NOTIUNEA, CARACTERELE JURIDICE SI FELURILE CONTRACTULUI DE DEPOZIT

NOTIUNEA, CARACTERELE JURIDICE SI FELURILE CONTRACTULUI DE DEPOZIT

1. Notiunea contractului de depozit

Contractul de depozit este acel act juridic prin care o parte, numita deponent, remite spre pastrare un lucru unei alte parti, numita depozitar, care se obliga sa‑l pastreze si sa‑l restituie in natura, la termen sau la cerere (art. 1591 C. civ.).

Contractul de depozit este reglementat de Codul civil prin dispozitiile art. 1591‑1634, iar unele varietati ale acestuia si prin alte dispozitii legale speciale.

2. Caracterele juridice ale contractului de depozit

a.           Contractul de depozit este un contract real, el perfectandu‑se "cand s‑a facut traditiunea lucrului" (art. 1593 alin. 2 C. civ.). Prin exceptie, contractul de depozit este valabil prin simpla manifestare de vointa a partilor "daca lucrul ce este a se lasa in depozit se afla deja in mana depozitarului sub orice alt titlu" (art. 1593 alin. 3 C. civ.).

b.          Contractul de depozit se poate constitui atat cu titlu gratuit, cat si cu titlu oneros.

c.           Contractul de depozit cu titlu gratuit este un contract unilateral, pentru ca da nastere la obligatii numai in sarcina depozitarului. Daca insa contractul de depozit este cu titlu oneros, va avea caracter sinalagmatic, astfel ca va da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti.

3. Felurile contractului de depozit

Potrivit art. 1592 C. civ., depozitul este de doua feluri: depozitul propriu‑zis si sechestrul.

Depozitul propriu‑zis se incheie numai prin conventia partilor si poate avea ca obiect numai bunuri mobile nelitigioase. El se prezinta sub trei variante:

1. depozitul voluntar (obisnuit);

2. depozitul necesar;

3. depozitul neregulat.

Art. 1594 C. civ. enunta expres depozitul voluntar si depozitul necesar; depozitul neregulat, desi nereglementat de Codul civil, este unanim recunoscut in literatura de specialitate si practica judiciara, fiind reglementat si prin acte normative cu caracter special.