Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AdministratieDrept


DREPT CIVIL - CONTRACTE - CONTRACTUL DE ANTREPRIZA

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Principiul dublei incriminari
ASPECTE GENERALE ALE ABUZULUI DE INCREDERE IN DREPTUL PENAL IN VIGOARE
Principiul neextradarii anumitor categorii de persoane
PROCESUL DECIZIONAL IN SISTEMUL ADMINISTRATIEI PUBLICE
PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL
TERMENELE PROCEDURALE
Justificarea si necesitatea existentei unei cooperari judiciare internationale intre state
CONTROLUL ACTIVITATII ORGANELOR ADMINISTRATIEI PUBLICE
CONTRACTELE ADMINISTRATIVE
OBLIGATIILE COMERCIALE

TERMENI importanti pentru acest document

: incheierea contractului in dreptul civil : obligatiile reale definitie : deosebire intre contractul de locatiune si contractul de antrepriza : receptia echivaleaza cu predarea in contractul de antrepriza :

DREPT CIVIL  - CONTRACTE     

            CONTRACTUL DE ARENDARE

            Arendarea se poate lega intr-un sens mai larg de inchiriere. Este o forma de inchiriere care are ca reglementare bunuri agricole.

            Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendarii nr. 16/1994.

           

            Definitie:

            Contractul de arendare este un contract prin care una din parti, numita arendator, transmite celeilalte parti numita arendas, bunuri agricole in vederea exploatarii pe o durata determinata si in schimbul unui pret, numit arenda, stabilit de parti.

           

            Caracterele juridice ale contractului de arendare:

            Caracterele comune cu locatiunea

            Arendarea este:

-          un contract sinalagmatic (bilateral), cu executare succesiva si netranslativ de proprietate, ca si locatiunea.

-          un contract cu titlu oneros.

           

            Forma contractului           posibil subiect examen

            Spre deosebire de locatiune, care este un contract consensual, cerinta formei scrise fiind prevazuta numai ad probationem, arendarea este un contract solemn.

            Potrivit art.6 din Legea 16/1994, “sunt valabile si opozabile” numai contractele de arendare incheiate in scris, indiferent ca inscrisul este autentic sau doar sub semnatura privata si inregistrat in termen de 15 zile de la incheiere la consiliul local in a carei raza teritoriala se afla bunurile arendate.

            Rezulta ca prin derogare de la principiul consensualismului, consacrat de Codul civil, legea prevede forma scrisa si inregistrarea ad validitatem, deci sub sanctiunea nulitatii absolute.

            Neindeplinirea acestei obligatii atrage dupa sine nulitatea actului de arendare.

           

            Partile contractante:

            Partile contractante pot fi: persoane fizice si persoane juridice.

            In calitatea de arendator contractul poate fi incheiat de catre:

-          proprietar, uzufructuar.

        Spre deosebire de locatiune, arendasul nu poate avea calitatea de arendator.           Potrivit legii, sub sanctiunea nulitatii absolute, arendasul nu poate subarenda, total sau partial bunurile agricole arendate, chiar daca arendatorul ar fi de acord.

        Din interzicerea subarendarii mai rezulta ca folosinta bunurilor arendate nu poata fi adusa ca aport social intr-o societate agricola sau asociere simpla in agricultura, deoarece aducerea ca aport a folosintei unui bun echivaleaza cu o sublocatiune.

        Arendasul nu poate incheia un contract de arendare in calitate de arendator, acest contract fiind incheiat intuitu personae.

        In mod exceptional prin Legea 16/1994 se permite cesiunea contractului de catre arendas (in calitate de cedent) daca sunt indeplinite doua conditii:

-          exista acordul scris al arendatorului;

-          cesiunea se face (in calitate de cesionar) sotului arendasului coparticipant la exploatarea bunurilor agricole sau descendentilor sai care au implinit varsta de 18 ani.

        In calitatea de arendas contractul poate fi incheiat numai de catre persoane fizice care sunt cetateni romani indiferent daca au domiciliul in tara sau strainatate si au pregatire de specialitate agricola.

        Arendasii, persoane juridice, trebuie sa aiba nationalitatea romana si sediul in Romania, sa aiba ca obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole si sa prezinte garantiile solicitate de arendator.

       

        Obiectul contractului

            Arendarea fiind un contract sinalagmatic are un dublu obiect:

-          bunurile arendate;

-          pretul platit de arendas numit arenda.

        Prin bunuri agricole care pot fi arendate se inteleg: terenurile cu destinatie agricola, pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajari piscicole etc. Bunurile agricole formeaza obiectul contractului si trebuie sa fie complet si precis determinate. Pentru a fi in prezenta unui contract de arendare bunurile mentionate trebuie sa fie destinate exploatarii agricole de arendas.

        Arenda – Codul civil a lasat la libera apreciere a partilor stabilirea pretului arendarii, fie sub forma unei sume de bani, fie sub forma unei cantitati de produse agricole platibila in natura sau stabilirea arendei in parte in natura si restul in bani.

       

        Termenul arendarii

        Spre deosebire de locatiunea de drept comun, care poate fi contractata fara precizarea termenului, durata arendarii trebuie sa fie determinata de catre parti in contract. Partile sunt libere sa stabileasca durata arendarii fara limitari legale.

       

        Suportarea riscurilor

        Riscul lucrului

        Paguba rezultata din pieirea fortuita a bunurilor arendate (animale, constructii, masini si utilaje) se suporta potrivit regulilor generale de catre proprietarul arendas (res perit domino). In cazul in care contractul a fost incheiat in calitate de arendator de catre un alt titular de drepturi reale asupra lucrului arendat, de ex: uzufructuarul, va suporta si el riscul lucrului.

        Deoarece bunurile arendate se gasesc in detentiunea arendasului obligat sa ia masurile necesare pentru pastrarea lor in bune conditii si sa le restituie la incetarea contractului, el va fi tinut sa faca dovada ca pieirea s-a produs fara culpa din partea sa.

        Riscul contractului     

1.      In caz de pieire fortuita a bunurilor arendate, riscul contractului este suportat de arendator in calitate de debitor al obligatiei imposibil de executat, care numai poate cere arendasului executarea obligatiei corelative, adica plata arendei.

2.      In caz de pieire fortuita, totala sau partiala, nu a bunurilor arendate, ci a recoltei, a productiei.

a)      daca arenda a fost stipulata sub forma unei cote parti din productie, pierderea recoltei se suporta proportional de ambele parti.

b)      daca recolta a fost culeasa si deci pieirea vizeaza nu recolta ci produsele agricole culese, riscul va fi suportat de proprietarul produselor, respectiv proportional daca arenda reprezinta o parte din productie, in natura, deoarece si arendatorul este coproprietarul produselor atat inainte cat si dupa culegerea lor.

c)      daca arenda se plateste in bani, arendatorul nu suporta riscul pierii produselor dupa recoltare, pentru ca nu are calitatea de proprietar al produselor culese, fiind creditorul unei creante banesti.

3.      In caz in care arenda a fost prevazuta intr-o cantitate determinata de produse agricole (de ex: anual 1000 kg grau/hectar)

     Riscul pieirii fortuite a recoltei este suportat de regula de arendas, deoarece cuantumul arendei nu depinde de marimea recoltei.

Obligatiile partilor

Obligatiile arendatorului:

-          arendatorul este obligat sa predea bunurile arendate in termenul si in conditiile stabilite;

-          sa garanteze pe arendas de evictiune totala sau partiala;

-          sa execute toate celelalte obligatii asumate prin contract;

-    bunurile arendate trebuie sa fie predate in stare corespunzatoare;

-          sa efectueze acele reparatii care nu sunt in sarcina arendasului, de ex. reparatii capitale la constructiile si instalatiile agrozootehnice;

-          impozitele si taxele datorate potrivit legii pentru bunuri agricole arendate sunt in sarcina arendatorului.

Obligatiile arendasului

-          are obligatia de a folosi  bunurile arendate ca un bun proprietar;

-          de a mentine potentialul productiv al bunurilor arendate;

-          de a le restitui la incetarea contractului;

-          de a cere acordul arendatorului pentru efectuarea eventualelor investitii pe teren;

-          de a plati arenda la termenele si in modalitatile stabilite;

-          de a executa toate obligatiile contractuale.

Sanctiunea neexecutarii obligatiilor

            In caz de neexecutare culpabila a obligatiilor de catre arendator sau arendas, se aplica dreptul comun. Astfel oricare dintre parti poate cere in justitie “in conditiile legii” rezilierea pentru neexecutare de obligatii.

           

            Derogari

          In cazul neexecutarii obligatiilor se poate cere prin justitie rezilierea contractului, in caz de pieire totala sau partiala a bunurilor arendate sunt aplicabile regulile dreptului comun. In schimb, denuntarea unilaterala (ca mod de incetare a contractului de locatiune incheiat pe durata nedeterminata) nu este aplicabila arendarii, deoarece ea se incheie pe o durata determinata. Legea prevede insa ca prin intelegerea intre parti contractul poate sa inceteze si inainte de a ajunge la termen. Este avuta in vedere o intelegere (mutuus dissensus) realizata pe parcursul executarii contractului, si nu posibilitatea denuntarii unilaterale.

           

            Incetarea contractului

            Moartea unei parti – in cazul locatiunii, prin moartea locatorului sau locatarului, locatiunea nu inceteaza, drepturile si obligatiile partii decedate trec asupra mostenitorilor ei.

            In cazul contractului de arendare acesta poate continua in cazul decesului arendatorului sau arendasului, daca mostenitorii majori ai arendasului sau dupa caz ai proprietarului comunica in scris intentia lor si obtine acordul scris al celeilalte parti in termen de 30 de zile de la data decesului.

            Expirarea termenului

            Contractul de arendare poate fi reinnoit potrivit intelegerii partilor si cu respectarea prevederilor prezentei legi.

CONTRACTUL DE ANTREPRIZA

            Definitie

            In baza contractului de antrepriza, una din parti numita antreprenor, se obliga sa execute pe riscul sau si in mod independent,  o anumita lucrare pentru cealalta parte numita client, in schimbul unui pret.

            Pretul stabilit este un element esential al antreprizei. In lipsa lui (serviciu gratuit), contractul nu mai este de antrepriza, ci un act dezinteresat, dar nu liberalitate.

            Antrepriza prezinta o importanta practica deosebita, intrucat pe baza acestui contract se executa lucrari de mare valoare si importanta.

           

Deosebiri fata de alte contracte

Contractul de munca

Contractul de antrepriza

In baza contractului de munca, salariul se plateste dupa cantitatea si calitatea muncii depuse.

In cazul antreprizei se plateste numai rezultatul muncii antreprenorului, predat clientului.

Salariatul isi executa obligatiile de serviciu fiind independenta totala fata de angajator si obligat sa respecte regulile stabilite de acesta.

Antreprenorul se bucura de independenta juridica cat priveste modul de executare a lucrarii in conformitate cu comanda primita de la client.

Efectueaza munca dupa aprecierea sa si  spre deosebire de contractul de munca o efectueaza pe propriul sau risc.

Locatiune

Pretul locatiunii este determinat in raport cu durata folosintei.

Contractul de antrepriza nu serveste drept temei pentru folosinta unui lucru.

Antrepriza nu este o varianta a locatiunii ci un contract independent.

Mandat

Antrepriza se deosebeste si de mandat intrucat mandatul are ca obiect principal incheierea de catre mandatar de acte juridice pe seama mandantului pe care de regula il reprezinta.

Antrepriza are ca obiect o lucrare efectuata de antreprenor pentru client, antreprenorul neavand putere de reprezentare.

Depozitul

Operatia juridica se aseamana in cazul depozitului, deoarece depozitarul efectueaza anumite lucrari in vederea conservarii lucrului depozitat.

Raspunderea pentru pastrarea lucrului se angajeaza dupa aceleasi reguli in ambele cazuri.

            Caracterele juridice

-          este un contract sinalagmatic

-          cu titlu oneros

-          comutativ

-          cu executare succesiva

-          consensual (iar nu real)

-          in principiu, antrepriza este un contract incheiat intuitu personae, vizeaza organizarea si conducerea lucrarii de catre antreprenor. Antreprenorul va fi obligat sa execute personal lucrarea numai daca exista clauza contractuala in acest sens sau rezulta din imprejurari.

            In ceea ce priveste proprietatea, daca materialele sunt procurate de antreprenor, el ramane proprietarul lor si a lucrarii pana la terminarea ei, dupa care clientul poate obtine predarea silita, devenind proprietar.

            Daca materialele sunt procurate de client, el pastreaza proprietatea lor si in cursul executarii, creditorii antreprenorului neavand asupra lor drept de gaj general.

           

            Capacitatea partilor contractante

            Sunt aplicabile regulile de drept comun, conditiile de validitate ale contractului (obiect, consimtamant, cauza etc)

            In ceea ce priveste capacitatea de exercitiu a partilor contractante:

            Clientul trebuie sa aiba un act de administrare a patrimoniului sau un act de dispozitie.

            Antreprenorul trebuie sa aiba in toate cazurile capacitate deplina de exercitiu, intrucat antrepriza este un contract civil si nu de munca astfel nu pot fi aplicate dispozitiile privitoare la capacitatea minorului de a incheia un contract de munca.

           

            Riscul lucrului

            In materia de antrepriza , riscul pieirii fortuite a lucrului este suportat de proprietar. Antreprenorul ramane proprietarul materialelor pana la predarea lucrarii clientului si suporta pagubele rezultate din pieirea lor, in calitate de proprietar. In cazul in care materialele au fost procurate de client, in calitate de proprietar, el suporta riscul pieirii lor. Deoarece materialele se gasesc in detentiunea antreprenorului, care este obligat sa ia toate masurile necesare pentru pastrarea lor in bune conditii, el va fi tinut sa faca dovada ca pieirea s-a produs fara culpa din partea sa.

           

            Riscul contractului

            Este suportat in toate cazurile de antreprenor, deoarece s-a obligat pe riscul sau si este debitorul obligatiei imposibil de executat (res perit debitori).

           

            Receptia lucrarii

            Clientul este obligat sa ia in primire lucrarea dupa terminarea ei integrala.

           

            Raspunderea antreprenorului

            In caz de neexecutare culpabila a lucrarii antreprenorul raspunde fata de client potrivit dreptului comun.

           

            Raspunderea pentru viciile lucrarii

            Receptia lucrarii din partea clientului echivaleaza cu descarcarea antreprenorului si decade  pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrarii.

            Antreprenorul raspunde in toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el si ale lucrarii dupa ce a fost receptionata de catre client si chiar daca lucrarea nu a fost executata de el personal.

           

            Incetarea contractului

            Contractul de antrepriza inceteaza prin moartea antreprenorului, intrucat contractul se formeaza intuitu personae.

            Clientul insa este obligat sa plateasca mostenitorilor antreprenorului valoarea lucrarilor executate in proportie cu pretul stabilit in contract.

            Contractul poate inceta si la cererea uneia dintre parti pentru neexecutarea obligatiilor de catre cealalta parte.

           

            Reguli speciale privind antrepriza de constructii

            Cel mai cunoscut gen de antrepriza este antrepriza de constructii: construire de cladiri si alte imobile, lucrari de instalatii si reparatii la constructii.

            Prin antreprenor se intelege persoana care se obliga sa execute lucrari de constructii, cu materialele lui sau ale clientului.

           

            Autorizarea

            In toate cazurile, executarea si  desfiintarea constructiilor se poate face numai in temeiul si cu respectarea autorizatiei eliberate de presedintii consiliilor judetene, de primarii municipiilor.

            Exceptie fac reparatiile si zugravelile fara implicatii asupra structurii de rezistenta sau a aspectului architectural.

            Lucrarile de constructii pot fi realizate numai de persoane fizice sau juridice autorizate.

            In toate cazurile contractul urmeaza sa fie incheiat in forma scrisa (ad probationem).

           

            Subantrepriza

            Antreprenorul are dreptul sa incredinteze executarea unor parti din lucrare unor subantreprenori, incheind in acest sens, cu fiecare dintre ei un contract de subantrepriza. (instalator, parchetar, electrician etc)

            Subantreprenorul in cadrul acestor raporturi are rolul de antreprenor.

            Antreprenorul raspunde contractual fata de client pentru toate lucrarile executate de subantreprenori.

           

            Actiunea directa a lucratorilor

            Lucratorii pot avea o actiune directa contra clientului, reclamand plata creantelor lor de la client, numai in masura in care acesta s-ar gasi dator catre antreprenor in momentul cererii.

           

           

            Raspunderea antreprenorului pentru calitatea constructiei

            Codul civil prevede o singura regula speciala de raspundere pentru calitatea constructiei. Antreprenorul raspunde in ipoteza in care constructia se darama in tot ori in parte sau ameninta invederat daramarea in termen de 10 ani din ziua terminarii (receptiei) lucrarii.

           

            Modificarea pretului

            Pret forfetar  -    antreprenorul care s-a angajat sa execute o cladire dupa un plan stabilit cu clientul nu poate cere o sporire de pret, pe motiv ca s-a marit pretul muncii sau al materialelor, nici pe motiv ca au efectuat adaugiri la planul initial.

            Intrucat lucrarea a fost contractata pe un pret forfetar antreprenorul in schimbul sumei de bani dinainte determinate, este obligat sa execute si sa predea lucrarea, in conditiile prevazute in contract.

            Pret de deviz – pret determinat -  partile se pot obliga pe baza unui deviz, adica a unor preturi provizorii pe articole. Cheltuielile se pot modifica dupa pretul materialelor sau a muncii si mai ales prin adaugirea de lucrari suplimentare. Pretul este fixat articol cu articol si nu in bloc, fiecare portiune a lucrarii avand pretul ei deosebit. Pretul total al lucrarii va depinde de cantitatea lucrarilor efectiv executate si nu va fi cunoscut si stabilit decat dupa executarea integrala a lucrarii.

CONTRACTUL DE MANDAT

            Definitie

            Mandatul este un contract prin care o persoana numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama altei persoane, numita mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta.

           

Deosebirea intre mandat si alte contracte inrudite

Contractul de munca si de antrepriza

Mandatul

Are ca obiect acte sau fapte materiale si intelectuale prestate  pentru cealalta parte contractanta, iar salariatul, respectiv antreprenorul, nu are calitatea de reprezentant.

Mandatul are ca obiect principal incheierea de acte juridice cu tertii si de regula mandatarul este  reprezentantul mandatului.

           

            Mandatul este in principiu un contract cu titlu gratuit insa legea nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat daca exista stipulatie expresa in acest sens.

            Prin faptul ca mandatul poate fi cu titlu oneros, el se aseamana cu contractul de munca si contractul de antrepriza.

            Salariatul poate primi imputernicire de reprezentare din partea unitatii, in care caz, va avea calitatea de mandatar, cel putin in raporturile dintre el si tertul contractant.

            Pe de alta parte, de ex: avocatul care da numai consultatii juridice sau acorda asistenta juridica, fara puteri de reprezentare, are in raporturile civile calitatea de antreprenor, iar nu de mandatar.

           

            Forma mandatului

            Mandatul este de regula un contract consensual care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor.

            Mandatul poate fi in forma scrisa, verbala sau in mod tacit.

            Mandatul este constatat de obicei printr-un inscris numit procura sau imputernicire.

            Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral, iar ca instrumentum este inscrisul in  care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar in numele mandatului.

            Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandatului, urmeaza sa fie incheiat in forma solemna, atunci procura trebuie sa fie data si ea in aceeasi forma, deoarece procura (mandatul) formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat.

           

            Capacitatea partilor

            Mandantul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar.

            In privinta mandatarului se cere in toate cazurile capacitate deplina de exercitiu.

            Obiectul si intinderea mandatului

            Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat, posibil si licit ca la orice contract.

            Mandatul are ca principal obiect numai incheierea de acte juridice de catre mandatar, iar actele materiale au un caracter accesoriu. (ex: verificarea bunului care urmeaza sa fie cumparat)

            Actele juridice cu caracter strict personal (de ex: testament) nu pot fi facute prin mandatar.

            Intinderea mandatului poate fi special sau general. Mandatul este special cand se da spre o singura operatie juridica sau pentru anumite operatii determinate.

           

            Actul cu sine insusi si dubla reprezentare.

            In cazul in care  mandatarul incheie actul juridic care formeaza obiectul mandatului cu sine insusi, exista pericolul neglijarii intereselor mandatului.

            Intrucat mandatarul este reprezentantul mandantului, contractul de mandat produce efecte nu numai intre parti dar si in privinta tertului cu care se incheie actul juridic ce formeaza obiectul mandatului.

           

            Obligatiile mandatarului

-          principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul.

            Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare acestei obligatii fac ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai de dol (intentie) dar si de culpa simpla.

            Mandatarul trebuie sa dea mandantului socoteala despre indeplinirea mandatului. El este dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului: bunuri sau documente.

            Mandatarul trebuie sa execute personal insarcinarea primita, deoarece contractul de mandat este incheiat intuitu personae. In contractul de mandat se poate prevedea insa dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana trecandu-i o parte sau toate drepturile ce-i sunt conferite de mandant.

            In cazul in care s-a facut substituirea mandatarul este obligat sa raspunda pentru faptele substituitului daca:

-          a efectuat substituirea fara a fi avut acest drept;

-          a fost autorizat sa se substituie si a trecut puterile unei persoane sau de insolvabilitate notorie.

In toate cazurile, mandantul are o actiune directa, contra substituitului.

Substituitul poate actiona impotriva mandantului numai pe calea actiunii oblice.

Obligatiile mandantului

            Mandantul este obligat sa restituie mandatarului toate cheltuielile facute cu ocazia executarii mandatului.

            Deasemenea mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului daca nu i se poate imputa vreo culpa.

            Cand mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma stipulata. Numai culpa mandatarului in indeplinirea mandatului il poate scuti pe mandant de plata remuneratiei.

            Cand mai multe persoane au numit un mandatar pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului.

           

            Dreptul de retentie al mandatarului

            Se admite ca mandatarul poate retine lucrurile pe care le-a primit pentru mandant pana la achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului.

           

            Raporturile dintre mandant si terti

            Ca urmare a actelor incheiate de mandatar intre mandant si terti se creaza raporturi juridice directe, tertul trateaza cu mandatarul, in drept contracteaza cu mandantul.

           

            Raporturile dintre mandatar si terti

            Intrucat mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului, nu se creaza raporturi juridice intre el si tertii cu care se contracteaza. Fata de mandatar, actul incheiat in limitele imputernicirii nu produce efecte.

           

            Incetarea contractului

            Pe langa cauzele generale:

-          prin executare;

-          prin expirarea termenului stipulat sau realizarea conditiei rezolutorii;

-          prin imposibilitatea fortuita de executare;

mandatul se stinge prin:

-          revocarea lui;

-          prin renuntarea mandatarului;

-          prin moartea, punerea sub interdictie ori insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti.

            Aceste cauze se explica prin faptul ca mandatul se incheie intuitu personae si are la baza increderea reciproca intre parti.

           

            Revocarea mandatului.

            Mandatul este, in principiu revocabil. Mandantul poate revoca (denunta unilateral) mandatul oricand.

            Revocarea unilaterala (ad nutum) exista atat pentru mandatul cu titlu gratuit, cat si pentru cel cu titlu oneros.

            Revocarea poate fi expresa sau tacita.

            Revocarea expresa nu este supusa unei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie indoielnica.

            Revocarea tacita poate fi dedusa din orice imprejurari care vadesc neindoielnic intentia mandantului.

           

            Renuntarea mandatarului

            Fara deosebire dupa cum  mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, mandatarul poate renunta la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.

            Moartea unei parti

            De regula mandatul inceteaza prin moartea mandatarului sau mandantului.

            In caz de moarte a mandatarului, mostenitorii lui trebuie sa-l instiinteze pe mandant si pana atunci sa continue indeplinirea mandatului.

            In cazul decesului mandantului, mandatarul este tinut sa termine operatiunea, daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor mandantului. Iar daca nu a avut cunostinta de deces, actele incheiate cu tertii de buna-credinta raman valabile.

            Dupa moartea mandantului, obligatia mandatarului de a da socoteala se executa fata de mostenitorii defunctului.

           

            Mandatul fara reprezentare

            In unele cazuri, desi mandatarul lucreaza in interesul mandantului incheie totusi actul in numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant.  In aceste situatii contractul incheiat intre mandant si mandatar se numeste mandat fara reprezentare.

            In cazul contractelor care se incheie intuitu personae, regulile care guverneaza contractul de interpunere de persoane nu sunt aplicabile. Contractul incheiat in considerarea persoanei mandatarului fara reprezentare produce efecte numai fata de acea persoana care devine titulara drepturilor si obligatiilor rezultand din actul incheiat.

Imprumutul de folosinta  (COMODATUL)

           

            Definitie

            Imprumutul de folosinta (comodatul este un contract prin care o persoana, numita comodant, remite spre folosinta temporara unei alte persoane, numita comodatar, un lucru determinat cu obligatia pentru acesta din urma de a-l restitui in natura, in individualitatea sa.

            Comodatul face parte din categoria contractelor reale, pentru incheierea lui fiind necesara atat realizarea acordului de vointa cat si predarea lucrului care formeaza obiectul contractului.

            Comodatul este un contract esentialmente gratuit. Din acest caracter rezulta o consecinta: comodatarul nu este obligat sa plateasca nici contravaluarea uzurii lucrului rezultata din folosirea acestuia pentru destinatia convenita.

            Comodatul este un contract unilateral – deoarece din momentul incheierii naste obligatii numai pentru comodatar.

           

            Obiectul

            Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile, intrucat urmeaza sa fie restituite in natura, in individualitatea lor.

            Pot constitui obiectul contractului lucrurile neconsumptibile a caror folosire nu implica la prima intrebuintare consumarea substantei ori instrainarea lor.

            Obiectul contractului poate forma orice lucru mobil sau imobil. Chiar si drepturile incorporale pot forma obiectul contractului (de ex: dreptul de proprietate industriala asupra inventiei, marcii, desenului/modelului industrial etc).

           

            Dreptul transmis

            In temeiul contractului, comodatarul dobandeste numai dreptul de folosinta, devenind un simplu detentor precar, obligat la inapoierea lucrului.

           

            Capacitatea partilor

            Pentru incheierea contractului, atat comodantul cat si comodatarul trebuie sa aiba capacitatea pentru a incheia acte de administrare.

            Deoarece contractul nu este translativ de proprietate, comodantul poate sa nu aiba calitatea de proprietar. Ex: comodantul poate fi un uzufructuar sau locatar. Comodatarul nu poate imprumuta lucrul, caci il detine pentru folosinta proprie.

           

            Dovada contractului de comodat

            Se face conform regulilor generale, fiind suficient ca inscrisul sub semnatura privata, cerut ad probationem daca valoarea lucrului depaseste 250 lei, sa fie redactat intr-un singur exemplar.

           

            Efectele comodatarului

            Comodatarul are obligatia de a se ingriji de conservarea lucrului imprumutat ca un bun proprietar.

           

          Folosirea lucrului potrivit destinatiei

            Comodatarul este obligat sa intrebuinteze lucrul numai la destinatia determinata prin natura lui sau prin acordul partilor, sub sanctiunea de a plati daune-interese si de a suporta riscul pieirii fortuite si rezilierea conractului potrivit regulilor generale.

            Comodatarul suporta cheltuielile necesare folosintei lucrului, care sunt accesoriu al folosintei.

           

            Restituirea lucrului

            Principala obligatie a comodatarului este de a restitui la scadenta lucrul imprumutat in natura sa specifica. Comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt lucru sau echivalentul in bani a lucrului imprumutat, daca restituirea in natura este posibila.

            Dreptul de retentie poate fi exercitat numai pentru garantarea creantelor comodatarului nascute in legatura cu lucrul imprumutat, nu si pentru garantarea altor creante.

            In cazul in care comodatarul refuza fara temei restituirea lucrului, comodantul are drept de optiune intre doua actiuni:

-          o actiune reala in revendicare

-          o actiune personala care deriva din contract

Scadenta obligatiei de restituire

            Comodantul nu poate cere restituirea lucrului inainte de implinirea termenului stipulat sau daca nu s-a prevazut un termen inainte de a se fi indestulat trebuinta comodatarului ce s-a avut in vedere la incheierea contractului.

            Termenul general de prescriptie incepe sa curga de la expirarea termenului convenit sau de la data indestularii trebuintei comodatarului ce s-a avut in vedere la incheierea contractului.

           

            Raspunderea comodatarului

            Comodatarul raspunde pentru deteriorarea sau pieirea – in tot sau in parte – a lucrului, daca nu se dovedeste ca deteriorarea ori pieirea s-a produs fortuit.

           

            Suportarea riscurilor de catre comodatar

            De regula riscul deteriorarii sau pieirii fortuite este suportat de comodant in calitate de proprietar (res perit domino). Totusi riscurile sunt suportate de comodatar daca:

-          intrebuinteaza lucrul contrar destinatiei determinate prin natura lui sau prin conventie;

-          prelungeste folosinta dupa scadenta si nu dovedeste ca lucru ar fi pierit si la comodant;

-          ar fi putut salva lucrul imprumutat inlocuindu-l cu un bun al sau;

-          lucru a fost evaluat in momentul contractarii.

            Daca mai multe persoane au imprumutat acelasi lucru, ele raspund solidar fata de comodant pentru executarea obligatiilor.

           

           

            Obligatiile comodantului

            Comodatul fiind un contract unilateral nu creeaza obligatii decat in sarcina comodatarului.

            Stingerea efectelor comodatului

            Prin restituirea lucrului – raporturile contractuale inceteaza prin restituirea lucrului in stare corespunzatoare ori la termenul stabilit in contract.

            Prin reziliere – in caz de nerespectare a obligatiilor de catre comodatar, comodantul poate cere rezilierea contractului, desi contractul este unilateral.

            Prin moartea comodatarului – in caz de moarte a uneia dintre parti , obligatiile trec asupra succesorilor in drepturi, potrivit regulilor generale.

IMPRUMUTUL  DE  CONSUMATIE  (MUTUUM)

            Imprumutul de consumatie (imprumutul propiu-zis) este un contract prin care o persoana, numita imprumutator, transmite in proprietatea unei alte persoane, numita imprumutat, o catime de lucruri fungibile si consumptibile cu obligatia pentru imprumutat de a restitui la scadenta o cantitate egala de lucru de acelasi gen si calitate.

            Imprumutul de consumatie – ca si comodatul – este un contract real si unilateral.

            Contractul real – este acel contract pentru valabilitatea caruia pe langa consimtamantul partilor mai este necesara remiterea materiala a lucrurilor.

            Obiectul contractului il formeaza lucruri care sunt deopotriva fungibile (de gen) si consumptibile. Imprumutatul devine proprietar si suporta riscurile. Este de regula un contract cu titlu gratuit insa poate fi si cu titlu oneros.

           

            Capacitatea partilor

            Deoarece contractul este translativ de proprietate, imprumutatorul trebuie sa aiba capacitatea, respectiv,  sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru actele de dispozitie si sa fie proprietarul lucrului care formeaza obiectul contractului.

           

            Obligatiile imprumutatului

            Obligatia de restituire – Principala obligatie a imprumutatului este de a restitui la scadenta lucruri de acelasi gen, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate.

           

            Scadenta obligatiei de restituire

            Imprumutatorul nu poate cere restituirea inainte de termen, iar in lipsa stipularii unui termen, instanta va determina termenul restituirii dupa imprejurari.

           

            Rasupunderea imprumutatului

            Daca la scadenta desi in principiu genera non pereunt, imprumutatul este totusi in imposibilitate de a restitui lucruri de aceeasi natura, el va face plata in bani, dupa valoarea pe care o au lucrurile la termenul si in locul unde urma a se face restituirea.

            Obligatiile imprumutatorului

            In principiu imprumutatorul nu are nicio obligatie. Eventualele cheltuieli de conservare sunt in sarcina imprumutatului ca proprietar.

            IMPRUMUTUL CU DOBANDA

            Imprumutul de consumatie poate fi cu titlu gratuit dar si cu titlu oneros. In acest caz, imprumutatorul pretinde de la imprumutat pe langa obligatia de restituire, o prestatie oarecare in schimbul transferarii proprietatii lucrului imprumutat drept echivalent al folosintei lucrului. Aceasta prestatie numita dobanda, consta de regula intr-o suma de bani si reprezinta fructe civile produse de lucrul imprumutat.

            Imprumutul cu titlu oneros poarta denumirea de imprumut cu dobanda.

            In cazul imprumutului cu dobanda contractul are un obiect dublu: lucrul imprumutat si dobanda. In acest caz imprumutul este un contract unilateral, deoarece atat obligatia de restituire a lucrului imprumutat cat si obligatia de plata a dobanzilor incumba imprumutatului.

            In cazul imprumutului de bani la scadenta trebuie sa fie restituita suma imprumutata, indiferent de scaderea sau sporirea valorii banilor.

            Pentru ca imprumutul sa fie purtator de dobanzi este  nevoie de o clauza in acest sens, iar daca nu exista clauza dobanda nu este datorata de drept.    

            Stingerea imprumutului de consumatie

            Contractul de imprumut se stinge prin plata facuta la termenul prevazut in contract sau stabilit  printr-o hotarare judecatoreasca sau la data platii efectuata de imprumutat de bunavoie.

            Imprumutul se poate stinge si prin alte moduri de stingere a obligatiilor:

            (remiterea de datorie,confuziunea,darea in plata etc.)

            In caz de moarte a oricareia dintre partile contractante, drepturile si obligatiile rezultand din imprumut se transmit asupra mostenitorilor potrivit regulilor generale.

CONTRACTUL DE DEPOZIT

           

            Definitie

            Depozitul este un contract prin care o persoana, numita deponent, incredinteaza un lucru altei persoane, numita depozitar, care se obliga sa-l pastreze pe o perioada determinata sau nedeterminata si sa-l restituie la cerere in natura.

            Scopul principal urmarit este pastrarea, conservarea lucrului depozitat in vederea restituirii lui in natura la cererea deponentului.

            Depozitul este un contract real, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, unilateral sau sinalagmatic si in principiu netranslativ de proprietate.

            Depozitul este un contract real – care se formeaza numai prin si din momentul predarii lucrului care formeaza obiectul contractului de la deponent la depozitar, cu exceptia cazului cand lucrul se afla deja indiferent cu ce titlu la depozitar.

            Contractul de depozit ca si alte contracte reale poate fi precedat de o promisiune, de un antecontract de deposit, care se poate perfecta prin simplul consimtamant al partilor.

            Contractul de depozit poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

            Depozitul cu titlu gratuit este un contract unilateral intrucat din momentul incheierii sale da nastere la obligatii numai in sarcina depozitarului.

            Daca depozitul este oneros, intrucat partile isi asuma din momentul incheierii contractului – obligatii reciproce si interdependente, raporturile dintre parti vor fi guvernate de regulile aplicabile contractelor sinalagmatice.

            Si antecontractul de depozit poate fi unilateral sau sinalagmatic.

            Felurile contractului de depozit:

-          depozitul propriu-zis;

-          sechestrul;

Depozitul propriu-zis este in toate cazurile conventional si poate avea ca obiect numai lucruri mobile nelitigioase si are trei variante:

-          depozitul obisnuit;

-          depozitul necesar;

-          depozitul neregulat

            Sechestrul are ca obiect bunuri litigioase, inclusiv imobile si poate fi nu numai conventional dar si judiciar.

Depozitul obisnuit

            Obiectul contractului

            Depozitul obisnuit nu poate avea ca obiect decat lucruri mobile, inclusiv animale. Aceste lucruri mobile trebuie sa fie corporale. Pot forma obiectul contractului si creantele (bunuri incorporale) constatate printr-un titlu la purtator, asimilate lucrurilor mobile corporale.

            Lucruri mobile corporale sunt evident si documentele materiale (actiuni, testament)

            Intrucat depozitarul este obligat sa restituie insusi lucrul depozitat, obiectul contractului trebuie sa fie individual determinat.

Capacitatea partilor

            Pentru validitatea contractului se cere ca deponentul sa aiba capacitatea, respectiva, sa fie indeplinite conditiile legale pentru ca acesta sa incheie acte de administrare, iar depozitarul trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie.

            Codul civil cere ca depozitarea sa fie facuta intotdeauna numai de catre proprietarul lucrului depozitat sau in baza consimtamantului sau expres.

Dovada contractului

            Pe langa predarea lucrului se mai cere ca depozitul sa fie constat printr-un inscris. Forma scrisa se cere ad probationem si nu ad solemnitatem, indiferent de valoarea contractului.

            Scopul principal urmarit de parti este: pastrarea si conservarea lucrului de catre depozitar. Astfel depozitarul este obligat – contractual – sa pastreze lucrul depozitat si sa-l restituie la cererea deponentului.

            In cazul in care contractul este cu titlu oneros deponentul este si el obligat contractual sa plateasca remuneratia convenita.

           

            Obligatia de pastrare

            Depozitarul trebuie sa se ingrijeasca de paza lucrului depozitat cu aceeasi grija ca si propriul sau lucru. Daca depozitarul nu a pastrat lucrul, pentru a rasturna prezumtia de culpa ce apasa asupra lui, acesta trebuie sa faca dovada ca a depus aceeasi grija in pastrarea lucrului depozitat ca si in privinta lucrurilor proprii si deci cauza straina nu ii este imputabila.

            Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pentru restituirea bunului depozitat.

            Depozitarul trebuie sa restituie insusi lucrul depozitat, in natura, impreuna cu fructele pe care le-a perceput, nu insa si fructele pe care putea sa le percepea dar pe care nu le-a perceput. In ipoteza neexecutarii obligatiei de restituire depozitarul datoreaza daune interese pentru repararea tuturor prejudiciilor suferite de deponent.

           

            Locul restituirii

            In lipsa de stipulatie speciala contrara, restituirea se face la locul unde lucrul se afla depozitat. Daca partile au convenit in alt loc, cheltuielile de transport sunt in sarcina deponentului.

           

            Termenul restituirii

            Deponentul are dreptul sa ceara restituirea oricand, chiar daca s-ar fi stipulat un termen pentru restituire.

            Obligatiile deponentului.

            Depozitul cu titlu gratuit, fiind un contract unilateral, nu da nastere la obligatii decat in sarcina depozitarului.

            Depozitul necesar

            Cand deponentul, fiind sub amenintarea unei intamplari neprevazute si care reprezinta un pericol real – incendiu, cutremur ori alte evenimente de forta majora – este nevoit sa incredinteze lucrul sau spre pastrare unei alte persoane, fara a avea posibilitatea sa aleaga liber persoana depozitarului si sa intocmeasca un inscris constatator al contractului.

           

            Dovada contractului

            Avand in vedere caracterul necesar al contractului, depozitul se poate dovedi prin martori si orice alt mijloc de proba admis de lege

           

            Depozitul asimilat celui necesar (hotelier)

            Cu depozitul necesar este asimilat depozitul bunurilor aduse de calatori in unitatile hoteliere. Calatorul isi alege liber hotelul, insa este nevoie sa aduca lucrurile sale la acel hotel si deci depozitul are in acest caz caracter oarecum necesar.

            Depozitul asimilat celui necesar este, de fapt un accesoriu al contractului hotelier, de turism.

           

            Dovada

            Depozitul asimilat celui necesar poate fi dovedit cu orice mijloc de proba, indiferent de durata mai scurta sau mai lunga a cazarii, trebuie sa dovedeasca, ca bunurile au fost aduse - de el insusi sau de altul pentru el - in hotel.

            Deoarece depozitul asimilat celui necesar este cu plata, raspunderea hotelierului este apreciata cu mai multa severitate si anume el raspunde de orice culpa ca si in cazul depozitului obisnuit cu plata.

            Depozitul neregulat de drept comun

            Se caracterizeaza prin faptul ca are ca obiect lucruri fungibile si consumptibile, care nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor, ci prin lucruri asemanatoare.

            Depozitul neregulat este translativ de proprietate, deponentul trebuie sa fie proprietarul lucrurilor depozitate sau sa fi actionat cu imputernicire din partea proprietarului.

            Puternice asemanari exista intre depozitul neregulat si imprumutul de consumatie.

            In ambele cazuri primitorul devine proprietar si nu este obligat sa restituie lucrurile primite in individualitatea lor.

            Depunerile de sume de bani la banci

            Contractul de depunere de sume de bani la banci constituie o varietate a contractului de depozit neregulat incheiat intre banca in calitate de depozitar si o persoana fizica sau juridica in calitate de deponent, prin care depozitarul se obliga sa pastreze sumele de bani depuse si sa le restituie la cerere, cu dobanzile aferente, dintr-o data sau fractionat, titularului depunerii sau reprezentantul sau, iar in caz de deces al titularului persoana fizica, mostenitorilor acestuia iar in cazul persoanei juridice succesorilor patrimoniului acestuia.

            Din momentul depunerii banilor, banca suporta riscul pieirii fortuite si raspunde de prejudiciile cauzate titularilor de depozit.

            Operatiunile efectuate de banci sunt confidentiale.

            In raporturile cu banca, dovada depunerilor trebuie sa fie facuta prin prezentarea instrumentului bancar sau prin indicarea numarului acestuia ori a altor elemente necesare identificarii depozitului.

            In caz de litigiu proba certa a depunerilor la banca se poate face numai cu inscrisuri emanand de la acesta.

            CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA

           

            Societatea civila este un contract prin care doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata de cealalta, sa puna in comun aportul lor material si/sau de munca, spre a constitui un fond si sa desfasoare impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun, foloasele si pierderile, fiind impartite intre ele.

            In vederea incheierii contractului partile trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie

            Intrucat societatea este un contract civil, iar nu de munca, nu pot fi aplicate nici dispozitiile privitoare la capacitatea minorului de a incheia un contract de munca.

            Societatea civila este o asociatie de persoane nu de capitaluri, ce are caracter intuitu personae, minorul sau interzisul neputand incheia contractul nici prin ocrotitorul sau legal.

           

            Participarea – fie si inegala, a tuturor partilor la constituirea fondului comun prin prezentarea unui aport social. In lipsa aportului social al tuturor partilor nu poate exista societate civila.

            Impartirea foloaselor, precum si a pierderilor intre toate partile contractante

            Scopul patrimonial comun urmarit de asociati trebuie sa fie licit. Daca scopul societatii este illicit, contractul este nul. (Ex. inlesnirea contrabandei, exploatarea unei case de tolerante etc).

            In acest caz asociatul poate cere restituirea aportului social, care este detinut sine causa.

           

            Caracterele juridice:

            Societatea civila este un contract civil, cu scop lucrativ, sinalagmatic, cu titlu oneros comutativ, consensual, cu executare succesiva, incheiat intuitu personae.

            Caracterul lucrativ (patrimonial) este de esenta societatii civile, membrii ei urmaresc realizarea unor foloase patrimoniale.

            Prin acest caracter societatea civila se deosebeste de asociatiile si fundatiile fara scop lucrativ si care sunt recunoscute ca persoane juridice.

            Contract sinalagmatic – in sensul ca fiecare asociat se obliga fata de ceilalti sa prezinte un aport social si  sa desfasoare activitatea la care s-a obligat.

            Societatea civila este un contract cu titlu oneros intrucat fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj.

            Societatea civila este un contract cu titlu oneros comutativ, obligatiile asociatiilor sunt cunoscute din momentul incheierii contractului si nu depind de un eveniment viitor si incert.

            Societatea civila este un contract consensual, putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor.

            Cat priveste dovada contractului intre parti ea se face dupa regulile dreptului comun, intrucat valoarea obiectului contractului depaseste in toate cazurile limita prevazuta de lege, ad probationem se cere un inscris (fie si sub semnatura privata) in care se mentioneaza scopul societatii, aporturile sociale, modul de repartizare a beneficiilor si pierderilor, durata etc.)

            Societatea civila este un contract cu executare succesiva asociatii fiind obligati intre ei pe toata durata societatii.

            Societatea civila este un contract incheiat intuitu personae, increderea reciproca avand rol determinant, niciunul dintre asociati nu poate ceda drepturile pe care le are in societate si nici nu-si poate substitui o alta persoana ori asocia o a treia persoana la societate fara invoirea unanima a tuturor asociatilor.

            Datorita caracterului intuitu personae, societatea inceteaza, de regula, la moartea unuia dintre asociati, neputand fi continuata in persoana mostenitorilor asociatului decedat.

            Contractul de societate civila se poate incheia intre persoane fizice in vederea construirii unei case cu mai multe apartamente sau in vederea realizarii unui scop patrimonial comun. Domeniul de aplicare a contractului de societate  s-a largit considerabil prin adoptarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si a Legii notarilor publici si activitatii notariale.

            In cazul societatii civile profesionale, constituite din doi sau mai multi avocati definitivi, raportul civil se naste intre client si societatea civila profesionala, serviciile profesionale urmand a fi indeplinite de oricare dintre avocatii desemnati de avocatul coordonator.

           

            Aportul social – In baza contractului de societate fiecare asociat este obligat sa aduca in societate o contributie oarecare pentru alcatuirea fondului comun, contributie care se numeste aport social si care trebuie sa fie determinata sau determinabila, posibila si licita. Aportul social consta intr-o suma de bani, alte bunuri (mobile si imobile, corporale sau incorporale, certe sau generice, fungibile si consumptibile) sau anumite prestatii.

           

            Regimul juridic

            Sumele de bani ori alte bunuri fungibile sau consumptibile aduse ca aport devin proprietatea comuna indiviza a asociatilor.

            Riscul pieirii fortuite a bunului adus ca aport se suporta dupa cum urmeaza:

-          daca a fost adusa ca aport social proprietatea bunului, riscul va fi suportat potrivit regulilor generale de catre societate, chiar daca nu a fost inca efectiv predate;

-          daca aportul social consta numai in folosinta bunului individual determinat si neconsumptibil, riscul pieirii fortuite ramane in sarcina asociatului proprietar.

Patrimoniul social

            Aporturile asociatilor si drepturile si obligatiile contractate ulterior constituirii societatii formeaza in raporturile dintre asociati un patrimoniu propriu, distinct de acela al fiecaruia dintre ei.

           

            Durata societatii

            Durata in timp este de esenta societatii civile.

            Contractul prin care se constituie o societate nu este susceptibil de executare uno ictu.

            In tot timpul functionarii societatii, raporturile dintre asociati trebuie sa fie caracterizare prin buna – credinta si grija pentru treburile societatii. Fiecare asociat raspunde fata de societate pentru daunele provocate in mod culpabil.

           

            Administrarea societatii – modul si organele de administrare pot fi determinate prin acordul unanim al asociatilor.

            Repartizarea foloaselor si a pierderilor se poate face la incetarea sau in cursul functionarii societatii,

           

            Societatea inceteaza:

-          prin expirarea termenului pentru care a fost contractanta;

-          daca societatea a fost contractata pe termen nelimitat prin denuntarea contractului de societate de catre unul sau mai multi asociati. Daca societatea a fost constituita pe timp determinat, desfacerea ei inainte de termen poate fi ceruta prin justitie de unul sau unii dintre asociati numai in cazuri intemeiate, cum ar fi neindeplinirea obligatiilor de catre unii asociati;

-          prin pierderea fondului social sau prin realizarea scopului;

-          prin moartea sau declararea judecatoreasca a mortii unui asociat;

-          prin punerea sub interdictie sau insolvabilitate.

            La incetarea societatii patrimoniul social se lichideaza si activul net sau pasivul se imparte intre asociati proportional cu drepturile lor, ei fiind considerati coproprietari in indiviziune ai bunurilor societatii.


Posibil intrebare la examen “Ce sunt contractele solemne, consensuale si reale?”

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 446
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved