PROIECTUL NOULUI COD DEONTOLOGIC AL MAGISTRATILOR

PROIECTUL NOULUI COD DEONTOLOGIC AL MAGISTRATILOR

SUCCINTA

PREZENTARE PE ARTICOLE

Articolul 1

"Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor stabileste standardele de conduita ale acestora, conforme cu onoarea si demnitatea profesiei."

Acest text se regaseste ca atare in Capitolul I, "Dispozitii generale" al Codului in vigoare si consideram ca el reflecta in mod corespunzator cel putin doua aspecte esentiale, de principiu, cu privire la deontologia magistratilor:

- justitia ocupa un loc esential in orice societate asezata pe principiile statului de drept iar judecatorilor si procurorilor le apartine o putere si, corelativ, le revine o responsabilitate cu totul speciale; in exercitarea acestora, in raporturile cu justitiabilii, cu ceilalti participanti la activitatea de judecata, cu societatea in ansamblul sau, a carei incredere in independenta si corectitudinea justitiei este prioritara, magistratilor le revin drepturile recunoscute prin lege si le incumba obligatii reglementate, de asemenea, prin lege;

- rolul Codului deontologic este acela de a formula standarde ale conduitei magistratului, pentru ca aceasta sa fie conforma cu onoarea si demnitatea profesiei sale.

Cu prilejul intalnirilor de lucru, seminariilor si dezbaterilor organizate de catre Asociatia Magistratilor din Romania, inclusiv cea mai recenta dintre ele, sedinta Consiliului National de Etica Profesionala al A.M.R. (Bucuresti 25-26 iulie 2007), mai multi participanti si-au exprimat opinia ca articolul 1 al Codului, care defineste scopul unei astfel de reglementari, excede sfera de aplicare a notiunii de "deontologie", aceea referitoare la normele de conduita si obligatiile etice ale profesiei de magistrat. S-a propus chiar eliminarea acestui articol.

Un asemenea punct de vedere nu a prevalat, considerandu-se in general ca textul, cu valoare de principiu, trebuie pastrat, chiar in varianta de Cod mult mai concisa pe care o propunem. El este in acord si cu sensul reglementarilor cuprinse in Carta Europeana a Statutului Judecatorilor, adoptata sub egida Consiliului Europei in anul 1998, pe baza "Principiilor fundamentale ale independentei magistraturii", aprobate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite in noiembrie 1985. Acest document, prevede, intre altele, ca la nivel national regulile etice ale profesiei de magistrat pot lua forma unei reglementari unitare (cod deontologic), pentru a promova inalte standarde de conduita in acord cu importanta ei sociala deosebita.

Articolul 2

"Normele cuprinse in prezentul Cod deontologic constituie un etalon al integritatii judecatorilor si procurorilor.

Constatarea incalcarii acestor norme este de competenta colegiilor de Etica Profesionala constituite la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al Curtilor de apel si al Parchetelor de pe langa acestea.

Colegiile de Etica Profesionala elaboreaza si emit opinii si formuleaza recomandari cu privire la reconsiderarea conduitei in spiritul normelor Codului deontologic."

Textul propus marcheaza o diferentiere esentiala fata de cel al art.2 din actualul cod, care are urmatorul cuprins:

"Respectarea standardelor de conduita cuprinse in Codul deontologic este evaluata de catre organele competente, potrivit legii.

Incalcarea normelor de conduita conduce la angajarea, potrivit legii, a raspunderii disciplinare a magistratilor."

Textul in vigoare este criticabil, in opinia noastra, sub doua aspecte:

- nu opereaza distinctiile necesare intre incalcarea normelor de conduita si faptele care constituie abateri disciplinare;

- promoveaza o viziune exclusiv administrativista cu privire la constatarea incalcarii normelor si consecintele acesteia.

Iar aceasta situatie creeaza in practica dificultati de aplicare a textelor si controverse.

Astfel, s-a pus problema care este natura juridica a faptei judecatorului sau procurorului de a face afirmatii in presa sau la emisiuni audio-vizuale cu privire la probitatea profesionala si morala a colegilor.

Intr-o opinie pe care o consideram justificata s-a motivat (decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie     nr.6/2005) ca aceasta constituie abatere disciplinara doar daca este savarsita in timpul exercitarii atributiilor de serviciu.

Curtea a aratat ca dispozitiile Legii nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cat si normele Codului deontologic stabilesc standarde de conduita pentru magistrati, in cadrul colectivelor din care fac parte.

Potrivit art.90 alin.1 din Legea nr.303/2004 rep., "judecatorii si procurorii sunt datori sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor in functie si in societate", text quasi-identic cu cel al art.17 din Codul deontologic.

Pe de alta parte, art.90 alin.2 din aceeasi lege prevede ca: "relatiile judecatorilor si procurorilor la locul de munca si in societate se bazeaza pe respect si buna-credinta" iar art.18 din Codul deontologic este in sensul ca: "relatiile judecatorilor si procurorilor in cadrul colectivelor din care fac parte trebuie sa fie bazate pe respect si buna-credinta, indiferent de vechimea in profesie si de functia acestora.

Ca un corolar al acestui tip de comportament in relatiile cu colegii, art.18 alin.2 din Codul deontologic prevede ca: "judecatorii si procurorii nu isi pot exprima parerea cu privire sa probitatea profesionala si morala a colegilor".

Desi legea contine prevederile mentionate, care impun magistratilor un comportament corespunzator statutului acestora, faptele de natura sa aduca atingere probitatii morale nu-si gasesc corespondent printre abaterile disciplinare prevazute de art.99 din Legea nr.303/2004 rep. Faptele ce constituie abateri disciplinare asa cum rezulta din art.98 din aceeasi lege privesc neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a unor indatoriri de serviciu precum si manifestari care aduc atingere prestigiului justitiei.

Desi norma generala face referire la afectarea probitatii profesionale cat si celei amorale, in norma speciala sunt incriminate faptele care lezeaza probitatea profesionala iar dintre cele care aduc atingere probitatii morale si implicit prestigiului justitiei este sanctionata doar participarea magistratilor la jocurile de noroc si de tip piramidal, in cazul in care nu este asigurata transparenta fondurilor. Orice alte manifestari care lezeaza probitatea morala a magistratilor (ca de pilda atitudinea judecatorului in speta) nu mai sunt sanctionate disciplinar.

Aceasta deoarece legiuitorul a inteles sa nu mai prevada ca abatere disciplinara nerespectarea normelor Codului deontologic sau manifestarile care aduc atingere probitatii morale.

Apreciem ca este justificata abrogarea textului de lege care incrimina ca abatere disciplinara incalcarea normelor Codului deontologic al magistratilor, deoarece rolul acestuia este de a crea - asa cum am aratat - anumite standarde de conduita pentru judecatori si procurori, conturand un model la care acestia sa aspire. Insa sanctionarea magistratilor trebuie sa intervina in cazul incalcarii de catre acestia a dispozitiilor din legi si regulamente, si nu a normelor din Codul deontologic.

Exemplul este ilustrativ pentru problemele deosebit de delicate pe care le pune distinctia dintre abaterile disciplinare si faptele care nu au acest caracter, insuficient de clar conturata prin actualul Cod deontologic.

De altfel, ca o apreciere cu caracter general, se poate spune ca proiectul noului Cod prezinta, in opinia noastra, patru caracteristici esentiale:

- concizie;

- o mai riguroasa definire a notiunilor;

- evidentierea deosebirilor intre incalcarea normelor deontologice si abaterile disciplinare;

- infiintarea Consiliilor de Etica Profesionala.

Acestor din urma structuri, denumite intr-o varianta "Consilii de Onoare", distincte de Consiliul Superior al Magistraturii - organ cu un vadit si preponderent caracter administrativ -, urmeaza sa le revina atributii exclusive in materia deontologiei profesionale.

Conform conceptiei proiectului, colegiile vor functiona la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si al Parchetului de pe langa aceasta, pentru judecatorii si procurorii lor si la fiecare Curte de Apel si Parchetul respectiv pentru magistratii din acea raza teritoriala.

In privinta structurii si a membrilor, se are in vedere ca acestia sa fie alesi prin vot de catre toti judecatorii si procurorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Parchetului de pe langa aceasta, respectiv de judecatorii si procurorii din circumscriptia fiecarei Curti de apel. Pot candida judecatorii si procurorii cu un minim de 15 ani vechime in magistratura, care se bucura de recunoastere in cadrul colectivelor in privinta unei moralitati desavarsite in viata profesionala, publica si privata, au experienta de viata necesara si o buna comunicare relationala. S-ar putea preconiza ca pentru depunerea candidaturii sa fie necesara sustinerea unui numar de 3-5 colegi.

In ceea ce priveste structura, colegiile vor fi conduse de un presedinte, care este decanul de varsta, si vor avea un secretar, ales dintre ceilalti patru membri.

Mandatul celor ce compun colegiile va fi de 3 ani, cu posibilitatea unei singure realegeri.

Atributiile si actele acestor structuri etico-profesionale vor fi in principal urmatoarele:

- emiterea de hotarari prin care se constata o anumita situatie de fapt referitoare la conduita etica a unor magistrati, in legatura cu posibile incalcari ale normelor deontologice; hotararile colegiilor de la nivelul Curtilor de apel si Parchetelor de pe langa acestea pot fi atacate cu contestatie la Colegiile de Etica Profesionala din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al Parchetului de pe langa instanta suprema; aceste din urma hotarari sunt definitive.

- elaborarea de recomandari, din oficiu sau la cerere, cu privire la aspecte si standarde comportamentale, in legatura cu o anumita conduita in situatii concrete;

- sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a lua masurile legale, atunci cand exista date si indicii temeinice ca nu s-a produs doar o incalcare a normelor deontologice ci s-a comis o abatere disciplinara.

Colegiile vor organiza dezbateri si mese rotunde in vederea promovarii unor standarde etice si profesionale la un inalt nivel moral si vor propune modificarile considerate necesare ale Codului deontologic. Ele vor relationa cu organisme si structuri similare din alte tari, vor coopera cu Consiliul Superior al Magistraturii, cu reprezentantii celorlalte profesii juridice cu atributii in aceasta materie si - nu in ultimul rand- vor avea in vedere aducerea la zi, completarea si imbunatatirea ghidului de aplicare a Codului deontologic.

Articolul 3

"Judecatorii si procurorii trebuie sa aiba o conduita integra si independenta atat sub aspect individual cat si institutional.

Judecatorul si procurorul trebuie sa-si exercite activitatea judiciara cu impartialitate."

Varianta propusa face referire, in opinia noastra, de o maniera exacta si concisa, mai riguroasa decat a textului in vigoare[1], la trei valori etico-profesionale fundamentale pentru infaptuirea justitiei: independenta, impartialitate, integritate.

Aceste principii si valori esentiale au fost pe larg prezentate, in datele lor caracteristice, in Capitolul I al ghidului. Facand trimitere la ele, vom mentiona cateva alte aspecte in aceasta materie, astfel cum ele rezulta din documente internationale relevante.

Pe plan mondial, existenta unor preocupari referitoare la independenta puterii judecatoresti si statutul magistratilor are cel putin doua explicatii majore.

Este vorba in primul rand despre fenomenul globalizarii, care determina, intre altele, si convergenta sistemelor judiciare, crearea unor spatii si instrumente juridice comune la nivel continental si regional, intensificarea cooperarii institutionale, ceea ce implica in mod necesar o anumita apropiere a conceptelor privind independenta justitiei, inamovibilitatea judecatorilor si rolul acestora intr-un stat democratic.

Sub alt aspect, se poate constata ca in toate tarile exista tendinta factorului politic si indeosebi a executivului, de a incerca, in forme diverse, mai directe sau mai subtile, sa influenteze puterea judecatoreasca, indeosebi prin intermediul mecanismelor de numire si promovare a magistratilor. Or, stabilirea unui set de reguli si criterii clare in aceasta materie, pe cat posibil unitare la nivel international, ar face ineficiente astfel de tentative.

Deosebit de relevante ni se par in acest context cateva dintre ideile si argumentele cuprinse in avizele nr.1 si 2 ale Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCJE), emise in atentia Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei referitoare la standardele privind independenta puterii judecatoresti, numirea, inamovibilitatea si raspunderea disciplinara a judecatorilor.

Avizele au la baza Recomandarea nr.R (94) 12 a Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei catre statele membre referitoare la independenta, eficienta si rolul judecatorilor si Declaratia privind principiile fundamentale ale Natiunilor Unite privind independenta puterii judecatoresti, adoptata in anul 1985.

In documentele mentionate sunt sintetizate o serie de teze importante si argumente referitoare la necesitatea independentei judecatoresti, nivelul pana la care ea este garantata si libertatea fata de influentele ce pot interveni in actul de justitie.

Independenta judecatoreasca este o conditie obligatorie pentru existenta statului de drept si garantia fundamentala a unui proces echitabil. Judecatorii "au sarcina deciziei finale asupra vietii, libertatilor, drepturilor, obligatiilor si proprietatii cetatenilor" (expunerea principiilor fundamentale ale Natiunilor Unite, preluate in "Declaratia de la Beijing" si articolele 5 si 6 ale Conventiei Europene privind Drepturile Omului). Independenta acestora nu este o prerogativa sau un privilegiu in propriul lor interes ci in beneficiul statului de drept si al celor care cauta si doresc infaptuirea justitiei.

Aceasta independenta trebuie sa existe in raport cu societatea in general si cu partile din orice litigiu asupra caruia judecatorii trebuie sa se pronunte. Puterea judecatoreasca este unul dintre cei trei piloni fundamentali, egali ca importanta, ai statului democratic modern. Ea are un rol si functii importante in relatia cu celelalte doua puteri. Ea are menirea sa asigure ca guvernele si administratiile pot fi trase la raspundere pentru actiunile lor si, in ceea ce priveste puterea legislativa, are sarcina de a aplica in cazuri concrete legile adoptate. Intr-o mai mica sau mai mare masura, puterea judecatoreasca statueaza ca legislatia interna este conformitate cu constitutia sau cu orice alta legislatie superioara (precum cea a Uniunii Europene). Pentru a-si putea indeplini indatoririle pe care le are in aceste domenii, puterea judecatoreasca trebuie sa fie independenta fata de celelalte doua puteri, fapt care implica libertate fata de relatiile inadecvate si de influenta exercitata de aceste autoritati. Astfel, independenta serveste ca o garantie a impartialitatii. Acest lucru are, in special, implicatii asupra tuturor aspectelor legate de cariera unui judecator, de la pregatire la numire pana la promovare si sanctionare disciplinara.

Independenta judecatoreasca presupune impartialitate absoluta din partea judecatorilor. Cand delibereaza intr-un litigiu intre oricare parti, judecatorul trebuie sa fie impartial, adica liber fata de orice relatii, subiectivism sau partinire, care afecteaza - sau pot fi percepute ca afectand - capacitatea sa de a decide independent. In aceasta privinta, independenta judecatoreasca este o dezvoltare a principiului fundamental conform caruia "nimeni nu poate fi judecator in propriul sau proces". Acest principiu are semnificatii mult mai extinse decat cea care afecteaza partile dintr-un litigiu. Nu doar partile dintr-o cauza anume, ci societatea in ansamblu trebuie sa poata avea incredere in puterea judecatoreasca. Astfel, nu este suficient ca un judecator sa fie liber fata de orice relatii, partinire sau influenta inadecvata, ci trebuie de asemenea sa para astfel in fata unui observator rezonabil. In caz contrar, increderea in justitie poate fi subminata.

Argumentarea necesitatii independentei judecatoresti, asa cum este prezentata mai sus, ofera un etalon dupa care pot fi evaluate implicatiile practice ale acesteia. In consecinta, ea contureaza trasaturile care sunt necesare pentru a o asigura si mijloacele prin care aceasta poate fi asigurata, la nivel constitutional sau legislativ, precum si in practica de fiecare zi, in toate statele. Avizul mentionat pune mai degraba accentul pe cadrul institutional general si pe garantiile care asigura independenta judecatoreasca in societate decat pe principiul care impune impartialitatea personala (atat in fapt cat si in aparenta) a judecatorului in orice cauza particulara. Desi are loc o suprapunere, s-a stabilit ca acest din urma subiect sa fie abordat in cadrul examinarii de catre CCJE a conduitei judecatoresti si a standardelor etice.

Independenta judecatoreasca trebuie sa fie garantata de standarde nationale pana la cel mai inalt nivel posibil. In consecinta, statele au indatorirea sa includa conceptul de independenta judecatoreasca fie in Constitutie, fie printre principiile fundamentale recunoscute de statele care nu au o Constitutie scrisa dar in care respectul pentru independenta judecatoreasca este garantat de o cultura si traditie indelungate. Acest fapt scoate in evidenta importanta fundamentala a independentei, prin recunoasterea pozitiei speciale pe care o au jurisdictiile de drept anglo-saxon (indeosebi in Anglia si Scotia), cu o lunga traditie de independenta, insa fara nici un fel de legi scrise.

Principiile fundamentale ale Natiunilor Unite stipuleaza ca independenta judecatoreasca trebuie sa fie "garantata de catre stat si consfintita de constitutie sau de legislatia fiecarei tari in parte". Recomandarea nr.R (94) 12 prevede (in prima teza a principiului I.2) ca "Independenta judecatorilor va fi garantata in conformitate cu prevederile Conventiei (europene a drepturilor omului) si cu principiile constitutionale prin, de exemplu, introducerea unor prevederi specifice in Constitutie sau in alt tip de legislatie ori prin incorporarea prevederilor prezentei recomandari in legislatia interna".

Carta europeana privind statutul judecatorilor contine prevederi inca si mai explicite: "In fiecare stat european, principiile fundamentale privind statutul judecatorului vor fi prevazute de actele normative interne cu cea mai inalta forta juridica, iar reglementarile in acest domeniu, prin legi". Aceasta prevedere mai specifica din Carta europeana s-a bucurat de sustinerea unanima a CCJE.

In contextul comentariilor consacrate independentei justitiei, o atentie speciala este acordata libertatii fata de influentele externe nedorite.

Libertatea fata de influente externe nedorite constituie o regula generala, unanim recunoscuta (a se vedea "Principiile fundamentale ale Natiunilor Unite", alineatul 2) si Recomandarea nr.R (94) 12, Principiul I (2) (d), care stipuleaza ca: "Legea trebuie sa prevada sanctiuni impotriva persoanelor care incearca sa influenteze judecatorii in orice mod". Ca principii generale, libertatea fata de influente nedorite si necesitatea aplicarii de sanctiuni in cazuri extreme sunt incontestabile. Mai mult, CCJE nu are motive sa creada ca acestea nu sunt prevazute corespunzator ca atare in legislatia statelor membre. Pe de alta parte, operarea lor in practica necesita prudenta si atentie in contextul national existent.

Ideea fundamentala este aceea ca judecatorul, in exercitarea atributiilor sale, nu este angajatul nimanui; acesta este detinatorul unei functii de stat. El este astfel in slujba legii si este raspunzator numai in fata acesteia. Faptul ca judecatorul care solutioneaza un caz nu actioneaza conform unor dispozitii sau instructiuni venite de la o alta persoana, din afara sau din interiorul sistemului judecatoresc, este unul care nu trebuie demonstrat.

Recomandarea nr.R (94) 12, Principiul I (2) (a) (i) stipuleaza ca "hotararile judecatorilor nu trebuie sa fie supuse nici unei reexaminari in afara procedurilor de apel si recurs prevazute de lege", iar Principiul I (2) (a) (iv) statueaza ca "guvernul sau administratia nu trebuie sa aiba posibilitatea de a emite nici un fel de acte care sa invalideze retroactiv hotararile judecatoresti, cu exceptia celor privind amnistia, gratierea sau a altor chestiuni similare". CCJE a luat nota de faptul ca raspunsurile la chestionarele nationale au indicat faptul ca aceste principii sunt respectate in general si nu au fost propuse nici un fel de amendamente.

CCJE a luat nota de amenintarea potentiala impotriva independentei judiciare care ar putea aparea din cadrul ierarhiei judiciare interne. Acesta recunoaste ca independenta judiciara depinde nu numai de libertatea fata de influentele externe nedorite ci si de libertatea fata de influentele nedorite care ar putea rezulta in anumite situatii din atitudinea altor judecatori. "Judecatorii trebuie sa beneficieze de libertate neingradita pentru a solutiona cauzele impartial, potrivit constiintei lor si a modului in care interpreteaza faptele, in conformitate cu prevederile legale relevante." (Recomandarea nr.R (94) 12, Principiul I (2) (d). Aceasta se refera la judecatori individual. Termenii in care ea este formulata nu exclud doctrinele, precum cea a precedentului juridic, existente in tarile cu sistem de drept anglo-saxon (de pilda, obligatia unui judecator ierarhic inferior de a respecta o hotarare anterioara a unei instante superioare in ceea ce priveste un principiu de drept care apare in cauza ulterioara).

Principiul I (2) (d) continua dupa cum urmeaza: "Judecatorii nu trebuie sa fie obligati sa informeze asupra obiectului unei cauze pe nici o persoana din afara sistemului judecatoresc". Oricum ar fi privita, aceasta formulare este obscura. "Informarea", chiar si a altor membri ai sistemului judiciar, asupra obiectului unei cauze, pare de la bun inceput sa vina in conflict cu independenta individuala. In cazul in care o hotarare este pronuntata cu atata incompetenta incat ar putea constitui o abatere disciplinara, atunci lucrurile stau altfel, insa, in acest caz foarte putin probabil, judecatorul nu ar "informa" in nici un fel ci ar raspunde unor acuzatii.

Puterea ierarhica pe care multe sisteme de drept o confera instantelor superioare ar putea, in practica, sa submineze independenta individuala a judecatorilor. O solutie propusa in acest caz ar fi aceea de a transfera toate competentele relevante unui consiliu judiciar superior, care ar proteja independenta in interiorul si in afara sistemului judiciar.

Sistemele de inspectare a instantelor, in tarile in care acestea exista, nu trebuie sa se preocupe de obiectul sau corectitudinea hotararilor si nu trebuie sa-i determine pe judecatori, din motive de eficienta, sa actioneze in favoarea productivitatii, sacrificand astfel indeplinirea corespunzatoare a rolului pe care acestia il au, acela de a pronunta o hotarare bine gandita, dreapta, in conformitate cu interesele legitime ale celor care apeleaza la justitie.

Articolul 4

"Judecatorii si procurorii nu se pot implica in nici un mod in viata politica."

Textul pe care il propunem este mult mai concis si mai riguros decat actualele formulari in aceasta materie, care au urmatorul continut, cuprins in doua articole din Cod:

"Art.5. In indeplinirea atributiilor de serviciu, magistratii nu trebuie sa fie sau sa se lase influentati de doctrine politice.

Magistratii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o formatiune politica, nu pot participa la colectarea fondurilor pentru formatiunile politice si nu pot permite folosirea prestigiului sau a imaginii lor in astfel de scopuri.

Magistratii nu pot sa acorde nici un fel de sprijin unui candidat la o functie publica cu caracter politic.

Art.6. Magistratii nu se pot servi de actele pe care le indeplinesc in exercitarea atributiilor de serviciu pentru a-si exprima sau manifesta convingerile politice.

Magistratii pot participa la reuniuni publice numai in masura in care nu isi exprima in acest cadru convingeri politice."

Asa cum se poate usor observa, textele sunt stufoase si redundante, incercand sa reglementeze exhaustiv toate situatiile si ipotezele posibile.

Pe de alta parte, norma de conduita cuprinsa in alin.1 al art.5 este una ce nu poate fi verificata, deoarece tine de convingerile intime ale judecatorului si procurorului. Mult mai importanta - de fapt singura care conteaza, este atitudinea magistratului. Or, textul pe care il propunem, cu caracter general, nesusceptibil de interpretari, pune accentul exact pe lipsa oricarei implicari a magistratilor in viata politica.

Aceasta neimplicare are la baza constatarea, verificata in practica, in sensul ca acordarea sprijinului financiar sau relational de catre o formatiune politica unui magistrat, in vederea dobandirii de avantaje profesionale, ar putea determina crearea unor asa-zise "obligatii morale". Judecatorul sau procurorul ar putea lua decizii favorabile unor persoane sau grupuri (formatiuni) politice in cauze in care acestea ar fi implicate direct sau ar avea interese, pentru a-si putea manifesta gratitudinea fata de avantajele pe care le-au dobandit deja ori le-au fost promise. Pe de alta parte, o posibila (in tot mai putine tari) apartenenta politica a magistratului ar putea sa creeze impresia ca ii datoreaza acesteia ascensiunea sa profesionala. Or, perceptia ca deciziile judecatorului si procurorului nu pot fi afectat de influente politice mentine si consolideaza increderea publicului in sistemul judiciar.

Pentru celelalte aspecte privind neimplicarea magistratilor in activitatea politica, mai multe documente internationale, indeosebi "Principiile de la Bangalore", detaliaza aspecte specifice, care au fost prezentate in capitolul I al ghidului, indeosebi cu prilejul prezentarii valorii fundamentale care este independenta.

Articolul 5

"Judecatorul si procurorul pot participa la activitati vizand imbunatatirea legislatiei, a sistemului judiciar si a infaptuirii justitiei."

Aceasta varianta de text este mult mai generala, explicita si mai exacta decat formularile din actualul Cod deontologic, care se regasesc, disperat, in doua articole si sunt mai degraba restrictive si limitative:

Art.23 alin.1 - "Magistratii pot participa la elaborarea de publicatii sau studii de specialitate, a unor lucrari literare ori stiintifice".

Art.25 alin.1 - "Magistratii nu pot cumula aceasta calitate cu nici o alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior

Alin.2 - Magistratii pot participa ca formatori in cadrul Institutului National al Magistraturii si Scolii Nationale de Grefieri"

Participarea magistratilor la activitati ca elaborarea unor proiecte de acte normative, a studiilor privind tendintele practicii judiciare, organizarea de simpozioane, seminarii si dezbateri pe teme profesionale, cooptarea lor in diverse comisii si structuri menite sa asigure implementarea si aplicarea legislatiei, au format obiectul unor discutii si chiar controverse in mai multe tari ale lumii.

Este unanima opinia ca experienta de viata si profesionala, competenta, standardele morale care ii caracterizeaza pe magistrati fac din ei participanti extrem de valorosi si doriti in astfel de activitati. Unii comentatori ai fenomenului, inclusiv din cadrul sistemului judiciar, considera insa ca, de pilda, participarea magistratilor la comisiile de elaborare a unor proiecte de acte normative este nepotrivita si chiar daunatoare prestigiului puterii judecatoresti.

"Misiunea judecatorului, spun promotorii unei astfel de conceptii, este sa judece, adica sa solutioneze litigii pe baza legii, nu sa contribuie el insusi la legiferare. Aceasta este menirea unei alte puteri a statului, cea legiuitoare. Daca practicienii participa la elaborarea legilor iar textele rezultate sunt discutabile si criticate, politicienii vor avea tendinta sa se disculpe, argumentand ca au fost consultati si reprezentantii magistraturii. De mai multe ori, aceasta consultare este si pur formala, factorul politic impunandu-si punctul de vedere. De aceea, magistratii ar trebui sa evite angrenarea lor in astfel de activitati."

O astfel de conceptie autarhica nu este insa majoritara. Cei mai multi dintre cei implicati in activitatea puterii judecatoresti afirma ca imbunatatirea legislatiei, a functionarii sistemului judiciar, administrarea mai eficienta a justitiei, sunt nu numai in interesul magistratilor, ci in primul rand al societatii in general. Or, judecatorul nu trebuie sa ramana inchis in "turnul de fildes", insensibil la nevoile sociale si desprins de evolutia legislativa si institutionala a vremurilor sale. Daca judecatorii pot contribui la elaborarea unor legi mai bune, mai usor de aplicat nu trebuie sa se dea la o parte, invocand principiul separatiei puterilor in stat dus pana la ultimele sale consecinte.

Cele mai multe dintre Codurile deontologice nationale permit magistratilor astfel de activitati. De pilda, Codul de conduita judiciara american, adoptat in anul 1990, model de simplitate, rigoare si concizie (5 articole !), statueaza ca: "un judecator poate sa se angajeze in activitati menite sa duca la imbunatatirea unor legi si regulamente, a sistemului juridic in general si administrarii ramurii judiciare (regula nr.4)". "Principiile de la Bangalore" sunt in acelasi sens, al implicarii magistratilor in astfel de activitati considerate benefice atat pentru prestigiul justitiei cat si sub aspectul eficientizarii sistemului judiciar.

Dincolo de aceste probleme de principiu, credem ca merita avute in vedere cel putin trei aspecte punctuale, tinand si de unele realitati specifice Romaniei in legatura cu activitatile profesionale, dar extrajudiciare, ale magistratilor.

Este vorba in primul rand despre practica, extrem de frecventa, indeosebi din partea executivului, dar si a altor autoritati, de a coopta si incadra in structurile lor, uneori pe perioade de timp indelungate, magistrati din instante si parchete, folosind o gama intreaga de mijloace - delegari, detasari, suspendari din functie etc.

S-a ajuns la situatii absolut inadmisibile ca, in conditiile subdimensionarii cronice a schemelor de personal, al cresterii accelerate a volumului de cauze, a unui numar de dosare repartizate pe judecatori mult peste media europeana, 10% sau chiar mai mult dintre posturi sa fie scriptic ocupate si blocate de magistrati care isi desfasoara in fapt activitatea la Ministerul Justitiei, Consiliul Suprem al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii, Guvern, Presedintie, diverse structuri administrative. Consecintele negative pentru sistemul judiciar ale unei asemenea situatii sunt evidente si ea ar trebui curmata prin masuri legislative mult mai restrictive.

O a doua mare problema se refera la faptul ca dupa anul 1989, legislatia romana a prevazut in mod constant o gama tot mai larga de atributii, indatoriri si competente pentru magistrati, in diverse domenii, in afara activitatii judiciare propriu-zise. Incluzand aspecte privind cetatenia, Registrul comertului, publicitatea imobiliara si pana la desfasurarea, controlul si validitatea procedurilor electorale si a alegerilor, exista zeci de exemple de atributii extrajudiciare conferite prin lege judecatorilor.

Mai ales in materie electorala - domeniu extrem de sensibil si in care politizarea atinge cote maxime - reglementarile actuale ar putea pune chiar probleme de neconstitutionalitate in raport de atributiile, natura si functiile puterii judecatoresti. Daca este absolut normal ca instantele sa judece in materie electorala - cereri si contestatii de diverse feluri, contraventii si infractiuni, nu mai este firesc ca magistratii sa fie angrenati in organizarea si desfasurarea efectiva a alegerilor, prin desemnarea lor ca presedinti de comisii, de birouri electorale centrale sau locale.

Suprapunerea imaginii magistratilor din birourile electorale pe diversele jocuri, manevre si controverse politice, asa cum s-a intamplat din pacate (ultima oara chiar in anul 2004), este dezastruoasa pentru prestigiul si credibilitatea justitiei. Acestei situatii trebuie sa i se puna capat, din punct de vedere legislativ, cat mai curand posibil, mai ales in conditiile in care interdictia pentru judecatori de a desfasura alte activitati publice sau private are forta unui principiu constitutional.

In fine, ni se pare extrem de importanta regula ca acele activitati extrajudiciare permise de lege sa nu afecteze indeplinirea atributiilor esentiale, strict profesionale ale magistratului si sa nu devina ele partea principala, ca timp si volum de munca, a programului sau. De mult prea multe ori, din pacate, asistam la situatii in care colegi magistrati sunt angrenati in tot felul de alte activitati (didactice, stiintifice, sunt membri ai unor comisii, grupuri de lucru), ceea ce in principiu este pozitiv, dar ei ajung sa isi exercite atributiile judiciare in scurtul interval de timp care le-a mai ramas disponibil. S-a ajuns chiar la situatia - in opinia noastra nefireasca si greu de admis - ca in perioada in care legea permitea acest lucru, o serie de magistrati sa-si depuna cartea de munca la institutiile de invatamant superior unde predau, ramanand un fel de judecatori "la fara frecventa".

De altfel, majoritatea Codului deontologice nationale ca si "Principiile de la Bangalore" subliniaza ca preocuparile extrajudiciare ale magistratilor trebuie sa ramana secundare, subsidiare in raport de activitatea lor specifica de baza.

O serie de alte aspecte relevante in aceasta materie se regasesc si in capitolul I al ghidului, consacrat valorilor si principiilor deontologice fundamentale ale magistraturii.

Articolul 6

"Judecatorul si procurorul pot desfasura alte activitati publice si private in masura in care acestea nu aduc atingere demnitatii profesiei".

Textul este in stransa corelatie cu cel al articolului 5 si din acest motiv ar putea fi avuta in vedere si varianta unui articol unic, cu doua alineate.

In actualul Cod exista mai multe referiri disparate la activitatile extraprofesionale ale magistratilor, cu accent pe caracterul prohibitiv al reglementarii. Textele incidente explicite in acest sens sunt:

Art.24 "Magistratii nu pot desfasura actiuni care, prin natura lor, modul de finantare ori executare ar putea, in orice forma, sa impieteze asupra indeplinirii cu impartialitate, corectitudine si in termenele legale a obligatiilor profesionale."

Art.26 "Magistratilor le este interzisa participarea directa sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investitii pentru care nu este asigurata transparenta fondurilor in conditiile legii."

Caracterul stufos al codului, excesul de reglementare, coborat pana la un nivel exemplificativ, sunt evidente in aceste texte.

In ceea ce ne priveste, am preferat o varianta mult mai simpla si mai generala, bazata pe urmatoarea conceptie: judecatorii si procurorii sunt "oameni ai cetatii", fiinte sociale, cu drepturi si obligatii, parti componente ale unui sistem interrelational uman extrem de complex, in interiorul caruia este firesc sa actioneze in diverse moduri. Singura limitare, dar esentiala, este ca in aceasta valtoare a relatiilor sociale, magistratul sa nu faca nimic care sa afecteze (sau sa para ca afecteaza) demnitatea profesiei si sa nu abdice de la standardele morale pe care legea, normele de conduita si el insusi, in mod voluntar si liber asumat, le-au statornicit.

Aceasta conceptie este exprimata in mai multe documente internationale relevante.

Astfel, Carta Europeana a Statutului Judecatorilor, adoptata la Strasbourg in anul 1998, prevede, intre altele:

"Judecatorul exercita liber activitatile exterioare functiei, printre care si acelea ce exprima statutul sau de cetatean. Aceasta libertate nu poate fi limitata decat in masura in care activitatile respective sunt incompatibile cu increderea in impartialitatea si independenta judecatorului ori cu disponibilitatea ceruta pentru a solutiona cu atentie si intr-un termen rezonabil litigiile cu care este sesizat. Judecatorul trebuie sa se abtina de la orice comportament, de la orice act sau manifestare de natura sa altereze efectiv increderea in impartialitatea si independenta lui."

In acelasi sens, Carta Universala a Judecatorului, adoptata la reuniunea Consiliului Central al Asociatiei Internationale a Judecatorilor (UIM), desfasurata la Taipei (Taiwan) in noiembrie 1999, statueaza ca "judecatorul nu trebuie sa detina nici o alta functie, publica sau privata, remunerata sau neremunerata, care nu este pe deplin compatibila cu atributiile si statutul unui judecator; judecatorul nu trebuie sa fie subiectul unor numiri in afara instantei, fara consimtamantul acestuia."

In "Principiile fundamentale ale Natiunilor Unite privind independenta judecatorilor", aprobate prin rezolutiile Adunarii Generale din 29 noiembrie si 13 decembrie 1985, se arata de asemenea ca " in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, membrii corpului judecatoresc au, ca si ceilalti cetateni, libertatea de exprimare, convingere, asociere si reuniune, cu conditia ca judecatorii, atunci cand isi exercita aceste drepturi, sa se comporte intotdeauna de asa maniera incat sa pastreze demnitatea functiei pe care o detin, impartialitatea si independenta sistemului judecatoresc".

In fine, "Principiile de la Bangalore", prezentate pe larg in Capitolul I al acestui ghid, se refera la standardele si cerintele activitatii extraprofesionale a magistratilor, indeosebi atunci cand trateaza valorile fundamentale ale decentei (bunei-cuviinte) si integritatii, care trebuie sa caracterizeze intreaga lor viata publica si privata.

Dintre Codurile deontologice nationale, semnalam formularea cuprinsa in regula nr.4 a reglementarii americane din anul 1990, model - asa cum am mai aratat - de concizie si simplitate: "Judecatorul trebuie sa-si desfasoare activitatea extrajudiciara de asa maniera incat sa minimizeze riscul unui conflict cu obligatiile sale judiciare". In comentariile la acest text se afirma ca nici in activitatile sale extrajudiciare, publice sau private, judecatorul nu trebuie nici macar sa creeze indoiala rezonabila cu privire la capacitatea sa de a se comporta, ca magistrat, independent, impartial si cu deplina onestitate.

*

* *

S-ar putea pune, desigur, problema, daca termenii folositi in proiect, ca si in documentele internationale prezentate, nu sunt cumva prea vagi, prea generali. Noi consideram ca aceasta maniera de reglementare este cea mai potrivita. Structurile sesizate cu o posibila incalcare a normelor deontologice, fie ele "Consilii de onoare", "Colegii de etica profesionala", "Comitete etice", au experienta, mijloacele si criteriile pentru a aprecia, in fiecare caz concret, in functie de imprejurari, daca s-a adus atingere demnitatii profesiei iar fapta are drept consecinta, ca incalcare a unui standard deontologic, blamul colectivului, ori reprezinta o abatere disciplinara sanctionabila ca atare.

Articolul 7

"Cresterea nivelului de competenta si ridicarea standardelor profesionale sunt cerinte definitorii pentru judecatori si procurori."

Formularea propusa isi are corespondent in actualul Cod - art.13, care are urmatorul continut:

"Magistratii sunt chemati sa-si indeplineasca cu competenta si corectitudine indatoririle profesionale ce le revin si sa-si respecte obligatiile cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente si ordine de serviciu."

Dincolo de redactarea neglijenta, cacofonica, textul exprima aceeasi conceptie, in sensul ca alaturi de moralitate, in sens larg, cuprinzand elementele la care ne-am referit deja (impartialitate, onestitate, corectitudine, decenta), preocuparea pentru o calitate mai buna a actului de justitie reprezinta cea de-a doua componenta esentiala a standardelor deontologice specifice magistraturii.

De altfel, dezideratul unei justitii puternice, independente si eficiente, poate fi exprimat in doar doua notiuni: "moralitate" si "profesionalism". Moralitatea lipsita de competenta este ineficienta iar profesionalismul fara standarde etice, de-a dreptul devastator pentru infaptuirea justitiei si societate in general.

In codul de conduita judiciara american, cerinta profesionalismului este cuprinsa in regula nr.3, potrivit careia judecatorul trebuie sa-si indeplineasca obligatiile judiciare cu impartialitate si diligenta (sarguinta), adica "diligently". In comentariile textului se arata, intre altele, ca judecatorul trebuie sa-si creasca gradul de pregatire profesionala. El va actiona, in tot ceea ce priveste atributiile sale judiciare, de o maniera prompta si onesta. Aceeasi preocupare va fi insa manifestata si in domeniul indatoririlor sale administrative. Textele fac referire, in repetate randuri, nu numai la "responsabilitate" si "diligenta", ci si la "performanta", ceea ce este edificator.

Documentele internationale relevante promoveaza aceeasi conceptie.

Astfel, Carta Europeana privind statutul judecatorilor prevede ca acestia "trebuie sa se preocupe de mentinerea celui mai inalt nivel de competenta cerut de judecarea litigiilor", iar Carta universala a judecatorului se refera la indeplinirea atributiilor "cu diligenta si eficacitate, fara intarzieri nejustificate".

Pe de alta parte Recomandarea Nr.R (94) 12 a Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei statueaza ca magistratii au indatorirea "sa urmeze orice forma de pregatire profesionala necesara pentru exercitarea functiilor, in mod adecvat si cu eficienta".

Dar preocuparea magistratilor pentru nivelul lor de pregatire profesionala constituie numai o latura a problemei. Asa cum s-a aratat in cadrul comentariilor referitoare la principiul fundamental al competentei (sarguintei), astfel cum este configurat in "Principiile de la Bangalore", la fel de important este ca si statul sa-si indeplineasca obligatiile de a asigura conditiile necesare, din punct de vedere material, financiar, logistic si uman in acest sens. Fara a relua aspectele deja mentionate, vom sublinia, in context, ca aceeasi Recomandare a Consiliului Europei se refera la faptul ca, pentru a asigura calitatea actului de justitie, statele trebuie sa creeze, intre altele, conditii adecvate de munca, ce permit judecatorilor sa lucreze in mod eficient. In acest scop, se considera ca este absolut necesar:

"a. Sa se recruteze un numar suficient de judecatori, sa li se permita sa dobandeasca pregatirea profesionala necesara si sa li se asigure instruirea, formarea continua specifica, in tot cursul carierei lor; aceasta pregatire trebuie sa fie gratuita si sa puna accent mai ales pe legislatia recenta si pe jurisprudenta; eventual, instruirea poate include vizite de studiu la autoritatile si instantele internationale relevante.

b. Sa se prevada o structura a carierei bine definita pentru a se recruta si mentine judecatori competenti.

c. Sa se puna la dispozitia magistratilor personal auxiliar si echipamente adecvate, in special de birotica si informatica, pentru ca acestia sa poata actiona eficient si fara intarzieri nejustificate.

d. Sa se ia masuri corespunzatoare pentru a se incredinta sarcinile nejurisdictionale/administrative altor persoane, in vederea prevenirii ori reducerii supraincarcarii activitatii instantelor".

In acelasi sens Carta Europeana a Statutului Judecatorilor stabileste ca statul are datoria sa asigure judecatorilor mijloacele necesare pentru indeplinirea sarcinilor, in special pentru rezolvarea litigiilor intr-un termen rezonabil. Aceasta obligatie este cuprinsa si in Carta Universala a Judecatorului, unde se prevede indatorirea celorlalte puteri ale statului de a-i asigura sistemului judiciar "mijloacele necesare pentru a se dota corespunzator in vederea indeplinirii functiilor sale; sistemului judiciar trebuie sa i se asigure posibilitatea de a lua parte sau a fi consultat in legatura cu deciziile care se iau in acest domeniu."

In cei aproape cei 150 de ani de activitate, Asociatia Magistratilor din Romania a desfasurat o activitate constanta pentru a determina autoritatile competente ale Statului Roman sa-si indeplineasca indatorirea constitutionala de a asigura puterii judecatoresti mijloacele necesare pentru o activitate normala.

Aceste eforturi, doar partial incununate de succes, sunt cunoscute opiniei publice, atat pe plan national cat si international, receptivitatea guvernantilor, de toate culorile politice, la aceste demersuri fiind insa departe de asteptarile justificate ale societatii. Doar tarziu, cu mari eforturi, sub presiunea opiniei publice si mai ales a forurilor europene, s-au luat o serie de masuri partiale in directia reformei sistemului judiciar si asigurarii unui statut demn pentru magistrati.