Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



AdministratieDrept


FAPTUL JURIDIC ILICIT – IZVOR DE OBLIGATII (RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA)

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DREPTUL PENAL CA RAMURA A STIINTELOR JURIDICE SAU CA DOCTRINA
OBLIGATIA CIVILA
Sesizarea organelor judiciare
INVENTIA - OBIECTUL SI SUBIECTUL PROTECTIEI LEGII
CARACTERIZAREA ABUZULUI DE INCREDERE
INTERPRETAREA LEGII PENALE
Masurile procesuale - Notiune. Clasificarea masurilor procesuale
AUDITUL INTERN - CONCEPTUL DE AUDIT INTERN
Cuprinsul testamentului. Principalele dispozitii testamentare.
DEONTOLOGIA FUNCTIEI PUBLICE

TERMENI importanti pentru acest document

faptul juridic ilicit : : obligaC89Bii care se nasc din cauzarea de daune : raport de cauzalitate intre ruina edificiului si prejudiciu : faptul ilicit :

FAPTUL JURIDIC ILICIT – IZVOR DE OBLIGATII (RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA)

1. Izvoare juridice   

   Legiuitorul roman a consacrat in Codul civil un numar relativ mic de articole (art. 998-1003) pentru a reglementa o multitudine de fapte generatoare de prejudicii, dar s-a cautat a se scoate in evidenta principiul raspunderii pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

Prin raspundere juridica se intelege institutia ce cuprinde ansamblul normelor juridice care vizeaza raporturi care se nasc in sfera activitatii desfasurate de autoritatile publice, in temeiul legii, impotriva tuturor acelora care incalca sau ignora ordinea de drept, in scopul asigurarii respectarii si promovarii ordinii juridice si binelui public.

2. Notiune

Delictele si cvasi-delictele reprezinta fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Potrivit art. 998 C. civ. delictul este orice fapt ilicit savarsit cu intentie, prin care se cauzeaza un prejudiciu, care trebuie reparat integral de autor. Cvasi-delictul reprezinta orice fapt ilicit care a fost comis din culpa (neglijenta sau imprudenta), care produce un prejudiciu unei alte persoane si care trebuie reparat integral.

3. Felurile raspunderii civile delictuale

Din dispozitiile Codului civil rezulta ca raspunderea civila delictuala este de doua feluri:

a) raspunderea pentru fapta proprie sau directa;

b) raspunderea pentru fapta altuia sau indirecta, care se angajeaza si pentru repararea unor prejudicii cauzate de lucrurile care se afla in paza juridica a titularului dreptului de proprietate asupra bunului in cauza.

4. Raspunderea pentru fapta proprie (raspunderea civila delictuala directa)

4.1. Conditiile generale ale raspunderii civile delictuale

Art. 998 si 999 C. civ. statueaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, stabilind, in acelasi timp, si conditiile generale pentru toate felurile de raspundere civila delictuala. Astfel,  aceste conditii generale ale raspunderii sunt:

   A) existenta unei fapte ilicite (delict sau cvasidelict);

   b) existenta unui prejudiciu;

   c) existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu;

   d) existenta vinovatiei (culpei) autorului faptei ilicite;

   e) existenta capacitatii delictuale a autorului (a discernamantului) – unii autori includ aceasta conditie in cea anterioara, in vinovatie.

4.2. Fapta ilicita

4.2.1. Notiune si forme

Fapta ilicita reprezinta un act de conduita prin savarsirea caruia se incalca regulile de comportament in societate.

Fapta ilicita se materializeaza in exterior sub forma comisiva (o actiune pozitiva) sau sub forma omisiva (o actiune negativa in sensul de a nu actiona desi exista o obligatie in acest sens).

4.2.2. Cauze care inlatura caracterul ilicit al faptei

In dreptul civil roman exista anumite imprejurari care apara de raspundere civila delictuala sau, altfel spus, inlatura caracterul ilicit al faptei pagubitoare.

Caracterul ilicit al faptei este inlaturat in urmatoarele imprejurari:

   a) legitima aparare;

   b) starea de necesitate;

   c) ordinul superiorului ori permisiunea legii;

   d) exercitiul normal al unui drept subiectiv;

   e) consimtamantul victimei (clauzele de neraspundere);

   f) forta majora;

   g) cazul fortuit;

   h) fapta unui tert;

   i) fapta victimei.

4.3. Prejudiciul

4.3.1. Consideratii generale

Pentru a se putea angaja raspunderea civila delictuala in temeiul art. 998-999 C. civ. pentru fapta proprie (dar si pentru fapta altuia reglementata de art. 1000-1002 C. civ.) nu este suficient sa existe o fapta ilicita culpabila care sa fi incalcat un drept subiectiv civil sau un simplu interes de fapt, ci mai trebuie sa existe si o paguba, in sensul de a se fi cauzat victimei o pierdere reala (damnum emergens) sau aceasta sa fi fost lipsita de obtinerea unui profit (lucrum cessans), potrivit art. 1084 C. civ.

4.3.2. Principiile repararii prejudiciului

Pentru a se restabili situatia avuta inainte de comiterea faptului ilicit cauzator de prejudicii se cer a fi respectate cateva principii care vizeaza repararea acestuia. Aceste principii sunt:

   a) principiul repararii integrale a prejudiciului;

   b) principiul repararii prompte a acestuia;

   c) principiul repararii in natura a prejudiciului.

4.3.3. Clasificarea prejudiciului

Prejudiciile civile le vom clasifica in raport de diferite criterii.

a) In raport de cauza lor prejudiciile pot fi considerate fie contractuale, fie extracontractuale.

b) In raport de valorile care au fost incalcate prin faptul juridic ilicit prejudiciile pot afecta fie o persoana fizica sau juridica, fie patrimoniul acestora.

c) In raport de durata producerii lor, prejudiciile pot fi instantanee sau succesive.

d) In raport de apartenenta bunului afecta, prejudiciile pot aduce atingere fie bunurilor aflate in domeniul public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (judetul, municipiul, orasul sau comuna), fie bunurilor aflate in domeniul privat al acestora sau bunurilor persoanelor fizice ori subiectelor colective de drept privat.

e) In raport cu natura prejudiciilor, acestea pot fi clasificate in: prejudicii patrimoniale si morale sau chiar mixte.

Prejudiciul patrimonial este acea dauna care poate fi evaluata in bani, avand un continut economic sau pecuniar.

Prejudiciul moral sau personal-nepatrimonial este acea dauna care nu poate fi exprimata in bani, desi a adus o lezare a unor drepturi personale-nepatrimoniale ale victimei.

4.3.4. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca prejudiciul

In vederea despagubirii victimei, prejudiciul trebuie sa indeplineasca sine qua non urmatoarele doua conditii:

a)      sa fie sigur;

b)      sa fie nereparat.

4.4. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat

Reprezinta a treia conditie a raspunderii civile delictuale, dupa existenta faptei ilicite si a prejudiciului cauzat.

Trebuie sa existe o legatura cauzala intre: „orice fapta a omului” sau „neglijenta”  ori „imprudenta” sa si „prejudiciu” sau „prejudiciul” cauzat altuia, pentru a fi obligat „a-l repara” sau a fi „responsabil” de a-l repara.

4.5 . Vinovatia (culpa) autorului faptei ilicite

Aceasta conditie a raspunderii civile delictuale care este unica de ordin subiectiv rezulta expressis verbis din dispozitiile art. 998 C. civ., sub termenul de „din greseala” si din cele ale art. 999 C. civ., sub denumirea de „neglijenta” sau chiar „imprudenta”.

In consecinta, latura subiectiva a faptei, adica vinovatia faptuitorului, reprezinta atitudinea constiintei si vointei acestuia fata de fapta si urmarile faptei, sintetizata in intentia sau culpa cu care savarseste o fapta cauzatoare de prejudicii.

4.6. Capacitatea civila delictuala (capacitatea de discernamant)

Este necesar, dar nu este si suficient, ca faptul comis de autor sa fie doar ilicit, mai trebuie ca acel fapt sa fie imputabil faptuitorului, in sensul ca acesta sa fi avut constiinta si posibilitatea sa aiba reprezentarea faptelor si efectelor acestor fapte.

Minorul incepand cu varsta de 14 ani este prezumat legal ca are discernamantul faptelor sale si, ca efect, raspunde delictual civil.

4.7. Raspunderea administratorilor societatilor comerciale

4.7.1. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice

Aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini  obligatiile civile se realizeaza prin incheierea unor acte juridice, prin organele sale de conducere.

Actele juridice incheiate de organele persoanei juridice, in limitele puterilor conferite, sunt actele persoanei juridice insesi.

4.7.2. Efectele personalitatii juridice a societatilor comerciale in materia raspunderii civile

In practica pot rezulta urmatoarele efecte relative la raspunderea civila a societatii comerciale:

-         raspunde direct, potrivit legii pentru faptele membrilor, angajatilor si organelor sale;

-         raspunde pentru pagubele cauzate de lucrurile si animalele aflate in proprietatea sau folosinta sa;

-         nu raspunde, de regula, pentru faptele ilicite ale altei persoane juridice subordonate sau careia i se subordoneaza;

-         raspunderea se angajeaza potrivit regulilor de drept comun si dispozitiilor normelor speciale;

-         in ipoteza platii despagubirilor catre victima, societatea comerciala se poate regresa impotriva persoanelor fizice pentru care societatea raspunde, in vederea recuperarii creantelor astfel existente.

4.7.3. Raspunderea civila delictuala a societatilor comerciale pentru fapta proprie

Orice persoana juridica, inclusiv societatea comerciala, va raspunde numai pentru faptele comise de „organele sale”, fiind vorba despre o raspundere directa, iar pentru faptele altor angajati, va raspunde indirect, in calitate de comitent, pentru faptele prepusilor.

4.7.4. Raspunderea speciala a administratorului, ca organ de conducere a societatii comerciale

Actele si fapte juridice licite si ilicite savarsite de organele de conducere ale societatilor comerciale (persoane juridice) reprezinta actele si faptele societatii comerciale insesi. Aceasta raspundere instituita in sarcina societatii comerciale nu inseamna ca organul de conducere (administratorul) nu raspunde pentru faptele proprii (in temeiul dispozitiilor art. 998 si 999 C. civ.) fata de societatea respectiva si fata de tertele persoane (eventual) prejudiciate. Aceste efecte juridice rezulta si din dispozitiile art. 35 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954.

5. Raspunderea pentru fapta altuia (raspunderea civila delictuala indirecta)

Raspunderea indirecta, pentru fapta altuia, va fi structurata astfel:

a) raspunderea parintilor pentru prejudiciul cauzate de copiii lor minori;

b) raspunderea institutorilor si artizanilor pentru prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor;

c) raspunderea stapanilor si comitentilor pentru prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor;

d) raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri,in general;

e) raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale;

f) raspunderea proprietarului pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului.

5.2. Raspunderea parintilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor minori

5.2.1. Temeiul raspunderii

In baza art. 1000 alin. 2 C. civ., „tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii”. Acestia (parintii) sunt exonerati de raspundere „daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil”, in conformitate cu alin. 5 al articolului susmentionat.

5.2.2. Fundamentarea raspunderii parintilor

Fundamentarea raspunderii parintilor se bazeaza pe exercitarea necorespunzatoare a indatoririlor legale ce le revin fata de copii, care din aceasta cauza comit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Din continutul art. 1000 alin. 2, rezulta o prezumtie legala de culpa in persoana parintilor.

In practica, victima va trebui sa probeze existenta faptei ilicite a minorului, existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita a minorului si prejudiciul cauzat, in final operand o tripla prezumtie in privinta parintilor. Astfel:

a) prezumtia ca in exercitarea indatoririlor ce le reveneau fata de copilul minor au existat abateri care au permis savarsirea faptei;

b) prezumtia de cauzalitate intre neindeplinirea indatoririlor ce le reveneau si comiterea de catre minor a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;

c) prezumtia vinei (culpei) parintilor sub aspectul neglijentei in indeplinirea indatoririlor parintilor.

5.2.3. Domeniul de aplicare al art. 1000 alin. 2 Cod civil       

Prezumtiile rezultate din art. 1000 alin. 2 C. civ.  privind raspunderea civila delictuala pentru fapta altuia se aplica parintilor indiferent daca copiii provin din casatorie sau din afara casatoriei. De asemenea, se aplica si celor care au adoptat copilul minor.

5.2.4. Conditiile raspunderii

Conditiile raspunderii parintilor pentru fapta copiilor minori se impart in doua categorii:

A.     Conditii generale;

B.     Conditii speciale.

A) Conditii generale

Aceste conditii, dupa cum am mai aratat, sunt: prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia si capacitatea delictuala.

B) Conditii speciale

Cumulativ, alaturi de conditiile generale, trebuie sa existe si cele doua conditii speciale:

a)      copilul sa fie minor;

b)      copilul sa aiba locuinta la parintii sai.

5.2.5. Inlaturarea prezumtiilor privind raspunderea parintilor

In temeiul prevederilor art. 1000 alin. 5 C. civ., parintii pot fi exonerati de responsabilitate „daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil”.

5.2.6. Efectele raspunderii parintilor

Daca toate conditiile prevazute de art. 1000 alin. 2 C. civ. sunt indeplinite cumulativ si parintii nu s-au putut disculpa ei vor raspunde pentru acoperirea integrala a prejudiciului cazat de copilul lor minor.

In cazul in care minorul a fost lipsit de discernamant, parintii vor raspunde singuri. Daca minorul a avut discernamant victima prejudiciului are posibilitatea de a opta pentru acoperirea prejudiciului, indreptandu-se fie impotriva minorului, fie impotriva parintilor, fie si impotriva minorului si a parintilor concomitent. In aceasta ultima varianta parintii si copilul vor raspunde solidar pentru intregul prejudiciu, in sensul ca victima va putea recupera dauna in totalitate fie de la unul, fie de la altul dintre cei responsabili.

5.3. Raspunderea institutorilor si artizanilor pentru prejudiciile cauzate de elevii sau ucenicii lor

5.3.1. Temeiul raspunderii

Potrivit dispozitiilor art. 1000 alin. 4 C. civ., institutorii si artizanii raspund de: „prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in timpul ce se afla sub a lor priveghere”. Textul se coroboreaza cu dispozitiile alin. 5 al aceluiasi articol, care precizeaza ca acestia (institutorii si artizanii) „sunt aparati de responsabilitatea aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil”.

5.3.2. Domeniul de aplicatie al raspunderii

Prin institutori si artizani  se inteleg persoanele fizice, chiar daca isi desfasoara activitatea in baza unor contracte individuale de munca sau a unor contracte civile de prestari de servicii, in cadrul unor institutii de invatamant public sau privat.

 Institutorii sunt cadrele didactice din invatamantul: prescolar, scolar primar, gimnazial, profesional si liceal.

Artizanii sunt muncitorii calificati care isi desfasoara activitatea fie in baza unui contract individual de munca, fie in mod individual in atelierul propriu si au menirea de a pregati pentru meseriile respective tineri ucenici.

5.3.3. Fundamentarea raspunderii institutorilor si artizanilor

Raspunderea cadrelor didactice si a artizanilor se fundamenteaza pe ideea de culpa relativa a acestora pentru neindeplinirea corespunzatoare a obligatiei de supraveghere a elevilor si ucenicilor, pe perioada cat acestia se aflau in timpul alocat activitatilor de invatamant, fie orele de cursuri, dar nu numai, putand fi vorba si despre alte activitati cu caracter practic sau aplicativ care se desfasoara fie in incinta unitatilor de invatamant respective, fie in afara acestora. In ultima ipoteza se cere ca elevii si ucenicii sa fie insotiti si supravegheati de cadrele didactice sau artizani.

Legiuitorul a instituit in sarcina acestora o dubla prezumtie de culpa:

a) prezumtia de culpa materializata in aceea ca acestia nu si-au indeplinit obligatiile de supraveghere sau si le-au indeplinit, dar in mod necorespunzator;

b) prezumtia raportului de cauzalitate intre lipsa de supraveghere sau o supraveghere insuficienta si savarsirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii de catre elevul sau ucenicul ce trebuie supravegheat.

5.3.4. Conditiile raspunderii institutorilor sau artizanilor

Pentru ca raspunderea institutorului sau artizanului sa fie antrenata, victima prejudiciului va trebui sa probeze existenta urmatoarelor trei conditii generale ale raspunderii civile delictuale:

a)      existenta faptei ilicite a elevului sau a ucenicului;

b)      existenta prejudiciului;

c)      existenta legaturii cauzale directe dintre fapta ilicita si dauna pricinuita.

Nu se cere, cu titlu de particularitate, proba existentei culpei elevului sau ucenicului minor.

Daca existenta celor trei conditii generale s-a probat, in continuare, victima prejudiciului va trebui sa probeze si existenta a trei conditii speciale ale raspunderii. Astfel:

a) elevul sau ucenicul a fost minor in momentul savarsirii faptului ilicit cauzator de prejudicii;

b) dauna a fost pricinuita unei terte persoane;

c) fapta elevului sau ucenicului a fost comisa in timpul cand acestia se aflau sub supravegherea profesorilor sau a mestesugarilor.

5.3.5. Efectele raspunderii institutorilor si mestesugarilor

Victima prejudiciului are la indemana trei posibilitati pentru a obtine repararea prejudiciului suferit. Astfel:

a) sa intenteze o actiune impotriva institutorului sau artizanului in temeiul art. 1000 alin. 4 C. civ.;

b) sa intenteze o actiune impotriva elevului sau ucenicului minor, dar in temeiul art. 998 – 999 C. civ., daca acestia au discernamant;

c) sa actioneze concomitent si impotriva institutorului sau artizanului si impotriva elevului sau ucenicului, dar pe cele doua temeiuri diferite.

5.4. Raspunderea stapanilor si comitentilor pentru prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor

5.4.1. Temeiul raspunderii

Temeiul juridic al raspunderii stapanilor si comitentilor (in continuare pentru a usura exprimarea ne vom referi pur si simplu la comitenti) pentru prejudiciile cauzate de servitorii si prepusii lor se afla in art. 1000 alin. 3 C. civ., care dispune astfel: „Stapanii si comitentii (sunt responsabili), de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat”. Dispozitiile alin. 5 al art. 1000 C. civ. nu le mai sunt aplicabile in ideea exonerarii lor de raspundere, ceea ce sustine ideea ca prezumtia lor de culpa este absoluta (juris et de jure), neputandu-se face proba contrara, in sensul ca, desi au facut tot ceea ce le-a stat in putinta, „n-au putut impiedica faptul prejudiciabil”.

5.4.2. Domeniul de aplicatie al raspunderii comitentilor

Codul civil nu defineste notiunile de comitent si de prepus (in categoria prepusilor includem si servitorii), astfel incat, vom recurge la sprijinul practicii judiciare si al doctrinei de specialitate. Astfel, prin comitent se intelege angajatorul, persoana fizica sau persoana juridica, care incadreaza forta de munca pentru a desfasura anumite activitati in folosul sau, avand asupra acestora posibilitatea de a-i directiona, de a le da instructiuni, de a-i indruma si controla in scopul executarii obligatiilor rezultate din raportul juridic de subordonare creat.

Prepusii sunt persoanele fizice angajate pentru a desfasura o anumita activitate in beneficiul comitentului, persoana fizica sau juridica, acesta avand posibilitatea de a-l directiona, instrui, indruma si controla in vedere executarii obligatiilor rezultate din raportul juridic de subordonare creat.

Elementul esential al raportului existent intre prepus si comitent este raportul de subordonare de prepusenie care creeaza drepturi si obligatii corelative intre parti, de regula, natura juridica a acestei relatii tinand de dreptul muncii, fiind concretizat intr-un contract individual de munca.

In practica vom intalni si ate izvoare din care sa rezulte, uneori, raporturi de subordonare, de prepusenie. Astfel:

a) Activitatile desfasurate in cadrul cooperatiei mestesugaresti de consum sau de credit;

b) De regula, se considera ca din executarea unui contract de mandat nu rezulta un raport de prepusenie.

c) De asemenea, nici din contractul de antrepriza nu izvoraste, de regula, un raport de prepusenie.

d)                        Contractul individual de munca incheiat de un medic si o anumita unitate sanitara in privinta interpretarii sale de a fi un izvor al raportului de prepusenie creeaza probleme doctrinare si de practica judiciara.

e)      Unii autori considera ca si  in cazul executarii sanctiunii contraventionale in temeiul Legii nr. 82/1999 exista ori nu un raport de prepusenie intre persoana condamnata sa execute o activitate in folosul comunitatii si primarul sau imputernicitul acestuia.

f)         Magistratii nu au un raport de prepusenie cu statul, desi au primit o delegatie de suveranitate din partea acestuia.

g)       Raspunderea civila delictuala a organizatorului sportiv poate fi angajata in temeiul dispozitiilor art. 1000 alin. 3 C. civ., in ipoteza inexistentei unui raport juridic contractual.

h) In doctrina de specialitate se mai discuta si despre asa-zisa prepusenie ocazionala care poate sa existe indiferent de existenta unui contract prealabil intre comitent si prepus, ipoteza in care victima prejudiciului va avea sarcina de a proba existenta acestor legaturi.

5.4.3. Fundamentarea raspunderii comitentilor pentru faptele ilicite ale prepusilor

De-a lungul timpului au fost mai multe orientari care se bazau in fundamentarea acestei raspunderi pe criterii subiective, avand ca element esential culpa comitentului.

Apoi a aparut ideea de reprezentare, in sensul ca prepusul il reprezinta pe comitent si actioneaza pe seama aceluia, ca si in cazul unui contract de mandat.

A treia opinie, are deja un temei obiectiv, bazandu-se pe ideea desprinsa din  imprejurarea ca cel care culege foloasele activitatii depuse de prepus (si anume comitentul) va trebui sa suporte si eventualele efecte negative ale acestei activitati.

Instantele judecatoresti considera in prezent ca raspunderea comitentului pentru faptele ilicite ale prepusului sau se bazeaza pe teza raspunderii obiective, temeiul aflandu-se in calitatea de garant a comitentului, in sensul ca trebuie sa repare dauna pricinuita tertului, de catre cel aflat in raporturi de subordonare fata de el.

Ideea de garantie in doctrina de specialitate se bazeaza pe doua teze: garantia obiectiva si garantia subiectiva.

5.4.4. Conditiile raspunderii comitentului

5.4.4.1. Conditiile generale

In vederea antrenarii raspunderii comitentului, victima prejudiciului trebuie sa probeze faptul ca in persoana prepusului sunt intrunite toate conditiile generale ale raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, dar si conditiile speciale, pe care nu intotdeauna trebuie sa le probeze.

Conditiile generale, dupa cum am mai aratat, se concretizeaza in:

-         existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;

-         existenta prejudiciului;

-         prezenta relatiei de cauzalitate directa intre fapta ilicita si prejudiciu;

-         existenta culpei faptuitorului;

-         discernamantul acestuia (capacitatea civila delictuala a faptuitorului).

Alaturi de conditiile generale ale raspunderii pentru fapta proprie a prepusului raspunderea comitentului cere sine qua non si indeplinirea a doua conditii speciale care sunt interdependente de conditiile generale analizate.

Astfel:

a)      existenta unui raport de prepusenie;

b)      faptele ilicite ale prepusilor sa fi fost savarsite „in functiile ce li s-au incredintat”.

5.4.5. Efectele raspunderii comitentului

Victima prejudiciului va avea la indemana, dupa cum am mai subliniat, trei posibilitati. Astfel:

-         fie actioneaza impotriva comitentului, in temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ.;

-         fie actioneaza impotriva prepusului care va raspunde pentru propria sa fapta cauzatoare de prejudicii, in temeiul art. 998-999 C. civ.;

-         fie actioneaza atat impotriva comitentului, in temeiul aratat, dar concomitent sau succesiv si impotriva prepusului, tot in temeiul aratat mai sus.

Vor rezulta doua categorii de raporturi. Astfel, raportul dintre comitent si victima si raportul dintre comitent si prepus.

5.5. Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale

5.5.1. Temeiul raspunderii

Temeiul juridic al raspunderii paznicului juridic pentru repararea daunei pricinuite de animalele care se afla sub a lor supraveghere se afla in art. 1001 C. civ., care instituie urmatoarele: „Proprietarul unui animal, sau acela care se serveste cu (de) dansul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scapat” .

5.5.2. Domeniul de aplicatie

Incidenta acestei raspunderi nu va depinde de faptul ca animalul este salbatic sau domestic, intrucat relevanta juridica va avea daca aceste animale se afla sau nu sub paza cuiva, a proprietarului sau a unei terte persoane care se foloseste de ele pentru interes personal, avand calitatea de detentor precar, nu de posesor si, cu atat mai putin de proprietar. in consecinta, prin „animal” se intelege, in primul rand, cele domestice care pot fi apropriate intr-un anumit fel si, in consecinta, si supravegheate de proprietar, dar si cele salbatice care se afla in gradini zoologice, circuri, rezervatii naturale, menajerii, parcuri de vanatoare, complexe sau crescatorii de vanat care, de asemenea, pot fi supravegheate, deci, aflate sub o anumita paza juridica si evident, materiala.

Pana la proba contrara, proprietarul este prezumat a fi si paznicul juridic al animalului.

Paza juridica reprezinta posibilitatea exercitarii prerogativelor de comanda, de directie si de supraveghere a animalului.

Paza juridica nu se confunda cu paza materiala exercitata asupra animalului, intrucat cea de a doua calitate nu presupune si dreptul de a folosi animalul in interes propriu.

5.5.3. Fundamentarea raspunderii

Daca la inceput fundamentarea raspunderii se baza pe ideea de risc, in sensul ca cel care obtine profitul de pe urma animalului, acela va trebui sa suporte  si riscul acoperirii unor daune cauzate de acea vietuitoare, mai tarziu a dominat ideea de culpa relativa (juris tantum), in sensul ca au existat insuficiente in exercitarea pazei animalului, ipoteza in care se accepta si proba contrara. Ulterior, prezumtia de culpa a devenit absoluta (juris et de jure), in sensul neacceptarii probei contrare, tinzandu-se spre o raspundere obiectiva.

In prezent, atat doctrina de specialitate, cat si practica judecatoreasca, imbratiseaza, fundamentarea raspunderii paznicului juridic pe ideea de garantie, nu in sensul unei garantii personale – fidejusiunea, spre exemplu – ci, „in sensul de garantie a comportamentului general, a defectelor de comportament ale animalului respectiv”.

5.5.4 Conditiile raspunderii

In vederea antrenarii raspunderii paznicului juridic care este proprietarul lucrului sau cel care a obtinut autoritatea asupra lucrului, sau, uneori chiar si cel care a intrat prin modalitati ilegale in posesia lucrului (prin furt sau prin pierdere), victima va trebui sa probeze existenta urmatoarelor conditii:

- existenta prejudiciului;

- existenta „faptei” animalului;

- raportul de cauzalitate dintre inregistrarea prejudiciului si comportamentul animalului;

- existenta autoritatii persoanei responsabile asupra animalului.

5.5.5. Efectele raspunderii

Victima prejudiciului pentru a recupera dauna ce i s-a pricinuit are la dispozitie doua posibilitati:

sa se indrepte impotriva paznicului juridic cu o actiune ce are ca temei dispozitiile art. 1001 C. civ.;

sa actioneze impotriva paznicului material, dar in temeiul art. 998-999 C. civ., caz in care va face dovada existentei cumulative a tuturor conditiilor necesare pentru antrenarea raspunderii persoanei pentru fapta proprie.

5.6. Raspunderea pentru ruina edificiului

5.6.1. Temeiul raspunderii

Legiuitorul roman de la 1864 a statuat in art. 1002 C. civ., o forma a raspunderii civile delictuale care vizeaza repararea prejudiciului cauzat, dar dupa ce a avut loc ruinarea edificiului, astfel: „Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie”.

5.6.2. Domeniul de aplicatie

a) Prin edificiu, in sensul dorit de legiuitor prin art. 1002 C. civ., se intelege „orice lucrare realizata de om, prin folosirea unor materiale care se incorporeaza solului, devenind in acest fel, prin asezarea sa durabila, un imobil prin natura sa”.

b) Prin ruina edificiului se intelege „caderea materialului din care edificiul a fost alcatuit, sub povara propriei sale greutati, a greutatii oamenilor sau lucrurilor pe care le suporta, ori sub actiunea fortelor naturale”.

c) Ruina edificiului trebuie sa fie efectul „lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie”.

d) Persoana responsabila de ruina edificiului este numai titularul dreptului de proprietate asupra edificiului.

5.6.3. Fundamentarea raspunderii

Raspunderea proprietarului este fundamentata pe ideea unei obligatii reale de garantie, independenta de orice culpa, care reprezinta o sarcina reala ce incumba oricarui proprietar de cladiri.

5.6.4. Conditiile raspunderii

Victima prejudiciului va trebui sa probeze:

- existenta si intinderea prejudiciului;

- legatura cauzala directa dintre ruina edificiului si prejudiciul inregistrat.

Daca aceste doua conditii generale au fost probate, victima mai trebuie sa probeze si existenta alternativa a doua conditii speciale:

- ruinarea edificiului s-a datorat lipsei de intretinere a edificiului;

- ruinarea edificiului s-a datorat viciilor de constructie.

5.6.5. Efectele raspunderii

Principalul efect al raspunderii proprietarului pentru ruina edificiului este repararea prompta si integrala a daunei pricinuite unei terte persoane.

Pentru temeiuri diferite, totusi, proprietarul se poate regresa impotriva  unor persoane care au calitati diferite. Astfel:

a) impotriva fostului proprietar, care a avut calitatea de vanzator, in temeiul art. 1336, 1352-1360 C. civ., pe fundamentul ca acesta are obligatia de garantie pentru viciile lucrului vandut;

b) impotriva constructorului sau proiectantului in temeiul contractului de antrepriza sau de proiectare;

c) impotriva locatarului, in temeiul contractului de locatiune din care rezulta ca acesta are obligatia de a efectua reparatiile mici, denumite curente;

d) impotriva prepusului, in temeiul unui contract individual de munca, ce prevedea obligatia de a intretine un anumit imobil;

e) impotriva organelor administratiei locale care nu au eliberat la timp autorizatia de reparatii, intarziere ce a determinat ruinarea edificiului.

5.7. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general

5.7.1. Temeiul juridic al raspunderii

Temeiul juridic al raspunderii „paznicului” pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general se afla in dispozitiile art. 1000 alin. 1 C. civ. care precizeaza expressis verbis ca: „Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra” (s.n.N.P.).

5.7.2. Domeniul de aplicatie al raspunderii

a) Prin lucru se intelege: „toate lucrurile neinsufletite, mobile sau imobile, periculoase sau nepericuloase, cu dinamism propriu si in miscare sau inerte si in stare de repaus, cu exceptia celor pentru care, si in masura in care, legea prevede o reglementare speciala”.

b) Determinarea pazitorului  si pazei juridice in doctrina de specialitate a ridicat o serie de probleme, de multe ori controversate.

Esential este ca intr-un fel sau altul paznicul juridic sa exercite intr-un mod independent atributele dirijarii, controlului si supravegherii asupra lucrului.

In concret, rezulta ca „paza juridica a unui lucru apartine proprietarului acestuia, in masura in care el nu dovedeste ca, in realitate, in momentul cauzarii prejudiciului, acesta trecuse asupra altei persoane”.

Aceasta prezumtie relativa nu este reglementata de nici un text de lege, dar este judecatoreasca fiind impusa de „practica vietii juridice”

5.7.3. Fundamentarea raspunderii

In prezent paznicul juridic raspunde pentru prejudiciul cauzat de lucrul asupra caruia isi exercita in mod independent atributele directionarii, controlului si supravegherii, avand fundamentata responsabilitatea pe ideea de garantie, tocmai pentru a se asigura, victimei un privilegiu de a se despagubi prompt si integral, fara a mai fi nevoita sa faca dovada tuturor conditiilor generale necesare pentru angrenarea raspunderii civile delictuale (ne referim la inexistenta cerintei de a proba existenta culpei in persoana paznicului juridic).

5.7.4. Conditiile raspunderii

Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala a paznicului juridic, in temeiul art. 1000 alin. 1 C. civ., victima prejudiciului va trebui sa dovedeasca:

- existenta si intinderea prejudiciului;

- raportul de cauzalitate dintre „fapta lucrului” si prejudiciul creat (nu ne referim la fapta paznicului juridic in raport cu prejudiciul, intrucat, dupa cum am mai aratat mai sus, fata de acel raport exista o prezumtie absoluta de cauzalitate).

Daca aceste doua conditii generale sunt probate de victima, atunci celelalte elemente ale raspunderii paznicului juridic sunt prezumate.

5.7.5. Efectele raspunderii

Principalul efect al raspunderii paznicului juridic pentru prejudiciul cauzat de un lucru in general este repararea prompta si integrala a prejudiciului cauzat victimei.

In vederea realizarii acestui efect victima prejudiciului are trei posibilitati:

a) fie intenteaza o actiune impotriva paznicului juridic, in temeiul art. 1000 alin. 1 C. civ.;

b) fie intenteaza o actiune impotriva paznicului material (daca este cazul), dar in temeiul art. 998-999 C. civ.;

c) fie intenteaza concomitent sau succesiv actiune impotriva paznicului juridic si paznicului material, dar pe temeiuri juridice distincte.

Intrebari pentru examen

1. Izvoarele juridice ale raspunderii civile delictuale

2. Notiunea de delict si cvasidelict

3. Notiunea juridica a raspunderii civile delictuale

4. Functiile raspunderii civile delictuale

5. Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala

6. Raspunderea civila delictuala si raspunderea materiala din dreptul muncii

7. Raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala

8. Felurile raspunderii civile delictuale

9. Raspunderea pentru fapta proprie

10. Conditiile generale ale raspunderii civile delictuale

11. Fapta ilicita. Notiune si forme

12. Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei

13. Clauza de neraspundere

14. Prejudiciul. Consideratii genarale

15. Principiile repararii prejudiciului.

16. Principiul repararii integrale a prejudiciului

17. Principiul repararii in natura a prejudiciului

18. Principiul repararii prompte a prejudiciului

19. Clasificarea prejudiciului

20. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca prejudiciul

21. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat

22. Vinovatia (culpa) autorului faptei ilicite

23. Capacitatea civile delictuala.

24. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice

25. Efectele personalitatii juridice a societatilor comerciale in materia raspunderii civile delictuale

26. Raspunderea civila delictuala a societatilor comerciale pentru fapta proprie

27. Raspunderea speciala a administratotului

28. Fundamenatrea raspunderii speciale a administratorului

29. Raspunderea pentru fapta altuia. Consideratii generale

30. Temeiul raspunderii parintilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor minori

31. Fundamentarea raspunderii parintilor

32. Domeniul de aplicatie a art. 1000 alin. 2 C.civ.

33. Conditiile generale ale raspunderii parintiilor

34. Conditiile speciale ale raspunderii parintiilor

35. Situatii practice in materia „locuintei” minorului

36. Inlaturarea prezumtiilor privind raspunderea parintilor

37. Efectele raspunderii parintilor

38. Actiunea in regres a parintilor impotriva copilului. Conditii

39. Temeiul raspunderii insitutorilor si artizanilor pentru prejudiciul cauzat de elevii si institutorii lor

40. Domeniul de aplicatie a raspunderii insitutorilor si artizanilor

41. Fundamentarea raspunderii insitutorilor si artizanilor

42. Conditiile speciale ale raspunderii insitutorilor si artizanilor

43. Conditiile speciale ale raspunderii insitutorilor si artizanilor

44. Efectele raspunderii institutorilor si artizanilor

45. Raspunderea parintilor si raspunderea profesorilor

46. Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor lor. Temeiul juridic

47. Domeniul de aplicatie a raspunderii comitentului

48. Contractul individual de munca – izvor al raportului de prepusenie

49. Situatii speciale ale raspunderii comitentilor

50. Fundamentarea raspunderii comitentilor

51. Conditiile generale ale raspunderii comitentilor

52. Conditiile speciale ale raspunderii comitentilor

53. Efectele raspunderii comitentilor

54. Raportul comitent – victima

55. Raportul comitent – prepus

56. Raspunderea parintilor si raspunderea comitentilor

57.Raspunderea profesorilor si raspunderea comitentilor

58. Temeiul raspunderii pentrui prejudiciile cauzate de animale

59. Domeniul de aplicatie a raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale

60. Notiunea de „animal”

61. Notiunea de „paznic juridic”

62. Notiune de „paznic material”

63. Situatii practice ale raspunderii paznicului juridic al animalului

64. Fundamentarea raspunderii paznicului juridic al animalului

65. Conditiile generale ale paznicului juridic al animalului

66. Conditiile speciale ale paznicului juridic al animalului

67. Efectele raspunderii pentru prejudiciul cauzat de animale

68. Temeiul raspunderii pentru ruina edificiului

69. Domeniul de aplicatie a raspunderii pentru ruina edificiului

70. Fundamentarea raspunderii

71. Conditiile raspunderii pentru ruina edificiului

72. Efectele raspunderii pentru ruina edificiului

73. Temeiul raspunderii pentru lucruri in general

74. Domeniul de aplicare a raspunderii pentru lucruri

75. Fundamentare raspunderii pentru lucruri

76. Conditiile raspunderii pentru lucruri

77. Cauze de exonerare de raspundere pentru lucruri

78. Efectele raspunderii pentru lucruri

79. Repararea prejudiciului prin asigurarile de raspundere civila

80. Raspunderea in cazul coliziunii de autovehicule

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 357
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved