Teoria "alienarii sociale"

Teoria "alienarii sociale"

Aceasta teorie se axeaza asupra relatiei dintre conduita criminala sau delincventa si sistemul legii penale. Criminologii au nevoie de o teorie a criminalitatii care sa explice originea si dezvoltarea crimei in functie de structurile institutionale ale societatii. Ca produs al procesului de urbanizare, legea este un produs al "impersonalizarii" si al declinului coeziunii sociale, aparand in societatile in care relatiile personale nu mai sunt eficiente in calitate de agenti ai controlului social. La randul ei, criminalitatea este un efect al acestei tendinte de impersonalizare, ratele de criminalitate si de delincventa juvenila fiind mai ridicate in acele zone caracterizate de izolare, anonimitate si anomie. Infractorul sau delincventul este, in genere, privat de relatii impersonale si de esecul stabilirii de raporturi cu ceilalti. Nemaifiind membru al nici unui grup primar legitim, infractorul sau delincventul tipic este un singuratic si un izolat afectiv, fiind ostil, agresiv si incapabil sa-si retina pornirile. El nu se simte iubit si dorit si are un sentiment acut al lipsei de apartenenta si al alienarii. Jeffry a clasificat alienarea sociala in trei categorii:

alienarea "individuala" - individual este alienat si izolat de relatiile interpersonale, motiv pentru care nu accepta sau respinge valorile societatii;

alienarea "de grup" - care caracterizeaza bandele delincvente si care, la randul lor, sunt alienate si izolate de societate;

alienarea "legala" - constand in tratamentul inechitabil primit in cadrul justitiei, de membrii claselor defavorizate.