Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AdministratieDrept


INDIVIZIUNEA MOSTENIRII

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Alte modalitati de stingere a obligatiilor fiscale
CONTRACTUL CA IZVOR DE OBLIGATII
PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL
Executarea silita a obligatiilor fiscale
Reguli, de pregatire, organizare si efectuare a con¬troalelor si actiunilor politienesti
REGLEMENTAREA JURIDICA A CALITATII
NOTIUNEA, SEDIUL MATERIEI SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE INCHIRIERE A LOCUINTEI
LEGEA PENALA - CONCEPT
Drept financiar - Conceptul de finante
Izvoarele formale ale Dreptului Constitutional

TERMENI importanti pentru acest document

: indiviziunea comuna : indiviziunea universala : stabilire cote iesire din indiviziune : indiviziunea dupa act de vanzare cumparare cand unul din mostenitori nu cedeaza :

INDIVIZIUNEA MOSTENIRII

1 NOTIUNE.

   

        Adeseori  se pune semnul egalitatii intre doua notiuni:coproprietate-indiviziune.Desi la o sumara analiza cele doua notiuni sunt similare, totusi intre ele exista diferente cel putin de natura cantitativa.

Astfel,in timp ce coproprietatea se refera la un bun individual determinat ,indiviziunea poarta asupra unei universalitati de bunuri.In aceste conditii, coproprietatea apare ca o modalitate a dreptului de proprietate asupra unui bun,in timp ce indiviziunea s ar defini ca o modalitate a patrimoniului.

Tot astfel, in literatura de specialitate s-a apreciat ca intre coproprietate si indiviziune exita apropieri esentiale cat priveste regimul juridic,iar deosebirea o gasim in privinta obiectului.Pe cata vreme proprietatea comuna are ca obiect un bun individual, indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri.

Cu toate ca exista aceasta diferentiere cantitativa a celor doua notiuni, practica de specialitate le-a dat o abordare unitara.Aceasta unitate de tratament se desprinde cu precadere din faptul ca in Codul civil roman nu exita o tratare diferentiata a coproprietatii ,in schimb,indiviziunea are privilegiul de a fi tratata intr-o mare parte a acestui act noramativ.

Plecand de la acest aspect,precum si de la faptul ca cele mai dese cazuri de nastere a starii de coproprietate provin din succesiune,in literatura si in practica cele doua notiuni sunt folosite ca si unitare.Aceasta este posibila,intrucat in ambele cazuri fiecare copartas sau coindivizar are doar o cota parte ideala,matematica, abstracta din drept si nu o portiune determinata in materialitatea sa din bunul ce face obiectul coproprietatii sau un anumit bun din cele ce alcatuiesc indiviziunea.

Desi coproprietatea si indiviziunea pot lua nastere si in alte moduri decat prin succesiune-conventie,uzcapiune etc.-totusi,in rezolvarea aspectelor legate de proprietatea comuna pe cote parti, practica judiciara si literatura de specialitate s-au intemeiat pe principiile enuntate de legiuitor in materia succesiunilor ,unde cazurile de indiviziune sunt cele mai frecvente, fiind rare situatiile in care masa succesorala s-ar compune dintr-un singur bun individual determinat..

Art.728 si urm.Cod civil reglementeaza impartirea mostenirii ca modalitate de iesire din indiviziune,dar nu defineste aceste notiuni.

Indiviziunea nu este specifica mostenirii,desi este reglementata in Titlul I al cartii a III a ’’Despre Succesiuni’’,ea poate izvori si din contractul de vanzare-cumparare, din contractul de societate, precum si din comunitatea matrimoniala de bunuri.

        Dreptul fiecarui indiviyar cu privire la indiviziunea succesorala este un drept real si nu un drept de creanta si poarta atat asupra unei cote parti ideale din intreaga mostenire, cat si asupra fiecarei particule din fiecare bun succesoral.

 Spre deosebire de drepturile din patrimoniul succesoral, obligatiile si sarcinile succesiunii se divid de drept intre succesori de la data deschiderii succesiunii,in raport cu cota ce ii revine fiecarui mostenitor cu vocatie succesorala universala sau cu titlu universal..

        Indiviziunea.in toate formele ei-presupune o pluralitate de titulari ai dreptului de proprietate .In ceea ce priveste indiviziunea succesorala se precizeaza ca ea presupune dobandirea mostenirii de mai multi erezi si anume de mai multe persoane cu vocatie universala.

Intr-adevar,legatul cu titlu particular-avand ca obiect proprietatea exclusiva asupra unor bunuri individual determinate-nu creeaza indiviziune.In schimb,daca exista doi sau mai multi mostenitori legali sau legatari universali ori cu titlu universal, ei dobandesc bunurile succesorale in stare de indiviziune,cu exceptia mostenitorilor care sunt rude in linie descendenta si intre care defunctul a facut o imparteala de ascendent.

Nu excludem insa indiviziunea,cel putin partiala ,nici ipoteza exitentei unui singur mostenitor cu vocatie universala.Avem in vedere,de exemplu, culegerea mostenirii de catre unicul succesor al defunctului in condisiile renuntarii la mostenire(sau nedemnitatii succesorale)a sotului supravietuitor.In aceasta ipoteza, se stabileste cota-parte ce revine defunctului din bunurile comune ale sotilor,cota-parte ce se mosteneste de catre unicul mostenitor, care va ramane in indiviziune cu sotul supravietuitor cu privire la aceste bunuri pana la incetarea ei pe cale de partaj.Unicul mostenitor se va afla in indiviziune si cu privire la bunurile care au fost coproprietatea defunctului cu alte persoane sau in ipoteza legatarului cu titlu particular, care a dobandit prin testament o cota parte din proprietatea unui bun determinat.

        Prin urmare, indiviziunea presupune o pluralitate de titulari dar nu neaparat mai multi mostenitori cu vocatie universala.

2.Regimul juridic al indiviziunii succesorale.

 

       In  dreptul romanesc conturarea unui regim juridic adecvat al coproprietatii obisnuite sau temporare, a fost lasata in sarcina doctrinei si a jurisprudentei.

In acest sens, pornindu-se de la unele reglementari ale Codului civil in materie de succesiuni, considerata cea mai frecventa cauza a indiviziunii, a fost statornicit regimul juridic al indiviziunii.

Astfel s-a statuat ca regimul juridic al indiviziunii are la baza doua importante principii care-l guverneaza[1].

a)nici unul dintre comostenitori(coindivizari)nu are un drept exclusiv asupra unui bun(sau bunuri)din indiviziune sau asupra unei parti materiale determinate din bunurile aflate in indiviziune;

b)fiecare comostenitor(coindivizar) are un drept exclusiv numai asupra unei cote-parti ideale, abstracte, matematice din dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate in indiviziune.

In functie de aceste doua principii se stabileste dreptul fiecarui comostenitor asupra intregii mosteniri ori asupra bunurilor ce compun masa succesorala,precum si dreptul fiecarui comostenitor  asupra cotei-parti ideale din dreptul de proprietate,cota-parte ce-i apartine.

  • Regula unanimitattii.

        Intrucat fieacare dintre coindivizarinu are drept exclusiv asupra unui anume bun din indiviziune, inseamna ca actele privind un anumit bun trebutribulie facute cu consimtamantul unanim al coindivizarilor.

Trebuie sa distingem insa intre actele juridice(de dispozitie si de administrare)si actele materiale.

Actele de dispozitie privind un anumit bun trebuie facute cu consimtamantul tuturor coindivizarilor; daca un coindivizar a facut un act de instrainare fara consimtamantul celorlalti coindivizari soarta actului va depinde de rezultatul impartelii.

Intr-adevar,intrucat imparteala are un efect declarativ, daca bunul instrainat va intra in lotul celui care a dispus de acel bun ,actul va fi,retroactiv, valabil,iar daca bunul va intra in lotul altui coindivizar, actul va fi, retroactiv, desfiintat.

Solutia este aceeasi si in cazul actelor de administratie privind bunurile din indiviziune.

Art.736.c.civ. prevede o singura exceptie de la regula unanimitatii; vinderea bunurilor mobile indivize pentru plata datoriilor succesiunii poate fi hotarata de majoritatea coerezilor.

         Regula unanimitatii este,pe drept cuvant, criticata in literatura de specialitate; opozitia unui singur coindivizar poate paraliza incheierea unor acte de dipozitie care ar fi utile inainte de imparteala mostenirii. Datorita dificultatilor pe care le ridica in practica aceata regula, instantele judecatoresti au validat unele acte tncheiate de un coindivizar tn baza unui mandat tacit sau al unei getiuni de afaceri[2].

In privinta actelor materiale admite ca fiecare coindivizar poate folosi bunurile indivize, fara consimtamantul celorlalti coindivizari,cu singura conditie de a fi respectate drepturile celorlati[3].

Fructele bunurilor indivize se cuvin coindivizarilor proportional cu partea indiviza a fiecaruia.

  • Dreptul de dispozitie asupra cotei-parti ideale de drept:

        Deoarece, fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei-parti ideale de drept care i se cuvine din indiviziune, inseamna ca aceasta cota-parte poate fi instrainata, fara consimtamantul celorlati coindivizari; prin instrainare dobanditorul devine coindivizar in aceleasi conditii ca si dispunatorul.

·        Imprescriptibilitatea dreptului de a cere incetarea indiviziunii.

        Principiul impreacriptibilitatii dreptului de acere iesirea din indiviziune este consacrat de art.728.alin.(1)Cod civ., care prevede ca” nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Uncoerede poate oricand cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrarii”.

Legiutorul roman de la 1864 ostil oricarei forme de proprietate in comun, pornind de la faptul ca starea de indiviziune,intr-un regim social bazat pe respectul proprietatii private,a fost intotdeauna privita ca fiind antieconomica si ca un izvor de neintelegere,a stabilit principiul ca niciun coindivizar nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune, oricat de veghe ar fi si a interzis orice conventie sau clauza care ar avea ca scop sa mentina o indivizune vesnica.

         Principiul isi are originea in dreptul roman,in Legea celor XII table,in care se dispunea ca ”nimeni nu poate fi silit sa-si pastreze bunurile in indiviziune cu altii(in communione vel societate nemo compellitur invintus detineri),iar cu privire la nulitatea conventiilor care interziceau iesirea din indiviziune se dispunea ca daca partile au convenit ca un lucru comun sa nu fie niciodata impartit,este evident ca aceasta conventie nu poate produce niciun efect.(si conveniato ne omnino divisi fiat,hujusmodi pactum nulla vires habere manefestissimum est).

Astfel ca,spre deosebire de dreptul de a accepta mostenirea,care este prescriptibil in termen de sase luni de la data deschiderii mostenirii(art 700 Cod civ.),iesirea din indiviziune poate fi ceruta oricand, de catre oricare dintre coindivizari, indiferent de cat timp a trecut de la data deschiderii mostenirii si indiferent de cine a stapanit in fapt masa indiviza.

Impotriva cererii de partaj se poate opune numai existenta unei conventii de partaj voluntar incheiata intre toti coindivizarii sau prescriptia achizitiva, daca unul dintre coindivizari a exercitat o posesie utila pe o durata de 30 de ani asupra unor bunuri.

Art.728 alin.(2)Cod civ.stabileste ca antre coindivizari poate interveni o conventie in vederea mentinerii starii de indiviziunii pe un termen de cel mult cinic ani,cu posibilitatea reinnoirii acesteia la expirarea termenului.

Conventia incheiata pe o durata nedeterminata este nula absolut, deoarece imprescriptibilitatea dreptului la actiunea de iesire din indiviziune este apreciata a fi de ordine publica.

De asemenea,clauza testamentara prin care testatorul ar impune starea de indiviziune intre comostenitori, chiar si pe un termen scurt(mai mic de cinci ani)este lovita de nulitate absoluta, o astfel de conventie putand fi incheiata numai de catre coindivizari.

Dispozitiile art.728 Cod civ. sunt imperative , interesand ordinea publica.

3. Influentele suferite de patrimoniul succesoral pe timpul indiviziunii.

        Pana la partaj,patrimoniul succesoral aflat in indiviziune are o anumita autonomie fata de patrimoniul individual al fiecarui coindivizar.Pe timpul starii de indiviziune nu ramane incremenit,putand fi influentat de anumite elemente.

  • Subrogatia reala.

Bunurile care compun patrimoniul lasat de defunct la data deschiderii mostenirii pot fi inlocuite pe parcursul indiviziunii cu alte bunuri,fie prin vanzarea lor contra unui pret, fie prin schimb, fie prin plata unei indemnizatii de asigurare in cazul distrugerii unui bun asigurat etc.In toate aceste situatii, in temeiul principiului subrogatiei reale,bunul care inlocuieste pe cel succesoral va avea situatia juridica a acestuia, fiind supus la partaj acelorasi reguli[4].

        Subrogatia prin inlocuirea voluntara nu se produce insa decat daca se dovedeste de cei interesati ca toti coindivizarii  au fost de acord cu aceasta, altminteri, chiar daca un bun a fost achizitionat de un coindivizar cu resurse provenind din patrimoniul succesoral, se prezuma ca dobandirea s-a facut in nume propriu,iar nu in indiviziune[5].In schimb, daca inlocuirea se produce fara voia coindivizarilor(cum este de exemplu,cazul platii unei indemnizatii de asigurare pentru pieirea fortuita a unui imobil succesoral),subrogatia se produce de drept[6].

Actul de dobandire facut de un singur coindivizar nu face subrogatia opozabila tertilor decat daca,mentioneaza faptul ca dobandirea s-a facut cu fonduri indivize si ca bunul dobandit le inlocuieste pe acestea[7].

  • Fructele si veniturile bunurilor succesorale sporesc masa indiviza.

Este de principiu ca toate fructele si veniturile bunurilor succesorale sporesc masa indiviza(fructus augent hereditatem),cuvenindu-se coindivizarilor conform cotelor ce le revin fiecaruia din mostenire.Aceasta regula contravine efectului declarativ al partajului, care face ca fiecare coindivizar sa fie considerat proprietar al bunurilor atribuite de la data deschiderii succesiunii,in conformitate cu care fructele ar fi trebuit sa revina coindivizarilor atributari ai bunurilor frugifere.Solutia ar fi fost insa neconvenabila intrucat ar fi rupt egalitatea partajului ,coindivizarii carora li s-ar atribui bunuri frugifere fiind favorizati fata de cei carora li s-ar atribui bunuri nefrugifere.

Se excepteaza de la regula cazul in care intre coindivizari se realizeaza un partaj de folosinta, situatie in care fiecare va beneficia pentru sine de fructele bunurilor succesorale din lotul sau..Conventia partilor(art.969 cod civ.)deroga in acest caz de la regula supletiva fructus augent hereditatem.

Daca unul dintre coindivizari foloseste singur, in afara unei  intelegeri cu ceilalti coindivizari, bunurile succesorale ,acesta va fi obligat sa plateasca celorlalti o indemnizatie care reprezinta echivalentul lipsei de folosinta(care poate fi raportata la chiria pietei pentru un bun similar)proportional cu cota fiecaruia[8].

        Munca depusa de un coindivizar pentru realizarea fructelor sau veniturilor trebuie sa fie indemnizata de coindivizarii care beneficiaza de acestea in virtutea drepturilor succesorale pe care le au[9].

 Cota parte din fructele culese de unul sau altul din coindivizari ori indemnizatia reprezentand echivalentul lipsei de folosinta pot fi solicitate imediat ce s-au nascut aceste drepturi, nefiind necesar pentru aceasta declansarea partajului bunurilor succesorale[10].In cazul fructelor naturale care exista in materialitatea lor, actiunea pentru partajarea acestora este imprescriptibila extinctiv[11],pe cand in cazul fructelor civile, echivalentului fructelor naturale care nu mai exista in materialitatea lor(fiind consumate sau instrainate)si indemnizatiei care reprezinta echivalentul lipsei de folosinta ,actiunea pentru plata acestora fiind personala se prescrie in termen de trei ani de la data nasterii creantelor respective.

  • Sporirea sau scaderea valorii bunurilor succesorale profita sau ,dupa caz ,afecteaza indiviziunea.

Intre deschiderea mostenirii si partajul succesoral, bunurile facand parte din indiviziunea succesorala pot cunoaste variatii de valoare in plus (prin sporirea valorii lor)sau in minus(prin scaderea valorii lor).Ca efect al principiului potrivi caruia bunurile succesorale se impart dupa valoarea lor de la data partajului, sporirea sau scaderea valorii bunurilor succesorale profita sau , dupa caz afecteaza, indiviziunea fiecare coindivizar suportandu-le in raport cu cota parte ce ii revine din mostenire.

       Daca unul sau altul dintre coindivizari sporeste prin munca lui valoarea bunurilor succesorale sau dimpotriva, le deterioreaza aceasta nu influenteaza in niciun fel cota-parte ce i se cuvine din succesiune, avand doar dreptul de a fi indemnizat pentru munca sa sau, respectiv, obligat sa indemnizeze pierderea pe care a provocat o[12].



[1] I.Adam,Drept civil.Drepturile reale ,op.cit.,p.452.

[2] Tribunalul Suprem,Colegiul Civil deciza nr.884/1968-nepublicata

[3] Tribunalul Suprem,Sectia Civila deciza nr 157/1970.In caz  de  neantelegere cu privire la folosinta materiala a bunurilor indivize nu se poate face partaj de folosinta ci imparteala mostenirii.

[4] H.Capitant,F.Terre,YLequette, in Le grands arrets de la jurisprudence civile, cit supra. p.542 si urmat.

[5] Ph.Malaurie L.Aynes,op.cit., p. 419,nr. 813

[6] F.X. Testu,L’indivision succesoralle ,in „Drept patrimonial de familie”,cit supra.p.591,nr.1869

[7] F.Terre,Y Lequette,op.cit.p.590,nr.708

[8] Tribunalul Suprem sectia civ. Dec. nr.111/1978,CD 1978,p.123-127.

[9] J.Flour ,H.Souleau, Les successions, cit supra,p.231,nr.341

[10] Tribunalul Suprem ,in complet de 9 judecatori,sectia civila,dec. nr.89/1972,Nota R.Petrecu,RRD nr.8/1973 p.126

[11] Tribunalul Suprem sectia civila,dec. nr.1565/1972:Repertoriu…..1969-1975,p.202

[12] F.X.Testu. L’indivision succesorale,cit. Supra.p.479-480,nr.1871-1873

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 622
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved