Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

ASPECTE ETICE ALE DEZVOLTARII DURABILE

management

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ANALIZA SISTEMULUI DE FACTORI CARE INFLUENTEAZA COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI INDIVIDUAL
ANALIZA FACTORILOR FAVORIZANTI SI MODALITATI DE REDUCERE A ACESTORA
MANAGEMENTUL PROIECTELOR. GENERALITATI
CAIET DE PRACTICA - MODUL DE CONSTITUIRE SI FUNCTIONARE A ENTITATII ECONOMICE SC AMIDA METAL SRL
Evolutia teoriei managementului
Organizarea procesului de servire intr-un restaurant
Managementul Intreprinderilor Mici si Mijlocii - Plan de Afacere
STUDII LA CAZ MANAGEMENTUL CALITATII
Definirea notiunii de proiect si principalele caracteristici - managementului proiectelor
Teorii privind fiscalitatea si factorii care o influenteaza

ASPECTE ETICE ALE DEZVOLTARII DURABILE



     1.         Shareholder Value si Stakeholder Value

Este neindoielnic faptul ca intre diferitele concepte antreprenoriale, stilurile de conducere, sistemele educationale pentru lideri si executanti si aspectele etice din cadrul companiilor exista o stransa interdependenta. Ele se potrivesc ca subansamblele unei masini - cum spunea un cunoscut analist - si nu pot fi schimbate intre ele.

in prezent in lume, in probleme de etica se disting doua ideologii, complet diferite: Shareholder Value si Stakeholder Value.

Prima, asa cum o arata si numele, tine seama de interesele patronilor sau actionarilor si se focalizeaza asupra maximizarii pe termen scurt a dividendelor acestora, asupra cresterii valorii actiunilor la burse. Am fi tentati sa o asociem conceptului managerial american si -pe alt plan ideologic - unor conceptii religioase si culturale intrasigente si exclusiviste (etica protestanta, fundamentalismul musulman, teoria predestinarii).

A doua, Stakeholder Value (de la imputernicit, reprezentat al grupurilor de interese sau, mai de graba, participant la desfasurarea activitatii intreprinderii) defineste o ideologie care se refera la optimizarea pe termen lung a valorilor organizatiei si apararea intereselor tuturor grupurilor cu care aceasta intra in contact: angajati, clienti, furnizori, banci, dileri, actiunea fiind reciproca. Chiar si sindicatele intra in categoriile de mai sus, aparand intreprinderea prin salariatii sai, spre deosebire de ceea ce se intampla in vest, unde sindicatele apara salariatii impotriva intreprinderii, situatie care 1-a indreptatit pe K. Matsushita sa afirme ca managementul japonez este mai 'social' decat cel occidental.

Problema fundamentala a caracterizarii uneia sau alteia dintre aceste doua ideologii consta in raspunsul la intrebarea: Pentru cine lucreaza economia ? Mai multe decenii dupa razboi pacea sociala in cele mai dezvoltate tari capitaliste s-a bazat pe convingerea ca inflorirea economiei este in avantajul intregii populatii, in sprijinul acestei convingeri venind si cresterea spectaculoasa a nivelului de trai fata de situatia precara lasata de erorile conflagratiei mondiale. Cu trecerea timpului aceasta impresie a inceput sa se stearga, in prezent, luand in consideratie conceptele manageriale ale companiilor si influentele culturale, se disting trei mari orientari:

In Japonia: Conceptul de Stakeholder Value,

In Germania: Economia de Piata Sociala,

In S.U.A.: Ideologia Shareholder Value.

Shareholder Value urmareste un dublu beneficiu:

v     Sporirea dividendelor;

v     Cresterea cotatiei actiunilor la bursa.

           Ambele valori tind sa creasca atunci cand profitabilitatea generala antamata sporeste, ceea ce se obtine prin reducerea cheltuielilor de personal si de functionare. De aceea, cel mai simplu anunt de concediere a angajatilor firmei conduce automat la cresterea actiunilor, fiindca investitorii (proprietarii) asteapta o crestere a profitului (si implicit a dividendelor). Mai trebuie adaugat ca, de regula, acestia nu imprastie dividendele pentru satisfactii personale, ci le reinvestesc in dezvoltarea companiei, cel mai adesea prin automatizare si informatizare, de unde o noua reducere a personalului.

Acest efect a fost denumit 'Cinismul bursei” in cartea sa 'L'horreur de l'Economie', Viviane Forrester descrie efectele polarizarii societatii mondiale in bogati si saraci, in tari bogate si tari sarace.

De altfel, majoritatea analistilor sunt de parere ca politica de globalizare din ultimul deceniu a condus la o expansiune globala a ideologiei Shareholder Value (si, am spune noi, si vice-versa).

Polarizarea inseamna, in mod simplist, ca bogatii (predestinatii) devin si mai bogati, iar numarul lor scade, iar saracii (nepredestinatii) devin mai saraci si napastuiti, numarul lor fiind in continua crestere.

O serie de autori considera ca puterea Finantelor (capitalul, investitorii, actionarii etc.) pune in pericol statutul national si democratia. Altii remarca chiar cu ce printere si frecventa misionara incearca SUA sa inlature principiul Stakeholder Value si valorile sociale si etice, precum pacea sociala din Europa si Japonia, in incercarea de a inlocui cu Shareholder Value. Dar, asupra acestor aspecte, vom reveni in par.3.

2.         Alte modele: Economia de Piata sociala (Germania) si Economia mixta (China)

Dupa unii autori autohtoni [ ], conceptul antreprenorial german are in prezent o pozitie intermediara, dar convingerea ca 'proprietatea obliga' deschide calea de aplicare in practica a ideologiei Stakeholder Value, chiar daca puterea de influenta a SUA ramane inca foarte puternica.



Initial nemtii, ca de altfel multi altii, au copiat sistemul taylorian si - ca si americanii - au considerat intreprinderea ca fiind proprietatea posesorilor de actiuni care, pe langa dividende, au si dreptul sa ia decizii manageriale in toate domeniile de activitate si, mai ales, in ceea ce priveste dezvoltarea strategica, pe termen lung, a firmei. Cu timpul insa, datorita educatiei si traditiilor tipic germane, la care se adauga o pregatire profesionala de exceptie si filozofia lucrului bine facut, in intreprinderile din Germania s-a dezvoltat un concept de conducere si un stil managerial in care angajatilor si partenerilor de afaceri li se da o atentie deosebita, apropiindu-se de Stakeholder Value. Unii specialisti vorbesc despre capacitatea autoorganizatoare a intreprinderilor germane, datorita personalului de inalta calificare din toate domeniile si rapidei sala adaptabilitati la conditiile de concurenta dura dintr-o economie mondiala deosebit de turbulenta. Toate acestea au permis ca in Germania sa existe o 'pace sociala' mai stabila si mai vizibila decat in alte tari occidentale, apropiindu-se din acest punct de vedere de starea de lucruri din Japonia. Asa cum s-a mai spus, intre proprietari si angajati exista relatii de incredere reciproca, cu radacini istorice in breslele din evul mediu. Proprietarii apreciaza la justa valoare pregatirea temeinica si dorinta de continua perfectionare a angajatilor (care nu concep in nici un fel lucrul de mantuiala), iar acestia inteleg ca de bunul mers al intreprinderii depinde situatia lor materiala.

Aceasta pozitie respectata a angajatilor a condus la sintagma Economie de Piata sociala pentru realitatile din Germania (fara nici o legatura cu taraganelile in finalizarea reformelor economico-sociale de la noi, taxate de unii politicieni romani ca fiind o cale 'sociala', proprie de realizare a tranzitiei spre economia de piata). Aceasta nu inseamna ca in Germania nu sunt probleme de somaj, mai ales in randul tinerilor si in zonele mai putin dezvoltate, in special din est. Trebuie avut in vedere ca exista intreprinderi cu capital multinational, cu alte conceptii de management si faptul ca, vreme indelungata, a avut loc o imigratie numeroasa din zona Iugoslaviei si din Turcia. Totusi, pe ansamblu, Germania ramane un 'miracol economic', care a jucat in mult randuri rolul de 'locomotiva' a economiei mondiale, iar de numele sau este legata ideea de stabilitate si de dezvoltare durabila. 

Poate mai putin spectaculoasa, dar tot atat de impresionanta este dezvoltarea economica a Chinei (Republica Populara Chineza) din ultimii 10-15 ani. Cu o populatie de l ,2 miliarde, a carei hrana a constituit intotdeauna o problema si un regim politic comunist, China a ales o cale mixta de dezvoltare, lasand libera aparitia si diversificarea unor segmente capitaliste, dar pastrand controlul politic al statului totalitar, in paralel, a recunoscut si a garantat libera dezvoltare economica de tip capitalist a unor enclave existente sau dobandite (Shanghai, Canton, Hongkong). indemanarea si rabdarea tipic chinezeasca a unei mase de oameni care se multumeau cu un pumn de orez, existenta unei populatii numeroase de origina chineza in tari capitaliste, inclusiv in SUA, a condus - treptat - la aparitia a numeroase intreprinderi private mici si mijlocii, cu o productie ingrijita, nu de cea mai inalta calitate, dar deosebit de ieftina, care a invadat pietele lumii. Chiar si in intreprinderile de stat au fost introduse metode de management capitaliste, lasandu-li-se o larga libertate economica, dar sub strict control bugetar de stat (neregulile sanctionandu-se exemplar, chiar cu pedeapsa capitala), in pofida unor acuzatii in legatura cu nerespectarea legislatiei internationale referitoare la copyright si dumping, aceasta 'economie mixta' chinezeasca a inregistrat proportii considerabile, in prezent - se pare - China avand cele mai mari rezerve valutare din lume, in conditiile in care consumul intern pe cap de locuitor ramane extrem de scazut.

Sunt multi specialisti avizati care considera ca, pastrand facilitatile acordate sectorului cu specific de management si finantare capitalist, precum si un control sever de stat asupra tranzactiilor bugetare, China va putea controla in viitor un segment important al pietei bursiere internationale, chiar cu posibilitatea unor tranzactii speculative care sa afecteze stabilitatea financiara internationala, in orice caz, cu o politica externa mult mai retinuta si precauta decat in trecut, dar cu o sustinuta si originala politica economica, China ramane un factor potential important de echilibru mondial global, de care va trebui sa se tina seama din ce in ce mai mult, daca se doreste evitarea unor surprize nedorite.

3.         Dezvoltarea durabila si globalizarea

In viziunea multor analisti politici si economici globalizarea este sinonima cu febra expansiunii capitalului international, sub diverse forme, catre toate colturile lumii.

Primul Ministru al Guvernului Romaniei scria in publicatia Adevarul Economic (18-24 iulie 2001): 'Globalizarea este, in mare masura, predominanta economiei asupra politicului, este denumirea prin care recunoastem ca efectele economice transnationale sunt mai puternice decat scuturile de suveranitate politica.' Definitia este corecta, dar nu exhaustiva, termenul fiind mult mai general, mai complex, in prezent se vorbeste de globalizarea mass-media, a cinematografiei, a retailer-ilor (in comert), a justitiei (vezi Tribunalul International), chiar si a terorismului.

Sintagma la moda dupa 1990, globalizarea are radacini mai vechi,  in cartea  sa  [ ], George Soros, despre care Barton M. Biggs si Morgan Stanley spuneau ca este 'cel mai inspirat investitor din toate timpurile si probabil cel mai perspicace analist contemporan' a scris:

'Sistemul capitalist global nu este nou si nici macar inedit Adevarata aparitie a capitalismului global s-a produs in anii '70. Tarile producatoare de petrol s-au unit in OPEC si au ridicat pretul petrolului, mai intai in 1973 de la 1,9 dolari per baril la 9,76 dolari per baril, apoi in 1979 ca raspuns la evenimentele politice din Iran si Irak de la 12,7 la 28,7 dolari per baril. Exportatorii de petrol au beneficiat de excedente banesti neasteptate, in timp ce tarile importatoare au trebuit sa acopere mari deficite comerciale. Bancile au fost acelea care, cu incurajarea din culise a guvernelor occidentale, au avut rolul de a se ocupa de reciclarea fondurilor. Au fost inventati petro-dolarii, euro-dolarii si s-au dezvoltat marile piete'.

Ar fi util sa aratam ca au fost si analisti eruditi care nu au sesizat turnura ulterioara a anilor '80. Astfel Jacques Schervan-Schreiber, care scrisese o excelenta carte: 'Le défi americain', a publicat o noua lucrare: 'Le défi mondial' in care prezicea ca tarile OPEC vor guverna lumea. Dar evenimentele au evoluat altfel.

Alain Simon, economist si jurist francez a explicat in cartea sa 'Geopolitique et strategies d'entreprise' mecanismul initierii capitalului global:

'In mod brutal, din 1974, tarile membre OPEC dispun de o enorma cantitate de dolari, pe care ii numim <petrodolari>. Aceasta gigantica putere de cumparare da nastere, totusi, la o contradictie: aceste state nu dispun, fata de puterea lor colosala de cumparare, de un potential de cheltuieli sau de investitii comparabil, dat fiind numarul mic de locuitori pe care-1 au

Imediat dupa 'criza' din 1973, s-a vazut cum converg spre banci (mai ales spre cele europene si americane) petrodolarii, constransi sa devina petro-depozite.'

Cum au fost reciclati acesti petrodolari, ce au facut tarile OPEC cu aceste depuneri si cu dobanzile aferente, calculate de bancheri la o rata corelata, desigur, cu cea a dolarului american, reprezinta o suita de operatii a caror descriere depaseste economia de spatiu a acestei lucrari. Cert este ca in prezent majoritatea tarilor OPEC trec prin dificultati economice, fiind indatorate capitalului international.

Fara indoiala au existat si cauze obiective, in primul rand marii consumatori de petrol, in special SUA, si-au redus importurile. Apoi s-au descoperit si dezvoltat - cu petrodolarii - noi zacaminte de petrol si gaze in Marea Nordului care au acoperit practic necesarul tarilor vest-europene. Dar s-au produs si lovituri bursiere sau au fost luate decizii care au condus practic la falimentul a zeci de state. Astfel la 27 februarie 1985 secretarul de stat al trezoreriei americane a anuntat ca nivelul atins de dolar a devenit insuportabil pentru economia Statelor Unite care, in mod unilateral, au hotarat sa coboare cursul monedei lor.




In legatura cu aceste evenimente este bine sa revenim la cartea lui Soros:

'Dezvoltarea pietelor financiare internationale a fost sustinuta in mod ferm in jurul anului 1980, cand au venit la putere Margaret Thatcher si Ronald Reagan, care au impus un program ce urmarea inlaturarea statului din economie, permitand mecanismului pietii sa isi joace rolul Din 1983, economia globala s-a bucurat de o lunga perioada, aproape neintrerupta, de expansiune Sistemul capitalist actual poate fi comparat cu un imperiu extins la scara globala, fiind mai mare decat oricare dintre imperiile anterioare; el guverneaza o intreaga civilizatie si, ca si in alte imperii, cei ce se afla in afara granitelor sale sunt considerati barbari Mai mult, el are un centru si o periferie, la fel ca si un imperiu, iar centrul trage foloase de pe urma periferiei. Centrul este furnizorul de capital; periferia este utilizatorul capitalului. Regulile jocului inclina in favoarea centrului. Se poate argumenta ca centrul este la New York si Londra, pentru ca acolo sunt amplasate pietele financiare internationale, sau la Washington, Frankfurt si Tokio, pentru ca acolo se determina masa monetara mondiala Sistemul capitalist global este aproape complet neteritorial, sau chiar cu caracter extrateritorial. Departe de a se afla in cautarea echilibrului, el este foarte mult inclinat catre expansiune. Nu-si poate gasi linistea atat timp cat mai exista piete si resurse pe care nu le-a acaparat.'

Ar mai trebui adaugat ca George Soros este departe de a fi un critic convins al globalizarii. Iata ce spune despre activitatea sa financiara, speculativa la maximum si definitorie pentru etica globalismului:

'Ca participant anonim pe pietele financiare, nu am fost nevoit niciodata sa cantaresc consecintele sociale ale actiunilor mele. Eram constient ca, in unele circumstante, consecintele ar fi daunatoare, dar ma simteam indreptatit sa le ignor, luand in considerare faptul ca jucam dupa regulile jocului. Jocul era foarte competitiv si, daca imi impuneam constrangeri suplimentare, puteam sfarsi ca invins. Mai mult, mi-am dat seama ca scrupulele mele morale nu ar fi avut nici un impact asupra lumii reale Cand am vandut fara acoperire valuta englezeasca in 1992 (dand o teapa de peste 2 miliarde lire sterline, n.n.), Banca Angliei a fost cea cu care am facut tranzactiile, iar eu am luat astfel bani din buzunarele contribuabililor englezi In acest sens, pietele financiare nu sunt Imorale, ele sunt amorale pietele financiare pot actiona ca o bila demolatoare, faramand o economie dupa alta.'

Chiar daca sistemul capitalist global este prin natura sa pur functional, iar functia pe care o serveste este (deloc surprinzator) cea economica: productia, consumul si schimbul de bunuri si servicii, el a patruns in sfere de activitatea aparent detasate de aceasta functiune: cinematografie, televiziune, media, sport (dar, daca ne gandim bine, si aici este vorba de bani).

Pentru exemplificare, sa aruncam o privire in domeniul mass-media.

Din momentul in care presa, nascuta ca o activitate intelectuala si asociata mai ales cu creatia artistica si cu dezbaterea de idei in cercuri restranse, a devenit obiectul unei piete, iar mai tarziu - odata cu dezvoltarea celorlalte segmente ale mass-media - a aparut o adevarata industrie a produselor mass-media, era aproape firesc ca intregul sistem sa intre sub incidenta globalizarii.

Sfarsitul celui de al doilea mileniu, si in mod special ultimul deceniu infatiseaza o puternica ofensiva a trusturilor de presa pentru castigarea unor pozitii de piata dominante, prin unificari si absorbtii spectaculoase. Se poate afirma ca vremea romantismului mediatic, a literaturii de week-end si a dezbaterilor pretioase a trecut de mult. Spatiul tipografic si undele emisiunilor de radio si televiziune nu mai apartin de mult culturii elevate si reprezentantilor acesteia; dimpotriva, se poate spune ca au fost monopolizate de pseudo­cultura, sau mai rau, de incultura. In lucrarea sa 'The Trouble of Journalism', W. A. Hatchen arata in 1998 dimensiunile asaltului globalizarii mass-media: Grupul 'Time' fuzionase in 1989 cu grupul 'Warner', dota anuala a mariajului apropiindu-se de 7 miliarde de dolari, uriasul conglomerat mediatic rezultat cumparand in 1995, pentru 7,5 miliarde dolari, cea, 82 % din actiunile grupului 'Turner Broadcasting System'. Cu un an inainte, in 1994, cunoscutul operator de cablu 'Viacom' a cumparat cu peste 6 miliarde de dolari grupul 'Paramount' (care cuprindea case de filme, edituri, sali de spectacole, retele de radio si televiziune). Un an mai tarziu? in 1995, grupul 'Matshushita' a cumparat conglomeratul 'MCA - Universal' pentru 6,13 miliarde dolari, iar grupul 'Sony' a achizitionat 'CBS Records' si 'Columbia Pictures Entertainment' pentru sume similare. Tot in 1995, gigantul 'Walt Disney' (ale carui venituri anuale se cifrau la 17 miliarde dolari - din filme si alte produse de divertisment - plus 15 miliarde de dolari din vanzarea unor bunuri purtand insemnele eroilor din filmele sale) a cumparat cu 19 miliarde dolari reteaua de televiziune 'ABC Un an mai tarziu, grupul 'News International Corporation' al magnatului Rupert Murdoch a cumparat, pentru 3,4 miliarde de dolari, 'New World Communication Group', devenind cel mai mare detinator de statii de televiziune din SUA. De curand, grupul german 'Bertelsman' a cumparat editura americana 'Random House' si se afla in tratative pentru o fuziune cu gigantul muzicii 'EMr si cu reteaua de radio si televiziune 'CBS'. Exemplele pot continua, dar cel mai important aspect ce se cuvine subliniat este acela ca activitatea acestor grupuri a depasit cu mult granitele tarilor respective, cel mai elocvent exemplu de globalizare fiind trustul stapanit de multimiliardarul Robert Murdoch, 'News International Corporation'. Acest grup are 127 de publicatii (din care 4 cotidiene), o editura si mai multe retele de televiziune in Australia si bazinul Pacificului; in SUA poseda peste 30 de publicatii (intre care New York Post, Boston Herald si TV Guide - cu tiraj saptamanal de 16,9 milioane de exemplare), posturile de televiziune grupate sub genericul Fox TV Network, 22 de statii de televiziune in care sunt incluse posturile prin cablu Fox Family, Fox News, Fox Sports, MTM, casele de film Twentieth Century Fox, sistemul de statii radio si TV Fox Broadcasting, editurile Harpers, Barners & Noble, Ballinger Publ, CineBooks etc., o multime de tipografii si fabrici de hartie; in Anglia trustul controleaza publicatiile Times, Sunday Times, Sun, News ofthe Worlds (cu tiraje de zeci de milioane de exemplare), are tipografii si fabrici de hartie, o retea de distributie de presa, o agentie de publicitate si detine 50 % din actiunile postului de televiziune Sky Channel; in sfarsit grupul are posturi audiovizuale si publicatii (sau detine pachetul majoritar de actiuni ale acestora) in Europa centrala si de Est, in India, America Latina, Hong Kong, Japonia, China etc.

O situatie asemanatoare se regaseste in sfera de activitate a marilor firme de comert cu amanuntul sau en-gros, cu marfuri generale pentru populatie (retailer).

Cuvantul retail si derivatul sau retaileri provind din limba engleza, semnificand comertul cu amanuntul (cu bucata), respectiv negustori de tejghea, cu bucata, in ultima vreme aceste semnificatii au evoluat si acum, cand se vorbeste de marii retaileri se subinteleg firme importante precum Wal-Mart, Tesco, Ahold, Metro, Carrefour, Billa sau Casino, pentru a aminti cateva dintre cele mai cunoscute.

Febra globalizarii, asupra careia Alvin Tofler atrasese atentia in cartea sa 'Socul viitorului', cu peste 30 de ani in urma, a cuprins puternic si sfera retail-ului, prin care in cele ce urmeaza vom intelege mai degraba desfacerea en-gros a marfurilor de larg consum.

Ideologia marilor retaileri este foarte simpla si precisa, putand fi rezumata succint prin cateva obiective:

- nu exista granite; expansiune in toate colturile lumii;



- acelasi format pretutindeni;

- mai ieftin si mai atragator in raport cu concurenta.

            Incepe sa se contureze realitatea ca, in curand, cumparatorii din Cairo, Melbourne, Bucuresti, Santiago de Chile, Erevan sau Harare vor intalni peisajul familiar al retailerilor americani sau europeni si practic aceleasi marfuri, cel putin ca ambalaj (pentru ca s-ar putea sa difere calitativ, dupa buzunarul zonei de distributie). Asa cum am spus, febra expansiunii investitionale a marilor retaileri nu cunoaste limite si granite. Este aproape timpul cand Africa, Australia, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu, America Centrala sau America de Sud vor fi dominate, sub aspectul distributiei de marfuri de larg consum, de aceeasi giganti care isi disputa cotele de piata in America de Nord sau Europa.

Problema capitala care se pune este ce trebuie sa faca tarile mici, cu resurse limitate (cum e si Romania), pentru a se adapta la acest cerc vicios si a supravietui (de a-1 contracara nu poate fi vorba).

Mai intai, sa vedem punctul de vedere al unei mari puteri in devenire, dar opusa ca principii politice si sociale capitalismului global. Iata ce spune Li Shenming, vicepresedintele Academiei Chineze de Stiinte Sociale:

'In fata globalizarii economiei, China ar trebui sa adopte o atitudine activa si, in acelasi timp, sa o studieze cu calm. Nu exista o alta alegere decat aceea de a aborda procesul ca o realitate data si de a participa activ la globalizarea economiei, globalizarea va crea, desigur, riscuri. Toate tarile si popoarele de pe glob au, fara indoiala, calitatile si trasaturile lor specifice. De aceea, fiecare tara este indreptatita sa aplice o politica de deschidere catre lumea din afara si sa invete din experienta altora, in mod deosebit, in lumea de astazi in care dezvoltarea tehnologiei de varf cunoaste un ritm nemaiintalnit, nici o tara nu-si poate permite sa se izoleze si sa ramana in afara procesului mondial al interactiunii dintre tari. O tara care ar proceda astfel ar face un pas inapoi, ar ramane inactiva in fata unui proces dinamic si s-ar expune diferitelor riscuri. Ar trebui sa intelegem ca procesul globalizarii va pune China in fata unor serioase provocari dar, in acelasi timp, si in fata unor sanse promitatoare China ar trebui sa analizeze bine momentul, sa aprecieze situatia si sa elaboreze un numar de strategii bine gandite in conditiile participarii ei la globalizare si sa intreprinda masuri, tinand cont de situatia internationala si de propriile conditii de care dispune.'

In ceea ce priveste tara noastra, dupa ce am arborat ani buni sloganul 'noi nu ne vindem tara' (dar am facut-o praf), se pare ca au aparut luari de pozitii mai lucide, chiar din partea guvernantilor social-democrati, aceiasi aflati la putere si in primii 7 ani dupa revolutie. Primul ministru, in acelasi material citat, dupa ce recunoaste ca 'pentru integrarea europeana este nevoie de un 'transfer de suveranitate' adauga:

'Trebuie sa gandim evolutiile noastre si ce anume ar trebui sa facem in perioada care urmeaza pentru a ne raporta, pe de o parte, la primul cerc exterior, care este Uniunea Europeana si la al doilea cerc exterior, care este cercul economiei globalizate. Este important in primul rand sa renuntam la naivitate si romantism (vai, cat de naivi si romantici au fost guvernantii nostri, pana acum, n.n.).. Cum procedam ? Transformam Romania intr-o paranteza, o zona autistica, o izolam de acest camp larg al globalizarii ? Evident, este imposibil.'

In sfarsit, am citat foarte mult, dar tot nu am reusit sa punctam ce trebuie sa facem pentru a asigura intreprinderilor, economiei romanesti, o dezvoltare durabila in conditiile adancirii globalizarii. Cu modestie, grupand doar opiniile din presa, care ni s-au parut cu adevarat pertinente, ne permitem a ordona urmatoarele idei:

1. Sa ne apucam serios de munca, asa cum fac o parte din tinerii nostri care au avut sansa angajarii la firme performante in tara si, mai ales, in strainatate. Un profesor universitar mai varstnic din Germania, adresandu-se unui auditoriu studentesc la Politehnica bucuresteana relata ca imediat dupa razboi, student fiind, mergea dupa cursuri, fara a fi solicitat de nimeni, impreuna cu alti colegi, sa care cu rucsacurile si roabele moloz intr-un sens si materiale de constructie in sens invers, pentru a reconstrui locuintele si fabricile devastate de bombardamente. La sfarsitul interventiei sale a spus: 'Asa a fost ridicata Germania, atat de invidiata astazi.' (a propos de presa, cat de dese sunt indemnurile la munca in media romaneasca ?).

2. Sa starpim rapitorii autohtoni, oricine ar fi si oriunde s-ar afla. indemnul este simplu, dar finalizarea actiunii este foarte grea, fiindca avem de-a face cu pasari de prada de dimensiuni jurasice, inhaitate indiferent de culoare (politica), care nu au mama, nu au tata, nu au neam cand este vorba de imbogatire. Dar, este o sarcina capitala a tinerei generatii de a rezolva cu orice pret aceasta stare de lucruri, de care depinde, la urma urmei, propria sa viata. Si inca o chestiune: Atentie la campionii luptei anticoruptie care apar atat de des pe sticla televizoarelor.

3. Sa invatam necontenit, in timpul programului de lucru, dar si in orice clipa de ragaz si la orice varsta, pentru a demonstra ca la periferia imperiului, globalist exista o forta umana cel putin tot atat de dotata si priceputa ca si la centru. A invata nu inseamna ca toata lumea trebuie sa se initieze in stiinta calculatoarelor si informaticii (pentru care se bate atata moneda si care este, evident, prioritara pentru generatia tanara); sunt foarte multe zone neacoperite, in sfera serviciilor mai ales, in care persoane disponibilizate si chiar pensionate isi pot gasi o indeletnicire profitabila.

4. Sa ne indreptam atentia spre pamantul tarii. Oricat ne-am stradui, orice am face, va fi greu sa recuperam handicapul de cateva generatii care ne desparte de standardele de calitate si productivitate ale fabricilor germane sau americane (numai Ceausescu, in megalomania lui, credea in acest lucru), in schimb, in ceea ce priveste calitatea solului pentru agricultura doar Franta ne este egala in Europa (avand si avantajul unui climat oceanic, fara perioade semnificative de seceta). Noi nu trebuie sa caram pamantul cu cosurile de nuiele pentru a-1 depune pe stanci, asa cum fac chinezii si chiar japonezii, in schimb trebuie sa ne suflecam manecile si sa ne apucam de treaba, astfel ca nici o palma de pamant sa nu ramana necultivata. Una din cele mai mari nenorociri ale comunismului a fost indepartarea taranilor de la munca pamantului; unii si-au asfaltat curtile, in care nu sadeau o leguma sau o floare. Ideea ca o agricultura eficienta se poate face numai pe suprafete intinse este valabila pentru marea cultura a cerealelor; in Olanda si Danemarca nu exista mari latifundii, dar sunt pe primele locuri in lume la exportul de produse vegetale si alimente. Am intalnit un inginer danez, doctor in zootehnie, care refuzase un post universitar pentru a se ocupa de 'ferma' sa de 8 ha teren agricol; se pare ca avea un venit mai mare decat la catedra.

5. Sa incurajam oamenii destoinici care pot arata lumii, cu folos, adevarata si frumoasa fata a tarii. Nu prin hoteluri de 3-4 stele, scumpe dar cu servicii proaste, ci prin amenajari decente ale caselor taranesti din zonele turistice (si, unde nu sunt aceste zone).

Am insotit o familie de profesori francezi, cu 3 copii mici, intr-o scurta vacanta petrecuta la o gospodarie taraneasca la Fundata, pe culmea dintre muntii Bucegi si Fagaras. A fost ceva extraordinar, cu copiii care descopereau animalele domestice si placerea de a iesi cu picioarele goale in roua de pe iarba, cu mese traditionale din care nu lipsea deliciul si inghesuiala pustimii de a rade cu linguri de lemn ceaunul, dupa rasturnarea mamaligii si turnarea unei cofite de lapte proaspat. Nu incape nici o indoiala ca, in acest fel, se vor aduce in tara mult mai multi turisti decat o face Ministerul de resort prin parcuri gen Dracula, sau alte distractii care se gasesc oriunde aiurea.

 Va fi, probabil, necesara o lunga si dificila regenerare morala a societatii romanesti. Este clar ca acum sloganul 'Noi nu ne vindem tara' nu mai este la moda, dar cum stam cu constiinta ? Cand pretul acesteia va tinde, asimptotic, spre valori inalte (ne ferim de a spune infinit), problemele globalizarii vor fi depasite. Din pacate, in prezent, ne-o vindem pe 30 de arginti, uneori si acestia de tinichea.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 659
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site