REFERAT DREPTUL MUNCII - Munca prin agent de munca temporara

Universitatea din Pitesti

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Administratie Publica

REFERAT DREPTUL MUNCII

-Munca prin agent de munca temporara

Munca prin agent de munca temporara

Anterior adoptarii Codului Muncii, in literatura de specialitate s-a conturat ideea ca reglementari privind suplimentarea masurilor de incurajare a protectiei in domeniile sanatatii si securitatii la locul de munca al lucratorilor incadrati pe durata determinata sau temporara, ce fac obiectul Directivei 91/383/CEE trebuie sa fie transpuse in legislatia romana. S-a opinat ca noul Cod al Muncii va trebui sa reglementeze ceea ce in mod generic in literatura de specialitate moderna este definita ca "misiune de munca temporara", ca fiind perioada in care serviciile unei persoane sunt puse la dispozitia unui utilizator printr-un contract de punere la dispozitie, incheiat intre un agent de munca temporara si utilizator.[1]

Codul Muncii in vigoare a corectat si aceasta lacuna si, fata de opiniile semnalate in literatura de specialitate, s-a adoptat un cadru reglementativ pentru desfasurarea muncii prin intermendiului agentilor de munca temporara.

Codul muncii cuprinde definitii pentru termenii folositi in situatia muncii prin intermediul agentului de munca temporara in art. 87.

Astfel, munca prin agent de munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Salariatul temporar este persoana incadrata la un angajator agent de munca temporara, pus la dispozitie unui utilizator pe durata necesara in vederea indeplinirii unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.

Agentul de munca temporara este societatea comerciala autorizata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, care pune provizoriu la dispozitie utilizatorului personal calificat si/sau necalificat pe care il angajeaza si il salarizeaza in acest scop. Conditiile de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara urmeaza sa fie stabilite prin hotarare a Guvernului.

Utilizatorul este angajatorul caruia agentul de munca temporara ii pune la dispozitie un salariat temporar pentru indeplinirea unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.

Un utilizator poate apela la agenti de munca temporara doar pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar, denumita misiune de munca temporara, si numai in urmatoarele cazuri:

a)      pentru inlocuirea unui salariat al carui contract individual de munca este suspendat, pe durata suspendarii;

b)      pentru prestarea unor activitati cu caracter sezonier;

c)      pentru prestarea unor activitati specializate ori ocazionale.

Misiunea de munca temporara se stabileste pentru un termen care nu poate fi mai mare de 12 luni. Durata misiunii de munca temporara poate fi prelungita o singura data pentru o perioada care, adaugata la durata initiala a misiunii, nu poate conduce la depasirea unei perioade de 18 luni. Conditiile in care durata unei misiuni de munca temporara poate fi prelungita sunt prevazute in contractul de munca temporara sau pot face obiectul unui act aditional la acest contract.

Agentul de munca temporara pune la dispozitie utilizatorului un salariat angajat prin contract de munca temporara, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat obligatoriu in forma scrisa.

Contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda:

a)      motivul pentru care este necesara utilizarea unui salariat temporar;

b)      termenul misiunii si, daca este cazul, posibilitatea modificarii termenului misiunii;

c)      caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si programul de lucru;

d)      conditiile concrete de munca;

e)      echipamentele individuale de protectie si de munca pe care salariatul temporar trebuie sa le utilizeze;

f)        orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;

g)      valoarea contractului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si remuneratia la care are dreptul salariatul.

Contractul de punere la dispozitie nu este un contract individual de munca, ci un contract de natura comerciala, un contract de prestari servicii prin care agentul de munca temporara se obliga sa furnizeze utilizatorului forta de munca necesara pentru realizarea unei lucrari sau atingerea unui obiectiv.

Orice clauza prin care se interzice angajarea de catre utilizator a salariatului temporar dupa indeplinirea misiunii este nula. Salariatii temporari au acces la toate serviciile si facilitatile acordate de utilizator, in aceleasi conditii ca si ceilalti salariati ai acestuia. Utilizatorul este obligat sa asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protectie si de munca, cu exceptia situatiei in care prin contractul de punere la dispozitie dotarea este in sarcina agentului de munca temporara.

Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, daca urmareste sa inlocuiasca astfel un salariat al sau al carui contract de munca este suspendat ca urmare a participarii la greva.

Contractul de munca temporara este un contract de munca ce se incheie in scris intre agentul de munca temporara si salariatul temporar, de regula, pe durata unei misiuni. In contractul de munca temporara se precizeaza, in afara elementelor cuprinse in mod obisnuit in contractul individual de munca, conditiile in care urmeaza sa se desfasoare misiunea, durata misiunii, identitatea si sediul utilizatorului, precum si modalitatile de remunerare a salariatului temporar.

Contractul de munca temporara se poate incheia si pentru mai multe misiuni. Intre doua misiuni salariatul temporar se afla la dispozitia agentului de munca temporara si beneficiaza de un salariu platit de agent, care nu poate fi mai mic decat salariul minim brut pe tara. Pentru fiecare noua misiune, intre parti se incheie un act aditional la contractul de munca temporara, in care vor fi precizate toate elementele prevazute la mai sus. Contractul de munca temporara inceteaza la terminarea ultimei misiuni pentru care a fost incheiat.

Intre prestatorul muncii (salariatul temporar) si utilizator (beneficiarul prestatiei de munca) nu se naste un raport juridic contractual. Cu toate acestea, intre ei exista o anumita legatura juridica. Ex lege, potrivit art 91 din Codul muncii, salariatii temporari au acces la toate serviciile si facilitatile acordate de utilizator salariatilor sai, inclusiv la echipamente individuale de protectie si de munca (cu exceptia situatiei in care, prin contractul de punere la dispozitie, dotarea cu astfel de echipamente este in sarcina agentului de munca temporara).

Pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiaza de salariul platit de agentul de munca temporara. Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza aceeasi munca sau una similara cu cea a salariatului temporar. In masura in care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luandu-se in considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de munca si care presteaza aceeasi munca sau una similara, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil utilizatorului.

Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar catre bugetele statului si plateste pentru acesta toate contributiile datorate in conditiile legii. In cazul in care in termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligatiile privind plata salariului si cele privind contributiile si impozitele au devenit scadente si exigibile, iar agentul de munca temporara nu le executa, ele vor fi platite de utilizator, in baza solicitarii salariatului temporar.

Utilizatorul care a platit sumele datorate potrivit alin. (5) se subroga, pentru sumele platite, in drepturile salariatului temporar impotriva agentului de munca temporara.

Prin contractul de munca temporara se poate stabili o perioada de proba pentru realizarea misiunii, a carei durata este fixata in functie de solicitarea utilizatorului, dar care nu poate fi mai mare de:

a)      doua zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada mai mica sau egala cu o luna;

b)      3 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada cuprinsa intre o luna si doua luni;

c)      5 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada mai mare de doua luni.

Pe parcursul misiunii, utilizatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de munca pentru salariatul temporar, in conformitate cu legislatia in vigoare. Utilizatorul va notifica de indata agentului de munca temporara orice accident de munca sau imbolnavire profesionala de care a luat cunostinta si a carei victima a fost un salariat temporar pus la dispozitie de agentul de munca temporara.

Ar fi fost preferabil ca noul Cod al muncii sa fi reglementat expres raspunderea patrimoniala a salariatului direct catre utilizator, intrucat in realitate salariatul in cauza presteaza munca exclusiv in interesul utilizatorului, la locul de munca stabilit de el (de regula la sediul sau) si, de fapt, utilizatorul (iar nu agentul de munca temporara) este in masura sa-i dea salariatului indrumari, sa il supravegheze si sa il controleze in orice moment.

La incetarea misiunii salariatul temporar poate incheia cu utilizatorul un contract individual de munca. In cazul in care utilizatorul angajeaza, dupa o misiune, un salariat temporar, durata misiunii efectuate se ia in calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi prevazute de legislatia muncii. Daca utilizatorul continua sa beneficieze de munca salariatului temporar fara a incheia cu acesta un contract individual de munca sau fara a prelungi contractul de punere la dispozitie, se considera ca intre acel salariat temporar si utilizator a intervenit un contract individual de munca pe durata nedeterminata.

Agentul de munca temporara care concediaza salariatul temporar inainte de termenul prevazut in contractul de munca temporara, pentru alte motive decat cele disciplinare, are obligatia de a respecta reglementarile legale privind incetarea contractului individual de munca pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Dispozitiile legale si prevederile contractelor colective de munca aplicabile salariatilor angajati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata la utilizator se aplica in egala masura si salariatilor temporari pe durata misiunii la acesta.

BIBLIOGRAFIE

.Andrei Popescu - "Concordanta legislatiei romane a muncii cu normele UE", in Revista Romana de Dreptul Muncii, nr. 1/2002, p.28

.Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu - "Prezentare de ansamblu si observatii critice asupra noului cod al muncii", in Revista Dreptul nr. 4/2003, p. 49

.Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu - "Prezentare de andamblu si observatii critice asupra noului cod al muncii", in Revista Dreptul nr. 4/2003, p. 50