membre, precum si autorii infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, conform celor stabilite de legea europeana prevazuta in alin. 1. Parchetul European exercita functia de procuror in instantele competente ale statelor membre in legatura cu aceste infractiuni.
3. Legea europeana prevazuta in alin. 1 stabileste regulile generale apicabile Parchetului European, conditiile de exercitare a atributiilor, normele de procedura aplicabile activitatilor sale, precum si regulile care reglementeaza admisibilitatea probelor si regulile aplicabile controlului jurisdictional al actelor de procedura adoptate in exercitarea atributiilor sale.
4. Consiliul European poate adopta, in acelasi moment sau ulterior, o decizie european care s amendeze prevederile alin. 1 in vederea extinderii atributiilor Parchetului European, pentru a include infractiunile grave avand o dimensiune transfrontalier si care s amendeze, in consecint , alin. 2 cu privire la autorii sau complicii infractiunilor grave care afecteaz mai multe state membre. Consiliul European va actiona cu unanimitate dup aprobarea Parlamentului European si dup consultarea Comisiei.
Sectiunea 5 – „Cooperarea politieneasca” (articolele III-275 - III-277)

Articolul III-275
1. Uniunea instituie o cooperare politieneasca, care implica toate autoritatile competente din statele membre, inclusiv politia, vama si alte servicii specializate cu atributii in aplicarea legii, in domeniul prevenirii sau depistarii si investigarii infractiunilor penale.
2. In acest scop, legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri referitoare la:
a) strangerea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor in domeniu, precum si schimbul de informatii;
b) sprijinirea formarii profesionale a personalului, precum si cooperarea privind schimbul de personal si echipament si cercetarea criminalistica;
c) tehnici comune de investigatie privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizata.
3. O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate stabili masurile privind cooperarea operationala intre autoritatile mentionate in prezentul articol. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-276
1. Europol are misiunea de a sprijini si consolida actiunea autoritatilor politienesti si a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum si colaborarea acestora pentru prevenirea si combaterea infractiunilor grave care afecteaza doua sau mai multe state membre, a terorismului si formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii.
2. Legea europeana determina structura, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Europol. Aceste atributii pot include:
a) strangerea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor, precum si schimbul de informatii transmise in special de autoritatile statelor membre sau de tari ori autoritati terte;
b) coordonarea, organizarea si realizarea de actiuni cu caracter de investigatie si operational, derulate impreuna cu autoritatile competente ale statelor membre sau in cadrul unor echipe comune de investigatie si, daca este cazul, in colaborare cu Eurojust. Legea europeana stabileste, de asemenea, modalitatile de exercitare de catre Parlamentul European impreuna cu parlamentele nationale ale statelor membre, a controlului asupra activitatilor Europol.
3. Orice actiune cu caracter operational a Europol trebuie desfasurata in cooperare cu autoritatile statului sau statelor membre al caror teritoriu este implicat si cu acordul acestora. Aplicarea masurilor de coercitie este responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale competente.

Articolul III-277 O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste conditiile si limitele in care autoritatile competente ale statelor membre mentionate in art. III-270 si III-27
5 pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru, in cooperare si cu acordul autoritatilor statului respectiv. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
Sectiunea I – Sanatate publica

Articolul III-278
1. La definirea si punerea in aplicare a tuturor politicilor si actiunilor Uniunii se asigura un inalt nivel de protectie a sanatatii umane. Actiunile Uniunii, care completeaza politicile nationale, au in vedere imbunatatirea sanatatii publice si prevenirea imbolnavirilor, precum si eliminarea surselor de risc pentru sanatatea fizica si mintala. Aceste actiuni includ printre altele: a). combaterea epidemiilor prin promovarea cercetarii cauzelor, a transmiterii lor si a modului de prevenire, precum si informarea si educatia in materie de sanatate. b). supravegherea, alerta si lupta impotriva amenintarilor transfrontaliere grave asupra sanatatii. Uniunea completeaza actiunile statelor membre de reducere a efectelor nocive ale drogurilor asupra sanatatii, inclusiv prin informare si prevenire.
2. Uniunea incurajeaza cooperarea dintre statele membre in domeniile mentionate in prezentul articol si, daca este necesar, sprijina actiunea acestora. Comisia incurajeaza mai ales cooperarea intre statele membre ce vizeaza imbunatatirea complementaritatii serviciilor lor de sanatate in regiunile transfrontaliere. Statele membre isi coordoneaza, in colaborare cu Comisia, politicile si programele in domeniile mentionate in alin. 1. Comisia, in stransa cooperare cu statele membre, poate avea orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii, indeosebi acele initiative care au rolul de a stabili orientari si indicatori, de a organiza schimbul celor mai bune practici si de a pregati elementele necesare supravegherii si evaluarii periodice. Parlamentului European este informat in detaliu cu privire la aceasta.
3. Uniunea si statele membre promoveaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente in domeniul sanatatii publice.
4. Prin derogare de la articolele I-12, paragraf 5 si I-17, punct a) si conform articolului I-14, paragraf 2, punct k), legea sau legea-cadru europeana contribuie la realizarea obiectivelor mentionate in prezentul articol prin stabilirea masurilor in baza carora pot sa indeplineasca obiectivele comune de securitate:
a) masuri care instituie standarde inalte de calitate si de securitate a organelor si substantelor de origine umana, a sangelui si derivatelor de sange; aceste masuri nu pot impiedica un stat membru sa mentina sau sa introduca masuri de protectie mai stricte;
b) masuri in domeniile veterinar si fitosanitar, al caror obiectiv direct este protejarea sanatatii publice;
c) masuri ce fixeaza standarde ridicare de calitate si securitate pentru produsele medicale si pentru dispozitivele de uz medical.
d) masuri ce vizeaza supravegherea amenintarilor transfrontaliere grave asupra sanatatii, alerta in asemenea cazuri si lupta impotriva lor. Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
5. Legile sau legile-cadru europene pot stabili si masuri stimulative pentru protejarea si imbunatatirea sanatatii umane si mai ales combaterea epidemiilor transfrontaliere si de asemenea masuri ce vizeaza protejarea sanatatii publice in ceea ce priveste tutunul si abuzul de alcool, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
6. In scopurile enuntate in prezentul articol, Consiliul poate adopta si recomandari, la propunerea Comisiei.
7. Actiunea Uniunii in domeniul sanatatii publice respecta pe deplin raspunderile statelor membre in domeniul organizarii si furnizarii serviciilor medicale si de ingrijire medicala. Responsabilitatile statelor membre includ gestionarea serviciilor de sanatate si ingrijire medicala. In special, masurile enuntate in alin.
4 lit.
a) nu aduc atingere dispozitiilor nationale referitoare la donatiile de organe si de sange sau la utilizarea lor in scopuri medicale.
Sectiunea 2 - Industrie

Articolul III-279
1. Uniunea si statele membre vegheaza la asigurarea conditiilor de competitivitate in industrie la nivelul Uniunii. In acest scop, conform unui sistem de piete deschise si concurentiale, actiunea lor se axeaza pe:
a) accelerarea adaptarii industriei la schimbarile structurale;
b) incurajarea unui mediu favorabil initiativei si dezvoltarii intreprinderilor in cadrul Uniunii si, indeosebi a intreprinderilor mici si mijlocii;
c) incurajarea unui mediu propice cooperarii intre intreprinderi;
d) promovarea unei mai bune exploatari a potentialului industrial al politicilor de inovare, cercetare si de dezvoltare tehnologica.
2. Statele membre se consulta reciproc, in colaborare cu Comisia si, daca este necesar, isi coordoneaza actiunile. Comisia poate avea orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii, in special initiativele menite sa stabileasca orientarile si indicatorii, sa organizeze schimbul celor mai bune practici si sa elaboreze elementele necesare pentru supravegherea si evaluarea periodica. Acestea se aduc la cunostinta Parlamentului European.
3. Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor prevazute in alin. 1 prin politicile si actiunile intreprinse in temeiul dispozitiilor Constitutiei. Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri specifice de sprijinire a masurilor adoptate in statele membre pentru realizarea obiectivelor expuse in alin. 1, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social. Prezenta sectiune nu reprezinta un temei pentru ca Uniunea sa introduca orice masura care ar putea sa denatureze concurenta sau sa includa dispozitii fiscale sau referitoare la drepturile si interesele lucratorilor salariati.
Sectiunea 3 – Cultura

Articolul III-280
1. Uniunea contribuie la inflorirea culturilor statelor membre, cu respectarea diversitatii lor nationale si regionale si, in acelasi timp, pune in evidenta mostenirea culturala comuna.
2. Actiunea Uniunii are drept scop incurajarea cooperarii dintre statele membre si, daca este necesar, sprijinirea si completarea actiunii lor in urmatoarele domenii:
a) mai buna cunoastere si diseminare a culturii si istoriei popoarelor europene;
b) conservarea si salvgardarea patrimoniului cultural de importanta europeana;
c) schimburile culturale necomerciale;
d) creatia artistica si literara, inclusiv in sectorul audiovizual.
3. Uniunea si statele membre promoveaza cooperarea cu tarile terte si organizatiile internationale care au competente in domeniul culturii, in special cu Consiliul Europei.
4. In actiunea pe care o desfasoara in temeiul altor dispozitii constitutionale, Uniunea tine cont de aspectele culturale, in special pentru respectarea si promovarea diversitatii culturilor sale.
5. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor mentionate in prezentul articol:
a) legile sau legile-cadru europene stabilesc actiuni de stimulare, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor;
b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.
Sectiunea 4 - Turismul

Articolul III-281
1. Uniunea completeaza actiunea statelor membre in domeniul turismului, mai ales prin promovarea competitivitatii intreprinderilor Uniunii in acest sector.
2. In acest scop, actiunea Uniunii vizeaza: a). incurajarea crearii unui mediu favorabil dezvoltarii intreprinderilor in acest sector; b). favorizarea cooperarii intre statele membre, mai ales prin schimbul de practici eficiente.
3. Legea sau legea-cadru europeana stabileste masurile specifice pentru a completa actiunile intreprinse de statele membre, in vederea realizarii obiectivelor stabilite prin prezentul articol, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
Sectiunea 5 - Educatie, tineret, sport, formare profesionala

Articolul III-282
1. Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educatii de calitate prin incurajarea cooperarii intre statele membre si, daca este necesar, prin sprijinirea si completarea actiunii lor. Ea respecta pe deplin responsabilitatea statelor membre in ceea ce priveste continutul invatamantului si organizarea sistemului educational, precum si diversitatea lor culturala si lingvistica. Uniunea contribuie la promovarea aspectelor europene ale sportului, luand in considerare specificul sau, structurile sale bazate pe voluntariat si functia sociala si educativa a sportului.
2. Actiunea Uniunii are drept scop:
a) sa dezvolte dimensiunea europeana a educatiei, indeosebi prin invatarea si difuzarea limbilor statelor membre;
b) sa stimuleze mobilitatea studentilor si a profesorilor, inclusiv prin incurajarea recunoasterii universitare a diplomelor si a perioadelor de studii;
c) sa promoveze cooperarea intre unitatile de invatamant;
d) sa dezvolte schimburile de informatii si de experienta in problemele comune sistemelor educationale ale statelor membre;
e) sa incurajeze schimburile de tineri si formatori socio-educativi si sa sprijine participarea tinerilor la viata democratica a Europei;
f) sa incurajeze dezvoltarea invatamantului la distanta; g) sa dezvolte dimensiunea europeana a sportului, prin promovarea spiritului de echitate, initierea de competitii sportive si a cooperarii intre organizatiile sportive, precum si prin protejarea integritatii fizice si morale a sportivilor, indeosebi a tinerilor sportivi.
3. Uniunea si statele membre stimuleaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente in domeniul educational, in special cu Consiliul Europei.
4. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor mentionate in prezentul articol,
a) legile sau legile-cadru europene prevad actiuni de incurajare, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.

Articolul III-284
1. Uniunea pune in aplicare o politica de formare profesionala care sprijina si completeaza actiunile statelor membre, cu respectarea deplina a responsabilitatilor statelor membre fata de continutul si organizarea formarii profesionale.
2. Actiunea Uniunii vizeaza:
a) sa faciliteze adaptarea la transformarile industriale, indeosebi prin formare si reconversie profesionala;
b) sa imbunatateasca formarea profesionala initiala si formarea profesionala continua, pentru a facilita insertia si reinsertia profesionala pe piata muncii;
c) sa faciliteze accesul la formare profesionala si sa incurajeze mobilitatea formatorilor si a persoanelor care urmeaza un program de formare, indeosebi a tinerilor;
d) sa stimuleze cooperarea in domeniul formarii profesionale intre unitatile de invatamant sau de formare profesionala si intreprinderi;
e) sa dezvolte schimbul de informatii si de experienta in probleme comune sistemelor de formare profesionala din statele membre.
3. Uniunea si statele membre promoveaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente in domeniul formarii profesionale.
4. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor vizate in prezentul articol, a). legile sau legile-cadru europene contribuie la realizarea obiectivelor mentionate in prezentul articol, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.
Sectiunea 6 - Protectia civila

Articolul III-284
1. Uniunea incurajeaza cooperarea intre statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire si de protectie impotriva catastrofelor naturale sau provocate de om in interiorul Uniunii. Actiunea Uniunii vizeaza:
a) sustinerea si completarea actiunii statelor membre la nivel national, regional si local care au drept scop prevenirea riscurilor, pregatirea personalului din protectia civila din statele membre si interventia in caz de catastrofe naturale sau provocate de om in interiorul Uniunii;
b) promovarea unei cooperari operationale rapide si eficiente intre serviciile nationale de protectie civila;
c) promovarea consecventei actiunilor intreprinse la nivel international in materie de protectie civila.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare de natura sa contribuie la concretizarea obiectivelor enuntate in alin. 1, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
Sectiunea 7 – Cooperarea administrativa

Articolul III-285
1. Aplicarea eficienta la scara nationala a dreptului Uniunii de catre statele membre, esentiala pentru buna functionare a Uniunii, este considerata o problema de interes comun.
2. Uniunea poate sustine eforturile statelor membre pentru imbunatatirea capacitatii lor administrative de aplicare a dreptului Uniunii. Aceasta actiune poate include facilitarea schimbului de informatii si de functionari publici, precum si sustinerea programelor de formare profesionala. Nici un stat membru nu este obligat sa recurga la acest sprijin. Legile europene dispun masurile necesare realizarii acestui scop, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
3. Prezentul articol nu aduce atingere obligatiei statelor membre de a aplica dreptul comunitar, nici prerogativelor si atributiilor Comisiei. De asemenea, el nu aduce atingere nici celorlalte dispozitii ale Constitutiei care prevad cooperarea administrativa intre statele membre, precum si intre acestea si Uniune.
Titlul IV - „Asocierea statelor ti teritoriilor de peste mari” (articolele III-186 - III-291)

Articolul III-286
1. arile si teritoriile non europene care au relatii speciale cu Danemarca, Franta, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord sunt asociate Uniunii. Aceste tari si teritorii, denumite in continuare „tari si teritorii”, sunt enumerate in anexa II. Prezentul titlu este aplicabil Groenlandei, cu rezerva dispozitiilor speciale ale Protocolului privind regimul particular aplicabil Groenlandei.
2. Scopul asocierii este promovarea dezvoltarii in plan economic si social a tarilor si teritoriilor, precum si stabilirea unor relatii economice stranse intre acestea si Uniune in ansamblul ei. Asocierea are drept scop primordial promovarea intereselor locuitorilor acestor tari si teritorii si a prosperitatii lor, astfel incat sa ajunga la nivelul de dezvoltare economica, sociala si culturala la care aspira.

Articolul III-287 Asocierea are urmatoarele obiective:
a) Statele membre aplica in schimburile lor comerciale cu tarile si teritoriile acelasi regim pe care si-l acorda reciproc, in temeiul Constitutiei.
b) Fiecare tara sau teritoriu aplica schimburilor sale comerciale cu statele membre si cu celelalte tari si teritorii acelasi regim pe care il aplica statului european cu care intretine relatii speciale.
c) Statele membre contribuie la investitiile impuse de dezvoltarea treptata a acestor tari si teritorii.
d) Cu privire la investitiile finantate de Uniune, participarea la licitatii si oferte este deschisa, in conditii egale, tuturor persoanelor fizice si juridice care sunt resortisante ale statelor membre si ale tarilor si teritoriilor.
e) In relatiile statelor membre cu tarile si teritoriile, dreptul de stabilire a resortisantilor si a societatilor este reglementat in mod nediscriminatoriu, in conformitate cu dispozitiile si procedurile mentionate in sub-sectiunea referitoare la dreptul de stabilire si pe o baza nediscriminatorie, sub rezerva masurilor adoptate in temeiul art. III-291.

Articolul III-288
1. Sunt interzise taxele vamale la importurile in statele membre de bunuri originare din tari si teritorii, conform dispozitiilor constitutionale privind interzicerea taxelor vamale intre statele membre.
2. Sunt interzise taxele vamale la importurile din statele membre sau din alte tari ori teritorii in fiecare tara sau teritoriu, conform art. III-151 alin. 4.
3. Cu toate acestea, tarile si teritoriile pot percepe taxe vamale care sa raspunda nevoilor lor de dezvoltare si industrializare sau care, avand un caracter fiscal, au drept scop alimentarea bugetului lor. Taxele vamale mentionate in primul paragraf nu pot depasi nivelul taxelor impuse la importurile de produse din statul membru cu care fiecare tara sau teritoriu are o relatie speciala.
4. Alin. 2 nu se aplica tarilor si teritoriilor care, din cauza obligatiilor internationale specifice asumate, aplica deja un tarif vamal nediscriminatoriu.
5. Introducerea sau modificarea taxelor vamale aplicate marfurilor importate in tari si teritorii nu trebuie sa dea nastere, de jure sau de facto, la o discriminare directa sau indirecta intre importurile din diferite state membre.

Articolul III-289 Daca nivelul taxelor vamale aplicabile marfurilor importate dintr-o tara terta poate cauza, la intrarea intr-o tara sau teritoriu, prin aplicarea art. III-288 alin. 1, devierea comertului in detrimentul unuia din statele membre, acesta poate cere Comisiei sa propuna celorlalte state membre sa adopte deciziile necesare pentru remedierea situatiei.

Articolul III-290 Sub rezerva dispozitiilor care reglementeaza sanatatea publica, siguranta publica sau ordinea publica, libera de circulatie in statele membre a lucratorilor din tari si teritorii, precum si a lucratorilor din statele membre in tari si teritorii, sunt reglementate prin masuri adoptate in conformitate cu art. III-291.

Articolul III-291 La propunerea Comisiei, Consiliul adopta in unanimitate, pe baza experientei dobandite in cadrul asocierii tarilor si teritoriilor cu Uniunea, legile si legile-cadru europene, regulamentele si deciziile europene referitoare la modalitatile si procedura de asociere a tarilor si teritoriilor la Uniune. Aceste legi si legi-cadru sunt adoptate dupa consultarea Parlamentului European.
Capitolul I –Dispozitii generale

Articolul III-292
1. Actiunea Uniunii pe scena internationala are la baza principiile care au stat la temelia crearii, dezvoltarii si extinderii sale, pe care intentioneaza sa le promoveze in lumea intreaga: democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, egalitatea si solidaritatea, respectarea dreptului international in conformitate cu principiile Cartei Natiunilor Unite. Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relatii si a construi parteneriate cu tari terte, cu organizatii internationale, regionale sau globale care impartasesc aceleasi valori. Ea promoveaza solutii multilaterale pentru problemele comune, in special in cadrul Natiunilor Unite.
2. Uniunea defineste si desfasoara politici si actiuni comune si actioneaza pentru asigurarea unui nivel inalt de cooperare in toate domeniile relatiilor internationale, in scopul:
a) salvgardarii valorilor, intereselor fundamentale, securitatii, independentei si integritatii Uniunii;
b) consolidarii si promovarii democratiei, statului de drept, drepturilor omului si principiilor dreptului international;
c) mentinerii pacii, prevenirii conflictelor si consolidarii securitatii internationale, in conformitate cu principiile Cartei Natiunilor Unite, cat si a principiilor Actului Final de la Helsinki si cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv a celor referitoare la frontierele externe;
d) sprijinirii dezvoltarii durabile in plan economic, social si al mediului a tarilor in curs de dezvoltare, cu scopul primordial de eradicare a saraciei;
e) incurajarii integrarii tuturor tarilor in economia mondiala, inclusiv prin eliminarea treptata a restrictiilor in comertul international;
f) participarii la elaborarea unor masuri internationale pentru conservarea si imbunatatirea calitatii mediului, pentru gestionarea durabila a resurselor naturale mondiale in vederea asigurarii unei dezvoltari durabile; g) acordarii de asistenta acelor populatii, tari si regiuni care se confrunta cu dezastre naturale sau provocate de om; si h) promovarii unui sistem international bazat pe o cooperare multilaterala mai sustinuta si pe o buna guvernare mondiala.
3. Uniunea respecta principiile si urmareste obiectivele prevazute in alin. 1 si 2 la elaborarea si concretizarea actiunii sale pe plan extern in diferite domenii tratate in prezentul titlu, precum si aspectele externe ale altor politici comunitare. Uniunea asigura consecventa intre diversele domenii ale actiunii sale pe plan extern, intre acestea si celelalte politici comunitare. Consiliul si Comisia, asistate de catre ministrul afacerilor externe al Uniunii, asigura consecventa si coopereaza in acest scop.

Articolul III-293
1. Pe baza principiilor si obiectivelor enumerate in art. III-292, Consiliul European identifica interesele si obiectivele strategice ale Uniunii. Deciziile europene ale Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii se refera la politica externa si de securitate comuna, precum si la celelalte domenii de actiune in plan extern a Uniunii. Deciziile se pot referi la relatiile Uniunii cu o tara sau o regiune sau pot aborda o anumita tematica. Ele definesc atat durata cat si mijloacele ce urmeaza a fi puse la dispozitie de catre Uniune si statele membre. Consiliul European hotaraste in unanimitate la recomandarea Consiliului , adoptata de Consiliu in conformitate cu modalitatile prevazute pentru fiecare domeniu in parte. Deciziile europene ale Consiliului European sunt puse in aplicare conform procedurilor prevazute de Constitutie.
2. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, in domeniul politicii externe si de securitate comune si Comisia, pentru celelalte domenii ale actiunii in plan extern, pot prezenta propuneri comune Consiliului .
Sectiunea I - Dispozitii comune

Articolul III-294
1. In cadrul principiilor si obiectivelor actiunii sale externe, Uniunea defineste si pune in aplicare o politica externa si de securitate comuna care include toate domeniile politicii externe si de securitate.
2. Statele membre sprijina in mod activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna intr-un spirit de loialitate si de solidaritate reciproca. Statele membre se straduiesc impreuna sa intareasca si sa dezvolte solidaritatea politica reciproca. Statele membre se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate dauna eficacitatii acesteia in calitate de forta de coeziune in relatiile internationale. Consiliul si ministrul afacerilor externe al Uniunii vegheaza la respectarea acestor principii.
3. Uniunea desfasoara o politica externa si de securitate comuna:
a) prin definirea orientarilor generale;
b) prin adoptarea deciziilor europene privind: i) actiunile Uniunii, ii) pozitiile Uniunii, iii) punerea in aplicare a actiunilor si pozitiilor vizate la punctele i) si ii);
c) si prin intarirea cooperarii sistematice intre statele membre pentru desfasurarea politicii acestora.

Articolul III-295
1. Consiliul European defineste orientarile generale ale politicii externe si de securitate comune, inclusiv pentru chestiunile avand implicatii in domeniul apararii. Daca evolutia internationala o cere, presedintele Consiliului European convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului European pentru a defini liniile strategice ale politicii Uniunii in raport cu aceasta dezvoltare.
2. Consiliul adopta deciziile europene necesare pentru definirea si punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comune, pe baza orientarilor generale si a liniilor strategice definite de catre Consiliul European.

Articolul III-296
1. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, care prezideaza Consiliul Afacerilor Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe si de securitate comune si asigura punerea in aplicare a deciziilor europene de catre Consiliul European si Consiliul .
2. Pentru domeniile referitoare la politica externa si de securitate comuna, Uniunea este reprezentata de catre ministrul afacerilor externe al Uniunii. Acesta desfasoara, in numele Uniunii, dialogul politic si exprima pozitia Uniunii in cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale.
3. Pentru indeplinirea mandatului sau, ministrul afacerilor externe al Uniunii este asistat de un serviciu european pentru actiune externa. Acest serviciu lucreaza in colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre si este format din functionari ai serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului si ai Comisiei, precum si din personal detasat al serviciilor diplomatice nationale. Organizarea si functionarea serviciului european pentru actiune externa sunt fixate printr-o decizie europeana a Consiliului . Consiliul statueaza la propunerea Ministrului Afacerilor Externe, dupa consultarea Parlamentului European si aprobarea Comisiei.

Articolul III-297
1. Daca o situatie internationala necesita o actiune operationala din partea Uniunii, Consiliul adopta deciziile europene necesare. Aceste decizii stabilesc obiectivele, cadrul, mijloacele care trebuie puse la dispozitia Uniunii, precum si conditiile privind punerea in aplicare a actiunii si, daca este necesar, durata acesteia. 149 Daca are loc o schimbare de circumstante care are un efect evident asupra unei chestiuni care face obiectul unei astfel de decizii europene, Consiliul revizuieste principiile si obiectivele actiunii si adopta deciziile europene necesare.
2. Aceste decizii europene angajeaza statele membre in luarile lor de pozitie si in desfasurarea actiunii.
3. Orice luare de pozitie sau orice actiune nationala avuta in vedere in aplicarea unei decizii europene prevazute in alin. 1 face obiectul unei informari intr-un termen care sa permita, daca este cazul, o concertare prealabila in cadrul Consiliului. Obligatia informarii prealabile nu se aplica dispozitiilor care constituie o simpla transpunere pe plan national a deciziilor europene.
4. In caz de necesitate imperioasa legata de evolutia situatiei si in absenta unei noi decizii europene, statele membre pot adopta de urgenta dispozitiile care se impun, tinand cont de obiectivele generale ale deciziei europene prevazute in alin. l. Statul membru care ia astfel de masuri informeaza imediat Consiliul .
5. In caz de dificultati majore in aplicarea unei decizii europene prevazute in prezentul articol, un stat membru sesizeaza Consiliul care delibereaza si cauta solutiile corespunzatoare. Solutiile nu pot fi formulate in contradictie cu obiectivele actiunii si nici nu pot dauna eficacitatii acesteia.

Articolul III-298 Consiliul adopta decizii europene care definesc pozitia Uniunii asupra unei probleme speciale de natura geografica sau tematica. Statele membre se asigura de conformitatea politicilor nationale cu pozitiile Uniunii.

Articolul III-299
1. Fiecare stat membru, ministrul afacerilor externe al Uniunii sau ministrul ce are sprijinul Comisiei, poate sesiza Consiliul cu privire la orice problema privind politica externa si de securitate comuna si ii poate prezenta propuneri.
2. In cazul in care se impune o decizie rapida, ministrul afacerilor externe al Uniunii convoaca, din oficiu sau la cererea unui stat membru, in termen de patruzeci si opt de ore, sau, in caz de necesitate absoluta, in termen mai scurt, o reuniune extraordinara a Consiliului .

Articolul III-300
1. Deciziile europene prevazute in prezentul capitol sunt adoptate de catre Consiliul , care hotaraste in unanimitate. Orice membru al Consiliului care se abtine de la vot poate sa faca si o declaratie formala. In acest caz, nu este obligat sa aplice decizia europeana, dar accepta ca aceasta sa angajeze Uniunea. Din spirit de solidaritate reciproca, statul membru implicat se abtine de la orice actiune care ar putea intra in conflict cu actiunea Uniunii intemeiata pe aceasta decizie sau care ar putea impiedica desfasurarea acesteia, iar celelalte state membre ii respecta pozitia. Daca membrii Consiliului care isi insotesc actiunea cu o declaratie reprezinta cel putin o treime din statele membre, reprezentand cel putin o treime din populatia Uniunii, decizia nu se adopta.
2. Prin derogare de la alin. 1, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata:
a) atunci cand, in temeiul unei decizii europene a Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii, prevazute in art. III-293 alin. 1, Consiliul adopta decizii europene privind actiunile si pozitiile Uniunii;
b) atunci cand adopta o decizie privind o actiune sau o pozitie a Uniunii, la propunerea prezentata de ministru, in urma unei cereri specifice pe care i-a adresat-o Consiliul European din proprie initiativa sau la initiativa ministrului;
c) atunci cand adopta orice decizie europeana care pune in aplicare o actiune sau o pozitie a Uniunii;
d) atunci cand adopta o decizie europeana privind numirea unui reprezentant special, in conformitate cu dispozitiile art. III-302. Daca un membru al Consiliului declara ca, din motive vitale si declarate de politica nationala, are intentia sa se opuna adoptarii unei decizii europene care trebuie adoptata cu majoritate calificata, nu se trece la vot. Ministrul afacerilor externe al Uniunii cauta, in stransa consultare cu statul membru interesat, o solutie acceptabila pentru acesta. In absenta unui rezultat, Consiliul , hotarand cu majoritate calificata, poate solicita Consiliului European sa se pronunte cu privire la chestiunea in cauza in vederea adoptarii unei decizii in unanimitate.
3. In conformitate cu art. I-40 alin. 7, Consiliul European poate decide in unanimitate ca Consiliul sa hotarasca cu majoritate calificata in alte cazuri decat cele prevazute in alin. 2.
4. Alin. 2 si 3 nu se aplica deciziilor care au implicatii militare sau in domeniul apararii.

Articolul III-301
1. Atunci cand Consiliul European sau Consiliul defineste o abordare comuna in sensul art. I-40 alin. 5, ministrul afacerilor externe al Uniunii si ministrii afacerilor externe ai statelor membre isi coordoneaza activitatile in cadrul Consiliului .
2. Misiunile diplomatice ale statelor membre si delegatiile Uniunii in tarile terte si pe langa organizatiile internationale coopereaza intre ele in si contribuie la formularea si punerea in aplicare a abordarii comune vizate la paragraful 1..

Articolul III-302 Consiliul numeste, la initiativa ministrului afacerilor externe al Uniunii, un reprezentant special caruia ii incredinteaza un mandat in legatura cu chestiuni politice specifice. Reprezentantul special isi exercita mandatul sub autoritatea ministrului afacerilor externe.

Articolul III-303 Uniunea poate incheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale in vederea aplicarii dispozitiilor prezentului capitol.

Articolul III-304
1. Ministrul afacerilor externe al Uniunii consulta Parlamentul European in conformitate cu articolele I-40, alin. 8 si I-41, alin. 8. El se asigura ca opiniile Parlamentului European sunt luate in considerare in mod corespunzator. Reprezentantii speciali pot participa la informarea Parlamentului European.
2. Parlamentul European poate adresa intrebari sau poate formula recomandari Consiliului si ministrului afacerilor externe al Uniunii. De doua ori pe an, Parlamentul European organizeaza o dezbatere privind progresele realizate pentru punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comune, inclusiv a politicii de securitate si de aparare comune.

Articolul III-305
1. Statele membre isi coordoneaza actiunea in cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale. Statele membre apara in acest cadru pozitiile Uniunii. Ministrul afacerilor externe al Uniunii asigura organizarea acestei coordonari. In cadrul organizatiilor internationale si pe durata conferintelor internationale la care nu participa toate statele membre, statele care participa apara pozitiile Uniunii.
2. Conform articolului I-16, paragraf 2, statele membre reprezentate in organizatiile internationale sau in conferintele internationale la care nu participa toate statele membre, le informeaza pe acestea din urma, precum si pe ministrul afacerilor externe despre orice problema de interes comun. Statele membre care sunt de asemenea membre ale Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite se pun de acord si le informeaza pe deplin pe celelalte state membre si pe ministrul afacerilor externe al Uniunii. Statele membre care sunt membre ale Consiliului de Securitate, in exercitarea functiilor lor, apara pozitiile si interesele Uniunii, fara sa aduca atingere raspunderilor care le revin in temeiul dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite. Cand Uniunea defineste o pozitie pe o tema aflata pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite, statele membre participante solicita ca ministrul afacerilor externe sa fie invitat pentru a prezenta pozitia Uniunii.

Articolul III-306 Misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre si delegatiile Uniunii in tarile terte si la conferintele internationale, precum si reprezentantii acestora pe langa organizatiile internationale coopereaza pentru a asigura respectarea si punerea in aplicare a deciziilor europene privind pozitiile si actiunile Uniunii adoptate in conformitate cu prezentul capitol. Acestea intensifica cooperarea prin schimbul de informatii si prin evaluari comune. Acestea contribuie la punerea in aplicare a dispozitiilor prevazute in art. I-10 alin. 2 privind drepturile la protectie ale cetatenelor si cetatenilor europeni pe teritoriul unei terte tari, precum si masurile adoptate in sensul art. III-127.

Articolul III-307
1. Fara sa aduca atingere dispozitiilor art. III-344, un comitet politic si de securitate urmareste situatia internationala in domeniile referitoare la politica externa si de securitate comuna si contribuie la definirea politicilor prin emiterea de avize in atentia Consiliului , la cererea acestuia, a ministrului afacerilor externe al Uniunii sau din proprie initiativa. Comitetul supravegheaza de asemenea punerea in aplicare a politicilor convenite, fara sa aduca atingere competentelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.
2. In cadrul prezentului capitol, comitetul exercita, sub raspunderea Consiliului si a ministrului afacerilor externe, un control politic si o directie strategica a operatiunilor de gestionare a crizei, dupa cum sunt definite in art. III-309. Consiliul poate autoriza comitetul sa ia masurile corespunzatoare cu privire la controlul politic si la directia strategica a operatiunii, in cadrul unei operatiuni de gestionare a crizei si pe durata acesteia, asa cum au fost stabilite de catre Consiliul .

Articolul III –308 Punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comune nu afecteaza competentele prevazute in art. I-13 - I-15 si I-17. De asemenea, punerea in aplicare a politicilor mentionate in aceste articole nu afecteaza aplicarea procedurilor si intinderea respectiva a atributiilor institutiilor prevazute de Constitutie pentru exercitarea competentelor Uniunii in cadrul prezentului capitol.

Articolul III –309
1. Misiunile prevazute in art. I-41 alin. 1, in cadrul carora Uniunea poate recurge la mijloace civile si militare, includ actiunile comune in materie de dezarmare, misiunile umanitare si de evacuare, misiunile de consiliere si de asistenta in probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor si de mentinere a pacii si misiunile fortelor de lupta pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a pacii si operatiunile de stabilizare la sfarsitul conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la lupta impotriva terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat statelor terte in combaterea terorismului pe teritoriul acestora.
2. Consiliul adopta decizii europene privind misiunile prevazute in alin. 1, definind obiectivul si cadrul acestora, precum si modalitatile generale de punere in aplicare. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, sub autoritatea Consiliului si in contact strans si permanent cu Comitetul politic si de securitate, supravegheaza coordonarea aspectelor civile si militare ale acestor misiuni.

Articolul III-310
1. In cadrul deciziilor europene adoptate conform dispozitiilor art. III-309, Consiliul poate incredinta punerea in aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care dispun de capacitatile necesare si doresc sa se angajeze in aceasta misiune. Aceste state membre, impreuna cu ministrul afacerilor externe al Uniunii, convin asupra administrarii misiunii.
2. Consiliul este informat cu regularitate despre stadiul misiunii de catre statele membre participante la desfasurarea misiunii, din initiativa proprie sau la cererea unui alt stat membru. Consiliul este imediat sesizat de catre statele membre daca realizarea acestei misiuni are consecinte majore sau necesita o modificare a obiectivului, cadrului sau modalitatilor stabilite prin deciziile europene vizate la paragraful 1. In acest caz, Consiliul adopta deciziile europene necesare.

Articolul III-311
1. Agentia Europeana pentru Armament, Cercetare si Capacitati Militare, instituita prin Articolul I-41, paragraful 3 si aflata sub autoritatea Consiliului , are ca misiune: 155
a) sa contribuie la identificarea obiectivelor de capacitate militara ale statelor membre si sa evalueze respectarea angajamentelor de capacitati puse la dispozitie de catre statele membre;
b) sa promoveze armonizarea nevoilor operationale si adoptarea de metode de achizitie performante si compatibile;
c) sa propuna proiecte multilaterale in vederea indeplinirii obiectivelor in materie de capacitati militare si sa asigure coordonarea programelor desfasurate de catre statele membre si gestionarea programelor de cooperare specifica;
d) sa sustina cercetarea in materie de tehnologie de aparare, sa coordoneze si sa planifice activitatile de cercetare comune si studierea solutiilor tehnice care raspund nevoilor operationale viitoare;
e) sa contribuie la identificarea, si, daca este cazul, la punerea in aplicare a oricarei masuri utile pentru intarirea bazei industriale si tehnologice a sectorului de aparare si la imbunatatirea eficacitatii cheltuielilor militare.
2. Agentia este deschisa tuturor statelor membre care doresc sa participe. Consiliul de Ministri, hotarand cu majoritate calificata, adopta o decizie europeana care defineste statutul, sediul si modalitatile de functionare ale Agentiei. Aceasta decizie tine cont de gradul de participare efectiva la activitatile Agentiei. In cadrul Agentiei, se constituie grupuri specifice care reunesc statele membre care desfasoara proiecte comune. Agentia isi indeplineste misiunile in colaborare cu Comisia, daca este cazul.

Articolul III-312
1. Statele membre ce doresc sa participe la cooperarea structurata permanenta definita in Articolul I-41, paragraf 6 si care indeplinesc criteriile si respecta angajamentele in materie de capacitati militare prevazute in protocolul privind cooperarea structurata permanenta, notifica intentia lor Consiliului si Ministrului afacerilor externe.
2. Intr-un interval de trei luni de la aceasta notificare, Consiliul adopta o decizie europeana prin care stabileste cooperarea structurata permanenta si fixeaza lista statelor membre participante. Consiliul statueaza cu majoritate calificata, dupa consultarea Ministrului afacerilor externe al Uniunii.
3. Orice stat membru care, intr-un stadiu ulterior, doreste sa participe la cooperarea structurata permanenta, notifica intentia sa Consiliului si ministrului afacerilor externe al Uniunii. Consiliul adopta o decizie europeana care confirma participarea statului membru vizat care respecta criteriile si subscrie angajamentelor vizate la articolele 1 si 2 ale protocolului mentionat la paragraful 1. Consiliul statueaza cu majoritate calificata, dupa consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii. Participa la vot numai membrii Consiliului ce reprezinta statele membre participante. Majoritatea calificata este definita ca reprezentand cel putin 55% din membrii Consiliului , reprezentand state membre participante ce reunesc cel putin 65% din populatia acestor state. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin numarul minim al membrilor Consiliului , reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu se considera a fi realizata.
4. Daca un stat membru participant nu mai intruneste criteriile sau nu mai poate asuma angajamentele vizate la articolele 1 si 2 ale Protocolului mentionat in paragraful 1, Consiliul poate adopta o decizie europeana prin care se suspenda participarea acelui stat. Consiliul statueaza cu majoritate calificata. Participa la vot numai membrii Consiliului reprezentand statele participante, cu exceptia statului in cauza. Majoritatea calificata este definita ca reprezentand cel putin 55% din membrii Consiliului , reprezentand state membre participante ce reunesc cel putin 65% din populatia acestor state. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin numarul minim al membrilor Consiliului , reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu se considera a fi realizata.
5. Daca un stat membru participant doreste sa iasa din cooperarea structurata permanenta, notifica decizia sa Consiliului , care ia act de faptul ca participarea statului in cauza a luat sfarsit.
6. Deciziile europene si recomandarile Consiliului luate in cadrul cooperarii structurate permanente, altele decat cele prevazute la paragrafele 2-5, sunt adoptate cu unanimitate. pentru punerea in aplicare a prezentului paragraf, unanimitatea este constituita doar prin voturile reprezentantilor statelor participante.
Sectiunea 3 – „Dispozitii financiare” (Articolul III-313)

Articolul III-313
1. Cheltuielile administrative pe care institutiile le angajeaza in temeiul dispozitiilor prevazute in prezentul capitol se afla in sarcina bugetului Uniunii.
2. Cheltuielile operationale determinate de punerea in aplicare a dispozitiilor mentionate anterior se afla, de asemenea, in sarcina bugetului Uniunii, cu exceptia cheltuielilor aferente operatiunilor cu implicatii militare sau din domeniul apararii sau in cazurile in care Consiliul decide altfel. Atunci cand o cheltuiala nu este in sarcina bugetului Uniunii, aceasta este in sarcina statelor membre, in functie de nivelul produsului national brut, cu exceptia cazului in care Consiliul nu hotaraste altfel. In ceea ce priveste cheltuielile corespunzatoare operatiunilor cu implicatii militare sau in domeniul apararii, statele membre ai caror reprezentanti in Consiliul au facut o declaratie formala in temeiul dispozitiilor art. III-300 alin. 1 al doilea paragraf nu trebuie sa contribuie la finantarea acestora.
3. Consiliul adopta o decizie europeana care stabileste procedurile specifice privind garantarea accesului rapid la credite din bugetul Uniunii destinate finantarii de urgenta a initiativelor in cadrul politicii externe si de securitate comune si, in special, la activitatile de pregatire ale unei misiuni prevazute in art. I-41 alin. 1 si III-309. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Activitatile de pregatire ale misiunilor prevazute in art. I-41 alin. 1 si III-309, care nu se afla in sarcina bugetului Uniunii, sunt finantate printr-un fond de lansare, constituit din contributiile statelor membre. Consiliul adopta cu majoritate calificata, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, deciziile europene privind stabilirea:
a) modalitatilor de instituire si de finantare a fondurilor de lansare, in special sumele alocate fondului, precum si modalitatile de rambursare a acestor sume;
b) modalitatilor de gestionare a fondului de lansare;
c) modalitatilor de control financiar. Atunci cand se preconizeaza o misiune precum cele prevazute in art. I-41 alin. 1 si III-309, care nu poate fi pusa in sarcina bugetului Uniunii, Consiliul il autorizeaza pe ministrul afacerilor externe al Uniunii sa utilizeze acest fond. Ministrul afacerilor externe al Uniunii raporteaza Consiliului cu privire la indeplinirea acestui mandat.
Capitolul III –Politica Comerciala Comuna (articolele III-314, III-315)

Articolul III-314 Stabilind o uniune vamala intre statele membre, in conformitate cu articolul III-151, Uniunea vizeaza sa contribuie, conform interesului comun, la dezvoltarea armonioasa a comertului mondial, la eliminarea treptata a restrictiilor in domeniul schimburilor internationale si al investitiilor externe directe si la reducerea barierelor vamale si altele.

Articolul III-315
1. Politica comerciala comuna se intemeiaza pe principii uniforme, in special in ceea ce priveste modificarile tarifare, incheierea de acorduri tarifare si comerciale privind schimburile de marfuri si servicii si aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale, investitiile straine directe, uniformizarea masurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum si masurile de aparare comerciala, printre care si cele care se iau in caz de dumping si de subventii. Politica comerciala comuna se desfasoara in cadrul principiilor si obiectivelor actiunii externe a Uniunii.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare pentru punerea in aplicare a politicii comerciale comune.
3. Daca trebuie negociate sau incheiate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale, sunt aplicabile dispozitiile relevante ale art. III-325, sub rezerva dispozitiilor speciale ale prezentului articol. Comisia prezinta recomandari Consiliului care o autorizeaza sa deschida negocierile necesare. Este sarcina Consiliului si a Comisiei sa vegheze ca acordurile negociate sa fie compatibile cu politicile si regulile interne ale Uniunii. Aceste negocieri sunt desfasurate de catre Comisie, in consultare cu un comitet special desemnat de catre Consiliul pentru a-l asista in aceasta sarcina si in cadrul directivelor pe care Consiliul i le-ar putea adresa. Comisia raporteaza cu regularitate comitetului special si Parlamentului European despre stadiul negocierilor.
4. Pentru negocierea si incheierea acordurilor vizate la paragraful 3, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata. Pentru negocierea si incheierea acordurilor in domeniile comertului de servicii si ale aspectelor comerciale ale proprietatii intelectuale, cat si a investitiilor straine directe, Consiliul statueaza in unanimitate atunci cand acest acord presupune dispozitii in cazul carora este ceruta unanimitatea pentru adoptarea regulilor interne. Consiliul hotaraste de asemenea in unanimitate negocierea si incheierea de acorduri: a). in domeniul comertului si serviciilor culturale si audio-vizuale, daca acestea risca sa aduca atingere diversitatii culturale si lingvistice a Uniunii. b). in domeniul comertului cu servicii sociale, de educatie si de sanatate, daca acestea risca sa perturbe grav organizarea serviciilor la nivel national si de a aduce atingere responsabilitatii statelor membre privind furnizarea acestor servicii. 5.Negocierea si incheierea de acorduri internationale in domeniul transporturilor se supun in continuare dispozitiilor capitolului III sectiunea 7 titlul III si ale art. III-325.
6. Exercitarea competentelor atribuite de prezentul articol in domeniul politicii comerciale nu afecteaza delimitarea competentelor intre Uniune si statele membre si nu implica armonizarea dispozitiilor legale sau de reglementare ale statelor membre in masura in care Constitutia exclude o astfel de armonizare.
Capitolul IV –Cooperarea cu statele terte si ajutorul umanitar (articolele III-316 - III-321)
Sectiunea I – Cooperarea pentru dezvoltare

Articolul III-316
1. Politica Uniunii in domeniul cooperarii pentru dezvoltare se desfasoara in cadrul unor principii si obiective ale actiunii externe a Uniunii. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii si politicile statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc. Obiectivul principal al politicii Uniunii in acest domeniu este reducerea si, in cele din urma, eradicarea saraciei. Uniunea tine cont de obiectivele cooperarii pentru dezvoltare in momentul punerii in aplicare a politicilor care pot afecta tarile in curs de dezvoltare.
2. Uniunea si statele membre respecta angajamentele si tin cont de obiectivele asupra carora au convenit in cadrul Natiunilor Unite si al altor organizatii internationale competente.

Articolul III-317
1. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare pentru punerea in aplicare a politicii de cooperare pentru dezvoltare care se pot sprijini pe programe multianuale de cooperare cu tari in curs de dezvoltare sau pe programe avand o abordare tematica.
2. Uniunea poate incheia cu tarile terte sau cu organizatiile internationale competente orice acord util in realizarea obiectivelor prevazute in art. III-292 si III-316. Dispozitiile primului paragraf nu aduc atingere competentei statelor membre de a negocia in instantele internationale si de a incheia acorduri internationale.
3. Banca Europeana de Investitii contribuie, conform conditiilor prevazute in Statutul sau, la punerea in aplicare a masurilor prevazute in alin. 1.

Articolul III-318
1. Pentru a favoriza complementaritatea si eficacitatea actiunilor lor, Uniunea si statele membre isi coordoneaza politicile in domeniul cooperarii pentru dezvoltare si se pun de acord in privinta programelor de asistenta, inclusiv in cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale. Acestea pot intreprinde actiuni comune. Statele membre contribuie, daca este necesar, la punerea in aplicare a programelor de asistenta ale Uniunii.
2. Comisia poate adopta orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii prevazute in alin. 1.
3. In cadrul competentelor pe care le au in acest sens, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente. Sectiunea 2 – Cooperarea economics, financiars ti tehnics cu statele ter e

Articolul III-319
1. Fara sa aduca atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, in special ale art. III-316 - III- 318, Uniunea desfasoara actiuni de cooperare economica, financiara si tehnica, inclusiv in domeniul financiar, cu tari terte, altele decat tarile in curs de dezvoltare. Aceste actiuni sunt in concordanta cu politica de dezvoltare a Uniunii si se desfasoara in cadrul principiilor si obiectivelor actiunii sale externe. Actiunile Uniunii si ale statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare pentru punerea in aplicare a alin. 1.
3. In cadrul competentelor pe care le au in acest sens, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si organizatiile internationale competente. Modalitatile de cooperare ale Uniunii pot face obiectul unor acorduri intre acestea si partile terte interesate. Dispozitiile primului paragraf nu aduc atingere dispozitiilor statelor membre privind negocierea in instantele internationale si incheierea de acorduri internationale.

Articolul III-320 Daca situatia intr-o tara terta solicita o asistenta financiara urgenta din partea Uniunii, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta deciziile europene necesare.
Sectiunea 3 – Ajutorul umanitar

Articolul III-321
1. Actiunile Uniunii in domeniul ajutorului umanitar se desfasoara in cadrul principiilor si al obiectivelor actiunii externe a Uniunii. Aceste actiuni vizeaza acordarea punctuala de asistenta,ajutor si protectie populatiei din tarile terte, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, pentru a face fata nevoilor umanitare care apar in aceste de situatii diferite. Actiunile Uniunii si ale statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc.
2. Actiunile de ajutor umanitar se desfasoara conform principiului dreptului international umanitar, in special conform principiilor impartialitatii si nediscriminarii.
3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile de definire a cadrului in care sunt puse in aplicare actiunile de ajutor umanitar ale Uniunii.
4. Uniunea poate incheia cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevazute in paragraful 1 si in art. III-292. Primul alineat nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia in cadrul instantelor internationale si de a incheia acorduri internationale.
5. Pentru a stabili un cadru al contributiilor comune ale tinerilor europeni la actiunile umanitare ale Uniunii, se creeaza un Corp de voluntari european de ajutor umanitar. Legea europeana stabileste statutul si functionarea acestuia.
6. Comisia poate adopta orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii actiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, in scopul consolidarii eficientei si complementaritatii masurilor Uniunii si ale masurilor nationale de ajutor umanitar. 7. Uniunea se asigura ca actiunile sale umanitare sunt coordonate si in conformitate cu cele ale organizatiilor si organismelor internationale, indeosebi cele care fac parte din sistemul Natiunilor Unite.
Capitolul V –Masuri restrictive (Articolul III-322)

Articolul III-322
1. Daca o decizie europeana privind o pozitie sau o actiune a Uniunii este adoptata in temeiul dispozitiilor de politica externa si de securitate comuna din capitolul II al prezentului titlu, care prevede intreruperea sau reducerea, in totalitate sau in parte, a relatiilor economice si financiare cu una sau mai multe tari terte, Consiliul , hotarand cu majoritate calificata la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii si a Comisiei, in comun, adopta regulamentele sau deciziile europene necesare. Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta.
2. In domeniile prevazute in alin. 1, Consiliul poate adopta, conform aceleiasi proceduri, masuri restrictive impotriva persoanelor fizice sau juridice, grupurilor sau entitatilor nestatale.
3. Actele vizate in prezentul articol contin dispozitiile necesare in materie de garantii judiciare.
Capitolul VI –Acorduri internationale (articolele III-323 - III-326)

Articolul III-323
1. Uniunea poate incheia acorduri cu unul sau mai multe state terte sau organizatii internationale daca se prevede astfel in Constitutie sau daca se impune incheierea unui acord pentru realizarea, in cadrul politicilor Uniunii, a unuia din obiectivele stabilite prin Constitutie, in cazul in care se prevede astfel intr-un act juridic obligatoriu al Uniunii sau daca este susceptibil sa afecteze regulile comune sau sa modifice sfera de aplicare a acestora.
2. Acordurile incheiate de Uniune obliga institutiile Uniunii si statele membre.

Articolul III-324 Uniunea poate incheia acorduri de asociere cu unul sau mai multe state terte sau organizatii internationale. Aceste acorduri creeaza o asociere caracterizata prin drepturi si obligatii reciproce, actiuni comune si proceduri speciale.

Articolul III-325
1. Fara sa aduca atingere dispozitiilor speciale ale art. III-315, acordurile dintre Uniune si statele terte sau organizatiile internationale sunt negociate si incheiate conform urmatoarei proceduri.
2. Consiliul autorizeaza deschiderea negocierilor, adopta directivele de negociere si incheie acorduri.
3. Comisia sau ministrul afacerilor externe al Uniunii, atunci cand acordul priveste exclusiv sau in principal politica externa si de securitate comuna, prezinta recomandari Consiliului care adopta o decizie europeana de autorizare a deschiderii negocierilor si de desemnare a , in functie de materia acordului vizat, a negociatorului sau a sefului echipei de negociere a Uniunii..
4. Consiliul poate adresa directive negociatorului si poate desemna un comitet special ce trebuie consultat pentru conducerea negocierilor.
5. La propunerea negociatorului, Consiliul adopta o decizie europeana care autorizeaza semnarea acordului si, daca este cazul, aplicarea provizorie inaintea intrarii in vigoare.
6. Consiliul , la propunerea negociatorului, adopta o decizie europeana privind incheierea acordului. Doar atunci cand acordul se refera exclusiv la politica externa si de securitate comuna, Consiliul adopta decizia europeana de incheiere a acordului:
a) dupa consultarea Parlamentului European in cazurile urmatoare:
i). acord de asociere;
ii). aderarea Uniunii Europene la Conventia Europeana privind Drepturile Omului si Libertatile Fundamentale;
iii). acorduri prin care se creeaza un cadru institutional specific prin organizarea unor proceduri de cooperare;
iv). acorduri ce au implicatii notabile asupra bugetului Uniunii. v). acorduri ce acopera domenii carora se aplica, fie procedura legislativa ordinara, fie procedura legislativa speciala atunci cand este ceruta aprobarea Parlamentului. Parlamentul European si Consiliul pot stabili, in caz de urgenta, un termen pentru aprobare.

b) dupa consultarea Parlamentului European, in celelalte cazuri. Parlamentul European emite avizul sau intr-un termen pe care il poate fixa Consiliul in functie de urgenta. In absenta avizului in acest termen, Consiliul poate statua.
7. Dupa incheierea acordului, prin derogare de la paragrafele 5,6 si 9, Consiliul poate abilita negociatorul sa aprobe, in numele Uniunii, modificarile aduse acordului, atunci cand acesta prevede ca aceste modificari trebuie adoptate dupa o procedura simplificata sau de catre instanta creata prin acel acord; Consiliul poate alatura acestei abilitari de anumite conditii specifice.
8. Pe parcursul intregii proceduri, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata. Consiliul hotaraste in unanimitate atunci cand acordul se refera la un domeniu pentru care unanimitatea este necesara in vederea adoptarii unui act al Uniunii, precum si pentru acordurile de asociere si acordurile vizate la Articolul III-319 cu statele candidate la aderare.
9. Consiliul , la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, adopta o decizie europeana privind suspendarea aplicarii unui acord si stabileste pozitiile care trebuie adoptate in numele Uniunii, intr-un organism creat printr-un acord, daca acest organism trebuie sa adopte acte cu efecte juridice, cu exceptia actelor care completeaza sau modifica cadrul institutional al acordului.
10. Parlamentul European este informat imediat si in totalitate cu privire la toate etapele procedurii. 11. Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia pot sa ceara avizul Curtii de Justitie cu privire la compatibilitatea unui viitor acord cu dispozitiile Constitutiei. In cazul unui aviz negativ al Curtii de Justitie, acordul respectiv nu poate intra in vigoare decat dupa modificarea acestuia sau revizuirea Constitutiei.

Articolul III-326
1. Prin derogare de in art. III-325, Consiliul , hotarand in unanimitate la recomandarea Bancii Centrale Europene sau a Comisiei, dupa consultarea Bancii Centrale Europene, in scopul ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preturilor, poate incheia acorduri formale privind sistemul ratelor de schimb pentru euro, fata de alte monede de circulatie in cadrul Uniunii. Consiliul statueaza in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului si conform procedurii prevazute la paragraful 3. Consiliul , la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene sau la recomandarea Bancii Centrale Europene si pentru a ajunge la un consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preturilor, poate adopta, modifica sau renunta la cursul central al euro in sistemul ratelor de schimb. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la adoptarea, modificarea sau renuntarea la ratele centrale ale euro.
2. In absenta unui sistem al ratelor de schimb fata de una sau mai multe monede, fata de alte monede de circulatie in cadrul Uniunii in sensul dispozitiilor alin. 1, Consiliul , hotarand la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene sau la recomandarea Bancii Centrale Europene, poate formula orientarile generale ale politicii de schimb fata de aceste monede. Aceste orientari generale nu afecteaza obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale, si anume mentinerea stabilitatii preturilor.
3. Prin derogare de la dispozitiile art. III-325, in cazul in care acordurile asupra chestiunilor referitoare la regimul monetar sau de schimb trebuie sa faca obiectul negocierilor intre Uniune si unul sau mai multe state sau organizatii internationale, Consiliul , hotarand la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, stabileste aranjamentele privind negocierea si incheierea acestor acorduri. Aceste aranjamente trebuie sa asigure exprimarea de catre Uniune a unei pozitii unice. Comisia este asociata pe deplin la negocieri.
4. Fara sa aduca atingere competentelor si acordurilor Uniunii in domeniul uniunii economice si monetare, statele membre pot negocia in organisme internationale si pot incheia acorduri internationale.
Capitolul VII - Relatiile Uniunii cu organizatiile internationale si state terte si delegatii ale Uniunii (articolele III-327, III-328)

Articolul III-327
1. Uniunea stabileste orice cooperare necesara cu organele Natiunile Unite si ale institutiilor lor specializate, Consiliul Europei, Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa si Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica.
2. Uniunea asigura, de asemenea, legaturile necesare cu alte organizatii internationale.
3. Ministrul afacerilor externe al Uniunii si Comisia au responsabilitatea de a pune in aplicare dispozitiile prezentului articol.

Articolul III-328
1. Delegatiile Uniunii in tarile terte si pe langa organizatiile internationale asigura reprezentarea Uniunii.
2. Delegatiile Uniunii functioneaza sub autoritatea ministrului afacerilor externe al Uniunii si in stransa cooperare cu misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre.
Capitolul VIII –Aplicarea clauzei de solidaritate (art. III-329)

Articolul III-329
1. Daca un stat membru este tinta unui atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale sau provocate de catre om, celelalte state membre ii acorda asistenta, la cerere autoritatilor sale politice. In acest scop, statele membre isi coordoneaza actiunea in cadrul Consiliului.
2. Consiliul , la propunerea comuna a Comisiei si a ministrului afacerilor externe al Uniunii, adopta o decizie europeana care defineste modalitatile de punere in aplicare a clauzei de solidaritate prevazute in art. I-43. daca aceasta decizie are implicatii in domeniul apararii, Consiliul statueaza in conformitate cu Articolul III-300, alin. 1.Parlamentul European este informat cu privire la aceasta. In cadrul prezentului paragraf si fara a aduce prejudiciu articolului III-244, Consiliul este asistat de catre comitetul politic si de securitate cu sprijinul structurilor dezvoltate in cadrul politicii de securitate si de aparare comune si de catre comitetul prevazut in art. III-261 care ii prezinta, daca este cazul, avize comune.
3. Pentru a permite Uniunii sa actioneze in mod eficient, Consiliul European procedeaza la o evaluare periodica a amenintarilor cu care se confrunta Uniunea.
Subsectiunea 1
Parlamentul European

Articolul III-330
1. O lege-cadru sau o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste masurile necesare pentru a permite alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, conform unei proceduri uniforme in toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre. Consiliul hotaraste in unanimitate cu privire la un proiect al Parlamentului European, dupa aprobarea acestuia, care se pronunta cu majoritatea membrilor Consiliului. Aceasta lege sau lege-cadru nu intra in vigoare decat dupa aprobarea statelor membre, conform dispozitiilor lor constitutionale.
2. O lege europeana a Parlamentului European stabileste statutul si conditiile generale privind exercitarea functiilor membrilor sai. Parlamentul European hotaraste, din proprie initiativa, dupa avizul Comisiei si cu aprobarea Consiliului . Consiliul hotaraste in unanimitate asupra oricarei reguli sau conditii privind regimul fiscal al membrilor sau al fostilor membrii.

Articolul III-331 Legea europeana stabileste statutul partidelor politice la nivel european prevazute in art. I-46 alin. 4 si, in special, normele privind finantarea lor.

Articolul III-332 Parlamentul European poate sa ceara Comisiei, cu majoritatea membrilor sai, inaintarea oricarei propuneri corespunzatoare privind problemele despre care considera ca necesita elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea in aplicare a Constitutiei. In cazul in care nu inainteaza propuneri, Comisia comunica Parlamentului European motivele sale.

Articolul III-333 In cadrul indeplinirii misiunilor sale, Parlamentul European poate sa constituie, la cererea unui sfert din membrii sai, o comisie temporara de ancheta pentru a examina, fara sa aduca atingere atributiilor conferite prin Constitutie altor institutii sau organisme, acuzatiile de infractiune sau de administrare defectuoasa privind aplicarea dreptului Uniunii, cu exceptia cazului in care faptele sunt pe rol in cadrul unei instante si pe perioada cat continua procedura jurisdictionala. Existenta comisiei temporare de ancheta ia sfarsit o data cu prezentarea raportului sau. Modalitatile de exercitare a dreptului de ancheta se stabilesc printr-o lege europeana a Parlamentului European. Parlamentul European hotaraste, din proprie initiativa, dupa aprobarea Consiliului si a Comisiei.

Articolul III-334 Conform articolului I-10, paragraf 2, punct d), orice cetatean al Uniunii, precum si orice persoana fizica sau juridica care are resedinta sau sediul social intr-un stat membru are dreptul de a inainta, cu titlu individual sau in asociere cu alti cetateni sau persoane, o petitie Parlamentul European referitoare la un subiect care tine de domeniile de activitate ale Uniunii sau care il privesc in mod direct.

Articolul III-335
1. Parlamentul European alege Mediatorul European. Conform articolelor I-10, paragraf 2, punct d) si I-49, mediatorul European este abilitat sa primeasca plangerile din partea oricarui cetatean al Uniunii, ale oricarei persoane fizice sau juridice care are resedinta sau sediul social intr-un stat membru, precum si plangerile referitoare la cazurile de administrare defectuoasa in actiunile institutiilor, organismelor sau agentiilor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie in exercitarea functiilor sale jurisdictionale. Conform misiunii sale, Mediatorul European procedeaza la anchetele pe care le considera necesare, din proprie initiativa sau in baza plangerilor care i-au fost inaintate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu exceptia faptelor care fac sau au facut obiectul unei proceduri jurisdictionale. In cazul care Mediatorul European constata un caz de administrare defectuoasa, sesizeaza institutia, organismul sau agentia in cauza care are la dispozitie un termen de trei luni pentru a-si comunica opinia. Mediatorul European transmite apoi un raport Parlamentului European si institutiei, organismului sau agentiei in cauza. Persoana care a inaintat plangerea este informata cu privire la rezultatul anchetelor. In fiecare an, Mediatorul European prezinta un raport Parlamentului European cu privire la rezultatele anchetelor.
2. Mediatorul European este ales dupa fiecare alegere a Parlamentului European, pe durata mandatului Parlamentului. Mandatul Mediatorului European poate fi reinnoit. Mediatorul European poate fi destituit de catre Curtea de Justitie, la cererea Parlamentului European, daca nu mai indeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau daca a comis o fapta grava.
3. Mediatorul European isi exercita functiile in deplina independenta. Pentru indeplinirea sarcinilor sale, Mediatorul European nu solicita si nici nu accepta instructiuni din partea nici unui organism. Pe durata exercitarii functiilor sale, Mediatorul European nu poate desfasura nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu.
4. Printr-o lege europeana a Parlamentului European se stabilesc statutul si conditiile generale de exercitare a functiilor Mediatorului European. Parlamentul European hotaraste din proprie initiativa, dupa avizul Comisiei si aprobarea Consiliului .

Articolul III-336 Parlamentul European organizeaza o sesiune anuala. Parlamentul se intruneste de plin drept in a doua marti a lunii martie. Parlamentul European poate sa se intruneasca in perioada de sesiune extraordinara, la cererea majoritatii membrilor sai, a Consiliului sau a Comisiei.

Articolul III-337
1. Consiliul European si Consiliul sunt audiati de catre Parlamentul European in conditiile prevazute de normele de procedura ale Consiliului European si de regulamentul de procedura al Consiliului .
2. Comisia poate asista la toate sedintele Parlamentului European si este audiata la cererea sa. Comisia raspunde oral sau in scris la intrebarile pe care i le adreseaza Parlamentul European sau membrii acestuia.
3. Parlamentul European dezbate in sedinta publica raportul general anual care ii este prezentat de Comisie.

Articolul III-338 Daca in Constitutie nu se prevede altfel, Parlamentul European hotaraste cu majoritatea voturilor membrilor sai. Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedura.

Articolul III-339 Parlamentul European isi adopta regulamentul de procedura cu majoritatea voturilor membrilor sai. Actele Parlamentului European se publica in conditiile prevazute de Constitutie si de regulamentul de procedura propriu.

Articolul III-340 Parlamentul European, sesizat cu o motiune de cenzura privind activitatea Comisiei, nu se poate pronunta asupra acestei motiuni decat dupa cel putin trei zile de la depunerea acesteia si numai prin vot public. Daca motiunea de cenzura este adoptata cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate si cu participarea majoritatii membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei Europene trebuie sa demisioneze colectiv iar Ministrul Afacerilor Externe trebuie sa demisioneze din functiile detinute in cadrul Comisiei. Comisia continua sa se ocupe de problemele curente pana la inlocuire in conformitate cu art. I-26 si I-27. In acest caz, mandatul Comisiei numite sa o inlocuiasca expira la data la care ar fi trebuit sa expire mandatul Comisiei care este obligata sa renunte colectiv la functiile sale.

Sub-sectiunea 2 - Consiliul European

Articolul III-341
1. In caz de vot, un membru al Consiliului European nu poate reprezenta decat un singur alt membru. Abtinerile membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedica adoptarea hotararilor Consiliului European pentru care este necesara unanimitatea.
2. Presedintele Parlamentului European poate fi invitat de catre Consiliul European pentru a fi audiat.
3. Consiliul European isi stabileste cu majoritate simpla normele de procedura si regulamentul interior. 4.Consiliul European este asistat de catre secretariatul general al Consiliului .
Subsectiunea 3 - Consiliul

Articolul III-342
1. Consiliul se intruneste la convocarea presedintelui sau, la initiativa acestuia, a unuia dintre membri sai sau a Comisiei.

Articolul III-343
1. In caz de vot, un membru al Consiliului nu poate reprezenta decat un singur alt membru.
2. Pentru hotararile care necesita majoritate simpla, Consiliul hotaraste cu majoritatea membrilor sai.
3. Abtinerile membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedica adoptarea hotararilor Consiliului pentru care este necesara unanimitatea.

Articolul III-344
1. Un comitet format din reprezentanti permanenti ai statelor membre are ca sarcina pregatirea lucrarilor Consiliului si executarea mandatelor care ii sunt incredintate de catre acesta. Comitetul poate adopta deciziile de procedura in cazurile prevazute prin regulamentul de procedura al Consiliului .
2. Consiliul este asistat de un secretariat general aflat in responsabilitatea unui secretar general, numit de Consiliul . Consiliul hotaraste cu majoritate simpla in privinta organizarii secretariatului general.
3. Consiliul hotaraste cu majoritate simpla in chestiunile de procedura, precum si in privinta adoptarii regulamentului sau de procedura.

Articolul III-345 Cu majoritate simpla, Consiliul poate solicita Comisiei sa efectueze toate studiile pe care le considera necesare pentru realizarea obiectivelor comune si sa ii prezinte orice propuneri corespunzatoare. In cazul in care Comisia nu prezinta nici o propunere, trebuie sa ii comunice motivele sale Consiliului .

Articolul III-346 Consiliul adopta decizii europene de stabilire a statutului comitetelor prevazute prin Constitutie. Consiliul hotaraste cu majoritate simpla, dupa consultarea Comisiei.
Subsectiunea 4 - Comisia Europeana

Articolul III-347 Membrii Comisiei se abtin de la orice act incompatibil cu functiile lor. Fiecare stat membru se angajeaza sa respecte independenta si sa nu incerce sa ii influenteze in executarea sarcinilor lor. Membrii Comisiei Europene nu pot desfasura nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu, pe durata mandatului. La preluarea functiei, acestia se angajeaza solemn sa respecte, pe durata mandatului si dupa incetarea acestuia, obligatiile care decurg din sarcina lor, in special obligatia de onestitate si de prudenta in a accepta, dupa incetarea mandatului, anumite functii sau avantaje. In cazul nerespectarii acestor obligatii, Curtea de Justitie, sesizata de Consiliul , care hotaraste cu majoritate simpla, sau de Comisie, poate sa pronunte, dupa caz, demiterea din oficiu, in conditiile art. III-349, sau decaderea din dreptul la pensie sau din alte avantaje care inlocuiesc pensia persoanei respective.

Articolul III-348
1. In afara de reinnoire periodica si deces, functiile membrilor Comisiei Europene inceteaza individual prin demisie voluntara sau prin demisie din oficiu.
2. Membrul Comisiei care a demisionat sau decedat este inlocuit pe perioada ramasa pana la incetarea mandatului, cu un nou membru de aceeasi nationalitate, numit de catre Consiliu, in acord cu presedintele Comisiei, dupa consultarea Parlamentului European si conform criteriilor instituite prin Articolul I-26, paragraf 4. La propunerea presedintelui Comisiei Consiliul, statuand in unanimitate, poate decide ca nu este cazul sa fie inlocuit, mai ales daca durata mandatului restant este scurta..
3. In caz de demisie voluntara, demisie din oficiu sau de deces, presedintele este inlocuit pe perioada ramasa pana la incetarea mandatului, conform dispozitiilor art. I-27 alin. 1.
4. In caz de demisie voluntara, de demisie din oficiu sau de deces, Ministrul Afacerilor Externe este inlocuit pentru durata mandatului restant, conform dispozitiilor art. I-28 alin.1 .
5. In caz de demisie a tuturor membrilor Comisiei, acestia raman in functie si continua sa gestionezeafacerile curente, pana la inlocuirea lor, pe perioada ramasa pana la incetarea mandatului, conform dispozitiilor art. I- 26 si I-27.

Articolul III- 349 Orice membru al Comisiei, in cazul in care nu mai indeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau daca a comis o fapta grava, poate fi destituit de catre Curtea de Justitie, la cererea Consiliului , care hotaraste cu majoritate simpla, sau a Comisiei.

Articolul III-350 Fara a prejudicia dispozitiile articolului I-28, paragraf 4, raspunderile care ii revin Comisiei sunt structurate si repartizate intre membrii sai de catre presedinte, in conformitate cu dispozitiile art. I-27 alin. 3. Presedintele poate reorganiza repartizarea acestor raspunderi pe parcursul mandatului. Comisarii europeni si comisarii isi exercita functiile care le sunt incredintate de catre presedinte, sub autoritatea acestuia.

Articolul III-351 Comisia hotaraste cu majoritatea membrilor colegiului. Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedura.

Articolul III-352
1. Comisia adopta isi regulamentul de procedura pentru asigurarea functionarii sale si a serviciilor sale. Comisia asigura publicarea acestui regulament.
2. Comisia publica in fiecare an, cu cel putin o luna inainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general privind activitatea Uniunii. Sub-sec iunea 5 - Curtea de Justi ie a Uniunii Europene

Articolul III-353 Curtea de Justitie delibereaza in camere, in marea camera sau in plen, in conformitate cu Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Articolul III-354 Curtea de Justitie este asistata de opt avocati generali. La cererea Curtii de Justitie, Consiliul , hotarand in unanimitate, poate adopta o decizie europeana pentru a mari numarul de avocati generali. Avocatul general are rolul de a prezenta public, cu deplina impartialitate si in deplina independenta, concluziile motivate in cauzele care, conform Statutului Curtii de Justitie, necesita interventia sa.

Articolul III-355 Judecatorii si avocatii generali ai Curtii de Justitie, alesi dintre personalitatile care prezinta garantii de independenta si care indeplinesc conditiile cerute de exercitarea celor mai inalte functii juridice, in tarile din care provin, sau care sunt jurisconsulti cu competenta recunoscuta, sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre, dupa consultarea comitetului prevazut in art. III-357. Din trei in trei ani are loc o reinnoire partiala a judecatorilor si a avocatilor generali, in conditiile prevazute prin Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Judecatorii desemneaza presedintele Curtii de Justitie, din randul lor, pe o perioada de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reinnoit. Curtea de Justitie isi adopta regulamentul de procedura. Acest regulament este supus aprobarii Consiliului .

Articolul III-356 Numarul de judecatori ai Tribunalului General este stabilit prin Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Statutul poate prevedea ca Tribunalul sa fie asistat de avocati generali. Membrii Tribunalului General sunt alesi dintre persoanele care ofera toate garantiile de independenta si indeplinesc conditiile cerute pentru exercitarea inaltelor functii jurisdictionale. Acestia sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre, dupa consultarea comitetului prevazut in art. III-357. O reinnoire partiala a Tribunalului General are loc la fiecare trei ani. Judecatorii desemneaza presedintele Tribunalului General, din randul lor, pe o perioada de trei ani. Mandatul sau poate fi reinnoit Tribunalul General isi adopta regulamentul de procedura in acord cu Curtea Europeana de Justitie. Acest regulament este supus aprobarii Consiliului . Daca Statutul Curtii de Justitie nu prevede altfel, dispozitiile Constitutiei referitoare la Curtea de Justitie sunt aplicabile Tribunalului General.

Articolul III-357 Se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la adecvarea candidatilor la exercitarea functiilor de judecator si avocat general in cadrul Curtii si a Tribunalului General, inainte de luarea deciziei de catre guvernele statelor membre, in conformitate cu dispozitiile art. III-260 si III-261. Comitetul este format din sapte personalitati dintre fostii membri ai Curtii de Justitie si ai Tribunalului General, dintre membrii instantelor nationale supreme si din juristi cu competente recunoscute, dintre care unul este propus de catre Parlamentul European. Consiliul adopta o decizie europeana care stabileste regulile de functionare a acestui comitet, precum si o decizie europeana prin care sunt desemnati membrii comitetului. Comitetul hotaraste la initiativa presedintelui Curtii de Justitie.

Articolul III-358
1. Tribunalul General are competenta de a judeca in prima instanta actiunile prevazute in art. III-365, III-367, III-370, III-372 si III-374, cu exceptia celor care revin unui tribunal specializat prevazut de Articolul III-259 si a celor pe care statutul il rezerva Curtii de Justitie. Statutul poate prevedea ca Tribunalul General este competent pentru alte categorii de actiuni. Hotararile pronuntate de catre Tribunalul General in temeiul dispozitiilor prezentului alineat pot face obiectul unui recurs inaintat Curtii de Justitie, numai pe motive de drept, in conditiile si limitele prevazute prin Statutul Curtii de Justitie.
2. Tribunalul General are competenta de a audia actiunile introduse impotriva hotararilor tribunalelor specializate. Hotararile pronuntate de catre Tribunalul General in temeiul prezentului alineat pot face in mod exceptional obiectul unei reexaminari din partea Curtii Europene de Justitie, in conditiile si limitele prevazute prin statut, in cazul unui risc serios de atingere a unitatii sau coerentei dreptului Uniunii.
3. Tribunalul General are competenta de a audia chestiunile prejudiciale care corespund, in temeiul art. III-369, unor domenii specifice stabilite prin Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. In cazul in care considera ca respectiva cauza necesita o decizie care poate afecta unitatea sau coerenta dreptului Uniunii, Tribunalul General poate trimite cauza inaintea Curtii de Justitie pentru ca aceasta sa hotarasca. Deciziile Tribunalului General asupra chestiunilor prejudiciale pot face in mod exceptional obiectul unei reexaminari de catre Curtea Europeana de Justitie, in conditiile si limitele prevazute prin statut, in cazul in care exista un risc serios de atingere a unitatii sau coerentei dreptului Uniunii.

Articolul III-359
1. Printr-o lege europeana se pot infiinta tribunale speciale pe langa Tribunalul General, care sa aiba competenta de a judeca in prima instanta anumite categorii de actiuni in domenii specifice. Legea europeana este adoptata fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Curtii de Justitie, fie la cererea Curtii de Justitie si dupa consultarea Comisiei.
2. Legea europeana privind infiintarea unui tribunal specializat stabileste si regulile referitoare la componenta acestui tribunal si precizeaza domeniul competentelor care ii sunt conferite.
3. Deciziile tribunalelor specializate pot face obiectul unui recurs limitat la chestiuni de drept sau, daca se prevede prin legea europeana de creare a unui tribunal specializat, la un apel pe chestiuni de fapt, in fata Tribunalului General.
4. Membrii tribunalelor specializate sunt alesi dintre persoanele care ofera toate garantiile de independenta si care indeplinesc conditiile cerute pentru exercitarea functiilor jurisdictionale. Acestia sunt numiti de catre Consiliul , care hotaraste in unanimitate.
5. Tribunalele specializate isi adopta regulamentul de procedura in acord cu Curtea de Justitie. Acest regulament este inaintat Consiliului spre aprobare.
6. Daca legea europeana privind crearea unui tribunal specializat nu dispune altfel, dispozitiile Constitutiei referitoare la Curtea de Justitie si dispozitiile din Statutul Curtii de Justitie se aplica si tribunalelor specializate. In orice caz, titlul I al statutului si articolul sau 64 se aplica tribunalelor specializate.

Articolul III-360 In cazul in care considera ca un stat membru nu si-a indeplinit una din obligatiile care ii revin in temeiul Constitutiei, Comisia emite un aviz motivat, dupa ce i-a acordat statului respectiv posibilitatea sa isi prezinte observatiile. Daca statul in cauza nu se conformeaza in termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
Articolul III-361 Fiecare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justitie in cazul in care considera ca un alt stat membru nu si-a indeplinit una din obligatiile care ii revin in temeiul Constitutiei. Inainte ca un stat membru sa introduca impotriva altui stat membru o actiune intemeiata pe o pretinsa incalcare a obligatiilor care ii revin in temeiul Constitutiei, acesta trebuie sa sesizeze Comisia. Comisia emite un aviz motivat dupa ce a dat posibilitatea statelor interesate sa isi prezinte in contradictoriu observatiile scrise si orale. Daca Comisia nu a emis avizul in termen de trei luni de la introducerea cererii, absenta avizului nu impiedica sesizarea Curtii de Justitie.

Articolul III-362
1. Daca Curtea de Justitie constata ca un stat membru nu si-a indeplinit una din obligatiile care ii revin in temeiul Constitutiei, acest stat trebuie sa ia masurile necesare pentru executarea hotararii Curtii de Justitie.
2. In cazul in care considera ca statul membru respectiv nu a luat masurile impuse de executarea hotararii Curtii de Justitie, Comisia poate sesiza Curtea de Justitie, dupa ce a dat posibilitatea statului respectiv sa isi prezinte observatiile. Comisia indica suma forfetara sau penalitatea pe care statul membru respectiv trebuie sa o plateasca, in conditiile date. In cazul in care constata ca statul membru respectiv nu s-a conformat hotararii sale, Curtea de Justitie poate sa ii impuna plata unei sume forfetare sau a unei penalitati. Aceasta procedura nu aduce atingere dispozitiilor art. III-361.
3. Atunci cand sesizeaza Curtea de Justitie printr-o actiune in temeiul art. III-360 considerand ca statul respectiv nu si-a indeplinit obligatia de a comunica masurile de transpunere ale legii-cadru europene, Comisia poate cere Curtii de Justitie, in cazul in care considera necesar, aplicarea, prin aceeasi actiune, a unei sume forfetare sau penalitati, in cazul in care constata o incalcare. Daca Curtea de Justitie da castig de cauza cererii Comisiei, plata de mai sus se face in termenul stabilit de Curtea de Justitie prin hotararea sa.

Articolul III-363 Legile europene sau regulamentele europene ale Consiliului pot sa atribuie Curtii de Justitie o competenta de plina jurisdictie in ceea ce priveste sanctiunile prevazute.

Articolul III-364 Fara sa aduca atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, legea europeana poate atribui Curtii de Justitie, in masura pe care o stabileste, competenta de a hotari in privinta litigiilor referitoare la aplicarea actelor adoptate pe baza Constitutiei care creeaza titluri europene de proprietate intelectuala.

Articolul III-365
1. Curtea de Justitie controleaza legalitatea legilor si a legilor-cadru europene, a actelor Consiliului , ale Comisiei si ale Bancii Centrale Europene, altele decat recomandarile si avizele, si a actelor Parlamentului European destinate sa produca efecte juridice fata de terti. Curtea de Justitie controleaza de asemenea legalitatea actelor organismelor sau agentiilor Uniunii destinate sa produca efecte juridice fata de terti.
2. In acest scop, Curtea de Justitie are competenta de a se pronunta in actiunile privind incompetenta, incalcarea formelor procedurale, incalcarea Constitutiei sau a oricarei norme de drept privind aplicarea acesteia sau privind deturnarea de putere, formulate de catre unul din statele membre, Parlamentul European, Consiliul sau Comisie.
3. Curtea de Justitie are competenta, in aceleasi conditii, de a se pronunta in privinta actiunilor formulate de catre Curtea de Conturi, Banca Centrala Europeana si Comitetul Regiunilor, in scopul protejarii prerogativele acestora.
4. Orice persoana fizica sau juridica pot formula, in aceleasi conditii, o actiune impotriva actelor care i se adreseaza sau care o privesc direct si individual, precum si impotriva actelor de reglementare care o privesc direct si care nu presupun masuri de executare.
5. Actele de constituire a organismelor si agentiilor Uniunii pot prevedea conditii si modalitati specifice privind actiunile introduse de catre persoanele fizice sau juridice impotriva actelor acestor organisme si agentii, destinate sa produca efecte juridice.
6. Actiunile prevazute in prezentul articol trebuie formulate in termen de doua luni, dupa caz, de la publicarea actului, de la notificarea reclamantului sau, in lipsa, din ziua in care acesta a luat cunostinta.

Articolul III-366 Daca actiunea este intemeiata, Curtea de Justitie declara actul contestat nul si neavenit. Cu toate acestea, Curtea de Justitie indica, in cazul in care considera ca este necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind definitive.

Articolul III-367 Daca, prin incalcarea Constitutiei, Parlamentul European, Consiliul , Comisia sau Banca Centrala Europeana se abtin sa ia o hotarare, statele membre si celelalte institutii ale Uniunii pot sesiza Curtea de Justitie pentru a constata aceasta incalcare. Aceasta dispozitie se aplica, in aceleasi conditii, organismelor si agentiilor Uniunii care se abtin sa ia o hotarare. Aceasta actiune este admisibila numai daca institutia, organismul sau agentia in cauza a fost solicitata in prealabil sa actioneze. Daca, la expirarea unui termen de doua luni de la data aceste invitatii, institutia, agentia sau organismul nu a luat pozitie, actiunea poate fi formulata intr-un nou termen de doua luni. Orice persoana fizica sau juridica poate sesiza Curtea de Justitie in conditiile stabilite in paragrafele precedente pentru a face o plangere impotriva unei institutii, agentii sau organism al Uniunii, care a omis sa-i adreseze un act, altul decat o recomandare sau un aviz.

Articolul III-368 Institutia sau institutiile, organismul sau agentia de la care emana actul anulat sau a carui abtinere a fost declarata contrara Constitutiei trebuie sa ia masurile necesare pentru executarea hotararii Curtii de Justitie. Aceasta obligatie nu aduce atingere celei care poate rezulta din aplicarea art. III-431 al doilea paragraf.

Articolul III-369 Curtea de Justitie are competenta de a hotari, cu titlu prejudicial asupra:
a) interpretarii Constitutiei;
b) valabilitatii si interpretarii actelor adoptate de institutiile Uniunii. Cand se ridica o asemenea chestiune in fata unei instante dintr-un stat membru, in cazul in care considera ca pentru a se pronunta o hotarare este necesara o decizie in privinta acestei chestiuni, aceasta instanta poate cere Curtii de Justitie sa pronunte o hotarare. Cand se ridica o asemenea chestiune intr-o cauza pendinte in fata unei instante nationale ale carei decizii nu pot face obiectul unei cai de atac in dreptul intern, aceasta instanta trebuie sa sesizeze Curtea de Justitie. Daca se ridica o asemenea chestiune intr-o cauza pendinte in fata unei instante nationale referitoare la o persoana retinuta, Curtea de Justitie hotaraste in cel mai scurt timp posibil.

Articolul III-370 Curtea de Justitie este competenta sa solutioneze litigiile care au ca obiect repararea prejudiciilor prevazute in art. III-431 paragrafele 2 si 3.

Articolul III-371 La cererea statului membru, care a facut obiectul unei constatari a Consiliului European sau a Consiliului in temeiul art. I-59, Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca numai asupra prevederilor de procedura prevazute in articolul mentionat anterior. Aceasta cerere trebuie facuta intr-un termen de trei luni de la respectiva constatare. Curtea hotaraste in termen de o luna de la data acestei constatari.

Articolul III-372 Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca asupra oricarui litigiu dintre Uniune si agentii sai, in limitele si conditiile stabilite prin statutul functionarilor Uniunii si prin regimul care se aplica celorlalti agenti ai Uniunii.

Articolul III-373 Curtea de Justitie este competenta, in limitele mentionate mai jos, sa solutioneze litigiile referitoare la:
a) executarea obligatiilor statelor membre care rezulta din Statutul Bancii Europene de Investitii. Consiliul de administratie al Bancii dispune in acest sens de atributiile recunoscute Comisiei in art. III-360;
b) deliberarile Consiliului Guvernatorilor Bancii Europene de Investitii. Fiecare stat membru, Comisia si Consiliul de Administratie al Bancii pot formula o actiune in acest domeniu, in conditiile prevazute in art. III-365;
c) deliberarile Consiliului de administratie al Bancii Europene de Investitii. Actiunile impotriva acestor deliberari nu pot fi formulate, in conditiile stabilite in art. III-365, decat de catre statele membre sau de Comisie si numai pentru incalcarea procedurilor prevazute in art. 21 alin. 2, 5, 6 si 7 din Statutul Bancii;
d) indeplinirea de catre bancile centrale nationale a obligatiilor ce rezulta din Constitutie si din statutele Sistemului European de Banci Centrale si Bancii Centrale Europene. Consiliul Guvernatorilor Bancii Centrale Europene dispune in acest scop, fata de bancile centrale nationale, de competentele recunoscute Comisiei in temeiul art. III-360 fata de statele membre. In cazul in care Curtea de Justitie descopera ca o banca centrala nationala a neglijat una din obligatiile care ii reveneau in temeiul Constitutiei, banca respectiva trebuie sa adopte masurile necesare pentru executarea hotararii Curtii de Justitie.

Articolul III-374 Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca in temeiul unei clauze compromisorii dintrun contract de drept public sau privat incheiat de Uniune sau in numele acesteia.

Articolul III-375
1. Sub rezerva competentelor atribuite Curtii de Justitie prin Constitutie, litigiile la care Uniunea este parte, nu sunt, pe acest temei, sustrase competentei jurisdictiilor nationale.
2. Statele membre se angajeaza sa nu supuna un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea Constitutiei unui alt mod de solutionare decat cele prevazute prin aceasta.
3. Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca asupra oricarui diferend dintre statele membre privind obiectul Constitutiei, daca acest diferend ii este prezentat in temeiul unui compromis intre parti.

Articolul III-376 Curtea de Justitie nu este competenta in privinta art. I-40 si I-41 si a dispozitiilor capitolului II din titlul V, partea III, privind politica externa si de securitate comuna si Articolul III-293 in masura in care se refera la politica externa si de securitate comuna. Cu toate acestea, Curtea de Justitie este competenta sa controleze respectarea art. III-308 si sa se pronunte in ceea ce priveste recursurile inaintate in conditiile prevazute de articolul III-365, paragraf 4, privind controlul legalitatii masurilor restrictive impotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de catre Consiliul in temeiul capitolului II al titlului V

Articolul III-377 In exercitarea competentelor sale privind dispozitiile sectiunilor
4 si
5 din capitolul IV titlul III privind spatiul de liberate, securitate si justitie, Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu este competenta sa verifice validitatea sau proportionalitatea operatiunilor conduse de politie sau alte servicii cu rol de aplicare a legii intr-unul din statele membre, nici sa hotarasca asupra exercitarii raspunderilor ce revin statelor membre pentru mentinerea ordinii publice si salvgardarea securitatii interne.

Articolul III-378 Sub rezerva expirarii termenului prevazut in art. III-365 alin. 6, oricare din parti poate, cu ocazia unui litigiu care pune in cauza o lege europeana sau un regulament european al Consiliului , al Comisiei sau al Bancii Centrale Europene sa se prevaleze de mijloacele prevazute in art. III-365 alin. 2, pentru a invoca inaintea Curtii de Justitie inaplicabilitatea acestui act.

Articolul III-379
1. Actiunile introduse inaintea Curtii de Justitie nu au efect suspensiv. Cu toate acestea, Curtea de Justitie, in cazul in care considera necesar si daca circumstantele impun acest lucru, poate ordona suspendarea executarii actului atacat.
2. In cauzele cu care este sesizata, Curtea de Justitie poate lua masurile provizorii necesare.

Articolul III-380 Hotararile Curtii de Justitie au forta executorie in conditiile stabilite in art. III-401.
Articolul III-381 Statutul Curtii de Justitie este stabilit printr-un protocol. Legea europeana poate modifica dispozitiile statutului, cu exceptia titlului I si a art. 64. Aceasta se adopta fie la cererea Curtii de Justitie si dupa consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Curtii de Justitie.
Sub-sectiunea 6
Banca Centrala Europeana

Articolul III-382 182
1. Consiliul guvernatorilor Bancii Centrale Europene este format din membri ai comitetului executiv al Bancii Centrale Europene si din guvernatorii bancilor centrale nationale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogari in sensul art. III-197.
2. a) Comitetul executiv este format din presedinte, vicepresedinte si alti patru membri.
b) Presedintele, vicepresedintele si ceilalti patru membri ai comitetului executiv sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre la nivel de sefi de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului si dupa consultarea Parlamentului European si a consiliului guvernatorilor Bancii Centrale Europene, dintre persoanele a caror autoritate si experienta profesionala in domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o durata de opt ani si nu poate fi reinnoit. Numai resortisantii statelor membre pot fi membri ai comitetului executiv.

Articolul III-383
1. Presedintele Consiliului si un membru al Comisiei pot participa, fara vot deliberativ, la intrunirile consiliului guvernatorilor Bancii Centrale Europene. Presedintele Consiliului poate supune o motiune deliberarii consiliului guvernatorilor Bancii Centrale Europene.
2. Presedintele Bancii Centrale Europene este invitat sa participe la intrunirile Consiliului atunci cand acesta delibereaza asupra chestiunilor referitoare la obiectivele si misiunile Sistemului European al Bancilor Centrale.
3. Banca Centrala Europeana prezinta Parlamentului European, Consiliului si Comisiei, precum si Consiliului European, un raport anual asupra activitatilor Sistemului European al Bancilor Centrale si asupra politicii monetare din anul precedent si din anul in curs. Presedintele Bancii Centrale Europene prezinta acest raport Consiliului si Parlamentului European care poate organiza o dezbatere generala pe aceasta baza. Presedintele Bancii Centrale Europene si ceilalti membri ai comitetului executiv pot, la cererea Parlamentului European sau din proprie initiativa, sa fie audiati de catre comisiile competente ale Parlamentului European.
Sub-sectiunea 7
Curtea de Conturi

Articolul III-384
1. Curtea de Conturi examineaza conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor Uniunii. Ea examineaza de asemenea conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor fiecarui organism creat de Uniune in masura in care actul de constituire nu exclude aceasta examinare. Curtea de Conturi transmite Parlamentului European si Consiliului o declaratie de atestare a realitatii datelor inregistrate in conturi, precum si a legalitatii si regularitatii operatiunilor subsidiare, declaratie care este publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceasta declaratie poate fi completata cu evaluari specifice pentru fiecare domeniu major de activitate a Uniunii.
2. Curtea de Conturi examineaza legalitatea si regularitatea veniturilor si cheltuielilor si se asigura de buna gestionare financiara. In urma acestei examinari, ea semnaleaza orice neregula. Controlul veniturilor se efectueaza atat pe baza veniturilor de realizat, cat si pe baza celor realizate de Uniune. Controlul cheltuielilor se efectueaza pe baza angajamentelor luate si a platilor efectuate. Aceste controale pot fi efectuate inainte de incheierea conturilor exercitiului financiar in cauza.
3. Controlul se desfasoara pe baza registrelor si, daca este cazul, inopinat in celelalte institutii, la sediul oricarui alt organism care administreaza venituri sau cheltuieli in numele Uniunii si in statele membre, inclusiv la sediul oricarei persoane fizice sau juridice care beneficiaza de varsaminte de la buget. Controlul in statele membre se efectueaza in cooperare cu institutiile de control nationale sau, daca acestea nu dispun de competentele necesare, cu serviciile nationale competente. Curtea de Conturi si institutiile de control nationale ale statelor membre practica o cooperare bazata pe incredere si respect fata de independenta lor. Aceste institutii sau servicii fac cunoscuta Curtii de Conturi intentia lor de a participa la control. Orice document sau informatie necesare indeplinirii misiunii Curtii de Conturi se comunica acesteia, la cererea sa, de catre celelalte institutii, de catre organismele care administreaza veniturile sau cheltuielile in numele Uniunii, de catre persoanele fizice sau juridice care beneficiaza de varsaminte de la buget si de catre institutiile de control national sau, daca acestea nu au competenta necesara, de catre serviciile nationale competente. In ce priveste activitatea Bancii Europene de Investitii privind gestionarea veniturilor si cheltuielilor Uniunii, dreptul de acces al Curtii de Conturi la informatiile detinute de Banca este reglementat de un acord intre Curte, Banca si Comisie. In absenta acestui acord, Curtea are dreptul de acces la informatiile necesare pentru a efectua controlul veniturilor si cheltuielilor Uniunii administrate de Banca.
4. Curtea de Conturi intocmeste un raport anual dupa incheierea fiecarui exercitiu. Acest raport este transmis celorlalte institutii si publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, impreuna cu raspunsurile institutiilor respective la observatiile Curtii de Conturi. Curtea de Conturi poate, de asemenea, sa prezinte in orice moment observatiile sale, in special sub forma de rapoarte speciale, asupra unor probleme specifice si sa emita avize la cererea uneia sau alteia dintre institutii. Ea adopta rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele cu majoritatea membrilor care o compun. Cu toate acestea, ea poate crea in cadrul sau camere interne pentru adoptarea anumitor categorii de rapoarte sau avize, in conditiile prevazute prin regulamentul de procedura. Ea asista Parlamentul European si Consiliul in exercitarea functiei lor de control al executiei bugetului. Curtea de Conturi isi adopta regulamentul de procedura. Acest regulament este supus aprobarii Consiliului .

Articolul III-385
1. Membrii Curtii de Conturi sunt alesi dintre personalitati care apartin sau au apartinut in tarile din care provin unor institutii de control extern sau care au o calificare specifica acestei functii. Ei trebuie sa prezinte toate garantiile de independenta.
2. Membrii Curtii de Conturi sunt numiti pentru sase ani. Mandatul lor poate fi reinnoit. Consiliul adopta o decizie europeana care stabileste lista de membri intocmita conform propunerilor fiecarui stat membru. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Membrii Curtii de Conturi isi desemneaza presedintele acesteia din randul lor, pentru o durata de trei ani. Mandatul sau poate fi reinnoit.
3. Membrii Curtii de Conturi isi exercita functiile in deplina independenta, in interesul general al Uniunii. In indeplinirea sarcinilor lor, ei nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la nici un guvern sau organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu caracterul functiei lor.
4. Membrii Curtii de Conturi nu pot, pe durata functiei lor, sa exercite nici o activitate profesionala, remunerata sau nu. La instalarea lor in functie, ei isi iau in mod solemn angajamentul de a respecta, pe durata functiilor lor si dupa incetarea acestora, obligatiile ce decurg din sarcina lor, in special obligatia de onestitate si de discretie cu privire la acceptarea, dupa incetare, a anumitor functii sau avantaje.
5. In afara de reinnoirile periodice si de deces, obligatiile de membru al Curtii de Conturi inceteaza individual prin demisie voluntara sau prin demisie din oficiu, declarata de Curtea de Justitie conform alin. 6. Persoana in cauza este inlocuita pe durata care ramane pana la expirarea mandatului. Cu exceptia demisiei din oficiu, membrii Curtii de Conturi raman in functie pana in momentul inlocuirii.
6. Membrii Curtii de Conturi nu pot fi decazuti din functiile lor sau din dreptul la pensie sau din alte avantaje decat in cazul in care Curtea de Justitie, la cererea Curtii de Conturi, constata ca nu mai corespund conditiilor cerute sau nu mai indeplinesc obligatiile ce decurg din sarcina lor.
Sectiunea 2 – Organe consultative ale Uniunii
Sub-sectiunea 1 - Comitetul Regiunilor

Articolul III-386 Numarul membrilor Comitetului Regiunilor nu depaseste trei sute cincizeci. Consiliul adopta in unanimitate o decizie europeana care stabileste structura Comitetului. Membrii Comitetului, precum si un numar egal de supleanti, sunt numiti pentru cinci ani. Mandatul lor poate fi reinnoit. Ei nu pot fi in acelasi timp membri ai Parlamentului European. Consiliul adopta decizia europeana care stabileste lista de membri si de supleanti conform propunerilor facute de catre fiecare stat membru. La incheierea mandatului prevazut in art. I-32 alin. 2, in temeiul caruia au fost propusi, mandatul membrilor Comitetului inceteaza din oficiu si acestia sunt inlocuiti pentru perioada care mai ramane din mandatul prevazut prin aceeasi procedura.

Articolul III-387 Comitetul Regiunilor desemneaza, dintre membrii sai, presedintele si biroul, pentru o durata de doi ani si jumatate. Comitetul este convocat de catre presedinte, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei. El se poate de asemenea intruni din proprie initiativa. Acesta isi stabileste regulamentul de procedura.

Articolul III-388 Comitetul Regiunilor este consultat de catre Parlamentul European, Consiliul sau Comisie in cazurile prevazute prin Constitutie sau in oricare alt caz, in special in cele privind cooperarea transfrontaliera, daca una din aceste institutii considera ca este oportun. In cazul in care considera necesar, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acorda Comitetului, pentru prezentarea avizului, un termen care nu poate fi mai mic de o luna de la data comunicarii transmise in acest scop presedintelui. La expirarea termenului, absenta acestui aviz nu impiedica actiunile viitoare. Atunci cand Comitetul Economic si Social este consultat, Comitetul Regiunilor este informat de catre Parlamentul European, Consiliul sau Comisie despre aceasta cerere de aviz. Comitetul Regiunilor poate, atunci cand considera ca sunt in joc interese regionale specifice, sa emita un aviz pe aceasta tema. El poate de asemenea sa emita un aviz din proprie initiativa in cazul in care considera necesar. Avizul Comitetului, precum si un proces-verbal de deliberare se transmit Parlamentului European, Consiliului si Comisiei.
Sub-sectiunea 2 - Comitetul Economic ti Social

Articolul III-389 Numarul de membri ai Comitetului Economic si Social nu depaseste trei sute cincizeci. Consiliului adopta in unanimitate o decizie europeana care stabileste structura Comitetului.

Articolul III-390 Membrii Comitetului Economic si Social sunt numiti pentru cinci ani. Mandatul lor se poate reinnoi. Consiliul adopta decizia europeana care stabileste lista membrilor intocmita conform propunerilor fiecarui stat membru. Consiliul hotaraste dupa consultarea Comisiei. Acesta poate obtine opinia organizatiilor europene reprezentative ale diverselor sectoare economice si sociale si ale societatii civile interesate de activitatea Uniunii.

Articolul III-391 Comitetul Economic si Social desemneaza dintre membrii sai presedintele si biroul pentru o durata de doi ani si jumatate. Acesta este convocat de catre presedinte la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei. Se poate, de asemenea, intruni din proprie initiativa. Comitetul Economic si Social isi stabileste regulamentul de procedura.

Articolul III-392 Comitetul Economic si Social este in mod obligatoriu consultat de catre Parlamentul European, Consiliul sau Comisie, in cazurile prevazute prin Constitutie. In toate celelalte cazuri, poate fi consultat de catre aceste institutii. Poate, de asemenea, sa emita un aviz din proprie initiativa. In cazul in care considera necesar, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acorda Comitetului pentru prezentarea avizului sau un termen ce nu poate fi mai mic de o luna, de la data comunicarii transmise in acest scop presedintelui. La expirarea acestui termen, absenta acestui aviz nu va impiedica actiunile viitoare. Avizul Comitetului precum si un proces-verbal de deliberare sunt transmise Parlamentului European, Consiliului si Comisiei.

Articolul III-393 Banca Europeana de Investitii are personalitate juridica. Membrii Bancii Europene de Investitii sunt statele membre. Statutul Bancii Europene de Investitii face obiectul unui protocol. Legea europeana poate modifica Statutul Bancii. Consiliul statueaza in unanimitate, fie la cererea Bancii Europene de Investitii si dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei, fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Europene de Investitii.

Articolul III-394 Banca Europeana de Investitii are misiunea de a contribui, recurgand la pietele de capital si la resurse proprii, la dezvoltarea echilibrata si constanta a pietei interne, in interesul Uniunii. In acest scop, ea faciliteaza, prin acordarea de imprumuturi si garantii, fara a urmari un scop lucrativ, finantarea proiectelor de mai jos, in toate sectoarele economice:
a) proiecte pentru dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;
b) proiecte pentru modernizarea sau reconversia intreprinderilor sau crearea de noi activitati impuse de dezvoltarea progresiva a pietei interne care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi in intregime acoperite prin diversele mijloace de finantare existente in fiecare stat membru;
c) proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi in intregime acoperite prin diversele mijloace de finantare existente in fiecare stat membru. In indeplinirea misiunii sale, Banca faciliteaza finantarea programelor de investitii corelate cu asistenta de la fondurile structurale si alte instrumente financiare ale Uniunii.
Sectiunea 4 – Dispozitii comune institutiilor, organelor, organismelor si agentiilor Uniunii

Articolul III-395
1. Atunci cand, in temeiul Constitutiei, un act al Consiliului este adoptat la propunerea Comisiei, Consiliul poate emite un act care constituie amendament al propunerii numai hotarand in unanimitate, sub rezerva art. I-55, I-56, III-396 alin. 10 si 13, si III-404 si 405 alin. 2.
2. Atat timp cat Consiliul nu a actionat, Comisia isi poate modifica propunerea in orice faza a procedurilor de adoptare a unui act al Uniunii.

Articolul III-396
1. Atunci cand in temeiul Constitutiei, legile sau legile-cadru europene sunt adoptate conform procedurii legislative ordinare, se aplica dispozitiile urmatoare:
2. Comisia prezinta o propunere Parlamentului European si Consiliului. Prima lectura
3. Parlamentul European adopta pozitia sa la prima lectura si o transmite Consiliului.
4. Daca pozitia Parlamentului European este aprobata de catre Consiliu, actul propus este adoptat in formularea care corespunde pozitiei exprimate de Parlamentul European.
5. Daca pozitia Parlamentului European este aprobata de catre Consiliu, acesta din urma adopta pozitia sa la prima lectura si o transmite Parlamentului European.
6. Consiliul informeaza Parlamentul asupra motivelor care l-au condus sa adopte pozitia la prima lectura. Comisia informeaza in detaliu Parlamentul European cu privire la pozitia sa. A doua lectura
a) aproba pozitia Consiliului la prima lectura sau nu se pronunta, actul propus este considerat adoptat in formularea care corespunde pozitiei Consiliului;
b) respinge, cu majoritatea membrilor ce-l compun, pozitia Consiliului la prima lectura, actul propus este considerat neadoptat;
c) propune, cu majoritatea membrilor ce-l compun, amendamente la pozitia Consiliului la prima lectura, textul astfel modificat este transmis Consiliului sau Comisiei care emite un aviz cu privire la aceste amendamente.
8. Daca, in termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European, Consiliul , hotarand cu majoritate calificata,
a) aproba toate aceste amendamente, actul este considerat aprobat;
b) nu aproba toate amendamentele, presedintele Consiliului, in acord cu presedintele Parlamentului European, convoaca Comitetul de conciliere intr-un termen de sase saptamani.
9. Consiliul hotaraste in unanimitate cu privire la amendamentele care au facut obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei. Concilierea
10. Comitetul de conciliere, care reuneste membrii Consiliului sau reprezentantii lor si un numar egali de membri reprezentand Parlamentul European, are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui text comun, cu majoritatea calificata a membrilor Consiliului sau ai reprezentantilor sai si cu majoritatea membrilor reprezentand Parlamentului European, in termen de sase saptamani de la data convocarii, pe baza pozitiilor Parlamentului si ale Consiliului la a doua lectura. 11. Comisia participa la lucrarile Comitetului de conciliere si adopta toate initiativele necesare pentru promovarea unei apropieri intre pozitia Parlamentului European si a Consiliului . 12. Daca, in termen de sase saptamani de la convocare, Comitetul de conciliere nu aproba proiectul comun, actul propus este considerat neadoptat. A treia lectura 13. Daca, in acest termen, Comitetul de conciliere aproba un proiect comun, Parlamentul European, actionand cu majoritatea voturilor si Consiliul, actionand cu majoritate calificata, dispun fiecare de un termen de sase saptamani de la aceasta data pentru a adopta actul respectiv conform textului comun.. In absenta unei hotarari, actul propus este considerat neadoptat. 14. Termenele de trei luni si sase saptamani prevazute in prezentul articol sunt prelungite cu cel mult o luna si respectiv doua saptamani, la initiativa Parlamentului European sau a Consiliului. Dispozitii specifice 15. Atunci cand, in cazurile specifice prevazute in Constitutie, o lege sau o lege-cadru este supusa procedurii legislative ordinare la initiativa unui grup de state membre sau la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la cererea Curtii de Justitie sau a Bancii Europene de Investitii, alin. 2, alin. 6 teza a doua si alin. 9 nu se aplica. Parlamentul European si Consiliul transmit Comisiei proiectul de act propus, precum si pozitiile lor la prima si la a doua lectura. Parlamentul European sau Consiliul pot cere avizul Comisiei in orice faza a procedurii. Comisia poate, de asemenea, sa emita un aviz din proprie initiativa. Comisia poate, in cazul in care considera necesar, sa participe la Comitetul de conciliere in conditiile prevazute in alin. 11.

Articolul III-397 Parlamentul European, Consiliul si Comisia se consulta reciproc si stabilesc, de comun acord, aranjamente privind cooperarea intre acestea. In acest scop, pot, cu respectarea Constitutiei, sa incheie acorduri interinstitutionale care pot fi obligatorii din punct de vedere juridic.

Articolul III-398
1. In indeplinirea misiunilor lor, institutiile, organismele si agentiile Uniunii se sprijina pe o administratie europeana deschisa, eficienta si independenta.
2. In conformitate cu prevederile Regulamentelor de Personal si a Conditiilor de Angajare adoptate pe baza articolului III-427, legea europeana stabileste dispozitiile specifice in acest scop.

Articolul III-399
1. Institutiile, organismele si agentiile Uniunii vor asigura respectarea transparentei lucrarilor lor si definesc, in aplicarea art. I-50, in regulamentele lor de procedura, dispozitiile specifice proving accesul publicului la documente. Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de Investitii vor face obiectul dispozitiilor art. I-50 alin. 3 si ale preyentului articol in exercitarea functiilor administrative.
2. Parlamentul European si Consiliul asigura publicarea documentelor referitoare la procedurile legislative, in conformitate cu prevederile articolului I-50 (3).

Articolul III-400
1. Consiliul adopta regulamente si decizii care stabilesc:
a) salariile, indemnizatiile si pensiile presedintelui Consiliului European, ale presedintelui Comisiei, ale ministrului afacerilor externe al Uniunii, ale membrilor Comisiei, ale presedintelui, membrilor si grefierului Curtii de Justitie a Uniunii Europene, precum si ale Secretarului General al Consiliului;
b) conditiile de incadrare in munca, in special salariul, indemnizatiile si pensiile presedintelui si membrilor Curtii de Conturi.
2. Consiliul adopta regulamente si decizii care stabilesc indemnizatiile membrilor Comitetului Economic si Social.
Articolul III-401 Actele Consiliului, ale Comisiei si ale Bancii Centrale Europene care impun o obligatie pecuniara unor persoane altele decat statele, constituie titlu executoriu. Executarea silita este reglementata prin regulile procedurii civile in vigoare in statul membru pe teritoriul caruia are loc. Formula executorie este anexata deciziei, fara alt control decat cel de verificare a autenticitatii deciziei, de catre autoritatea nationala pe care guvernul fiecarui stat membru o desemneaza in acest scop si despre care informeaza Comisia si Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Dupa indeplinirea acestor formalitati, la cererea partii interesate, acesta poate continua executarea silita prin sesizarea directa a autoritatii competente, conform legislatiei nationale. Executarea silita nu poate fi suspendata decat in temeiul unei decizii a Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Cu toate acestea, controlul regularitatii dispozitiilor de executare este de competenta jurisdictiilor nationale.
Capitolul II - Prevederi financiare (articolele III-402 - III-415)
Sectiunea I – Cadrul financiar multianual

Articolul III-402
1. Cadrul financiar multianual este stabilit pentru o perioada de cel putin cinci ani, conform art. I-55.
2. Cadrul financiar stabileste valorile plafoanelor anuale ale creditelor de angajament pe categorii de cheltuieli si ale plafonului anual de credite pentru plata. Categoriile de cheltuieli, in numar limitat, corespund marilor sectoare de activitate ale Uniunii.
3. Cadrul financiar prevede orice alta dispozitie utila pentru buna desfasurare a procedurii bugetare anuale.
4. Atunci cand legea europeana a Consiliului care stabileste un nou cadru financiar nu a fost adoptata la incheierea cadrului financiar precedent, plafoanele si alte dispozitii corespunzatoare ultimului an sunt extinse pana la adoptarea acestei legi.
5. Pe tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul, European Consiliul si Comisia iau toate masurile necesare pentru a facilita finalizarea procedurii.
Sectiunea 2 – Bugetul anual a Uniunii

Articolul III-403 Exercitiul financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie.

Articolul III-404 Legea europeana stabileste bugetul anual al Uniunii conform dispozitiilor de mai jos:
1. Fiecare institutie intocmeste, inainte de 1 iulie, un bilant provizoriu de cheltuieli pentru anul financiar urmator. Comisia realizeaza, pe baza aceste bilanturi, un proiect de buget, ce poate contine previziuni divergente. Acest proiect cuprinde o previziune pentru venituri si una pentru cheltuieli.
2. Comisia prezinta proiectul de buget Parlamentului European si Consiliului pana cel tarziu la data de 1 septembrie a anului care precede executia bugetului. Comisia poate modifica proiectul de buget in cursul procedurii pana la convocarea Comitetului de conciliere prevazut in alin. 5.
3. Consiliul adopta pozitia sa asupra proiectului de buget si o transmite Parlamentului European pana cel tarziu la data de 1 octombrie a anului care precede anul executiei bugetului. Consiliul informeaza Parlamentul European in detaliu asupra motivelor care l-au condus la adoptarea pozitiei respective.
4. Daca, in termen de patruzeci si doua de zile dupa aceasta transmitere, Parlamentul European:
a) aproba pozitia Consiliului sau nu se pronunta, legea europeana a bugetului este adoptata;
b) nu adopta o decizie, legea europeana a bugetului va fi considerata adoptata;
b) adopta, cu majoritatea membrilor care il compun, amendamente la pozitia Consiliului, textul astfel modificat este transmis Consiliului si Comisiei. Presedintele Parlamentului European, in acord cu presedintele Consiliului, convoaca fara intarziere Comitetul de conciliere. Daca in termen de zece zile Consiliul comunica Parlamentului European ca aproba toate amendamentele sale, Comitetul de conciliere nu se intruneste.
5. Comitetul de conciliere care reuneste membrii Consiliului sau reprezentantii lor si un numar egal de membri reprezentand Parlamentul European are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui text comun, cu majoritatea calificata a membrilor Consiliului sau a reprezentantilor lor si cu majoritatea membrilor reprezentand Parlamentul European, in termen de douazeci si una de zile de la data convocarii, pe baza pozitiilor Parlamentului European si ale Consiliului. Comisia participa la lucrarile Comitetului de conciliere si adopta toate initiativele necesare pentru promovarea apropierii pozitiilor Parlamentului European si ale Consiliului .
6. Daca in termenul de douazeci si una de zile prevazut in alin. 5, Comitetul de conciliere aproba un text comun, Parlamentul European si Consiliul dispun fiecare de un termen de paisprezece zile de la data acestei aprobari pentru adoptarea textului comun.
7. Daca in termenul paisprezece zile prevazut in alin. 6:
a) Parlamentul European si Consiliul aproba ambele textul comun sau nu adopta o decizie, sau daca una dintre aceste institutii adopta textul comun in timp ce cealalta nu adopta o decizie, legea europeana a bugetului va fio considerata adoptata in mod definitiv in conformitate cu textul comun, sau
b) Parlamentul European, actionand cu votul majoritatii membrilor si Consiliul resping textul comun sau daca oricare dintre aceste institutii respinge textul comun in timp ce cealalta nu adopta o decizie, Comisia va propune un nou proiect de buget
c) Parlamentul European, actionand cu votul majoritatii membrilor, respinge textul comun in timp ce Consiliul il aproba, Comisia va propune un nou proiect de buget;
d) Parlamentul European aproba textul comun iar Consiliul il respinge, Parlamentul poate, in termen de paisprezece zile de la respingerea de catre Consiliul si actionand cu majoritatea membrilor sai si cu trei cincimi din voturile exprimate, decide sa confirme in totalitate sau in parte amendamentele prevazute la punctul
4 (c). In cazul in care un amendament al Parlamentului nu este confirmat, pozitia agreata in Comitetul de conciliere asupra capitolului bugetar care formeaza obiectul amendamentului va fi retinuta. Legea europeana a bugetului va fi considerata adoptata pe aceasta baza.
8. Daca in termenul de douazeci si una de zile prevazut la alin. 5, Comitetul de conciliere convine un text comun, Comisia va propune un nou proiect de buget.
9. La terminarea procedurii prevazute in prezentul articol, presedintele Parlamentului European constata ca legea europeana bugetara este definitiv adoptata.
10. Fiecare institutie va exercita atributiile conferite de prezentul articol in conformitate cu prevederile Constitutiei si a actelor emise in temeiul acesteia, in special cu respectarea prevederilor referitoare la resursele proprii ale Uniunii si a echilibrului dintre venituri si cheltuieli.

Articolul III-405
1. In absenta unei legi europene bugetare la inceputul unui exercitiu financiar, cheltuielile pot fi efectuate lunar, pe capitol sau pe alta diviziune, in functie de dispozitiilor legii europene prevazute in art. III-412, in limita unei douasprezecimi din alocarile inscrise in legea europeana a bugetului exercitiului precedent, fara ca aceasta masura sa poata avea ca efect punerea la dispozitia Comisiei a unor alocari superioare unei douasprezecimi din cele prevazute in proiectul de buget supus examinarii.
2. La propunerea Comisiei si respectand celelalte conditii stabilite in alin. 1, Consiliul poate adopta o decizie europeana de autorizare a cheltuielilor care depasesc douasprezecimea, in conformitate cu legea europeana prevazuta in Articolul III-412. Consiliul transmite fara intarziere aceasta decizie Parlamentului European. Aceasta decizie europeana prevede masurile necesare in materie de resurse pentru aplicarea prezentului articol, in conformitate cu legea europeana prevazuta la articolele I-54 alin. (3) si (4). Aceasta intra in vigoare la treizeci de zile dupa adoptare daca, in acest termen, Parlamentul European, hotarand cu majoritatea membrilor care il compun, nu decide sa reduca aceste cheltuieli.

Articolul III-406 Conform conditiilor stabilite prin legea europeana prevazuta in art. III-412, alocarile, altele decat cele privind cheltuielile de personal, care sunt neutilizate la sfarsitul exercitiului financiar pot face obiectul unui report limitat doar la exercitiul urmator. Alocarile sunt clasificate pe capitole grupand cheltuielile dupa natura sau dupa destinatia acestora si repartizate, conform legii europene prevazute in art. 412. Cheltuielile: - Parlamentului European; - Consiliului European si Consiliului; - Comisiei si - Curtii de Justitie a Uniunii Europene fac obiectul unor parti separate ale bugetului, fara sa aduca atingere regimului special al anumitor cheltuieli comune.
Sectiunea 3 – Executia bugetara si descarcarea

Articolul III-407 Comisia executa bugetul in cooperare cu statele membre, conform legii europene prevazute in art. III - 412, pe proprie raspundere si in limita alocarilor acordate, conform principiile bunei gestionari financiare. Statele membre coopereaza cu Comisia pentru a asigura faptul ca utilizarea alocarilor se face dupa aceleasi principii. Legea europeana prevazuta in art. III - 412 stabileste obligatiile de control si de audit ale statelor membre in executia bugetului, precum si responsabilitatile care decurg din acestea. Aceasta stabileste responsabilitatile si regulile detaliate conform carora fiecare institutie participa la executia propriilor cheltuieli. In limitele si conditiile stabilite prin legea europeana, in art. 412, Comisia poate efectua transferuri de alocari, fie de la un capitol al bugetului la alt capitol, fie de la o subdiviziune la alta subdiviziune.

Articolul III-408 Comisia prezinta in fiecare an Parlamentului European si Consiliului, conturile pentru exercitiul financiar precedent aferente operatiunilor de buget. De asemenea, Comisia le comunica un bilant financiar privind activul si pasivul Uniunii. Comisia prezinta de asemenea Parlamentului European si Consiliului, un raport de evaluare a finantelor Uniunii bazat pe rezultatele obtinute, in special raportandu-se la indicatiile date de Parlamentul European si Consiliul in temeiul art. III-409.

Articolul III-409
1. Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, da descarcare Comisiei de executia bugetului. In acest scop, Parlamentul European examineaza, in urma Consiliului , conturile, bilantul financiar si raportul de evaluare prevazute in art. III-408, raportul anual al Curtii de Conturi, impreuna cu raspunsurile institutiilor controlate la observatiile Curtii de Conturi, declaratia de atestare mentionata in art. III-384 alin. 1, sub-paragraful 2,, precum si rapoartele speciale relevante ale Curtii de Conturi.
2. Inainte de a da descarcare Comisiei sau in orice alt scop care are legatura cu exercitarea atributiilor de executie bugetara, Parlamentul European poate solicita sa audieze Comisia asupra executiei cheltuielilor sau a functionarii sistemelor de control financiar. Comisia prezinta Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informatie necesara.
3. Comisia ia toate masurile necesare pentru a respecta observatiile care insotesc deciziile de descarcare si celelalte observatii ale Parlamentului European privind executia cheltuielilor, precum si comentariile la recomandarile pentru descarcare adoptate de catre Consiliu.
4. La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia prezinta un raport privind masurile luate in lumina acestor observatii si comentarii, in special privind instructiunile date serviciilor responsabile de executia bugetului. Aceste rapoarte sunt de asemenea transmise Curtii de Conturi.
Sectiunea 4 – Prevederi comune

Articolul III-410 Cadrul financiar multianual si bugetul anual se stabilesc in euro.

Articolul III-411 Comisia poate, sub rezerva de a informa autoritatile competente ale statelor membre interesate, sa transfere in moneda unuia din statele membre activele pe care le detine in moneda altui stat membru, in masura necesara utilizarii in scopurile prevazute prin Constitutie. In masura posibilului, Comisia evita astfel de transferuri daca detine deja active disponibile sau mobilizabile in monedele de care are nevoie. Comisia comunica cu oricare din statele membre prin intermediul autoritatii desemnate de catre acesta. In executia operatiunilor financiare, ea poate recurge la banca de emisiune a statului membru interesat sau la o alta institutie financiara aprobata de acesta.

Articolul III-412
1. Legea europeana stabileste:
a) regulile financiare care fixeaza in special procedura de stabilire si executie a bugetului, de predare si de verificare a conturilor;
b) regulile referitoare la controlul responsabilitatii controlorilor financiari, in special referitoare la autorizarea ordonatorilor si contabililor. Aceasta se adopta dupa consultarea Curtii de Conturi.
2. Consiliul adopta, la propunerea Comisiei, un regulament european care stabileste modalitatile si procedura conform careia veniturile bugetare prevazute prin aranjamentele referitoare la resursele proprii ale Uniunii sunt puse la dispozitia Comisiei, precum si masurile de luat pentru a face fata, atunci cand se impune, nevoii de lichiditati. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Curtii de Conturi.
3. Consiliul hotaraste in unanimitate pana la 31 decembrie 200
6 in toate cazurile prevazute in prezentul articol.

Articolul III-413 Parlamentul European, Consiliul si Comisia vegheaza la disponibilitatea mijloacelor financiare care permit Uniunii sa-si indeplineasca obligatiile juridice cu privire la terti.

Articolul III-414 Intalniri periodice intre presedintii Parlamentului European, Consiliului si Comisiei sunt convocate la initiativa Comisiei in cadrul procedurilor bugetare prevazute in prezentul capitol. Presedintii iau toate masurile necesare pentru a promova concertarea si apropierea pozitiilor institutiilor pentru facilitarea punerii in aplicare a dispozitiilor prezentului capitol.
Sectiunea 5 – Combaterea fraudei

Articolul III-415
1. Uniunea si statele membre combat frauda si orice alta activitate ilegala care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin masuri adoptate conform prezentului articol. Aceste masuri sunt de descurajare si ofera o protectie efectiva in statele membre.
2. Statele membre adopta aceleasi dispozitii pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii ca si acelea pe care le adopta pentru combaterea fraudei care aduce atingere propriilor interese financiare.
3. Fara sa aduca atingere altor dispozitii ale Constitutiei, statele membre isi coordoneaza actiunea pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii contra fraudei. In acest scop, statele membre organizeaza impreuna cu Comisia, o colaborarea stransa si periodica intre autoritatile competente.
4. Legea sau legea-cadru europeana stabileste masurile necesare in domeniul prevenirii fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii si al combaterii fraudei, pentru a oferi o protectie efectiva si echivalenta in statele membre. Aceasta se adopta dupa consultarea Curtii de Conturi.
5. Comisia, in cooperare cu statele membre, prezinta in fiecare an Parlamentului European si Consiliului un raport privind masurile si dispozitiile adoptate pentru punerea in aplicare a prezentului articol.
Capitolul III –Cooperarea consolidats (articolele III-416 - III-423)

Articolul III-416 Cooperarea consolidata preconizata respecta Constitutia si dreptul Uniunii. Ea nu poate aduce atingere pietei interne si nici coeziunii economice, sociale si teritoriale. Ea nu poate sa constituie nici o bariera si nici o discriminare in schimburile dintre statele membre, nici sa provoace o denaturare a concurentei intre ele.

Articolul III-417 Cooperarea consolidata preconizata respecta competentele, drepturile si obligatiile statelor membre neparticipante. Acestea nu impiedica punerea lor in aplicare de catre statele membre participante.

Articolul III-418
1. Din momentul instaurarii acesteia, cooperarea consolidata este deschisa tuturor statelor membre, cu conditia de a respecta conditiile eventuale de participare stabilite prin decizia europeana de autorizare. Ea raman de asemenea deschisa in oricare alt moment cu conditia de a respecta, pe langa cele de mai sus, actele deja adoptate in acest cadru. Comisia si statele membre participante la o cooperare consolidata vegheaza la facilitarea participarii unui numar cat mai mare de state membre.
2. Comisia si, daca este cazul, ministrul afacerilor externe al Uniunii informeaza cu regularitate pe toti membrii Consiliului , precum si Parlamentul European despre evolutia cooperarilor consolidate.

Articolul III-419
1. Statele membre care doresc sa instaureze intre ele o cooperare consolidata intr-unul din domeniile prevazute prin Constitutie, cu exceptia politicii externe si de securitate comune, inainteaza Comisiei o cerere precizand domeniul de aplicare si obiectivele urmarite prin cooperarea consolidata preconizata. Comisia poate prezenta Consiliului o propunere in acest sens. Daca Comisia nu prezinta o propunere, Comisia comunica motivele statelor membre interesate. Autorizarea de a incepe o cooperare consolidata se acorda printr-o decizie europeana a Consiliului la propunerea Comisiei, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. In cadrul politicii externe si de securitate comune, cererea statelor membre ce doresc sa instaureze intre ele o cooperare consolidata este adresata Consiliului . Aceasta este transmisa ministrului afacerilor externe care isi da avizul asupra coerentei cooperarii consolidate cu politica externa si de securitate comuna a Uniunii, precum si Comisiei, care isi da avizul in special asupra coerentei cooperarii consolidate preconizate cu celelalte politici ale Uniunii. Cererea este transmisa, de asemenea, Parlamentului European, pentru informare. Autorizarea de a incepe o cooperare consolidata este acordata printr-o decizie a Consiliului , adoptata in unanimitate.

Articolul III-420
1. Orice stat membru care doreste sa participe la o cooperare consolidata intr-unul din domeniile prevazute in art. III-419 alin. 1 isi notifica intentia Consiliului si Comisiei. Comisia, in termen de patru luni de la data primirii notificarii, confirma participarea statului membru in cauza. Daca este cazul, ea constata indeplinirea conditiilor eventuale de participare si adopta masurile tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate in cadrul cooperarii consolidate. Totusi, in cazul in care considera ca nu sunt indeplinite conditiile eventuale de participare, Comisia indica dispozitiile ce trebuie adoptate pentru indeplinirea lor si fixeaza un termen pentru a reexamina cererea de participare. Comisia reexamineaza cererea, conform procedurii prevazute in paragraful precedent. In cazul in care Comisia considera ca nici acum nu sunt intrunite conditiile eventuale de participare, statul membru in cauza poate sesiza in aceasta privinta Consiliul , care hotaraste conform art. I-44 alin. 3. Consiliul poate, de asemenea, sa adopte, la propunerea Comisiei, masurile tranzitorii prevazute in al doilea paragraf.
2. Orice stat membru care doreste sa participe la o cooperare consolidata in cadrul politicii externe si de securitate comune notifica intentia sa Consiliul , ministrului afacerilor externe al Uniunii si Comisiei. Consiliul confirma participarea statului membru in cauza, dupa consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii. El constata, daca este cazul, indeplinirea conditiilor eventuale de participare. Consiliul , la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, poate, de asemenea, sa adopte masurile tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate in cadrul cooperarii consolidate. Cu toate acestea, cand considera ca nu sunt indeplinite conditiile de participare, Consiliul indica dispozitiile care trebuie adoptate pentru indeplinirea acestor conditii si fixeaza un termen pentru reexaminarea cererii de participare. In sensul prezentului alineat, Consiliul hotaraste conform art. I-44 alin. 3.
Articolul III-421 Cheltuielile pentru punerea in aplicare a unei cooperari consolidate, altele decat costurile administrative ale institutiilor, sunt in sarcina statelor membre participante, in cazul in care Consiliul , hotarand in unanimitatea membrilor sai, dupa consultarea Parlamentului, nu decide altfel.

Articolul III-422
1. Atunci cand o dispozitie a Constitutiei, care poate fi aplicata in cadrul cooperarii consolidate prevede adoptarea hotararii in unanimitate a Consiliului, Consiliul, hotarand in unanimitate conform modalitatilor prevazute in art. I-44 alin. 3, poate, din proprie initiativa, sa decida adoptarea hotararii cu majoritate calificata.
2. Atunci cand o dispozitie a Constitutiei, care poate fi aplicata in cadrul unei cooperari consolidate prevede adoptarea de catre Consiliu a legilor sau legilor-cadru europene conform unei proceduri legislative speciale, Consiliul, hotarand in unanimitate conform modalitatilor prevazute in art. I-44 alin. 3, poate, din proprie initiativa, sa decida adoptarea hotararii conform procedurii legislative ordinare. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.
3. Paragrafele 1 si 2 nu se aplica deciziilor ce au implicatii militare sau in domeniul apararii.

Articolul III-423 Consiliul si Comisia asigura coerenta actiunilor intreprinse in cadrul unei cooperari consolidate, precum si coerenta acestor actiuni cu politica Uniunii, si coopereaza in acest scop.

Articolul III-424 inand cont de situatia economica si sociala structurala a departamentelor franceze de peste mari, Azore, Madeira si Insulele Canare, agravata de departarea lor, insularitatea, mica intindere, relieful si climatul dificil, dependenta economica fata de un mic numar de produse, factori a caror permanenta si combinare dauneaza in mod grav dezvoltarii lor, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente si decizii europene vizand in special stabilirea conditiilor de aplicare a Constitutiei in aceste regiuni, inclusiv politicile comune. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Masurile prevazute in primul paragraf se refera in special la politicile vamale si comerciale, politica fiscala, zonele libere, politicile in domeniul agriculturii si pescuitului, conditiile de aprovizionare cu materii prime si bunuri de prima necesitate, ajutoarele de stat si conditiile de acces la fonduri structurale si la programele orizontale ale Uniunii. Consiliul adopta masurile prevazute in primul paragraf tinand cont de caracteristicile si constrangerile specifice ale regiunilor ultra-periferice fara ca aceasta sa dauneze integritatii si coerentei ordinii juridice a Uniunii, inclusiv piata interna si politicile comune.

Articolul III-425 Constitutia nu aduce atingere regimului proprietatii in cadrul statelor membre.

Articolul III-426 In fiecare din statele membre, Uniunea poseda capacitatea juridica cea mai larg recunoscuta persoanelor juridice de catre legislatiile nationale; ea poate in special dobandi sau instraina bunuri mobile si imobile si poate sta in justitie. In acest scop, ea este reprezentata de catre Comisie. Cu toate acestea, ea este reprezentata de catre fiecare institutie, in temeiul autonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la functionarea lor.

Articolul III-427 Legea europeana stabileste statutul functionarilor Uniunii si regimul aplicabil celorlalti agenti ai Uniunii. Ea este adoptata dupa consultarea institutiilor interesate.

Articolul III-428 Pentru indeplinirea sarcinilor care ii sunt incredintate, Comisia poate primi orice informatie si poate face orice verificare necesara, in limita si conditiile fixate printr-un regulament sau o decizie europeana adoptata de Consiliul cu majoritate simpla.

Articolul III-429
1. Fara sa aduca atingere art. 5 din protocolul privind statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, legea sau legea-cadru europeana stabileste masurile pentru intocmirea de statistici, atunci cand aceasta este necesara pentru indeplinirea activitatilor Uniunii.
2. Intocmirea de statistici se face cu respectarea impartialitatii, fiabilitatii, obiectivitatii, independentei stiintifice, eficacitatii cu privire la costuri si la confidentialitatea informatiilor statistice; aceasta nu trebuie sa antreneze costuri excesive pentru agentii economici.

Articolul III-430 Membrii institutiilor Uniunii, membrii comitetelor, precum si functionarii si agentii Uniunii au obligatia, chiar dupa incetarea functiilor lor, de a nu divulga informatii care, prin natura lor, constituie secret profesional, si in special datele privind intreprinderile, relatiile lor comerciale sau elemente ale pretului de cost.

Articolul III-431 Raspunderea contractuala a Uniunii este reglementata de dreptul aplicabil contractului in cauza. In materie de raspundere non contractuala, Uniunea trebuie sa compenseze, conform principiilor generale comune ale statelor membre, toate daunele cauzate de catre institutiile sale sau prin agentii sai, in exercitarea functiilor lor. Prin derogare de la paragraful 2 Banca Centrala Europeana trebuie sa compenseze, conform principiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre, prejudiciile cauzate de ea insati sau de catre agentii sai in exercitarea functiilor lor. Raspunderea personala a agentilor fata de Uniune este reglementata in dispozitiile care stabilesc statutul lor sau regimul care li se aplica.

Articolul III-433 Consiliul adopta in unanimitate un regulament european care stabileste regimul lingvistic al institutiilor Uniunii, fara sa aduca atingere Statutului Curtii de Justitie. Sunt reluate identic dispozi iile articolului 290 TCE referitoare la regimul lingvistic.

Articolul III-434 Uniunea se bucura pe teritoriul statelor membre de privilegii si imunitati necesare indeplinirii misiunii sale in conditiile definite in Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene. Acelasi lucru este valabil pentru Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de Investitii.

Articolul III-435 Drepturile si obligatiile rezultand din conventiile incheiate anterior datei de 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele in curs de aderare, anterior datei aderarii lor, intre unul sau mai multe state membre, pe de o parte, si unul sau mai multe state terte, pe de alta parte, nu sunt afectate de Constitutie. In masura in care aceste conventii nu sunt compatibile cu Constitutia, statul sau statele membre in cauza recurg la toate mijloacele necesare pentru eliminarea incompatibilitatilor constatate. In caz de nevoie, statele membre isi acorda asistenta reciproca pentru a atinge acest scop si, daca este cazul, adopta o atitudine comuna. In aplicarea conventiilor prevazute in primul paragraf, statele membre tin cont de faptul ca avantajele acordate prin Constitutie pentru fiecare din statele membre fac parte integranta din Uniune si sunt, din acest motiv, legate inseparabil de crearea de institutii comune, de atribuirea de competente in favoarea lor si de acordarea de avantaje egale pentru fiecare din statele membre.

Articolul III-436
1. Constitutia nu este incompatibila cu urmatoarele norme:
a) nici unul din statele membre nu este obligat sa furnizeze date a caror divulgare o considera contrara intereselor esentiale ale securitatii sale;
b) orice stat membru poate adopta dispozitiile pe care le considera necesare pentru protejarea intereselor esentiale ale securitatii sale si care se raporteaza la productia sau la comertul de arme, munitii, material de razboi; aceste dispozitii nu trebuie sa modifice conditiile de concurenta pe piata interna in ce priveste produsele care nu sunt destinate unor scopuri specific militare.
2. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta in unanimitate o decizie europeana de modificare a listei intocmite la 15 aprilie 1958, cu produsele carora li se aplica dispozitiile alin. 1 lit. b).

Articolul IV-437: „Inlocuirea tratatelor anterioare”
1. Prezentul Tratat de instituire a unei Constitutii pentru toata Europa abroga Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si Tratatul privind Uniunea Europeana, precum si, in conditiile stabilite de Protocolul relativ la actele si tratatele care completat sau modificat Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si Tratatul privind Uniunea Europeana, si actele si tratatele care le-au completat sau modificat, sub rezerva alin. 2 si 3.
2. Tratatele referitoare la aderare:
a) al Regatului Danemarcei, Irlandei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord;
b) al Republicii Elene;
c) al Regatului Spaniei si al Republicii Portugheze;
d) al Republicii Austriece, Republicii Finandei si Regatul Suediei si
e) al Republicii Cehe, Republicii Estoniei, Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, Republicii Lituaniei, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Poloniei, Republicii Sloveniei si Republicii Slovace. sunt abrogate. Totusi - dispozitiile Tratatelor la care se refera lit.a) la d) si stabilite sau la la care se refera Protocolul privind Tratatele si Actele de aderare ale Regatului Danemarcei, Irlandei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Republicii Elene, Regatului Spaniei si al Republicii Portugheze, Republicii Austriece, Republicii Finandei si Regatul Suediei vor ramane invigoare si isi vor produce efectele conform acestui Protocol. - dispozitiile Tratatului la care se refera lit. e si care sunt stabilite sau la care se refera Protocolul cu privire la Tratatul sau Actul de aderare al Republicii Cehe, Republicii Estoniei, Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, Republicii Lituaniei, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Poloniei, Republicii Sloveniei si Republicii Slovace raman in vigoare si isi vor produce efectelel lor juridice conform acestui Protocol.

Articolul IV-438: „Succesiunea si continuitatea juridica” in relatia cu Comunitatea Europeans si Uniunea Europeana, aceasta din urma infiintata prin Tratatul de la Maastricht.
1. Uniunea Europeana stabilita prin acest Tratat va succede Uniunii Europene, constituite prin Tratatul Uniunii Europene, si Comunitatii Europene.
2. Sub rezerva art.IV-439, institutiile, organele,organismele si agentiile existente la data intrarii in vigoare a prezentului Tratat, isi exercita atributiile in sensul acestui Tratat in componenta lor de la acea data, pana la adoptarea de noi dispozitii pentru aplicarea acestui Tratat sau pana la sfarsitul mandatului lor.
3. Actele institutiilor, organelor, organismele si agentiile, adoptate in baza tratatelor si si actelor abrogate de la art. IV-437 raman in vigoare. Efectele lor juridice se vor produce pana la data abrogarii, anularii sau modificarii lor prin aplicarea acestui Tratat. Aceste prevederi se aplica si intelegerilor dintre statele membre incheiate in temeiul tratatelor si actelor abrogate prin art. IV-437. Celelalte elemente ale acquis-ului comunitar si al Uniunii, existente la data intrarii in vigoare a acestui Tratat, mai ales intelegerile interinstitutionale, deciziile si acordurile la care au ajuns reprezentantii guvernelor statelor membre, in cadrul reuniunilor Consiliului sau acordurile incheiate de statele membre privind functionarea Uniunii sau a Comunitatii sau legate de actiunea acestora, declaratiile, inclusiv cele facute in contextul conferintelor interguvernamentale, precum si rezolutiile sau alte pozitii adoptate de Consiliul European sau de Consiliu si cele referitoare la Uniune sau la Comunitate, adoptate de comun acord de statele membre, vor ramane in vigoare pana la abrogare sau amendare.
4. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene si Curtea de Prima Instanta referitoare la interpretarea si aplicarea tratatelor si actelor abrogate prin art. IV-437, precum si actele si conventiile adoptate pentru punerea lor in aplicare, raman, mutatis mutandis, sursa de interpretare a legislatiei Uniunii si in mod special a dispozitiilor comparabile ale Constitutiei.
5. Continuitatea procedurilor administrative si judiciare existente in momentul intrarii in vigoare a acestui Tratat este asigurata in conformitate cu dispozitiile Constitutiei. Institutiile si organele responsabile pentru indeplinirea acestor proceduri vor lua toate masurile necesare in acest scop.

Articolul IV-439: „Dispozitii tranzitorii cu privire la anumite institu ii
Dispozitiile tranzitorii referitoare la componenta Parlamentului European, definirea majoritatii calificate in cadrul Consiliului european si a Consiliului , inclusiv acele cazuri in care nu toti membrii Consiliului European si ai Consiliului i voteaza, si la componenta Comisiei, inclusiv cele referitoare la Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii vor fi prevazute in Protocol la punctul referitor la dispozitii tranzitorii cu privire la institutiile si organismele Uniunii.

Articolul IV-440: „Domeniu de aplicare

1. Prezentul Tratatul se aplica Regatului Belgiei, Regatului Danemarcei, Republicii Federale a Germaniei, Republicii Estoniei, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Irlandei, Republicii Italiene, Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, Republicii Lituaniei, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Maltei, Regatului arilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Poloniei, Republicii Portugheze, Republicii Finlanda, Regatului Suediei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.
2. Acest Tratat se aplica Guadeloupe, Guianei Franceze, Martinique, Réunion, Ayore, Madeira si Insulelor Canare conform art. III-424.
3. arile si teritoriile de peste mari a caror lista figureaza in Anexa II fac obiectul regimului special de asociere definit in Partea a III-a, Titlul IV al prezentului Tratat. Prezentul Tratat nu se aplica tarilor si teritoriilor de peste mari care au relatii speciale cu Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord care nu sunt precizate in lista mentionata anterior.
4. Prezentul Tratat se aplica teritoriilor europene de ale caror relatii externe este responsabil un stat membru.
5. Prezentul Tratat se aplica insulelor Ĺland in conformitate cu dispozitiile care figurau original la art. IV-437(2)(d) din Tratat si care au fost reproduse in Sectiunea V a Titlului V din Protocolul privind Tratatele si Actele de de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei, a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei si a Republicii Prtugheze, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei.
6. Prin derogare de la alineatele precedente:
a) Tratatul de instituire a Constitutiei nu se aplica insulelor Feroe;
b) Prezentul Tratat nu se aplica Akrotiri si Dhekelia, zone de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord in Cipru, decat in masura in care este necesar in vederea implementarii regimului prevazut initial in Protocolul nr. 3 referitor la Zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord in Cipru, anexate Actului de aderare care este parte integranta a Tratatului la care se refera art. IV-437(2)(e) din Constitutie, si care a fost reprodus in Protocolul cu privire la Tratatul si Actul de aderare al Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungaria, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republicii Slovenia si Republicii Slovacia;
c) Prezentul Tratat nu se aplica Insulelor Normande (Channel Islands) si Insulei Man decat in masura necesara pentru a asigura aplicarea regimului prevazut pentru aceste insule prevazut in Tratatul la care se refera art. Iv-437(2)(a) din Constitutie si care a fost reprodus in Protocolul cu privire la Tratatul si la Actul de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei si al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, al Republicii Elene, Al Regatului Spaniei si Republicii Portugheze, al Republicii Austria, al Republicii Finlanda si al Regatului Suediei. 7. Consiliul European poate, al initiativa statului membru interesat, adopta o decizie europeana de amendare a statutului, cu privire la Uniune, al unei tari sau teritoriu francez, olandez sau danez la care se refera alin. 2 si 3. Consiliul European hotaraste cu unanimitate dupa ce consulta Comisia.
#pagebreak#
Articolul IV-441: „Uniunile regionale
Tratatul de instituire a Constitutiei nu se opune existentei si realizarii uniunilor regionale intre Belgia si Luxemburg, precum si intre Belgia, Luxemburg si Olanda, in masura in care nu se aduce atingere obiectivelor acestor uniuni regionale prin aplicarea Tratatului mentionat.

Articolul IV-442: „Protocoale
Protocoalele anexate la prezentul Tratat fac parte integranta din acesta.

Articolul IV-443: „Procedura ordinara de revizuire

1. Guvernul oricarui stat membru, Parlamentul European sau Comisia pot prezenta Consiliului proiecte de revizuire a Tratatului de instituire a Constitutiei. Aceste proiecte se notifica Consiliului European de catre Consiliu si Parlamentelor nationale ale statelor membre.
2. Daca Consiliul European, dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei, adopta cu o majoritate simpla o decizie favorabila examinarii modificarilor propuse, presedintele Consiliului European convoaca o Conventie compusa din reprezentanti ai parlamentelor nationale ale statelor membre, din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, din Parlamentul European si din Comisie. Banca Centrala Europeana este, de asemenea, consultata in cazul modificarilor institutionale in domeniul monetar. Conventia examineaza proiectele de revizuire si adopta prin consens o recomandare Conferintei reprezentantilor guvernelor statelor membre prevazuta in alin. 3. Consiliul European poate sa decida cu majoritate simpla, dupa aprobarea Parlamentului European, sa nu convoace Conventia in cazul modificarilor a caror amploare nu o justifica. In acest ultim caz, Consiliul European stabileste mandatul pentru Conferinta reprezentantilor guvernelor statelor membre.
3. Conferinta reprezentantilor guvernelor statelor membre este convocata de catre presedintele Consiliului in vederea deciderii de comun acord a modificarilor ce trebuie aduse Tratatului de instituire a Constitutiei. Amendamentele vor intra in vigoare dupa ce au fost ratificate de catre toate statele membre in conformitate cu dispozitiile lor constitutionale.
4. Daca in termen de doi ani de la semnarea tratatului de modificare a Tratatului de instituire a Constitutiei, patru cincimi din statele membre au ratificat Tratatul mentionat, iar unul sau mai multe state membre au intampinat dificultati pentru a proceda la ratificarea respectiva, chestiunea este deferita Consiliului European.

Articolul IV-444: „Procedura simplificata de revizuire

1. Atunci cand Constitutia prevede in Partea a III-a ca, intr-un domeniu determinat, Consiliul hotaraste in unanimitate, Consiliul European poate adopta o decizie europeana prin care sa autorizeze Consiliul sa hotarasca in domeniul respectiv cu majoritate calificata. Acest par. nu se aplica deciziilor cu inplicatii militare sau a celor din domeniul apararii.
2. Atunci cand Constitutia prevede in Partea a III-a ca legile europene si legile-cadru europene sunt adoptate de Consiliul conform unei proceduri legislative speciale, Consiliul European poate sa adopte o decizie prin care sa autorizeze adoptarea acestor legi sau legicadru conform procedurii legislative ordinare. Consiliul European hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si informarea parlamentelor nationale.
3. Orice initiativa luata de Consiliul European pe baza alin. 1 sau 2 este notificata parlamentelor nationale ale statelor membre. Daca parlament national isi exprima opozitia in termen de sase luni de la data notificarii, decizia europeana la care se refera alin. 1 si 2 nu va fi adoptata. In absenta opozitiei, Consiliul European poate adopta decizia. Pentru adoptarea deciziei la care se refera alin. 1 si 2, Consiliul European hotaraste in unanimitate, dupa obtinerea aprobarii Parlamentului European, care trebuie data cu votul majoritatii membrilor sai.

Articolul IV-445: „Procedura simplificata de revizuire cu privire la politicile interne ale UE

1. Guvernul oricarui stat membru, Parlamentul European sau Comisia pot inainta Consiliului European propuneri de revizuire, in intregime sau partial, a dispozitiilor din Partea a III-a, Titlul III, referitor la politicile interne ale Uniunii.
2. Consiliul European poate adopta decizii Europene de amendare integrala sau partiala a Partii III, Titlul III. Consiliul European decide in unanimitate dupa consultarea Parlamentului European,a Comisiei si a Bancii Centrale Europene in cazul modificarilor institutionale din domeniul monetar. Astfel de decizii nu vor intra in vigoare decat dupa ratificarea lor de catre statelel membre, conform dispozitiilor lor constitutionale.
3. Deciziile europene la care se refera alin. 2 nu vor spori competentele atribuite Uniunii prin acest Tratat.

Articolul IV-446: „Durata
Tratatul de instituire a Constitutiei se incheie pe o durata nelimitata.

Articolul IV-447: „ Ratificare ti intrare in vigoare

1. Tratatul de instituire a Constitutiei va fi ratificat de catre Inaltele Parti Contractante, in conformitate cu dispozitiile lor constitutionale. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la guvernul Republicii Italiene.
2. Acest Tratat va intra in vigoare la 1 noiembrie 2006, cu conditia ca toate instrumentele de ratificare sa fi fost depuse, sau in prima zi a lunii ce urmeaza depunerii instrumentului de ratificare de catre ultimul stat semnatar care indeplineste aceasta formalitate.

Articolul IV-448: „Textele cu valoare autentica

1. Acest Tratat, redactat intr-un exemplar unic, in limbile daneza, germana, engleza, finlandeza, franceza, greaca, irlandeza, italiana, olandeza, portugheza, spaniola, suedeza, ceha, estoniana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, poloneza, slovaca, slovena, textele stabilite in fiecare din aceste limbi avand aceeasi forta juridica, va fi depus in arhivele guvernului Republicii Italiene, care va transmite cate o copie certificata pentru conformitate fiecaruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
2 Tratatul poate fi tradus si in alte limbi, stabilite de statele membre, care, conform dispozitiilor lor constitutionale, sun limbi oficiale pe tot teritoriul lor sau intr-o parte a acestuia. O copie certificata a acestor traduceri va fi transmisa de statele interesate spre depozitare in arhivele Consiliului.










Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 653
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site