Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AdministratieDrept


STRATEGII DE PREVENIRE A DELINCVENTEI JUVENILE, BAZATE PE DIMINUAREA FACTORILOR DE RISC SI PE INTERVENTII OPERATIONALE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
JUDECATA IN PRIMA INSTANTA
Subiectele de drept comercial - comerciantii -
Dreptul si statul. Functiile dreptului
PRESCRIPTIA EXTINCTIVA
Procedura extradarii pasive
MODUL DE COOPERARE A EFECTIVELOR DE POLITIE PENTRU SOLUTIONAREA EVENIMENTULUI SESIZAT CU CELELATE STRUCTURI COMPETENTE PENTRU SOLUTIONAREA EVENIMENTEL
Conditii de fond si forma pentru introducerea plangerii prealabile
Metodologia ascultarii invinuitului (inculpatului)
Consideratii generale privind urmarirea penala
ANULAREA, SCADEREA si COMPENSAREA

TERMENI importanti pentru acest document

: influenta conjuncturilor asupra delincventei : strategii contemporane de prevenire a delicventei juvenile : strategii contemporane de prevenire a delincventei juvenile : PROGRAME DE TRATAMENT IN CEEA CE PRIVESTE PREVENIREA DELINCVENTEI JUVENILE :

STRATEGII DE PREVENIRE A DELINCVENTEI JUVENILE, BAZATE PE DIMINUAREA FACTORILOR DE RISC SI PE INTERVENTII OPERATIONALE

 Dezbateri actuale cu privire la necesitatea unor sisteme de justitie diferite pentru minori si adulti

Diferitele studii intreprinse de criminologi, in ultimii ani, indica faptul ca infractiunile inregistreaza o tendinta de declin in raport cu varsta, indiferent de interventiile sistemului juridic si de activitatea anterioara a delincventilor sau infractorilor. Aceasta constatare implica o discutie aparte in legatura cu tratamentul diferentiat care trebuie acordat minorilor si adultilor.

Unii criminologi considera ca exista numeroase argumente in sprijinul ideii ca minorii trebuie sa beneficieze de un tratament aparte, in timp ce altii apreciaza ca nu exista motive suficient de puternice pentru a diferentia acest tratament de cel acordat adultilor. Urmatoarele argumente pro si contra
sunt cele mai relevante:

(a)                Comportamentul infractional (delincvent) al copiilor este mai putin grav decat cel al adultilor - Evaluarea acestui comportament se face atat in functie de daunele sau prejudiciile aduse victimei,  cat si  in raport de consecintele actului infractional (delincvent) pentru conduitele viitoare ale minorilor. Totusi, exista evidente care arata ca gravitatea unui act ilegal nu variaza in functie de varsta, ci, dimpotriva, in masura in care delincventii minori ajung adulti, infractiunile pe care le comit sunt mai putine grave;

(b)               Minorii sau tinerii nu sunt responsabili pentru actele lor, adica nu pot    anticipa, cu discernamant, consecintele faptelor delincvente comise.  Aceasta inseamna un autocontrol scazut asupra propriului lor
comportament. Dar deoarece lipsa de autocontrol este o trasatura individuala 'stabila', va trebui, prin acelasi rationament, sa absolvim de responsabilitate atat minorii, cat si adultii. Unii experti considera chiar ca numerosi infractori  adulti sunt persoane care se afla intr-o 'intarziere' a procesului lor de crestere sau dezvoltare, fiind, de fapt, 'adolescenti intarziati';

(c)                Minorii si tinerii sunt mai receptivi la tratamentul propus pentru recuperare, decat adultii. Totusi, exista studii care arata ca varsta nu  este un predictor adecvat al succesului tratamentului. Un avantaj
teoretic al tratamentului timpuriu consta in beneficiile sale pe termen  lung. Totusi, daca se accepta acest rationament, inseamna ca acest
tratament nu implica interventia sistemului de justitie si nici nu este justificat de varsta, ca atare;

(d)               Din punct de vedere criminologie, toate actele infractionale sau  delincvente sunt similare si, in consecinta, nu trebuie sa solicite un tratament diferentiat in functie de factorul varsta. In conditiile in care actele 'deviante' ale minorilor, comise intr-o anumita perioada de timp, solicita mai multe reactii din partea agentiilor specializate, aceasta inseamna, de fapt, o concentrare mai mare asupra conduitelor copiilor si adolescentilor;

(e)                Existenta a doua sisteme de justitie, unul pentru copii si altul pentru adulti, permite tratamentul problemelor de comportament ale minorilor, fara a le periclita sansele de viitor. Dar si aici parerile sunt impartite: unii criminologi considera ca si minorii trebuie sa aiba caziere care sa fie facute disponibile tribunalelor, iar altii apreciaza ca acestea trebuie sa aiba un caracter secret;

(f)                 Starea de dependenta a copiilor, care determina ingrijirea si atentia acordata de adulti responsabili. Asistenta sociala si tribunalele speciale pentru minori trebuie sa intervina numai pentru a asigura sanatatea
si securitatea copiilor neglijati, abandonati si abuzati. Totusi, interventia asistentei sociale nu justifica in mod real distinctia dintre tineri si adulti, deoarece numerosi adulti pot avea nevoie si ei de interventia statului, inclusiv a asistentei sociale;

(g)                Un ultim argument in sprijinul separarii sistemelor de justitie pentru   minori si adulti vizeaza izolarea copiilor de influentele nocive existente in unitatile corectionale, pentru a-i feri de contactul cu infractori periculosi,    de 'cariera'. Totusi si aici unii criminologi exprima o serie de dubii in masura in care distributia criminalitatii in functie de varsta arata
ca, de multe ori, tinerii delincventi sunt mai periculosi decat infractorii adulti.

De aceea, daca s-ar aplica minorilor sistemul de justitie pentru adulti, ar apare o veritabila 'criza' in sistemul inchisorilor din Statele Unite, prin insuficienta spatiului celular. Pe de alta parte, daca s-ar raporta rata de incarcerare a adultilor la rata de arest al minorilor si tinerilor, s-ar inregistra o crestere de 7 ori a numarului de tineri incarcerati.

In mod evident, asemenea propuneri nu sunt sprijinite de catre o mare parte dintre experti. Dar incarcerarea tinerilor poate avea un mai mare impact asupra criminalitatii, decat incarcerarea adultilor, in sensul ca  societatea americana va fi mai mult mai in siguranta daca vor exista mai putini delincventi pe strazi si mai multi in unitatile corectionale.

Dincolo de trasaturile regimului juridic aparte acordat minorilor si tinerilor delincventi, sistemul de justitie pentru acestia este caracterizat de accentul mai mare pus pe tratament, decat pe sanctiune si de interesul mai scazut manifestat fata de natura specifica a delictelor comise. Cu alte cuvinte, insasi situatia de a fi plasat in rolul de delincvent si a avea nevoie de tratament, supraveghere si ingrijire este mai importanta decat definitiile juridice ale delictului comis.

Referindu-ne la cazul Romaniei, am putea spune ca exista o deosebire semnificativa intre sistemul de justitie si cel al asistentei sociale pentru minori si tineri, motiv pentru care acestea se incadreaza, credem, in ultimul model mentionat.

Dincolo de modelele mentionate, se poate spune insa ca, in numeroase tari, distinctia dintre protectia si sanctionarea minorilor delincventi este caracterizata de o serie de confuzii si ambiguitati, care afecteaza, intr-o anumita masura, chiar scopurile si functiile activitatii de interventie a serviciilor de asistenta sociala. Pe de alta parte, marea varietate a reactiilor sociale fata de delincventa juvenila (mediere, tratament, masuri de resocializare sau incarcerare), in diverse tari, mai ales cele europene, impiedica unificarea principiilor juridice ca deziderat catre care tind atat Organizatia Natiunilor Unite, cat si Uniunea Europeana.

·        Programe speciale de prevenire a delincventei juvenile

Prevenirea delincventei juvenile constituie un domeniu specific al politicii sociale in care se gasesc implicate diferite aspecte vizand educatia, sanatatea, conditiile de ingrijire si de locuire, activitatea serviciilor de asistenta sociala, a autoritatilor publice si a organismelor non-guvernamentale. O politica viabila si coerenta de prevenire a delincventei juvenile trebuie integrata, in mod necesar, programelor de politica sociala, in asa fel incat sa permita concertarea eforturilor desfasurate de diferite institutii publice cu cele ale comunitatii, in ansamblul ei, in legatura cu eliminarea sau diminuarea influentei exercitate de factorii cu rol criminogen.

·        Principii care stau la baza planificarii programelor de prevenire a delincventei juvenile

Referindu-se la conditiile principale de prevenire ale criminalitatii in general si ale delincventei juvenile in special, majoritatea criminologilor contemporani subliniaza, in mod imperios, necesitatea planificarii actiunilor de prevenire, care consta dintr-o 'formulare rationala a obiectivelor si mijloacelor necesare pentru a putea realiza o politica penala si sociala echitabila si eficace'.

O asemenea planificare solicita, cu prioritate, evaluarea diferitelor abordari si metode care vizeaza etiologia delincventei juvenile, estimarea mijloacelor sau resurselor necesare pentru prevenire si stabilirea unor indicatori de performanta. Orice planificare in acest domeniu trebuie sa aiba un caracter dinamic, pentru a tine seama de schimbarile sociale existente, care, ele insele, pot avea o influenta criminogena. In mod complementar, planificarea trebuie sa aiba un caracter multidisciplinar, reprezentand efortul colectiv al juristilor, criminologilor, sociologilor, psihologilor, altor categorii de specialisti din domeniul stiintelor sociale. Nu in ultimul rand, eforturile vizand planificarea activitatii de prevenire trebuie sa aiba un continut realist, adica sa fie fundamentate pe fapte observate si verificate si sa corespunda nevoilor si resurselor comunitatii.

Un principiu de baza asupra caruia insista majoritatea specialistilor in programe de prevenire se refera la caracterul national al acestor programe, definit de particularitati si trasaturi distincte. Continutul acestora trebuie sa fie elaborat pornind de la realitatile existente in fiecare tara, in parte, fara a copia modele sau solutii  straine, care pot avea un caracter orientativ, dar nu pot raspunde fidel nevoilor si resurselor existente intr-o anumita tara, care este definita de particularitati nationale specifice.

·       Programe de prevenire bazate pe mobilizarea eforturilor comunitatii

Programele de tratament in care sunt inclusi tinerii delincventi din diverse tari se bazeaza pe o mare diversitate de metode terapeutice. Cele mai utilizate dintre ele, asa-numita 'parole' sau 'probatiune', vizeaza fie eliberarea conditionata, in anumite conditii si inainte de termen, fie suspendarea sentintei in conditiile manifestarii unei conduite adecvate si punerea sub supraveghere, prin convocarea periodica in fata unui ofiter de probatiune. Daca aceste metode nu se dovedesc viabile, atunci singura solutie ramane incredintarea tinerilor delincventi in custodia unor institutii corectionale.

Alaturi de aceste metode, o strategie distincta, folosita in mai multe tari, implica implementarea unor programe comunitare de preventie, mai ales in zonele caracterizate de rate inalte de delincventa juvenila si unde exista cel mai mare risc pentru tineri sa ajunga delincventi. Aceste programe se bazeaza pe presupunerea ca dezvoltarea unor servicii speciale in zonele mentionate pot contribui la ameliorarea incidentei conduitelor delincvente. Aceste servicii efectueaza numeroase actiuni, asa cum sunt cele de asistenta sociala, cele psihiatrice, de terapie individuala si familiala etc.

Avantajul principal al programelor comunitare consta in faptul ca sunt mai putin costisitoare si au mai multe sanse de succes decat programele institutionale. Pe de alta parte, mediul social care defineste comunitatea este, in mod evident, mult mai 'natural' si mai propice pentru prevenire decat mediul institutional. Totusi, programele comunitare au si o serie de dezavantaje, in sensul ca tinerii continua sa traiasca in cadrul aceluiasi mediu social, caracterizat de factorii sau conditiile care au produs implicarea lor in acte de delincventa.

Dintre alte strategii de prevenire a delincventei juvenile se pot mentiona programele care vizeaza diverse schimbari la nivelul mai multor niveluri sau sectoare ale sistemului social. Aceste programe au un caracter macrosocial, vizand cresterea accesului tinerilor apartinand categoriilor sociale defavorizate la educatie, sanatate si munca.

Programe clinice de orientare si ghidare a minorilor care ridica probleme speciale

In procesul de tratament terapeutic al tinerilor delincventi este utilizata o mare diversitate de metode, tehnici si strategii, care sunt integrate diferitelor programe care isi propun prevenirea si controlul delincventei juvenile. Terapia si consilierea individuala constituie una dintre metodele cele mai frecvent folosite pentru tratamentul delincventilor, atat in cadrul institutional, cat si in cadrul familiei, al scolii si al aplicarii programelor de probatiune. Scopul principal al acestei metode consta in a face constient delincventul fata de propriile probleme cu care se confrunta, in relatie directa cu problemele familiei din care face parte.

In numeroase tari, aceasta metoda este pusa in aplicare de specialisti anume instruiti, printre care psihologi, psihiatri, asistenti sociali si ofiteri de probatiune.

Una dintre dificultatile frecvente care apar in cadrul terapiei si   consilierii individuale o reprezinta atitudinile recalcitrante si ostile ale delincventilor caracterizati de tulburari sociopatice, care incearca, de cele   mai multe ori, sa-si manipuleze propriul terapeut si sa-si rationalizeze  conduita delincventa, dand vina pe autoritati sau pe alte persoane pentru
faptul de a fi ajuns in conflict cu legea. Caracterul aparte al motivatiilor delincventului solicita, ca urmare, o tehnica speciala de abordare si   consiliere. Astfel, tehnicile obisnuite ale noninterventiei, permisivitatii si 'acceptarii' celuilalt solicita o serie de modificari. Sedintele terapeutice trebuie sa tina seama de aceste modificari, in asa fel incat sa oblige delincventul sa accepte responsabilitatea propriilor acte si conduite.

Terapia de grup este o alta metoda larg folosita in tratamentul delincventilor. In institutiile corectionale pentru minori, din mai multe tari, sunt aplicate programe speciale bazate pe terapia de grup. in grupurile terapeutice, fiecare membru al grupului actioneaza ca un agent terapeutic pentru ceilalti membri, carora incearca sa le modifice conduitele. in acest mod, aceste grupuri constituie veritabile unitati interactionale, unele fiind psihanalitic orientate, altele organizandu-se in mod liber si spontan. Psihodrama si sociodrama sunt metodele principale care au rolul de a dezvolta spontaneitatea si a modifica comportamentele membrilor.

O forma complementara a terapiei de grup, dar bazata pe alte  principii, vizeaza asa-numitele 'comunitati terapeutice' formate din delincventi si fosti delincventi. Premisa principala a aplicarii a acestei metode o   constituie teoria asocierilor diferentiale, in concordanta cu care schimbarea conduitelor delincvente poate fi facilitata   de contactul delincventilor cu persoanele care respecta legea si de evitarea contactelor cu cei care au comis acte ilegitime. Dupa modelul 'Alcoolicilor anonimi', experienta fostilor delincventi, deveniti cetateni respectabili, poate constitui un mijloc de persuasiune exercitat asupra 'proaspetilor' delincventi, care a avut, mai ales in Statele Unite, o eficacitate deosebita. Comunitatile terapeutice nu se rezuma numai la aceste grupuri, ci pot include chiar familiile delincventilor, supuse, in egala masura, unor programe speciale de terapie si consiliere colectiva in care este inclus chiar delincventul respectiv.

·       Prioritati actuale in actiunile de prevenire a delincvente juvenile in Romania

La fel ca si in Statele Unite, dar cu resurse si mijloace logistice mult mai limitate, in Romania s-au intensificat, mai ales in ultimii ani, preocuparile care vizeaza protectia sociala a copiilor si a familiilor defavorizate, si, implicit sau explicit, cele care se refera direct la actiunile de prevenire a predelincventei si delincventei sociale.

Din punct de vedere legislativ, au fost elaborate noi reglementari, menite sa puna in acord legile romanesti in concordanta cu cele europene. In anul 1997, de exemplu, a fost elaborata Ordonanta de Urgenta nr. 26[1] cu privire la protectia copilului aflat in dificultate, care a instituit noi masuri cu privire la regimul de tratament acordat delincventilor minori, prin forme educative si libertate supravegheata. Ulterior, aceasta Ordonanta a fost modificata si completata prin Legea nr. 108 din 2 iunie 1998, care reglementeaza principalele masuri educative care se aplica minorilor care au comis fapte sanctionate de legea penala, dar nu raspund din punct de vedere penal.

La randul lor, reglementarile cuprinse in Codul Penal cu privire la minorat au fost imbunatatite, pentru a stabili dispozitii mai adecvate in legatura cu limitele si consecintele raspunderii penale a minorului, masurile educative luate in cazul comiterii unor acte antisociale, pedepsele care se pot aplica minorilor, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, masurile de supraveghere si control in cazul suspendarii executarii pedepsei etc.

In concordanta cu toate aceste noi reglementari, au fost elaborate programe speciale de protectie sociala a familiilor cu mai multi copii, a copiilor aflati in dificultate sau in situatii de risc, a celor institutionalizati si a copiilor strazii (vezi Caseta C). Ca urmare a Ordonantei Guvernului nr. 192/1999 si a Hotararii de Guvern nr. 96/9 februarie 2000, a fost creata Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copiilor, in ale carei atributii se includ, intre altele, elaborarea si fundamentarea strategiei nationale de reforma a sistemului de protectie a copilului, initierea unor programe nationale in acest domeniu, formarea specialistilor care se ocupa de copiii aflati in dificultate etc. Ca efect imediat al crearii acestui organism special, in luna iunie 2000, a fost lansat programul national de protectie a copilului, denumit 'Integrarea sociala a copiilor care traiesc in strada', in a carei aplicare sunt implicate diferite organizatii guvernamentale si nonguvernamentale, conducerile locale, cultele religioase si Biserica Ortodoxa Romana. Unul dintre cele mai importante obiective ale acestui program, complementar cu obiectivele strategiei guvernului in acest domeniu, vizeaza reducerea, pana in anul 2004, a numarului de copii institutionalizati cu cel putin 10%, prin aplicarea unor solutii alternative de asistenta. Pentru ca acest obiectiv sa poata fi indeplinit, guvernul roman si-a propus modificarea cadrului legislativ in domeniul adoptiilor, al sistemului national de institutionalizare a copiilor si al reglementarilor cu privire la neglijarea, abandonul si abuzul copiilor de catre propria familie, in cadrul aceluiasi program national, a mai fost stabilit ca un obiectiv    important    al    procesului de dezinstitutionalizare, reducerea numarului de scoli speciale pentru copiii cu deficiente minore de handicap si recuperarea sau integrarea lor in scoli normale. Strategia guvernului in acest domeniu isi mai propune, intre altele, elaborarea unui 'Cod al copilului', implicarea comunitatilor locale in oferirea de alternative la procesul de institutionalizare si acreditarea nationala a organizatiilor nonguvernamentale de profil. Toate aceste masuri de dezinstitutionalizare sunt monitorizate de catre Uniunea Europeana, care furnizeaza, in acest scop, o serie de fonduri nerambursabile. Fondurile PHARE, disponibile pentru Romania in acest scop, sunt in valoare de 25 milioane de euro, principala conditie de acordare a acestora fiind utilizarea eficienta si transparenta a banilor.

Procesul de dezinstitutionalizare a copiilor din Romania este insa lung si anevoios, presupunand o larga coordonare a eforturilor organismelor centrale si locale, a organizatiilor guvernamentale si a celor nonguvernamentale. Dar primii pasi in acest domeniu s-au si facut (vezi Caseta C).

CASETA C

'inca un pas spre dezinstutionalizare — Biserica si Statul ridica un orfelinat-model la Radauti (110 copii vor fi crescuti in regim familial, pana vor invata meserii, isi vor termina studiile si vor putea sa intre in viata').

'Mehedinti - Problema copiilor aflati in dificultate rezolvata la standarde europene (Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului va da in folosinta Complexul de Servicii Comunitare, care presupune plasarea copiilor institutionalizati in familii de imprumut si sustinerea financiara a familiilor aflate in dificultate, pentru a nu-si abandona copiii)'.

'Guvernul a declansat o noua batalie de trei zile - Razboiul aurolacilor (in baza unei circulare a Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, inspectorii din teritoriu au declansat operatiunea de control si oprire de pe piata a lacurilor si emailurilor care contin eter sau acetone)'.

'Tinerii de peste 18 ani externati din Casele de minori iesene vor primi loc de munca sau un loc in familie'.

'Companie antidrog in scoli'.

'In cadrul Leaganului  'Sfanta Ecaterina' s-a deschis    Scoala pentru Parinti';

'Copiii retardati vor fi integrati in scolile normale'.

'In judetele Ialomita, Calarasi si Braila, foste conace boieresti, apartamente, scoli si ateliere abandonate pot deveni unitati de educatie si instruire '.

'Patriarhia Romana a lansat un nou program pentru copiii saraci'.

'Declansarea  Campaniei pentru eradicarea muncii la negru a

copiilor'.

·        Prevenirea delincventei juvenile

            Din prezentarea pe care cercetatorii au facut-o factorilor de risc, reiese si modul in care trebuie orientate prevenirea delincventei juvenile. Astfel, vom incerca sa ne focalizam atentia pe punctele de cercetare si pe programele cele mai bune, fiindca “noi, muritorii de rand, nun e permitem luxul sa fim cruzi cu altii, astfel incat ne exercitam si ne alinam spaimele pe noi insine”[2], propunand altora cu putere de decizie criterii si programe de prevenire, deseori neluate in seama[3] sau analizate cu un suras suspect care nu stie a se risipeasca sau  sa-si ascunda ironia pentru problemele care ii par a fi puerile sau straine de anturajul si de preocuparile sale.

·        Criterii de prevenire

            Majoritatea metodelor de prevenire pot fi clasificate dupa 4 criterii principale:

a)                             “Dezvoltarea preventiei” – se refera la interventia care trebuie sa aiba loc, pentru a inhiba dezvoltare potentialului criminogen al individului.

Prin actiunea asupra potentialului criminogen al individului se are in vedere si identificarea acelor riscuri si factori protectori pe care ii poate prezenta fiinta umana, care pot juca un rol major in stoparea sau, cel putin, diminuarea criminalitatii.

b)                             “Prevenirea comunitatii” – face referire la acel set complex de masuri care au drept scop schimbarea conditiilor oferite de institutiile sociale, indeosebi cele care vin din partea segmentului familial, al prietenilor si cunoscutilor, dar si a normelor sociale care prin actiunea sau inactiunea lor pot influenta comiterea de delicate in comunitati.

c)                             “Prevenirea situationala” – se refera la interventiile menite a se pune in aplicare si care au drept scop reducerea oportunitatilor pentru comiterea de infractiuni si, totodata, cresterea dificultatilor si a riscurilor pe care trebuie sa le intalneasca infractorii, atunci cand comit fapte care intra sub incidenta legii penale.

d)                             “Prevenirea justitiei” – reprezinta acele activitati desfasurate de organele justitiei si care au drept scop stabilirea unor politici legislative de natura de a preveni comiterea si proliferarea delincventei.

·       Programele de dezvoltare a preventiei

·        Vizitele intensive in familie[4]

            In perioada in care mama este insarcinata si, apoi, cand copilul este mic, se ivesc o serie de probleme care pot fi ameliorate prin punerea in aplicare a unor programe de vizita acasa. Aceste programe au drept scop sa ajute pe tinerele mame, mai ales ca unele traiesc pentru prima data asemenea experienta.

           Scopul acestor programe este atat de a vizita acasa pe tinerele mame in perioada graviditatii si a le insufla incredere in propriile capacitati de a-si proteja starea de graviditate cat, mai ales, de a oferi o supraveghere de specialitate pe timpul graviditatii, cunoscand fiind ca unele mame evita prezentarea cu regularitate la medic. Personalul care efectueaza aceste vizite este, de regula, personal sanitar, de preferinta de acelasi sex cu tanara mama.

          Vizitele la domiciliul mamei trebuie sa continui si in primii doi ani de viata ai copilului.

          Aceste vizite sunt indicate a avea loc la doua saptamani si cu o durata de 1-2 ore. In acest timp, vizitatorii trebuie sa ofere sfaturi despre ingrijirea pre si post-natala a copilului, dezvoltarea lui, nutritie si necesitatea de a nu fuma si de a nu consuma substante halucinogene pe timpul graviditatii.

           In urma comparatiilor facute s-a observat ca cela mai bune rezultate au fost obtinute de copiii ale caror mame au fost vizitate inainte si dupa nastere.

          Cel mai cunoscut experiment, desfasurat pe termen lung, care a inceput o data cu instalarea starii de graviditate si a continuat cu obtinerea de date despre acesti copii, mai tarziu, in perioada adolescentei – a fost “Programul Syracuse de Cercetare a Dezvoltarii Familiei”. Cercetarile au inceput cu un esantion de femei insarcinate carora le-au fost oferite saptamanal ajutoare la ingrijirea copiilor (sanatate, nutritie si alte probleme). Dupa 15 ani, di 120 de copii din grupul experimental, au comis delicate doar 2%, fata de 17% cati proveneau din randul copiilor care nu au fost asistati. De asemenea, fetele din grupul experimental au avut performante scolare mai bune. Acest experiment, alaturi de altele a demonstrate ca este necesar a se acorda atentie vizitelor la domiciliu care pot avea efecte benefice mai tarziu.

·        Educatia parintilor

      Este clar ca lipsa de supraveghere a parintilor poate reprezenta o cauza a delincventei, iar daca lucrurile stau asa cum le prezinta numerosi teoreticieni (dar si practicieni), nu vad, de ce o educatie a parintilor in sensul de a-si supraveghea copiii intr-un mod cat mai eficient, nu ar constitui unul din factorii principali care sa duca la reducerea ratei criminalitatii juvenile.

      S-au folosit tipuri de terapii de familie diferite, instruirea “manageriala” a parintilor este una dintre cele care ne fac sa privim cu incredere viitorul. Astfel, in urma unor studii minutioase asupra interactiunii parinti-copii, s-a stabilit ca parintii copiilor care comiteau fapte de natura antisociala procedau diferit in educarea copiilor. Acesti parinti tindeau sa  nu spuna copiilor cum sa se poarte, cum este absolute necesar si obligatoriu sa se comporte si deseori, nu uzau de regulile de pedepsire. Alteori, parintii copiilor cu comportament antisocial, chiar daca foloseau pedeapsa, nu explicau minorilor cu ce au gresit si, ca atare, nu le indreptau conduita.

      Este necesar a cunoaste ce a facut copilul, sa I se monitorizeze comportamentul pe o perioada mai lunga, sa se clarifice care sunt “regulile casei”, sistemul de pedepse si recompense, sa invete cum sa medieze conflictele etc. Acest tratament s-a dovedit a fi benefic in reducerea faptelor de natura antisociala si indeosebi a furturilor.

       De asemenea, este necesar ca toti membrii familiei sa fie instruiti cum sa negocieze seturi clare de reguli despre drepturi si obligatii si sa foloseasca tehnici de incurajare reciproca. Aceasta tehnica s-a dovedit a fi benefica, ea reducand la jumatate rata recidivei minorilor delincventi.

      Este util de sesizat ca pot fi situatii in care o combinare a diferitelor interventii poate sa fie mai eficienta decat folosirea unei singure metode.

      Programul s-a bucurat de succes, astfel s-a demonstrate ca acolo unde el s-a aplicat, tinerii au comis mai putine furturi si talharii. De asemenea, grupul experimental a prezentat si performante mai mari la scoala fata de grupul de control.

·        Influenta saraciei in producerea delincventei

      Se apreciaza – desi sunt si multe alte opinii[5] - ca saracia este o cauza a delincventei. Atunci, daca asa stau lucrurile, inseamna ca o crestere a resurselor economice pentru familiile dezavantajate, sarace, ar conduce la o reducere a delictelor comise de copiii acestor familii.

      Este adevarat, venitul scazut si locuintele insalubre sunt strans legate intre ele, dar lantul cauzal care leaga acesti factori de delincventa sunt inca neclari.

      Probabil, venitul relative bun si o locuinta adecvata sunt importante, dar a face o evaluare a efectului acestora asupra comportamentului copilului este riscant. Totusi, intr-un studio, s-a dovedit ca acordarea unor beneficii care sa ofere o bunastare mai ridicata unor infractori dup ace si-au executat pedeapsa a dus la o descrestere a recidivei acestora[6].

      Cu toate acestea, in conduita umana, s-a demonstrate deseori ca recuperarile nu au valoare.

·        Influenta conjuncturilor asupra delincventei

      Se spune uneori ca daca ai prieteni delincventi, atunci cu certitudine devii delincvent. Ca sa combata acest lucru, se apreciaza ca orice program care ar diminua influenta prietenilor delincventi ar putea reduce delincventa.

      Studiile facute au demonstrate ca scolarii pot sa fie invatati sa reziste la influentele semenilor care ii incurajeaza sa bea, sa consume droguri sau sa fumeze. In California, de exemplu, elevii mai mari, de liceu, au fost formati sa-i invete pe cei mai mici sa dezvolte abilitati de a sustine contrariul atunci cand din partea colegilor se fac presiuni pentru comiterea de fapte care vizeaza nu numai incalcarea legii, dar chiar a regulilor de ordine interioara di cadrul scolii respective.

      Aceasta modalitate a fost un succes, majoritatea elevilor mai tineri necomitand incalcari ale legii sau ale regulilor scolare.

·        Prevenirea infractiunilor in comunitate

       Una dintre aceste initiative, prezentata pe scara larga, a fost “Programul situatiilor prioritare”. Unii au apreciat pozitiv rezultatele obtinute, insa se pare ca reducerea infractiunilor intr-un anumit sector a avut ca efect cresterea acestora cu aceleasi procente, intr-un sector apropiat, fapt ce ne face sa credem ca infractiunile s-au deplasat dintr-o parte a orasului, unde s-a aplicat un anumit program cu reguli mai riguroase, in alta parte a lui, situatie care este frecvent intalnita si in Romania, la nivelul ratei criminalitatii din doua judete apropiate, cu acelasi numar de populatie si, in general, cu aceeasi structura social-economica.

      Un asemenea proiect nu produce multa informatie directa despre factorilor consumatori asupra indivizilor ce comit delicate, fiindca ei sunt evaluate prin masurari ale incidentei infractionale, insa se poate face o apreciere pe marginea eforturilor depuse de organele abilitate ale statului pentru combaterea criminalitatii.

·        Rolul prevenirii situationale in stoparea delincventei

      O serie de initiative in domeniul prevenirii delincventei juvenile au fost bazate pe influenta situationala asupra delincventei. Asa de exemplu, pentru anumite categorii de delincventi exista scopuri tipice care sunt destinate sa schimbe mediul pentru ca, astfel, oportunitatile in comiterea delincventelor sa fie cat mai reduse. Astfel, prin eliminarea situatiilor favorabile producerii de infractiuni, poate fi preintampinata o fapta ilicita. In acest sens, exemplificam plata marfurilor prin cecuri, in locul platii facute cu banii in numerar. Aceste tehnici, deseori, si-au aratat eficienta in ceea ce priveste reducerea infractiunilor.

      Se intampla deseori ca persoanele cu tendinte infractionale, care gasesc ca o iesire este blocata, de exemplu, sa caute oportunitati care sa-i permita comiterea infractiunii. Aceasta poate fi o “difuziune de beneficii”, asa cum, de pilda, o reducere a abuzului de droguri poate conduce la o reducere a talhariilor, pentru ca in asemenea situatii este nevoie de bani in numerar pentru a finanta viciile acestora.

      Cu toate acestea, prevenirea situationala nu poate fi eficienta cu delincventii cronici.

·        Prioritati in cercetare, dezvoltare si armonizare legislative

      Prevenirea delincventei juvenile ar trebui sa constituie o preocupare permanenta pentru conducerea unei societati, indiferent de culoarea politica a guvernantilor. Este necesar a se asigura tineretului nu numai niste conditii materiale si spirituale cat de cat decente, ca personalitatea individuala sa se poata forma, ci si un cadru legislative care sa ofere protectia unei libere manifestari sociale.

      Prioritatile in Romania, in ceea ce priveste prevenirea delincventei juvenile, vizeaza, nu in ultimul rand, crearea unui cadru legislative adecvat in mai toate domeniile care vizeaza copiii si adolescentii. Asa de exemplu, in Romania nu exista sanctiuni legislative pentru munca la negru a minorilor. In acest sens, desi numarul ONG-urilor care au ca scop protejarea copiilor sau promovarea drepturilor copilului se apropie de 10.000, s-au infiintat zeci de comisii, departamente si grupuri de lucru pentru apararea drepturilor copilului, totusi, pana in prezent nu exista nici un articol de lege care sa sanctioneze munca la negru a copiilor[7].

       Constitutia Romaniei interzice folosirea muncii copiilor sub 15 ani, iar tinerii intre 15 si 18 ani pot fi angajati cu forme legale in anumite conditii, ca de exemplu interzicerea lucrului pe timpul noptii, in conditii grele, nocive, cu grad ridicat de risc etc. Din pacate, nici o lege nu intareste aceste prevederi, neexistand nici o modalitate de a-i sanctiona pe patronii care “angajeaza” copii sub 15 ani, pe aceia care “uita” sa intocmeasca forme legale adolescentilor sau ii pun sa munceasca in conditii grele.

      Legea nr. 130/1999 privind protectia persoanelor incadrate in munca prevede pentru patroni amenzi simbolice intre 5 si 10 milioane de lei – reduse la jumatate daca sunt achitate in 48 de ore.

      Desi in Romania se deruleaza, acum, cu asistenta tehnica si financiara externa “Programul international pentru eliminarea muncii copilului” (IPEC), realizarile sunt aproape inexistente.

·             Invatarea prevenirii delincventei

      Este necesar ca la nivelul comunitatilor sa se invete mai mult despre prevenirea delincventei.

      Un anumit numar de programe de prevenire a delincventei, bazate pe cunoasterea factorilor de risc, s-au aratat a fi mai mult decat eficiente, acolo unde au fost facute studii de evaluare bine proiectate. Cele mai importante dintre strategii, rezultate din studiile intocmite pana acum se refera in principal la:

-         vizitele cat mai dese facute acasa;

-         imbunatatirea programelor scolare;

-         educarea abilitatilor personale parentale;

-         strategii de rezistenta la influentele semenilor;

-         programe scolare de prevenire a infractiunilor cu specific pentru elevii acestor scoli etc.

Concluzii

      “Actul delincvent, ca atare, reprezinta expresia unui sir de actiuni si conduite care contrasteaza puternic cu normele de convietuire existente in cadrul familiei, institutiilor, societatii…[8].

      Daca in urma cu trei ani in inchisorile din Romania se aflau incarcerate circa 1000 de minori, numarul acestora a ajuns, in prezent, la peste 17000. Politia sustine ca infractiunile comise de minori sunt intr-o crestere alarmanta. Minorii comit toate faptele ilegale posibile, de la furturi si talharii, violuri si spargeri de locuinte, pana la trafic de droguri. Se pune, insa, tot mai des intrebarea daca toti minorii care ajung in inchisoare sunt cu adevarat vinovati de tot acest sir de ilegalitati comise, ori daca nu cumva, adevaratii autori ar trebui cautati in randul adultilor. Studiile de specialitate, cat si viata de zi cu zi au aratat ca peste tot in lume inchisorile nu si-au dovedit eficienta, meritand a fi desfiintate. Principalul argument impotriva inchisorii este ca aceasta reprezinta o adevarata “scoala a crimei”. Cine sta dupa gratii, mai mult sau mai putin timp, invata de la colegii de celula “specializati” toate secretele infractionalitatii. In privinta copiilor, insa, lucrurile stau chiar mai rau. In anumite cazuri – si nu putine, mai ales in cartierele rau-famate – parintii nu-si mai trimit copiii la scoala, sa invete carte, ci ii tin acasa, pentru a-i invata toate “smecheriile” privind furtul din buzunare, deschiderea unui lacat sau prostitutia[9].

      Fiecare societate isi are criminalitatea pe care o merita… si poate, tocmai de aceea apreciem ca in Romania criminalitatea actuala reflecta insasi structura societatii[10]. Este imperios necesar ca in si Romania sa demareze cercetarea criminologica de calitate pentru ca, pe baza unor propuneri autorizate, sa se dispuna masuri concrete, pe multiple planuri, astfel incat sa construim un viitor cu mai putina criminalitate si cu mai multa siguranta civica.

      Aceasta cerinta se impune cu atat mai mult cu cat infractionalitatea in randul minorilor ia proportii de la o zi la alta.

      “Gastile” de cartier par a lasa urme pe care cu greu le mai putem sterge. Cel putin acesta este semnalul tras de presa si, in mod merituos, de organele de politie.

      Intr-o conferinta de presa organizata la sediul Ministerului de Interne, M. Roman, din Inspectoratul General al Politiei, sublinia ca, de la inceputul anului 2001, intr-un trimestru, au fost inregistrate sase infractiuni de omor, sase tentative de omor, 193 talharii si aproape cinci mii de furturi comise de minori. Aproape 60% dintre minorii care au comis infractiuni nu frecventau cursurile vreunei forme de invatamant, iar 9% cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani, mai fusesera condamnati si pentru alte fapte penale.

      Problema, insa, trebuie actualizata si din punctual de vedere al victimelor, aceeasi sursa apreciind ca 21% dintre victimele infractiunilor intrafamiliale, inregistrate in anul 2000, au fost copii. Acestia, traumatizati si fara repere solide, sunt recrutati de “gastile” de cartier si de bandele de hoti, care-i folosesc la comiterea de infractiuni.

      Multi dintre minorii condamnati nu suporta rigorile regimului penitenciar si, desi internati in centre de reeducare, deseori evadeaza. Din nefericire, acesti copii sunt instruiti de colegii de banda sa lupte prin orice mijloace impotriva organelor de politie si sa premediteze, sa pregateasca cu minutiozitate infractiunile pe care le vor comite. Tragic, este ca din ce in ce mai des, curajul pentru executarea “misiunilor” il dobandesc din consumul de droguri.

      Este demna de remarcat preocuparea noilor guvernanti ca Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Sanatatii si Familiei, impreuna cu Inspectoratul General al Politiei, sa demareze, de curand un program pentru prevenirea si combaterea consumului de droguri de catre minori[11]. Desigur, ramane ca aceasta intentie prezentata cu ocazia unei conferinte de presa sa prinda contur intr-un amplu program demarat la nivelul intregii societati, astfel ca acest flagel al consumului de droguri, care zilnic face victime in randul tinerilor, sa fie daca nu eradicate, cel putin stagnat, sa-i fie intrerupta spirala care, zi de zi, urca spre cote tot mai alarmante.



[1] Ordonanta de Urgenta nr. 26,  modificata si completata prin Legea nr. 108/2 iunie 1998 care reglementeaza principalele masuri educative care se aplica minorilor care au comis fapte sanctionate de legea penala, dar nu raspund din punct de vedere penal

[2] Emil Cioran, Ispita de a exista, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990,p. 159

[3] A se observa multitudinea de programe de prevenire, elaborate in ultimii ani de institutii cu atributii in domeniu, ca, de exemplu, politia si justitia si legatura teoretica pe care acestea o au cu cercetarea criminologica pe care noi o apreciem ca aproape inexistenta

[4] Aspectul in sine, in Romania, a avut o aplicabilitate practica pana in 1989, probabil si pentru a urmari daca sarcina este pastrata de catre mama, cunoscut fiind ca avortul era interzis si sanctionat de legea penala

[5] Tudor Amza, Criminologie, op. cit., p. 188-200

[6] Ibidem, p. 451

[7] Aspectul face abia acum obiectul unor preocupari legislative in Parlamentul Romaniei

[8] Radulescu M. S., Dan Banciu, Sociologia crimei si criminalitatii, op. cit., p. 77

[9] Dan Gheorghe: In Romania, 1700 de minori se afla in inchisori pentru furturi, spargeri, violuri sau trafic de droguri, Cotidianul, luni, 13 martie 2000.

[10] Ministerul Justitiei si Ministerul Public, Buletin de Criminologie si Criminalistica, nr. 1-2, 1994, p. 36

[11] Ziua, 26 aprilie 2001: Minorii au comis 5000 de infractiuni in 2001 (P.N.)

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 683
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved