Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AdministratieDrept


Urmarirea penala

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ACTUL JURIDIC UNILATERAL - IZVOR DE OBLIGATII CIVILE
Drepturile reale asupra bunurilor straine – drept roman
Spiritul si litera legii - Interpretarea normelor juridice
Raspunderea administrativa
SANCTIUNILE DE DREPT PENAL
CLASELE DE MOSTENITORI
„Pluralitatea de infractori”
Cererea de chemare in judecata
Criteriile competentei de atributiune
DREPTUL DE PROPRIETATE - NOTIUNI GENERALE

TERMENI importanti pentru acest document

: termen maxim pt delegari : cand apare urmarirea penala : urmarirea penala : tulburarea de posesie depunerea plangerii dupa incetarea faptei :

Urmarirea penala

1.    Obiectul urmaririi penale.

          Potrivit art. 200, urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificare faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, in vederea constatarii daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea in judecata.

·       Strangerea probelor este atat operatia de adunare a probelor cat si operatia de examinare si evaluare a lor, pt a se constata daca exista sau nu temeiuri suficiente pt a se putea trimite in faza de judecata

·       Existenta infractiunilor are in vedere atat infractiunile consumate cat si cele sunb forma tentativei

·       Identificare faptuitorului presupune aflarea datelor privitoare la identificare faptuitorilor (autori, complici,instigatori) atat ca persoane fizice cat si cu privire la datele de identitate a celor care au savarsit infractiunea

·       Stabilirea raspunderii faptuitorilor presupune capacitatea materialul probator de a elucida aspectele referitoare la materialitatea faptelor, la vinovatia faptuitorului si daca acesta poate sau nu sa fie subiect al raspunderii penale

·       Identificare pesoanei vatamate este activitatea necesara pt rezolvarea laturii penale si a laturii civile a cauzei penale; urmarirea penala trebuie sa fie completa cf.art 262 si art 265, ori nu se poate considera completa fara identificarea victimei; uneori identificarea victimei este necesara pt identificarea faptuitorului si pt incadrarea juridica a faptei.

·       Solutionarea actiunii civile

           In vederea realizarii obiectului urmaririi penale , organele de urmarire penala pot lua anumite masuri in vederea bunei desfasurari a procesului (retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, aplicarea unui sechestru asigurator,etc); acestea isi concretizeaza activitatea in acte de urmarire penala, care pot fi acte procesuale sau acte procedurale prin care sunt aduse la indeplinire dispozitiile cuprinse in acte procesuale.

2.    Limitele urmaririi penale.

           Sub aspectul desfasurarii in timp, urmarirea penala se situeaza intre doua limite, o limita initiala-inceperea urmaririi penale-  si o limita finala- dispunerea solutiei de catre procuror.

           Limita initiala , inceperea urmaririi penale, marcheaza inceputul raporturilor juridice procesuale intre subiectii ce participa la rezolavrea cauzei penale, ea corespunzand cu declansarea procesului penal.

          Actele de incepere a urmaririi penale sunt :

·       Rezolutia – cand organul de cercetare penala este sesizat prin plangere sau prin denunt

·       Ordonanta – in ipoteza in care procurorul, investit cu solutionarea unui conflict de competenta aparut intre organele de cercetare penala,considera ca sunt date si informatii suficiente pt a dispune declansarea procedurii judiciare )

·       Procesul verbal- art 228 alin .3 in care era reglementata inceperea urmaririi penale prin proces-verbal in ipoteza sesizarii din oficiu a fost abrogat prin Legea nr.456/2006. In mod exceptional, dupa 2006, urmarirea penala poate incepe prin proces verbal in cazul infractiunilor de audienta ( art. 299 ) si in procedura de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante    (art. 467)

           Limita finala este marcata prin solutia care poate fi data de procuror, care poate consta in trimiterea sau netrimiterea in judecata:

-trimiterea in judecata -  daca se apreciaza ca sunt probe suficiente pt vinovatioa invinuitului si inculpatului

·       Rechizitoriul redactat de procuror

-netrimiterea  in judecata – daca nu sunt probe privind vinovatia

·       Scoaterea de sub urmarire penala se poate face prin ordonanta (daca actiunea penala a fost pusa in miscare), rezolutie sau prin rechizitoriu

·       Incetarea urmaririi penale se poate fac prin ordonanta, rezolutie motivata (daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare) sau prin rechizitoriu

·       Clasarea prin ordonanta (clasarea se face cand nu exista invinuit sau inculpat in cauza sau in cond. art. 10)

3.    Trasaturile caracteristice ale urmaririi penale.

Trasaturile caracteristice rumaririi penale sunt urmatoarele :

Ø     Lipsa de publicitate a urmaririi penale

Ø     Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale

Ø     Caracterul preponderent al formei scrise

Ø     Subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala

      

1. Lipsa de publicitate

Este o trasatura diametral opusa fata de publicitatea specifica judecatii.

Urmarirea penala isi poate realiza obiectul numai in masura in care este lipsita de publicitatea specifica judecatii, intrucat daca s-ar desfasura in mod public ar putea exista riscul ca invinuitul sau inculpatul sau celelalte parti sa denatureze probele si , in final, sa ingreuneze aflarea adevarului.

Conform art. 172 in cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depunne memorii. In baza acestui text de lege, aparatorul oricarei parti in procesul penal  poate solicita pe parcursul anchetei penale consultarea dosarului, in vederea exercitarii dreptului la aparare.

Urmarirea penala nu este secreta dar nu este publica (spre exemplu, in situatia efectuarii unei perchezitii pot participa partile, martorii asistenti, aparatorii partilor,etc)

2. Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale

Sistemul procesual penal roman este un sistem contradictorial deoarece in desfasurarea lui apar si se dezvolta doua actiuni paralele, dar contradictorii : actiunea de tragere la raspundere penala si actiunea opusa de aparare impotriva acesteia.

Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale este rezultatul lipsei de publicitate a urmaririi penale ; organul de urmarire penala administreaza probele fara a le pune in discutia partilor in cauza.

Absenta contraditorialitatii confera urmarii penale operativitate si mobilitate, trasaturi care lipsesc fazei de judecata, astfel organele de urmarire penala, in tactica pe care o adopta in rezolvarea cauzelor, pot efectua actele de urmarire penala in momentul cel mai potrivit, la data si locul corespunzatoare cerintelor concrete ale dosarului penal.

Exista momente in care contradictorialitatea apare si in faza urmaririi penale (spre exemplu in situatia confruntarii).

3. Caracterul preponderent al formei scrise

            Partile nu pot actiona oral in fata organelor de urmarire penala, ci numai in scris,prin formularea de cereri sau memorii scrise.

           Forma predonderent scrisa a urmaririi penale nu exclude insa folosirea limbajului oral ca un mijloc de comunicarea intre participantii la cauza penala.

4. Subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala

           Dispozitiile organelor superioare devin obligatorii pt cei ce li se subordoneaza; procurorul are printre atributiile sale, mentinute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, si pe aceea de supraveghere a activitatii de cercetare penala efectuata de politie si de alte organe de cercetare penala.

           Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pt organul de cercetare penala.

4.    Competenta organelor de cercetare penala.

        Potrivit art. 201 ,urmarirea penala se efectueaza de  catre procuror si de catre organele de cercetare penala.

      Organele de cercetare penala sunt:

a)organele de cercetare ale politiei judiciare

b)organele de cercetare speciale

       Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din MAI desemnati nominal de ministrul administratiei si internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa ICCJ si lucratori specializati din MAI desemnati potrivit unor legi speciale.Organele de cercetare ale politiei judiciare isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa ICCJ. In ipoteza in care legea speciala prevede o procedura diferita de desemnare si functionare a organelor de politie judiciara, se aplica dispozitiile legii speciale.

 

             Competena organelor de cercetare ale politiei judiciare

   

   Organele de cercetare ale politiei judiciare efectueaza cercetarea penala pt orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in compenetnta altor organe de cercetare (procuror sau organele de cercetare penala speciale)

   Potrivit art. 3 alin. 1 din OUG nr.30/2007, Ministerul Internelor si Reformei Administrative organizeaza si desfasoara, prin structuri specializate, potrivit competentei, activitati pt prevenirea si combatearea terorismului, a criminalitatii organizate, a traficului si consumului ilicit de droguri, a traficului de persoane, a migratiei ilegale, a criminalitatii informatice, precum si a altor fenomene infractionale si fapte antisociale. De asemenea, conform art. 26 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, aceasta institutie desfasoara activitati pt constatarea faptelor penale si cercetarea acestora.

   Competenta organelor de cercetare ale politiei judiciare nu este conditionata de competenta unei anumite instante de a judeca o cauza penala, intrucat, pt ele nu functioneaza criteriile dupa care sunt repartizate cauzele instantelor de grade diferite in functie de gravitatea faptelor.(au competenta materiala generala)

   Sunt situatii in care anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara razei de competenta teritoriala:

Ø   Pot fi efectuate personal de catre organul de cercetare penala, cu conditia instiintarii in prealabil a organului corespunzator din raza teritoriala in care se efectueaza acele acte

Ø   Se poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau delegare

In cuprinsul aceleasi localitati, organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale.

Organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza ce nu este de competenta lui (art.213 C.Pr.pen.)

        Competenta organelor de cercetare penala speciale

 

            Ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare efectueaza cercetarea penala pt infractiunile savarsite de militarii din subordine ; cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandant.

           Ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana efectueaza cercetarea penala pt infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare; cercetarea poate fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana.

           Ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare efectueaza cercetarea penala pt infractiunile de competenta instantelor militare, savarsite de persoanele civile in legatura cu obligatiile lor militare; cercetarea poate fi efectuata personal de sefii comenduirilor de garnizoana.

            Ofiterii anume desemnati din cadrul Politiei de Frontiera efectueaza cercetarea penala pt infractiunile legate de regimul de frontiera.

            Capitanii porturilor efectueaza cercetarea penala pt infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinei la bord, precum si in cazul infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciu, prevazute de Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navigatiei sau a navei.

           Cu referire la competenta organelor de cercetare penala speciale prevazute in art. 208 alin. 1 lit. a)b)c), in literatura de specialitate s-a remarcat ca restrangerile operate asupra competentei instantelor militare trebuie sa se regaseasca si in planul competentelor parchetelor de pe langa acestea si, in continuare, in ceea ce priveste competenta organelor e cercetare penala speciale. Astfel, pt toate infractiunile care au fost transferate in competenta materiala a instantelor civile, urmarirea penala (in sensul efectuarii, respectiv a supravegherii desfasurarii acesteia) va fi de competenta parchetelor de pe langa instantele civile. Ca o consecinta fireasca a diminuarii numarului cauzelor penale, au fost operate modificari in ceea ce priveste numarul parchetelor militare, in sensul reducerii acestora. Modificarile operate asupra competentei instantelor si parchetelor militare nu au fost extinse insa si cu privire la competenta organelor de cercetare penala speciale. Singura dispozitie nou introdusa in legea procesual penala si care se gaseste in concordanta cu noua orientare fata de organismele judiciare penale militare, o reprezinta norma existenta in art. 208 alin.1 lit. a). In acest sens, infractiunile savarsite in legatura cu serviciul angajatilor civili ai unitatilor militare nu vor mai fi cercetate de organale de cercetare penala speciale, ci de catre organele de cercetare ale politiei judiciare. In afara acestei norme derogatorii,insa, competenta organelor de cercetare penala militare a ramas neschimbata.

             

  

5.    Competenta procurorului in efectuarea urmaririi penale.

Urmarirea penala se efectueaza obligatoriu de catre procuror in cauzele care privesc infractiuni cu un grad de pericol social ridicat: (art. 209 alin. 3 modificat succesiv – forma actuala a textului de lege este data de OUG nr.60/2006)

-spre exemplu, infractiunile contra sigurantei statului (art 155-173 C.pen.), infractiunea de omor (art. 174 C.pen.), luarea de mita (art. 254 C.pen.), arestarea nelegala si cercetarea abuziva (art. 266 C.pen.), infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei , infractiunea de spalare a banilor, infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri , in alte cauze penale, prevazute in legi speciale (potrivit art.27 alin.2 din Legea nr.218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror in cazul infractiunilor savarsite de catre politisti  care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare).

In cazul in care urmarirea penala este un atribut de competenta exclusiva a procurorului, indeplinirea de catre acesta numai a unor acte de urmarire penala si redactarea rechizitoriului nu sunt suficiente, deoarece toate actele de urmarire penala trebuie efectuate, de regula, de catre procuror, si nu numai o parte dintre acestea. Intr- o asemenea ipoteza faptica, instantele de judecata sesizate, constatand ca urmarirea penala a fost efectuata de un alt organ decat cel competent, s-au desesizat si au restituit dosarul catre procuror in vederea refacerii urmaririi penale (art. 332 alin.1). In aceste cazuri, faptul ca rechizitoriul a fost confirmat de catre procurorul ierarhic superior nu reprezinta relevanta in cauza. In cauzele date in competenta procurorului nu este exclusa insa posibilitatea efectuarii unor acte de urmarire de  catre organele de cercetare penala. in acest sens, avem in vedere efectuarea actelor de cercetare penala care nu sufera amanare (art.213) sau delegarea organului de cercetare de catre procuror (art.217 alin.4).

In practica instantelor de judecata, cu referire la competenta procurorului de efectuare a urmaririi penale, s-a considerat ca actele de cercetare penala efectuate de catre procuror in cadrul unui parchet inferior sunt legale, in baza argumentului dedus din art. 217 conform caruia, daca se poate delega dreptul de a efectua anumite acte de cercetare penala unui organ de cercetare al politiei, cu atat mai mult se poate dispune o asemenea delegare in sarcina unui procuror dintr-un parchet inferior; conditia ca aceste acte sa fie legale este, potrivit art 132 coroborat cu 135, ca delegarea sa survina pt cazuri exceptionale, cand procurorul competent nu ar avea posibilitatea de a efectua el insusi actele respective. Daca aceste delegari de competenta nu se fac in conditiile prevazute de lege, sunt incalcate normele relative la competenta dupa materie, intrucat nici o dispozitie legala nu admite o derogare totala de la regulile de competenta. A rationa astfel ar insemna ca oricand s-ar putea efectua urmarirea penala prin delegare, de catre un procuror ierarhic inferior celui competent. Intr-o atare ipoteza, actele de urmarire penala vor fi lovite de nulitate absoluta, instanta se va desesiza si va restitui cauza procurorului in vederea refacerii urmaririi penale.

In toate cazurile enumerate, competenta sa efectueze urmarirea penala si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala revine procurorului de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza.

In cazurile urgente, chiar daca este vorba de cauze care sunt in competenta exclusiva a procurorului, colaborarea acestuia cu organele de cercetare este nu numai posibila, ci si necesara, actele intocmite de organul de cercetare necompetent fiind pe deplin valabile si ramanand castigate cauzei. Obligatia efectuarii actelor de cercetare penala, in cazuri urgente, revine organului de cercetare necompetent, indiferent daca este sau nu inceputa urmarirea penala la organul de urmarire competent.

Rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand urmarirea este facuta de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Cand urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe langa ICCJ, rechizitoriul este verifica de procurorul-sef de sectie, iar cand urmarirea penala este efectuata de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet. In cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta si inainte de expirarea duratei arestarii preventive.

Procurorii specializati din cadrul DNA efectueaza obligatoriu urmarirea penala in cazul infractiunilor prevazute in Legea nr.78/2000,  pt infractiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europeene,etc.

6.    Supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala.

    Definitie:

        Supravegherea urmaririi penale reprezinta un complex de activitati specifice desfasurate de catre procuror , pt ca in cursul urmaririi penale sa se respectelegea si sa se afle adevarul, respectiv, sa fie lamurita cauza sub toate aspectele pt strangerea probelor necesare atat in favoareancat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului, in vederea realizarii scopului urmaririi penale.

        Supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala are ca obiect:

·       Vegherea ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penal

·       Vegherea ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata decat in cazurile si conditiile prevazute de lege

·       Indeplinirea scopului procesului penal in conditiile respectarii legalitatii procesuale

        Este competent sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza(art. 209 alin 4 C.pr.pen.)

       Supravegherea urmaririi pnale se realizeaza prin urmatoarele modalitati:

a)trecerea cauzei de la un organ la altul

    Procurorul poate sa dispuna , ca intr-o cauza in care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie efectuata de un alt asemenea organ, cu conditia ca atat organul de cercetare  de la care se ia cauza, cat si cel la care cauza trece, sa se afle sub supravegherea aceluiasi procuror.

    Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa incunostiintarea propurorului care exercita supravegherea acesteia.

 

b)participarea directa a procurorului la efectuarea urmaririi penale

    Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala, ocazie cu care procurorul poate sa il indrume pe organul de cercetare penala cu privire la efectuarea unor acte de cercetare penala ori sa efectueze personal orice acte de cercetare penala.

c)verificarea lucrarilor de cercetare penala

    Procurorul poate cere spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa il trimita cu toate actele materiale si cu toate datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cauzei (art. 218 alin. 3 C.pr.pen.)

    Procurorul se poate deplasa la sediul organului de cercetare penala cu care ocazie verifica toate dosarele aflate in curs de cercetare.

     Procurorul verifica actele de cercetare cu ocazia solicitarii de catre organul de cercetare penala a unei autorizatii prealabile, a unei incuviintari, a unei confirmari atunci cand legea prevede aceasta.

d)dispozitii obligatorii date de procuror

      Dispozitiile trebuie sa fie date in scris si motivat. Aceste dispozitii sunt obligatorii pt organul de cercetare penala, precum si pt organele cu atributii prevazute de lege pt constatarea infractiunilor. Organele ierarhic superioare organelor de cercetare penala ale politiei judiciare nu pot sa le dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala.

     In ipoteza in care organul de cercetare penala nu aduce la indeplinire sau aduce la indeplinire in mod necorespunzator dispozitiile procurorului, acesta poate:

-sesiza conducatorul organului de cercetare penala, caruia ii revine obligatia ca in termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse

-dispune aplicarea amenzii judiciare de la 500 RON la 5000 RON

-propune ministrului administratiei si internelor eliberarea din functia de lucrator de politie judiciara (art. III pct. 7  din Legea nr. 281/2003)

e)autorizarea, confirmarea , incuviintarea si infirmarea actelor si masurilor procesuale de catre procuror

     Autorizarea este prealabila efectuarii actului de urmarire penala (spre exemplu, organul de cercetare penala poate dispune inceperea urmaririi penale pt o infractiune savarsita in afara teritoriului tarii, de catre un cetatean strain sau de catre o persoana fara cetatenie, care nu domiciliaza pe teritoriul tarii, prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, numai cu autorizarea prelabila a procurorului general al Parchetului de pe lanha Inalta Curte de Casatie si Justitie).

     Confirmarea actului de urmarire penala este o ratificare a acestuia, posterioara actului, fara aceasta confirmare ceruta expres de lege neputandu-se produce efecte juridice (spre exemplu, confirmarea rezolutiei sau a procesului-verbal prin care organul de cercetare penala a dispus inceperea urmaririi penale).

     Incuviintarea se refera la acte a caror efectuare este atributia organului de cercetare penala, dar valabilitatea actului este supusa aprobarii procurorului; poate fi atat prealabila cat si posterioara efectuarii actului (spre exemplu, incuviintarea exhumarii in vederea constatarii cauzelor mortii).

      Infirmarea este atunci cand procurorul, constatand ca un act sau o masura procesuala a organului de urmarire penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale, o infirma prin ordonanta.

 

1.    Plangerea si denuntul ca moduri de sesizare a organelor de urmarire penala.

     Definitie :

       Plangerea reprezinta incunos­tintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.

          Plangerea trebuie sa contina:

·      numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului;

·      descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii

·      indicarea faptuitorului, daca este cunoscut

·      indicarea mijloacelor de proba

           Plangerea poate fi facuta in scris (situatie in care ea trebuie semnata de petitionar; lipsa semnaturii nu va putea impiedica organul de urmarire sa tina seama de ea, putand sa o considere fie denunt anonim, fie o sesizare din oficiu) sau oral (situatie in care se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste);

          Persoanele care pot face plangere sunt:

·                                Persoana careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune; plangerea intocmita de o persoana cu capacitate de exercitiu restransa (minor intre 14 si 18 ani), va fi incuviintata de catre persoanele prevazute de legea civila (parinte, tutore, curator);

·                                Prin mandatar; mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii;

·                                Prin substituiti procesuali (unul dintre soti pentru celalalt sot sau copilul major pentru parinti,; persoana vatamata poate sa declare ca nu isi insuseste plangerea, situatie in care inscrisul respectiv nu poate fi luat in considerare ca fiind plangere);

·                                                 Prin reprezentanti legali, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu (minorul care nu a implinit 14 ani si persoana pusa sub interdictie);

   In literatura de specialitate se arata ca, in cazul in care reprezentantul legal nu confirma plangerea facuta de persoana cu capacitate de exercitiu restransa, plangerea celui incapabil poate fi apreciata ca denunt. Apreciem ca , in aceste cazuri, plangerea poate fi exploata ca o informatie in vederea sesizarii din oficiu.

         Plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent (art. 222 alin. 7 C.pr.pen.). Sentinta prin care instanta se desesizeaza  si trimite plangerea penala la organul de urmarire penala competent poate fi atacata cu recurs.

        Plangerea penala trebuie bazata pe fapte reale, deoarece invinuirea mincinoasa facuta prin plangere, cu privire la savrasirea unei infractiuni, este considerata infractiune de denuntare calomnioasa (art.259 C.pen.)

        

Definitie :

      Denuntul reprezinta incunos­tintarea facuta de catre o persoana fizica sau persoana juridica despre savarsirea unei infractiuni

       Continutul denuntului este similar cu cel al plangerii. Ca si plangerea, denuntul este un act de sesizare facultativ.

        Denuntul poate fi facut in scris (situatie in care este necesara semnatura denuntatorului; denuntul nesemnat este considerat o simpla informare in baza careia, dupa o prealabila verificare a veridicitatii sale, organul de urmarire penala se poate sesiza din oficiu) sau oral (situatie in care se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul  in fata caruia a fost facut);

        In cazurile in care denuntatorul nu isi dezvaluie identitatea, sesizarea sa nu are valoarea unui denunt, ea constituind o anumita forma de realizare a sesizarii din oficiu.

        Denuntul poate fi formulat de catre orice persoana; in anumite situatii, denuntul poate fi facut chiar de catre persoana care a savarsit infractiunea (ipoteza autodenuntului – duce fie la inlaturarea raspunderii penale, fie la atenuarea acestei raspunderi);

        Denuntul este facultativ, cu urmatoarele exceptii:

Ø                                             Omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile contra sigurantei statului prevazute in art. 155-163, 1661 si 167 C.pen. constituie infractiune;

Ø                              Omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174, 175, 176, 211 C.pen. etc., constituie infractiune.

       Organele de urmarire penala competente din Romania pot fi sesizate prin cereri de preluare a unei urmariri penale declansate in strainatate. Procurorul geberal competent ori un procuror desemnat de catre acesta va admite cererea de transfer a procedurii penale (si, pe cale de consecinta va declansa urmarirea penala impotriva persoanei cu privire la care s-a declansat procedura de urmarire) ori poate sa o respinga (ipoteza in care urmarirea penala impotriva persoanei urmarite nu va fi declansata pe teritoriul statului roman)

2.    Plangerea prealabila – notiune si titulari.

    

       Institutia plangerii prealabile se inscrie ca o exceptie de la principiul oficialitatii si consta in posibilitatea oferita de lege persoanei vatamate de a decide daca sesizeaza sau nu organele de urmarire penala in vederea tragerii la raspundere a faptuitorului.

       Declansarea procesului penal a fost lasata , in anumite cazuri, la aprecierea persoanei vatamate datorita gradului redus de pericol social pe care il prezinta anumite infractiuni. Alteori, desi infractiunile pt care legea prevede necesitatea plangerii prealabile a persoanei vatamate au un pericol social ridicat, desfasurarea procesului penal,prin publicitatea pe care ar genera-o , ar putea reinnoi sau accentua suferintele persoanei vatamate sau ar da nastere la diferite conflicte intre persoane care fac parte din aceeasi familie sau din acelasi mediu social.

        Plangerea prealabila cuprinde o dubla manifestare de vointa a persoanei vatamate:

·       O incunostintare  a organelor de urmarire penala cu privire la savarsirea unei infractiuni

·       Da expresie vointei persoanei vatamate ca pt acea infractiune sa fie desfasurat un proces penal,ridicand astfel impedimentul ce s-ar opune actvitatii procesual penale

       Plangerea prealabila are o natura juridica mixta. Ea se infatiseaza :

·       Ca o conditie de pedepsibilitate

·       Ca o conditie de procedibilitate

      In acest sens,pe planul dreptului penal, lipsa plangerii prealabile este considerata o cauza care inlatura raspunderea penala (art.131 c.pen.), iar pe planul dreptul procesual penal, lipsa plangerii prealabile este reglementata ca o cauza care impedieca punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale.

      Strans legate de institutia plangerii prealabile, sunt reglementate retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor. Aceste doua institutii, care au, ca si plangerea penala, un caracter mixt, permit persoanei vatamate sa decida asupra procesului penal.

      Impacarea partilor poate fi definita ca o manifestare bilaterala de vointa a partii vatamate si a faptuitorului facuta cu intentia de a stinge conflictul nascut intre ele ca urmare a savarsirii infractiunii.

       O trasatura esentiala a acestei institutii este aceea ca, pt a-si produce efectele – inlaturarea raspunderii penale – ea trebuie sa fie totala, neconditionata si definitiva.

       Plangerea prealabila este un act de sezizare a organelor de urmarire penala,dar ea se deosebeste de plangere ca modalitate de sesizare a organelor de urmarire penala.In timp ce plangerea prealabila este un act de sesizare care constituie,in acelasi timp si o conditie de pedepsibilitate si de procedibilitate ,plangerea este numai un act de sesizare.Ca deosebire intre cele doua institutii poate fi evidentiat si faptul ca plangerea prealabila este unicul act de sesizare prevazut de lege pentru unele infractiuni,in timp ce plangerea ca act de sesizare a organelor de urmarire penala poate fi suplinita printr-un denunt sau sesizare din oficiu.Un ultim aspect diferential consta in faptul ca , in cazul plangerii ,in procesul penal declansat, actioneaza cu toate valentele sale principiul oficialitatii , in timp ce in procesul penal declansat ca urmare a unei plangere prealabile principiul oficialitatii este stirbit prin posibilitatea pe care o are persoana vatamata de a-si retrage plangerea prealabila sau de a se impaca cu invinuitul sau inculpatul.

         Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila in cazul urmatoarelor infractiuni:

-lovirea sau alte violente (art. 180 C.pen.),

-vatamarea corporala (art. 181 C.pen.),

-vatamarea corporala din culpa (art. 184 alin. 1 si 3 C.pen.),

-violarea de domiciliu (art. 192 C.pen.),

-amenintarea (art. 193 C.pen.),

-violarea secretului corespondentei (art. 195 C.pen.),

-divulgarea secretului profesional (art. 196 C.pen.),

-violul (art. 197 alin. 1 C.pen.),

- pedepsirea unor furturi la plangerea prealabila (art. 210 C.pen.),

-abuzul de incredere (art. 213 C.pen.),

-distrugerea (art. 217 alin. 1 C.pen.),

-tulburarea de posesie (art. 220 C.pen.),

-abandonul de familie (art. 305 C.pen.),

-nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului (art. 307 C.pen.),  

-tulburarea·folosintei locuintei (art. 320 C.pen.).

       

   Intrucat legiuitorul a reglementat institutia plangerii prealabile pentru a ocroti, in primul rand , interesele celui vatamat prin infractiune, dreptul de a introduce plangerea prealabila are un caracter personal si apartine persoanei vatamate.Dreptul persoanei vatamate de a face plangere prealabila este un drept cu caracter personal ,indivizibil si netransmisibil.

   Plangerea prealabila poate fi introdusa de catre urmatoarele categorii de persoane:

Ø                              Persoana vatamata (cand cel vatamat este un minor cu capacitate de exercitiu restransa, plangerea trebuie introdusa de acesta cu incuviintarea reprezentantului legal);

Ø                              Reprezentanti conventionali (mandatul trebuie sa fie special; procura se ataseaza plangerii);

Ø                              Reprezentantii legali (pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, pot face plangere prealabila reprezentantii lor – parintii, tutorele sau curatorul);

Ø                              Nu pot face plangere prealabila parintii pt copiii lor major, copilul major pt parinte si nici un sot pt celalalt sot

Ø                              In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitare de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, actiune penala se pune in miscare din oficiu numai in cazul in care cei indriduiti de lege nu au introdus plangerea prealabila la organele competente.

Ø                              In cazul in care persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana  indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul

  

        In cazul in care o infractiune a vatamat mai multe persoane si numai una dintre aceste persoane a facut plangere prealabila, aceasta este suficienta pentru a subzista raspunderea penala;

         Fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea ei, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.

         Plangerea prealabila trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila, indicarea persoanei responsabile civilmente (cand este cazul).

         Plangerea prealabila formulata oral este consemnata de organul judiciar care este sesizat in acest mod;

          În cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni;

·                                Din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul;

·                                De la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul (in situatiile cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil)

         În cazul in care plangerea prealabila a fost introdusa in termenul prevazut de lege la un organ necompetent, ea se considera valabil introdusa.

        În cazul in care infractiunea este flagranta

·                                Organul de urmarire penala este obligat sa constate savarsirea acesteia, chiar daca nu s-a introdus plangerea prealabila;

·                                Dupa constatarea infractiunii flagrante, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si daca aceasta declara ca face plangere prealabila; in caz contrar, procurorul dispune incetarea urmaririi penale.

        În caz de conexitate sau indivizibilitate intre o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila si o alta infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale nu se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca disjungerea nu este posibila, se aplica procedura prevazuta in art. 35 C.pr.pen.

        Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere;

·                                Daca persoana vatamata face plangere, organul de cercetare penala continua cercetarea;

·                                Daca persoana vatamata nu face plangere, organul de cercetare transmite actele procurorului in vederea incetarii urmaririi penale.

3.    Aspecte speciale privind procedura plangerii prealabile.

Procedura in cazul infractiunilor flagrante

       Avand in vedere pericolul social sporit pe care-l prezinta savarsirea infractiunilor flagarante, precum si necesitatea adunarii probelor, legiuitorul a prevazut obligatia organelor de urmarire penala de a constata savarsirea unor asemenea infractiuni chiar in lipsa plangerii prealabile (art.280 alin.1).

      Cu ocazia constatarii infractiunii, organul de urmarire penala intocmeste un proces verbal care este semnat de catre organul constatator, de catre invinuit si de catre persoanele ascultate. Dupa constatatrea infractiunii organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si, daca aceasta declara ca face plangere prealabila, atunci, dupa caz, continua urmarirea penala. In caz contrar, procurorul dispune incetarea urmaririi penale.

      Trebuie subliniat faptul ca procedura de urmarire  si judecare a unor infractiuni flagrante se aplica in cazul infractiunilor pt care este necesara plangerea prealabila, numai daca persoana vatamata a introdus in termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii flagrante plangerea prealabila la organul de urmarire penala. In acest scop, persoana vatamata este chemata si intrebata de organul de urmarire penala daca intelege sa faca plengere in termenul mai sus aratat.

     Daca persoana vatamata face plangere prealabila dupa ce au trecut 24 de ore de la savarsirea infractiunii, dar nu mai tarziu de 2 luni din ziua in care a stiut cine este faptuitorul, se va trece la tracera la raspundere penala a faptuitorului, aplicandu-se procedura obisnuita de urmarire si judecata.

         Procedura in caz de conexitate si indivizibilitate

      Conexitatea si indivizibilitatea sunt institutii procesuale care au rezonanta in cadrul competentei organelor judiciare in sensul modificarii fizionomiei normale a competentei prin prorogarea acesteia.

     In cazul conexitatii sau indivizibilitatii , regula este reunirea cauzelor, iar disjungerea (solutionarea separata a cauzelor) constituie exceptia, si numai daca organele judiciare considera ca aceasta este in interesul bunei desfasurari a procesului penal.

     In caz de conexitate sau de indivizibilitate intre o infractiune pt care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate si o alta infractiune pt care punerea in miscare a actiunii penale nu se face la plangerea prealabila, regula este disjungerea; cu alte cuvinte, reglementarea este diametral opusa cu aceea din cadrul prorogarii de competenta. Potrivit art. 281, in aceaste ipoteze, daca disjungerea nu este posibila se aplica procedura prezavuta la art. 35. care reglementeaza competenta in caz de conexitate si in caz de indivizibilitate in situatia in care cauzele penale se afla spre rezolvare in fata organelor judiciare.

       Ori de cate ori o infractiune, pt care este necesara plangerea prealabila este conexa cu o infractiune , pt care opereaza oficialitatea si disjungerea nu este posibila, competenta revine organului care are competenta de a urmari infractiunea supusa regimului oficialitatii.

      In acelasi mod trebuie sa procedeze si in cazul indivizibilitatii, cand mai multe persoane au participat la savarsirea aceleasi infractiuni si numai pt unii dintre participanti este necesara plangerea prealabila. Aceasta solutie se impune, pe considerentul ca, potrivit art 45 alin. 1, dispozitiile art. 35 privitoare la competenta in caz de indivizibilitate (la care face trimitere art. 281) se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.

     Aspecte legate de procedura plangerii prealabile in cazul schimbarii incadrarii juridice a faptei

     Prin actele de sesizare a organelor de urmarire penala nu intotdeauna sunt aratate cu exactitate elementele care sa contuteze incadrarea juridica a faptei savarsite, urmand ca, pe parcursul efectuarii urmarii penale, sa se realizeze stabilirea calificarii in drept a faptei savarsite. In dispozitiile legii, s-a prevazut posibilitatea ca, intr-o cauza penala, sa se descopere, in urma cercetarilor, ca fapta urmeaza sa primeasca o incadrare juridica pt care este necesara plangerea prealabila.

     In acest sens, in dispozitiile art. 286 se arata ca daca intr-o cauza, in care s-au facut acte de cercetare penala, se constata, ulterior, ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pt care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama persoana vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangerea. In caz afirmativ, organul de cercetare penala continua cercetarea. In caz contrar, transmite actele procurorului in vederea incetarii urmaririi penale in temeiul art. 11 pct. 1 lit. c) ,combinat cu art. 10 lit. f).

      Noua incadrare juridica poate atrage competenta unui alt organ de urmarire penala. Organul de cercetare penala are obligatia ca, in cazul in care pesoana vatamata, fiind chemata, a facut o plangere prealabila, sa continue cercetarea, cand infractiunea face parte dintre acelea pt care plangerea prealabila i se adreseaza chiar acestuia, sau sa trimita dosarul organului de urmarire penala competent, cand noua incadrare juridica atrage competenta acestia.

      In situatia in care persoana vatamata care a fost chemata de organul de cercetare penala declara ca nu face  plangere prealabila, organul de cercetare trimite dosarul procurorului in vederea incetarii urmarii penale.

        In practica organelor judiciare penale s-a stabilit ca momentul de la care curge termenul de 2 luni in care partea vatamata poate formula plangerea prealabila nu este cel de la data cunoasterii faptuitorului ci de la momentul schimbarii incadrarii juridice de catre organul judiciar.

    

4.    Actele premergatoare urmaririi penale.

Consideratii preliminare

           Situate inainte de declansarea urmaririi penale, actele premergatoare se efectueaza in vederea inceperii urmaririi penale

           Actele premergatoare se efectueaza in vederea indeplinirii urmatoarelor obiective:

Ø                              Completarea informatiilor organelor de urmarire penala pentru a le aduce la nivelul unor cunostinte si constatari care sa determine inceperea urmaririi penale;

Ø                              Verificarea informatiilor deja detinute in baza sesizarii primite;

Ø                              Verificarea existentei sau inexistentei vreunuia din cazurile prevazute la art. 10 C.pr.pen. a caror incidenta ar putea determina, dupa caz, dispunerea inceperii sau neinceperii urmaririi penale;

       

          În  cadrul actelor premergatoare se pot desfasura o multitudine de activitati:

Ø                              Activitati care nu au elemente comune cu regulile procesuale penale, nefiind reglementate in codul de procedura penala (spre exemplu, filajul unor persoane suspecte, organizarea de filtre, efectuarea de razii etc.);

Ø                              Activitati care, sub aspect formal, pot semana cu unele acte procedurale, dar care nu capata haina juridica a acestora (spre exemplu, verificarea gestiunii prin efectuarea unei revizii contabile, relatii scrise sau verbale de la diferite persoane care pot avea aspecte comune cu declaratiile partilor sau ale martorilor etc.);

Ø                              Activitati desfasurate conform regulilor procesuale penale (spre exemplu, cercetarea la fata locului, in cazul constatarii unei infractiuni flagrante);

        

          Actele premergatoare se efectueaza pana la momentul in care organul judiciar competent are suficiente informatii in baza carora sa poata dispune inceperea urmaririi penale;

         Actele premergatoare se consemneaza intr-un proces-verbal care poate constitui mijloc de proba.

Organele competente sa efectueze acte premergatoare

            Actele premergatoare pot fi efectuate de catre:

ú                  Organele de urmarire penala (atat procurorul, cat si, mai ales, organele de cercetare penala);

ú                  Lucratorii operativi anume desemnati din Ministerul Administratiei si Internelor, altii decat cei cu atributii de cercetare penala;

ú                  Lucratorii operativi din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale;

ú                  Investigatorii sub acoperire anume desemnati din cadrul politiei judiciare;

Actele premergatoare efectuate de investigatorii sub acoperire

           Se pot folosi investigatori sub acoperire doar in conditiile existentei autorizarii motivate a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala;

         Conditiile premisa pentru obtinerea autorizarii procurorului sunt urmatoarele:

Ø                              Existenta indiciilor temeinice si concrete despre savarsirea ori pregatirea unor infractiuni grave (infractiuni contra securitatii nationale prevazute in codul penal si in legi speciale, infractiuni de trafic de stupefiante si arme, trafic de persoane etc.)

Ø                              Infractiunea respectiva sa nu poata fi descoperita ori faptuitorii sa nu poata fi identificati prin alte mijloace.

     

        Continutul cererii de autorizare adresata procurorului contine :

Ø                              Datele si indiciile privitoare la faptele si persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune;

Ø                              Perioada pentru care se cere autorizarea.

 

       Continutul ordonantei procurorului de autorizare

Ø                              Indiciile temeinice si concrete care justifica masura si motivele pentru care masura este necesara;

Ø                              Activitatile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire; in cazuri urgente si temeinic autorizate se poate solicita autorizarea si a altor activitati decat cele initiale, procurorul trebuind a se pronunta de indata;

Ø                              Persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune;

Ø                              Identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare activitatile autorizate;

Ø                              Perioada pentru care se da autorizarea este de cel mult 60 de zile (art. 2242 alin. 2 C.pr.pen.); perioada poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile; durata totala, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an.

Ø                              Alte mentiuni prevazute de lege;

          Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita, acest aspect facand parte din secretul profesional.

5.    Suspendarea urmaririi penale.

Definitie :

       Suspendarea urmaririi penale consta in intreruperea temporara a procesului penal ca urmare a existentei unei boli grave a invinuitului sau inculpatului, care il impiedica sa ia parte la activitatea procesuala, boala constatata printr-o expertiza medico-legala.

         Pentru a se putea dispune suspendarea urmaririi penale, se impune indeplinirea urmatoarelor conditii:

Ø                              Învinuitul sau inculpatul sa sufere de o boala grava care il impiedica sa ia parte la procesul penal; boala poate fi de ordin fizic sau psihic, temporara (de scurta sau de lunga durata), sau permanenta, curabila sau incurabila, independenta de vointa invinuitului sau inculpatului, ori, dimpotriva, rezultatul propriei sale activitati;

Ø                              Boala grava sa fie constatata printr-o expertiza medico-legala;

        În ipoteza suspendarii urmaririi penale, organul de cercetare penala indeplineste urmatoarele activitati:

Ø                              Dispune efectuarea unei expertize medico-legale (in ipoteza in care cererea invinuitului sau inculpatului de suspendare nu este insotita de depunerea la dosar a unui asemenea mijloc de proba);

Ø                              Va inainta procurorului de supraveghere un referat cu propunerea de suspendare a urmaririi penale, impreuna cu dosarul cauzei;

Ø                              Continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia invinuitului sau inculpatului;

Ø                              Se intereseaza periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale; in cazul in care ca a incetat cauza de suspendare, inainteaza dosarul procurorului pentru a dispune reluarea urmaririi penale;

 

        Procurorul indeplineste urmatoarele activitati:

Ø                              Dispune suspendarea urmaririi penale prin ordonanta;

Ø                              Comunica invinuitului sau inculpatului si persoanei vatamate despre luarea masurii;

Restituie dosarul organului de cercetare penala

6.    Încetarea urmaririi penale.

Definitie :

   Încetarea urmaririi penale reprezinta o solutie de netrimitere in judecata, care are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. f-h, i1 si j C.pr.pen. si exista invinuit sau inculpat in cauza.

       Pentru a se dispune incetarea urmaririi penale este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii:

Ø                              Sa existe invinuit sau inculpat in cauza;

Ø                              Sa existe vreunul din cazurile prevazute la art. 10 lit. f-h, i1 si j C.pr.pen.

      Încetarea urmaririi penale poate fi:

Ø                              Totala (cand stingerea cauzei penale are loc in intregime);

Ø                              Partiala (daca in aceiasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati, ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, iar cazul de impiedicare a exercitarii actiunii penale se aplica numai pentru anumiti invinuiti sau inculpati, ori numai la anumite fapte);

     

       Daca organul de cercetare penala constata existenta vreunui caz de incetare intocmeste un referat cu propunere in acest sens pe care, impreuna cu dosarul cauzei, il inainteaza procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala

       Procurorul poate dispune:

Ø                              Restituirea dosarului la organul de cercetare penala, cu dispozitia de a termina cercetarea in ipoteza in care constata ca nu este cazul sa dispuna incetarea sau cand a dispus incetarea partial;

Ø                              Încetarea urmaririi penale prin ordonanta (in cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala) sau prin rezolutie motivata (in cazul in care nu s-a pus in miscare actiunea penala);

     

      Termenul inlauntrul caruia procurorul trebuie sa se pronunte asupra incetarii urmaririi penale din momentul inregistrarii dosarului cu propunerea organului de cercetare penala la secretariatul parchetului nu este precizat;

Ø                           Exceptie: procurorul se va pronunta asupra incetarii urmaririi penale in aceeasi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala, cand cazul de incetare priveste un  invinuit sau inculpat arestat;

   

       Alte obligatii ale procurorului in ipoteza dispunerii incetarii urmaririi penale

Ø                           Înstiintarea persoanelor interesate;

Ø                           Solicitarea revocarii arestarii preventive a invinuitului ori inculpatului.

7.    Scoaterea de sub urmarire penala.

Definitie:

     Scoaterea de sub urmarire penala reprezinta o solutie de netrimitere in judecata, care are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. a-e C.pr.pen. si exista invinuit sau inculpat in cauza.

       Pentru a se dispune scoaterea de sub urmarire penala este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii:

Ø                              Sa existe invinuit sau inculpat in cauza;

Ø                              sa existe vreunul din cazurile prevazute la art. 10 lit. a-e C.pr.pen.;

     

      Scoaterea de sub urmarire penala poate fi:

Ø                              Totala (cand stingerea cauzei penale are loc in intregime);

Ø                              Partiala (daca in aceiasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati, ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, iar cazul de impiedicare a exercitarii actiunii penale se aplica numai pentru anumiti invinuiti sau inculpati, ori numai la anumite fapte).

      Daca organul de cercetare penala constata existenta vreunuia dintre cazurile de scoatere de sub urmarire penala, va inainta procurorului dosarul, impreuna cu un referat cu propunerea de scoatere de sub urmarire penala.

       Procurorul poate dispune

Ø                              Restituirea dosarului la organul de cercetare penala, cu dispozitia de a continua cercetarea, in cazul in care constata ca nu este cazul sa dispuna scoaterea de sub urmarire sau cand a dispus scoaterea de sub urmarire partial;

Ø                              Scoaterea de sub urmarire penala prin ordonanta (in cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala), prin rezolutie motivata (in cazul in care nu s-a pus in miscare actiunea penala) sau numai prin ordonanta, in cazul prevazut de art. 10 lit. b1 C.pr.pen., indiferent daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare;

       Termenul inlauntrul caruia procurorul trebuie sa se pronunte asupra scoaterii de sub urmarire penala din momentul inregistrarii dosarului cu propunerea organului de cercetare penala la secretariatul parchetului nu este precizat

         Exceptie: procurorul se va pronunta asupra scoaterii de sub urmarire penala in aceeasi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala, cand invinuitul sau inculpatul este arestat.

          Alte obligatii ale procurorului in ipoteza dispunerii scoaterii de sub urmarire penala

Ø                              Înstiintarea persoanelor interesate;

Ø                              Solicitarea revocarii arestarii preventive a invinuitului ori inculpatului

Ø                              În cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pe considerentul lipsei gradului de pericol social se vor pune in executare sanctiunile cu caracter administrativ.

8.    Clasarea cauzelor penale.

Definitie :

     Clasarea reprezinta o solutie de netrimitere in judecata, care are loc cand se constata existenta anumitor cazuri prevazute in art. 10 C.pr.pen. si nu exista invinuit in cauza.

       Clasarea presupune indeplinirea urma­toarele conditii:

Ø                              Sa nu existe invinuit in cauza (fie organul de urmarire penala nu are nici un fel de date cu privire la persoana care a savarsit fapta, fie urmarea produsa nu provine dintr-o actiune umana, ci dintr-o imprejurare  neavand legatura cu activitatile umane, cum ar fi, de exemplu, o moarte naturala);

Ø                              Sa existe anumite cazuri prevazute la art. 10 C.pr.pen.;clasarea nu se poate dispune cu ocazia incidentei oricaruia dintre cazurile prevazute la art. 10 C.pr.pen.; nu se pot retine ca temeiuri ale clasarii cauzei aspectele din art. 10 C.pr.pen., care sunt aplicabile intuitu personae, cum ar fi inlocuirea raspunderii penale, impacarea partilor, etc.

           Clasarea se dispune de catre procuror, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala, prin ordonanta.

Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata

Art. 10. - Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:

a) fapta nu exista;

b) fapta nu este prevazuta de legea penala;

*b1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;

*) Lit. b1) a alin. 1 al art. 10 a fost introdusa prin Legea nr. 7/1973, publicata in B.Of., Partea I, nr. 49 din 6 aprilie 1973.

c) fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat;

d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;

e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;

f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului;

h) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;

i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

j) exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.

In cazul prevazut la lit. f), actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior in conditii legale.

Clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, achitarea si incetarea procesului penal

Art. 11. - Cand se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 10:

1. In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune:

a) clasarea, cand nu exista invinuit in cauza;

b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), cand exista invinuit sau inculpat in cauza;

*c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h) si j), cand exista invinuit sau inculpat in cauza.


*) Lit. c) a pct. 1 al art. 11 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.

2. In cursul judecatii instanta pronunta:

a) achitarea in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e);

b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-j).

9.    Prezentarea materialului de urmarire penala.

    

       

  Definitie :

      Prezentarea materialului de urmarire penala constituie acea activitate desfasurata de organele de urmarire penala, la sfarsitul urmaririi penale, prin care probele administrate sunt aduse la cunostinta invinuitului sau inculpatului in vederea cunoasterii de catre acesta a intregului material probator si pentru a i se da posibilitatea de a combate probele in acuzare prin noi cereri sau declaratii suplimentare.

      Prezentarea materialului de urmarire penala se efectueaza de catre:

Ø                                             Procuror (in cazul in care actiunea penala nu a fost pusa in miscare pe parcursul urmaririi penale sau in cazul in care infractiunea respectiva este de competenta exclusiva a procurorului, indiferent daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare);

Ø                                             Organul de cercetare penala (cand infractiunea este de competenta acestuia iar actiunea penala a fost pusa in miscare);

       Prezentarea materialului de urmarire penala implica indeplinirea urmatoarelor conditii:

Ø                              Cercetarea penala sa fie terminata;

Ø                              Sa existe suficient material probator in cauza, care sa faca posibila trimiterea inculpatului in judecata;

Ø                              Învinuitul sau inculpatul sa fie prezent pentru a putea lua contact cu organul de urmarire penala (invinuitul sau inculpatul va fi adus, in cazul in care se afla in arest preventiv, ori va fi chemat, in cazul in care este cercetat in stare de libertate);

        Daca invinuitul sau inculpatul se prezinta, este prins ori adus, pana la momentul inaintarii dosarului la procuror, organul de cercetare penala procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala;

        Daca invinuitul sau inculpatul se prezinta, este prins ori adus, dupa inaintarea dosarului la procuror, acesta procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala;

        

         Prezentarea materialului de urmarire penala are in vedere indeplinirea de catre organul de urmarire penala a urmatoarelor obligatii:

Ø                              Informarea invinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala;

Ø                              Indicarea incadrarii juridice a faptei;

Ø                              Asigurarea posibilitatii de a lua de indata cunostinta de material (invinuitul sau inculpatul va studia dosarul fila cu fila, in mod nelimitat sub aspect temporal; invinuitului sau inculpatului i se vor citi lucrarile din dosar, daca nu poate sa citeasca; invinuitului sau inculpatului care nu cunoaste limba romana i se va traduce materialul de urmarire penala de catre un interpret);

Ø                              Învinuitul sau inculpatul este intrebat daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare;

Ø                              Se va intocmi un proces-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala;

          În ipoteza unor cereri noi formulate de invinuit sau inculpat, organul de urmarire penala, prin ordonanta:

Ø                              Va admite cererile si va dispune completarea urmaririi penale;

Ø                              Va respinge cererile de noi probe.

10.Terminarea urmaririi penale.

Definitie :

    Terminarea urmaririi penale reprezinta o etapa a acestei faze in care organul de cercetare, dupa ce a apreciat ca a administrat toate probele necesare in cauza, pregateste dosarul in vederea inaintarii lui procurorului, pentru ca acesta sa se pronunte potrivit legii.

       Terminarea urmaririi penale este reglementata sub doua modalitati:

Ø                              Terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare;

Ø                              Terminarea urmaririi penale fara actiune penala pusa in miscare

Terminarea urmaririi penale fara actiune penala pusa in miscare

        Se disting trei momente:

Ø                              Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii;

Ø                              Înaintarea dosarului privind pe invinuit;

Ø                              Prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror;

Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii

     Pentru realizarea ascultarii invinuitului cu ocazia terminarii urmaririi penale fara punerea in miscare a actiunii penale se cer a fi indeplinite cumulativ conditiile:

a)     Sa existe invinuit in cauza ; in ipoteza in care nu exista invinuit in cauza, cercetarea penala nu poate fi considerata terminata, fiindca ,desi s au efectuat actele de cercetare penala necesare in cauza, totusi dosarul ramane la organul de cercetare penala pana la interventia unei cauze de stingere a actiunii penale ,cand dosarul va fi trimis procurorului cu propunerea de clasare.

b)     Impotriva invinuitului sa existe suficiente probe in acuzare din care sa rezulte ca este posibila tragerea acestuia la raspundere penala;In cazul in care organul de cercetare penala considera ca nu sunt probe suficiente , nu-l va chema pe invinuit sa-l asculte , ci trimite dosarul procurorului cu propunerea de a da solutia scoaterii de sub urmarire penala.

        Dupa ce organul de cercetare penala il asculta pe invinuit, ii aduce la cunostinta invinuirea ,intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare.Acest moment procesual nu trebuie confundat cu prezentarea materialului de urmarire penala, deoarece, nefiind pus in miscare actiunea penala , organul de cercetare penala se margineste la a pune in vedere invinuitului care este fapta care-i este retinuta in sarcina si care-i sunt principalele probe de acuzare fara a prezenta materialul de urmarire penala.

       Dupa ascultarea invinuitului, daca acesta nu a propus noi probe, cercetarea se considera terminata.Deasemenea, cercetarea se considera terminata si cand invinuitul propune noi probe dar propunerea lui nu este temeinica.In cazul in care invinuitul a adus noi probe si propunerea sa este temeinica , organul de cercetare penala este obligat sa completeze cercetarile, dupa care cercetarea se considera terminata.

Înaintarea dosarului privind pe invinuit la procuror

       Organul de cercetare penala intocmeste un referat in care va consemna rezultatul cercetarii, dupa care va inainta dosarul la procuror;

        Referatul de terminare a urmaririi penale va cuprinde date despre persoana invinuitului, fapta retinuta in sarcina invinuitului, probele administrate, incadrarea juridica a faptei, respectiv, daca este cazul, datele suplimentare prevazute la art. 260 C.pr.pen.;

Prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror

        Conform procedurii analizate.

Terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare

 

       Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei, insotit de un referat care va avea acelasi continut cu cel al referatului intocmit la terminarea urmaririi penale, fara actiune penala pusa in miscare;

        Momentul terminarii cercetarii penale intervine dupa comple­tarea cercetarii si dupa indeplinirea dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala.

11.Rechizitoriul.

      Trimiterea in judecata se poate dispune sub doua modalitati:

a.         Daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare, in cursul urmaririi penale, procurorul emite rechizitoriu, prin care va dispune punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata; in aceasta situatie, rechizitoriul are o dubla functionalitate, fiind atat act de inculpare, cat si act de sesizare a instantei de judecata;

b.     Daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, procurorul emite rechizitoriu prin care va dispune trimiterea in judecata; in aceasta situatie rechizitoriul are o singura functiune si anume, sesizarea instantei de judecata;

 

Definitie :

    Rechizitoriul reprezinta ultimul act de urmarire penala, prin care este sesizata instanta de judecata cu faptele care urmeaza sa faca obiectul judecatii si persoanele care urmeaza sa fie trase la raspundere penala pentru aceste fapte.

   

  Rechizitoriul acesta trebuie sa cuprinda:

Ø                              Mentiunile prevazute in art. 203 C.pr.pen. (data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care il intocmeste, cauza la care se refera obiectul actului, temeiul legal, semnatura procurorului);

Ø                                             Datele privitoare la persoana inculpatului;

Ø                              Fapta sau faptele pentru care s-a dispus trimiterea in judecata indicate prin aratarea denumirii infractiunii si incadrarea juridica;

Ø                              Probele pe care se bazeaza invinuirea, cu indicarea paginii din dosar;

Ø                              Masura preventiva luata si durata acesteia;

Ø                              Numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor procesuale si a locului unde urmeaza a fi citate;

Ø                              Dispozitia de punere in miscare a actiunii penale (in cazul in care actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale);

Ø                              Dispozitia de trimitere in judecata;

Ø                              Eventuala propunere de arestare preventiva ori de obligare a inculpatului la tratament medical sau internarea medicala;

Ø                              Datele suplimentare, prevazute de art. 260 C.pr.pen.;

        Fara indoiala ca expozitivul rechizitoriului prefigureaza dispozitivul acestuia si, in mod firesc, procurorul, intocmind rechizitiroul, arata in partea expozitiva care sunt probele in invinuire,urmand ca dispozitivul sa concretizeze manifestarea de vointa a procurorului de a dispune trimiterea in judecata.

        Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu, chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite (de trimitere in judecata a unora si de netrimitere in judecata a altora)

         Cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie sa cuprinda date suplimentare privind la mijloacele materiale de proba,  masurile asiguratorii si cheltuielile judiciare. In cazul in care urmarirea penala nu a fost efectuata de catre procuror, datele suplimentare mentionate mai sus sunt curpinse in referatul general de terminare a urmaririi penale, referat intocmit de organul de cercetare penala.

         Sesizarea instantei de judecata se face de catre procurorul care a dat rechizitoriul;

         Rechizitoriul este inaintat, impreuna cu dosarul cauzei, conducatorului parchetului care, in termen de 48 de ore, in cauzele cu arestati preventiv, sau in termen de 20 de zile in celelalte cauze, verifica temeinicia si legalitatea solutiei adoptate;

         În ipoteza confirmarii rechizitoriului, acesta va fi inaintat instantei competente;

         Procurorul comunica organului care a inregistrat persoana juridica despre trimiterea in judecata a persoanei juridice, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare (art. 4797 alin. 1 C.pr.pen.).

12.Reluarea urmaririi penale.

Definitie :

        Reluarea urmaririi penale reprezinta institutia procesuala complementara, cu caracter exceptional, care are ca scop aducerea procesului penal pe linia de desfasurare normala.

     Reluarea urmaririi penale este posibila in urmatoarele cazuri:

·          Încetarea cauzei de suspendare;

·          Restituirea cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii urmaririi;

·          Redeschiderea urmaririi penale.

                 Reluarea urmaririi penale dupa suspendare

 

      Constatarea disparitiei cauzei care a determinat suspendarea urmaririi penale, respectiv insanatosirea invinuitului sau inculpatului.

     Organul de cercetare penala inainteaza procurorului referatul cu propunerea de reluare a urmaririi penale, actul medical prin care se constata incetarea starii de boala si dosarul cauzei;

     Procurorul poate constata

Ø                              Încetarea cauzei de suspendare, caz in care va dispune prin ordonanta reluarea urmaririi penale si restituirea dosarului la organul de cercetare penala, in vederea continuarii urmaririi penale, temporar intrerupte;

Ø                    Mentinerea cauzei de suspendare, caz in care va dispune, prin rezolutie, restituirea cauzei la organul de cercetare penala, care va continua sa efectueze actele a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia invinuitului sau inculpatului.

          Reluarea in caz de restituire a cauzei de catre instanta de judecata

      Restituirea cauzei de catre instanta de judecata se va dispune in vederea refacerii urmaririi penale, cand se constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca urmarirea penala s-a efectuat de un alt organ decat cel competent;

      Reluarea urmaririi penale se face in baza hotararii prin care instanta a dispus restituirea, hotarare care constituie actul de sesizare a procurorului in vederea reluarii urmaririi.

        Reluarea in caz de redeschidere a urmaririi penale

      Redeschiderea urmaririi penale se dispune in urmatoarele ipoteze:

Ø                              S-a dispus incetarea urmaririi penale si ulterior se constata ca nu a existat in fapt cazul care a determinat luarea acestei masuri sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia incetarea urmaririi penale;

Ø                              S-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si ulterior se constata ca nu a existat in fapt cazul care a determinat luarea acestei masuri sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia scoaterea de sub urmarire penala;

Ø                              Instanta de judecata, potrivit art. 2781 C.pr.pen., admite plangerea impotriva ordonantei sau, dupa caz, a rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmarire penala, incetare a urmaririi penale ori de clasare;

        Redeschiderea urmaririi penale se dispune de catre procuror prin ordonanta;

        Organul de cercetare penala inainteaza procurorului referatul cu propunerea de reluare a urmaririi penale si dosarul cauzei;

       

        Procurorul poate constata:        

Ø                              Inexistenta cazului sau disparitia imprejurarii pe care se intemeia solutia de netrimitere sau neurmarire, situatia in care va dispune, prin ordonanta reluarea urmaririi penale prin redeschiderea acesteia si restituirea dosarul la organul de cercetare penala;

Ø                    Existenta cazului sau imprejurarii pe care se intemeiaza solutia de netrimitere sau neurmarire, situatie in care va dispune prin rezolutie, mentinerea solutiei pronuntate anterior.

 

13.Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala.

        Împotriva masurilor si actelor de urmarire penala pot face plangeri partile si orice alte persoane, chiar straine de cauza, daca prin masurile si actele respective au adus o vatamare intereselor legitime ale acestora

        Obiectul plangerii poate fi o masura sau un act  intervenite in cursul efectuarii activitatii de urmarire penala, sau un act efectuat inainte de inceperea urmaririi penale si anume, rezolutia de a nu se incepe urmarirea penala

       Se disting urmatoarele ipoteze:

·               Plangerea in fata procurorului impotriva actelor efectuate de organele de cercetare penala;

·               Plangerea in fata procurorului impotriva actelor efectuate de procuror sau in baza dispozitiilor acestuia;

·               Plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, ori impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu.

Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale organelor de cercetare    penala

       Se adreseaza procurorului care suprave­gheaza activitatea organului de cercetare;

       Se poate depune  direct la procuror sau la organul de cercetare penala;

        Reguli de procedura:

Ø                              Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii;

Ø                              Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare; daca organul de cercetare penala nu a inaintat, in aceasta situatie, explicatiile necesare, in raport de obiectul plangerii, procurorul le va cere oricand considera ca este nevoie;

Ø                              Procurorul, primind plangerea, este obligat sa o rezolve in termen de cel mult 20 de zile si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata.

            Plangerea impotriva actelor si masurilor procurorului

 

        Se poate face plangere impotriva actelor efectuate de procuror ori  actelor efectuate de organele de cercetare penala, pe baza dispozitiilor date de procuror;

        Plangerea impotriva actelor procurorului se rezolva de catre procurorul ierarhic superior;

        Termen de exercitare a  dreptului de a face plangere: cat timp dosarul se afla la procuror, in timpul fazei de urmarire penala (prin exceptie, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala sau incetare a urmaririi penale se poate face plangere in termen de 20 de zile de la momentul comunicarii acestor solutii de catre procuror).

Plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata ori a dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu

         Se poate uza de aceasta institutie in ipoteza respingerii de catre procuror a plangerii indreptate impotriva actelor de urmarire penala;

         Termen de exercitare: 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a ordonantei prin care a dispus asupra plangerii formulate

          Instanta competenta: instanta careia i-ar reveni competenta de a judeca in prima instanta cauza;

          Actele de urmarire penala care pot fi atacate in fata instantei de judecata sunt:

Ø                              Rezolutia de neincepere a urmaririi penale;

Ø                              Rezolutia ori ordonanta de clasare;

Ø                              Rezolutia ori ordonanta de scoatere de sub urmarire penala;

Ø                              Rezolutia ori ordonanta de incetare a urmaririi penale;

Ø                              Dispozitia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale cuprinsa in rechizitoriu;

         Reguli de procedura:

Ø                              Judecatorul solicita trimiterea dosarului;

Ø                              Parchetul va trimite dosarul in termen maxim de 5 zile de la inregistrarea adresei instantei de judecata;

Ø                              Participarea procurorului este obligatorie;

Ø                              Persoana care a facut plangerea, aceasta este citata; neprezentarea sa nu impiedica solutionarea cauzei, decat in ipoteza in care instanta constata ca se impune prezenta acesteia;

Ø                                             Persoana care a facut plangerea si reprezentantului parchetului sunt audiate;

Ø                              Termenul de solutionare: cel mult 20 de zile de la primirea plangerii.       

          Solutiile care pot fi pronuntate sunt:

Ø                              Respingerea plangerii, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, mentinand rezolutia sau ordonanta atacata;

Ø                              Admiterea plangerii, prin sentinta, cu desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate si trimiterea cauzei la procuror in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale; judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin care anume mijloace de proba;

Ø                              Admiterea plangerii, prin incheiere, cu desfiintarea rezolutiei sau a ordonantei atacate si retinerea cauzei pentru judecarea cauzei, in complet legal constituit, dispozitiile privind judecata in prima instanta aplicandu-se in mod corespunzator;

           Hotararile instantei de judecata se comunica de indata persoanei interesate, in ipoteza in care aceasta nu a fost prezenta la judecata;

           Sentintele pronuntate in primele doua ipoteze pot fi atacate cu recurs de procuror sau de persoana care a sesizat instanta de judecata.

14.Plangerea contra actelor procurorului.

            Plangerea impotriva actelor si masurilor procurorului

 

        Se poate face plangere impotriva actelor efectuate de procuror ori  actelor efectuate de organele de cercetare penala, pe baza dispozitiilor date de procuror;

        Plangerea impotriva actelor procurorului se rezolva de catre procurorul ierarhic superior;

        In cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz , al rezolutiei de clasare de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale , plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutie , a persoanelor interesate , potrivit art.228 alin.6 ,art 246 alin1 si art249 alin2.

        Rezolutiile sau ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva rezolutiilor sau ordonantelor de neincepere a urmaririi penale , de clasare , de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale , se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate.

      Instanta suprema a statuat printr-o decizie in solutionarea unui recurs in interesul legii ca plangerea adresata direct instantei de judecata impotriva rezolutiei de neincepere a urmarii penale sau a ordonantei ori, dupa caz a rezolutiei de clasare , de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale , data de procuror , fara ca acestea sa fie atacate , in prealabil , conform art 278 ,la procurorul ierarhic superior , este inadmisibila.Ulterior pronuntarii acestei decizii, prin Legea nr. 356/2006, art. 278 este completat cu un nou alineat, 13, prin care se dispune ca plangerea gresit indreptata se trimite organului juridic competent .Astfel daca plangerea este gresit indreptata se va da solutia trimiterii plangerii la procurorul competent si nu respingerea acesteia.

      Sunt titulari ai dreptului de a face plangere impotriva solutiilor procurorului de netrimitere in judecata , atat persoanele fizice cat si persoanele juridice de drept privat , cum sunt fundatiile daca vatamarea intereselor legitime ale acestora este dovedita .

      In ipoteza in care rechizitoriul cuprinde dispozitia de trimitere in judecata a unui inculpati dar si dispozitia de netrimitere in judecata a altor inculpati , plangerea indreptata impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata va fi de competenta unui judecator de la instanta competenta in raport cu infractiunea si calitatea persoanei netrimisa in judecata, iar nu de la instanta competenta sa judece pe inculpatii trimisi in judecata .

    Numai rezolutiile sau ordonantele procurorului de netrimitere in judecata ori dispozitia de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu pot forma obiectul plangerii intemeiate pe prevederile art 278. Ca atare , plangerea formulata impotriva adresei prin care procurorul comunica petentului ca memoriul formulat de acesta a fost transmis spre solutionare parchetului competent este inadmisibil.De asemenea , plangerea adresata judecatorului in temeiul art 278 impotriva ordonantei prin care procurorul ierarhic superior a solutionat , potrivit art 53 , cererea de recuzare a procurorului in cursul urmaririi penale , este inadmisibila.

    In cazul in care prim-procurorul Parchetului , sau dupa caz , Procurorul General al Parchetului de pe langa curtea de apel , procurorul sef de sectie al parchetului de pe langa ICCJ ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile prevazut in art 277 , termenul de 20 de zile prevazut in alin 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.Dosarul va fi trimis de parchet judecatorului in termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

    La judecarea plangerii prezenenta procurorului este obligatorie. In ipoteza in care procurorul , desi prezent in instanta , nu si-a dat cuvantul , echivaleaza cu neparticiparea acestuia la sedinta de judecata si hotararea pronuntata este supusa casarii.

    Asistenta juridica nu este obligatorie in cauzele care au obiect plangeri formulate in conditiile art 278 .

    Instanta investita cu solutionarea plangerii in temeiul art278 , in cazul retragerii acesteia de catre persoana vatamata sau persoana ale carei interese legitime au fost vatamate , urmeaza sa ia act de aceasta manifestare de vointa; hotararea astfel pronuntata nu este supusa nici unei cai de atac .

   Judecatorul , solutionand plangerea  verifica rezolutia sau ordonanta atacata , pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei sau oricarui inscrisuri neprezentate .Judecatorul pronunta una din urmatoarele solutii:

a)     Respinge plangerea , prin sentinta ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz ca nefondata , mentinand solutia din rezolutia sau ordonanta atacata ; Persoana in privinta careia judecatorul , prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala, numai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte noi care nu au fost cunuscute de organul de urmarire penala.

b)     Admite plangerea , prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale.Judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului indicand totodata faptele si imprejurarile de fapt care urmeaza a fi constatate si prin care anume mijloace de proba.

c)     Admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza, rezolutia sau ordonanta atacata si , cand probele existente la dosar sunt suficiente , retine cauza spre judecare , in complet legal constituit , dispozitiile privind judecata in prima instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator.

  Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.Hotararea judecatorului poate fi atacata cu recurs de procuror , de persoana care a facut plangerea , de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale , precum si orice alta persoana ale carei interese legitime sunt vatamate .Termenul de declarare al recursului si data de cand curge acest termen sunt cele generale .Daca instanta de recurs admite recursul , caseaza sentinta primei instante, desfiinteaza rezolutia procurorului de neincepere a urmaririi penale si trimite cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale , procurorul este obligat sa respecte dispozitiile instantei de recurs, neputand dispune din nou dupa trimiterea cauzei , neinceperea urmaririi penale.

15.Principii specifice fazei de judecata.

16.Suspendarea judecatii.

17.Hotararea judecatoreasca – notiune, deliberare si redactare.

18.Felurile hotararilor judecatoresti.

19.Participantii la judecata in prima instanta.

20.Etapele judecatii in prima instanta – enumerare.

21.Cercetarea judecatoreasca desfasurata la judecarea cauzei in prima instanta.

22.Schimbarea incadrarii juridice in faza de judecata.

23.Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale in cursul judecatii.

24.Extinderea procesului penal la fapte si persoane noi in faza de judecata.

25.Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

26.Rezolvarea cauzei penale in prima instanta (pe latura penala si pe latura civila).

27.Structura hotararilor judecatoresti pronuntate in prima instanta.

28.Hotararile supuse apelului.

29.Titularii apelului.

30.Termenul de apel.

31.Repunerea in termenul de apel si apelul peste termen.

32.Renuntarea la apel si retragerea apelului.

33.Efectele apelului.

34.Solutionarea apelului.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 261
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved