Legislatia romaneasca in privinta relatiei angajat-angajator

Legislatia romaneasca in privinta relatiei angajat-angajator

         Pe piata muncii intalnim deseori conflicte intre angajati si angajatori, generate in principal de faptul ca angajatii nu-si cunosc pe deplin drepturile si obligatiile ce le revin. Si, de cele mai multe ori, cei nedreptatiti accepta situatia ca atare, necunoscand clar care sunt prevederile legii in acea situatie sau considerand ca nu au nici o sansa de rezolvare. Drepturile angajatilor sunt prevazute in Codul Muncii, art. 6 - 7 si art. 35, 37 - 38. Astfel:
          1. Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nici o discriminare.
          2. Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale.
          3. Salariatii si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale.
          4. Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. Fac exceptie de la aceste prevederi situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii. Salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator locul unde exercita functia pe care o considera de baza.
          5. Drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.
          6. Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi poate fi considerata nula. Potrivit art. 37, in afara de drepturile si obligatiile prevazute in Codul Muncii, in contractele individuale sau colective de munca se pot stabili orice alte drepturi sau obligatii, in conformitate atat cu politica si interesele institutiei angajatoare cat si cu interesele angajatului. Conditia esentiala pentru ca toate aceste drepturi si obligatii sa fie valabile este concordanta cu cele din Codul Muncii.
          De asemenea, art.38 stipuleaza ca, in cazul in care un angajat este determinat de catre angajatorul sau sa renunte la anumite drepturi ale sale, respectiva renuntare este nula. Intr-o astfel de situatie, pentru ca drepturile sale sa fie recunoscute, este necesar ca angajatul sa se adreseze instantei.
          Conform art. 39, salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:
         1. dreptul la salarizare pentru munca depusa;
          2. dreptul la repaus zilnic si saptamanal;
          3. dreptul la concediu de odihna anual;
          4. dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
          5. dreptul la demnitate in munca;
          6. dreptul la securitate si sanatate in munca; 7. dreptul la acces la formarea profesionala;
          8. dreptul la informare si consultare;
          9. dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca;
         10. dreptul la protectie in caz de concediere;
         11. dreptul la negociere colectiva;
         12. dreptul de a participa la actiuni colective;
         13. dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
          Obligatiile angajatilor sunt:
          1. obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului;
          2. obligatia de a respecta disciplina muncii; 3. obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;
          4. obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu;
          5. obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate;
          6. obligatia de a respecta secretul de serviciu.
         Referitor la cursurile de perfectionare, art. 195 mentioneaza ca salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin.(2) lit.b) si alin.(3) nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala. Art. 194 prevede: alin 2) lit. b): daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de baza si, dupa caz, de sporul de vechime si alin. (3): daca participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.
          Codul Muncii prevede si obligatia ca angajatii sa suporte prejudiciile aduse firmei angajatoare. Astfel, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Salariatii nu raspund in schimb de pagubele provocate de forta majora, de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
          Drepturile si obligatiile angajatorilor:
          Acestea sunt prevazute in art. 40, art. 171, art. 190 si art. 269 din Codul Muncii. Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi:
          1. sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;
          2. sa stabileasca atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, in conditiile legii;
          3. sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor;
          4. sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;
          5. sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern.
          Obligatiile angajatorului sunt:
          1. sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca;
          2. sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditii corespunzatoare de munca;
          3. sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
          4. sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii;
          5. sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora;
          6. sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii;
          7. sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege;
          8. sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;
          9. sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor;
          10. sa ia toate masurile necesare pentru protejarea vietii si sanatatii salariatilor;
          11. sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca;
          12. sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
          De asemenea, Codul Muncii prevede la art. 34, (5): "La solicitarea salariatului angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, meserie si specialitate".