Deontologia comunicatorului. Codul de conduita profesionala al purtatorului de cuvant al unei organizatii II

Tehnici de conlucrare cu mass-media si instrumentele folosite

Comunicatul de presa

Comunicatele de presa, forma importanta de comunicare in PR, au ca scop sa transmita informatii unei audiente specializate, redactori/reporteri din mass-media, si reprezinta principalul mod de comunicare al unei organizatii cu mass-media. In momentul in care trebuie conceput un comunicat de presa, in primul rand e necesar sa existe certitudinea ca sunt transmise toate informatiile pe care organizatia doreste sa le transmita, toate informatiile de care ziaristii au nevoie pentru a preda un material de interes si, la fel de important, ca urmeaza ca acest lucru sa fie facut intr-un stil atragator pentru jurnalist si pentru cititorii, respectiv, telespectatorii sai.

Principala cerinta fata de comunicatul de presa este ca trebuie sa fie clar, fara ambiguitati. Important, in fine, este ca intotdeauna, relatia cu presa sa se abordeze si din punctul ei de vedere. Iar ea are nevoie de stiri care sa vanda ziarul. Si de autorul comunicatului de presa depinde modul in care este "impachetat" evenimentul pentru a putea atrage atentia presei si prin ea pe cea a opiniei publice, etc.

Conferintele de presa

Conferintele de presa au devenit o metoda raspandita si s-au dovedit a fi totodata una extrem de eficienta de transmitere a informatiei pentru presa, nefiind recomandabila, insa, organizarea de conferinte de presa daca acestea nu pot fi focalizate pe un subiect anume, ci se convoaca in cazurile cand este necesar ca purtatorul de cuvant, ca reprezentant al organizatiei sale, sa aduca la cunostinta publica o informatie inedita, ori cand in discutie se pune o tema destul de importanta ori controversata, care poate genera intrebari din partea jurnalistilor. Conferintele de presa constituie un bun prilej pentru a emite asa-numita "informatie-fon", informatie neoficiala care nu trebuie neaparat data publicitatii. Inainte de conferinta de presa, in situatiile speciale, privind subiecte delicate, e indicat sa se organizeze un    briefing in cadrul caruia sa se stabileasca ce anume trebuie spus ziaristilor si cum sa se raspunda la intrebarile care pot surveni. In ceea ce priveste conferinta propriu-zisa, speech-ul introductiv urmeaza a fi scurt, mai ales daca se presupune ca vor fi multe intrebari din sala.

Vorbind tot despre conferintele de presa privind subiecte delicate - e recomandabil ca pentru materialele ce vor fi repartizate jurnalistilor prezenti sa se pregateasca o mapa speciala, urmand ca dupa incheierea conferintei respective textele cuvantarilor sa fie expediate, spre luare la cunostinta, si acelor redactii care n-au avut reprezentanti la conferinta.

Instrumente in conlucrarea cu presa - despre mesajele nonverbale

Printre instrumentele de care uzeaza vorbitorul in cadrul conferintelor de presa, se remarca importanta ce trebuie acordata gesturilor, in special celor retorice, si de asemenea, miscarilor capului si expresiilor chipului. In ultimii ani, limbajului corpului i s-a acordat un interes din ce in ce mai mare, iar cercetarile riguroase au incercat sa stabileasca natura exacta a relatiei dintre acest tip de comunicare si efectul acesteia asupra receptorului. Mesajele non-verbale ale vorbitorului tind sa dezvaluie dorinta de sinceritate, convingerea, corectitudinea, abilitatea si cunoasterea. Lucrul cel mai important este acela ca frecvent i se transmite vorbitorului masura in care auditoriul ii accepta mesajul, ia nastere asa-numitul fenomen de feed-back. Limbajul corpului furnizeaza instantaneu un raspuns vorbitorului si ii comunica acestuia cum se prezinta. Daca aceasta reactie este prezenta, iar vorbitorul nu este sensibil la acest aspect si nici constient de importanta lui, fara sa poata interpreta sau citi acest limbaj, atunci o mare parte din propria sa comunicare s-a pierdut.

Deci, trebuie stimulata capacitatea de observatie si abilitatea de a descifra aceste mesaje. Trebuie observata prezenta acestor mesaje si posibilele lor semnificatii, prin permanenta atentie la efectul limbajului trupului asupra altor persoane si prin atentia la raspunsul posibil, astfel incat sa se poata folosi tehnici proprii de comunicare daca este necesar (ex. miscarile capului - incuviintarea din cap da celeilalte persoane permisiunea sa continue).

Gesturile reprezinta un limbaj direct, in sensul ca intelegerea lor nu este dependenta de notiuni, respectiv de cuvinte. Tocmai datorita numeroaselor semnificatii pe care le pot avea gesturile, interpretarea lor in scopul cunoasterii oamenilor este intrucatva dificila. Astfel gesturile rare, "moi", de mica amplitudine pot sa denote atitudine defensiva, teama. Pe de alta parte, gesticulatia bogata, impetuoasa, larga poate sa denote stare emotional-afectiva de tip stenic, nivel ridicat de mobilizare energetica, elan, inflacarare pentru o idee sau o cauza, vadind totodata tendinta de a-i antrena, de a-i castiga si pe cei din jur la cauza respectiva. Gesturile repezi, violente, efectuate indeosebi pe directia "inainte", in special cand insotesc vorbirea cu tonul ridicat, pot denota stare de iritatie, dorinta de afirmare proprie, de dominare, exercitarea constienta a autoritatii, etc.