Metodologia managementului comparat

Studiile de management comparat se diferentiaza de cele de management general, atat sub aspectul problematicii, cat si sub aspectul instrumentelor utilizate.

Un prim aspect de diferentiere il reprezinta complexitatea superioara a managementului comparat, deoarece implica studiul elementelor de management apartinand mai multor culturi. Complexitatea creste odata cu luarea in consideratie a interdependentelor dintre elementele analizate.

In realizarea cercetarilor de management comparat sunt posibile doua tipuri de abordari ale fenomenelor, si anume:

1. Abordarea standardizata - consta in utilizarea acelorasi concepte, metode si tehnici, in acelasi mod, in cadrul diferitelor culturi. Aparent, se asigura o abordare unitara dar, de fapt, se neglijeaza aspectele specifice. Rezultatele cercetarii sunt distorsionate, nereusind sa evidentieze in mod concludent particularitatile culturale si, implicit, sa reflecte in mod real relatia dintre general si specific.

2. Abordarea echivalenta - se caracterizeaza prin aceea ca, pe baza unor conceptii unitare, se utilizeaza concepte, metode si tehnici partial identice, partial diferite, dar care in conditiile proprii fiecarei culturi sunt in masura sa duca la atingerea acelorasi scopuri specifice. In acest mod se asigura comparabilitatea informatiilor si rezultatelor, realizandu-se comparabilitatea informatiilor si rezultatelor realizandu-se echivalenta reala a concluziilor de management comparat.

Datorita complexitatii lor, cat si dispersiei teritoriale a subiectilor investigati, cercetarile de management comparat implica un mare volum de munca si sunt deosebit de costisitoare. Este necesar a fi luate in considerare toate variabilele implicate in fenomenele de management comparat, altfel, acestea vor oferi concluzii insuficient fondate sau chiar eronate.

1. Etapele unui studiu de management comparat

Efectuarea unui studiu complex de management comparat implica aplicarea unei metodologii bine structurate. In continuare prezentam o astfel de metodologie structurata in mod logic in mai multe etape, propusa de profesorul Nancy J. Adler de la Universitatea Mc Gill din Montreal.

1. Stabilirea scopurilor cercetarii

Investigatiile de management comparat pot avea in vedere doua categorii de scopuri: teoretice si practice.

Scopurile teoretice se refera la dezvoltarea unor teorii echivalente in cadrul culturilor analizate, cum ar fi: stabilirea unei tipologii a managerilor sau a fundamentelor organizatorice ale organizatiilor.

Scopurile practice se refera la dezvoltarea unor abordari de management sau a unor comportamente sociale adecvate in cadrul diferitelor culturi.

In procesul stabilirii scopurilor cercetarii este necesara o definire corespunzatoare a culturii. Se recomanda sa se aiba in vedere aspecte referitoare la gradul de identificare a culturii cu tara respectiva, gradul de omogenitate culturala, precum si modul de tratare a culturii - ca o variabila independenta, dependenta sau reziduala.

In continuiare se stabilesc aspectele comportamentale considerate universale si, respectiv specifice, ce reclama o tratare diferentiata pe parcursul cercetarii.

Pe baza elementelor prezentate anterior se trece la alcatuirea echipei de cercetare. Se recomanda alcatuirea de echipe multiculturale, ai caror componenti sa reflecte culturile ce urmeaza a fi cercetate.

2. Precizarea tematicii studiului

Pornind de la definirea scopurilor urmarite prin studiul de management comparat, se trece in etapa urmatoare la delimitarea tematicii cercetarii.

Referitor la tematica managementului, cercetat in viziune comparativa, Nancy Adler considera ca trebuie sa fie intrunite concomitent trei cerinte:

subiectul sa fie echivalent din punct de vedere conceptual, prezentand acelasi continut si caracteristici esentiale in fiecare cultura analizata;

gradul de importanta al subiectului sa fie acelasi in cadrul fiecarei culturi, detinand concomitent o pozitie centrala sau secundara;

locul, specificitatea subiectului sa fie aceleasi in cadrul culturilor considerate, prezentand sensibilitati culturale similare.

3. Esantionarea subiectilor investigatiei

Daca primele doua etape concretizeaza aspectele teoretico-metodologice ale cercetarii, in continuare se trece la stabilirea elementelor operationale.

Stabilirea corecta a esantionului prezinta o importanta deosebita, deoarece corectitudinea rezultatelor obtinute depinde in mare masura de gradul in care esantionul reflecta caracteristicile populatiei cadru.

Dimensionarea corecta a esantionului reprezinta un prim aspect ce trebuie solutionat si se refera atat la numarul de culturi analizate, cat si la numarul de subiecti din cadrul fiecaruia.

Selectia culturilor de investigat, reflectata in numarul de esantioane, se recomanda sa se realizeze in functie de dimensiunile cercetarii si de scopul urmarit si nu de usurinta accesului la culturi. In practica managementului comparat se opteaza, de regula, pentru esantioane reprezentative fiecarei culturi - cand se realizeaza cercetari de mare amploare, respectiv pentru esantioane pereche similare, in studii de mica amploare, ce vizeaza scopuri practice bine definite.

Referitor la cerinta asigurarii independentei esantioanelor considerate, acest lucru este dificil datorita accentuarii proceselor de globalizare. De altfel, uneori nici nu este necesara respectarea acestei restrictii a cercetarilor de marketing, deoarece esenta managementului comparat o constituie tocmai accentuarea caracterului international al managementului, dezvoltarea puternica a legaturilor dintre teoria si practica manageriala a tarilor lumii.

Traducerea materialelor de studiu

Delimitarea acestei faze de sine statatoare este determinata de importanta majora pe care o prezinta asigurarea echivalentei traducerilor pentru reusita cercetarilor de management comparat. Este esential ca traducerea fiecarei versiuni de realizare a cercetarii sa fie pe deplin echivalenta cu celelalte. Pentru aceasta se recomanda traducerea dupa tehnica "dus-intors" adica, din limba originala in celelalte limbi si din nou in cea originala, utilizand persoane bilingve, cu o buna cunoastere a acestora. Cercetatorii trebuie sa stapaneasca bine cunostintele din domeniul supus analizei.

In realizarea retroversiunii este necesar sa se evite aparitia "sindromului wharfian" - ce consta in traducerea literara, fara a asigura echivalenta de continut. Acest sindrom se intalneste foarte frecvent, cu consecinte negative deosebite in planul rezultatelor obtinute.

5. Masurarea fenomenelor de management

Dat fiind faptul ca managementul comparat implica efectuarea unor studii asupra elementelor de management apartinand unor culturi diferite, metodelor si tehnicilor de masurare trebuie sa li se acorde o importanta deosebita in vederea asigurarii echivalentei rezultatelor.

In cadrul acestor studii, trebuie asigurata, in primul rand, echivalenta variabilelor. Aceasta implica selectarea anumitor caracteristici ale variabilelor si gasirea acelor modalitati de masurare a lor astfel incat evaluarile respective in diferite culturi sa reflecte in mod realist aceleasi fenomene, cu aceeasi precizie.

Un alt concept important se refera la masurarea echivalenta a variabilelor. Diferentele dintre parametrii variabilelor considerate in diferite culturi nu sunt interpretabile daca scarile de evaluare ale lor nu au fost facute echivalente. Aceasta se realizeaza prin apelarea la sisteme de corelare simultana a caracteristicilor variabilelor studiate. Spre exemplu, daca se studiaza impactul motivational al salariului in diferite culturi, trebuie sa se aiba in vedere diferentele nationale legate de salariul minim, cel mediu, respectiv puterea de cumparare a monedelor.

Tot in aceasta etapa trebuie identificate posibilele pericole de distorsionare a rezultatelor cercetarii datorita interactiunii dintre variabile. Aceste interactiuni sunt uneori inevitabile insa, eroarea datorata interactiunii trebuie minimizata.

6. Administrarea desfasurarii investigatiei

Principalele aspecte ce formeaza obiectul administrarii cercetarilor se refera la modul de lucru cu colectivitatile investigate, formularea instructiunilor si precizarea perioadei de lucru. Si din acest punct de vedere realizarea echivalentei constituie preocuparea majora in vederea preintampinarii sau minimizarii "efectului Heisenberg" ce consta in modificarea comportamentului indivizilor sau colectivitatilor atunci cand sunt constienti/constiente de faptul ca se afla sub observatie.

Cercetarea se recomanda sa fie astfel proiectata si condusa incat sa se asigure raspunsurilor primite aceleasi dimensiuni privind:

familiarizarea subiectilor cu instrumentele si modalitatile de investigare utilizate;

tensiunea psihologica, ce decurge din faptul ca subiectii trebuie sa resimta aceleasi stari psihologice in relatiile cu cercetatorii;

efectul experimentatorului, ce decurge din masura in care cercetatorul comunica subiectilor anumite date, in masura sa-i influenteze;

parametrii comportamentului subiectilor investigati - referitori la sensibilitatea lor fata de anumite aspecte cercetate, functie de care se vor implica mai mult sau mai putin in activitatea de cercetare;

personalitatea si caracteristicile investigatorului - sex, rasa, nationalitate, religie, pozitie sociala etc. - ce determina la subiectii investigatiei, in functie de caracteristicile culturii la care apartin, sentimente diverse;

prezentarea scopului si modalitatilor de realizare a cercetarii - determina reactii diferite din partea subiectilor investigati.

Pentru a asigura echivalenta informatiilor obtinute, dimensiunile mentionate trebuie sa fie identice,chiar daca pentru aceasta modul de administrare a desfasurarii investigatiei variaza intr-o anumita masura de la o cultura la alta.

7. Analiza datelor privind fenomenele de management investigate

Din punct de vedere principial, elementele de analiza a datelor din studiile de management comparat nu difera de cele utilizate de managementul general.

Multitudinea variabilelor implicate si complexitatea interdependentelor dintre acestea, reclama pentru analizarea lor utilizarea unor tehnici statistice multivariate.

Un aspect specific studiilor de management comparat il reprezinta "confuzia ecologica" (ecological fallacy). Aparitia sa este determinata de tratarea culturilor ca si cum ar fi indivizi, confundandu-se corelatiile la nivel de culturi cu cele la nivel de indivizi. Frecvent apare si manifestarea inversa, substituirea sau confuzia corelatiilor individuale cu cele ale culturilor. De aici, concluzii false, generatoare de confuzii teoretice si de solutii manageriale ineficiente.

8. Formularea concluziilor si valorificarea rezultatelor

Finalul oricarei cercetari il constituie formularea concluziilor, avand ca punct de plecare obiectivele prestabilite. Modul de desfasurare a acestei etape este diferit, functie de natura obiectivelor cercetarii.

In cazul cercetarilor cu caracter teoretic, atentia este concentrata asupra formularii de teorii cat mai coerente, prin raportare la ipotezele de cercetare avansate.

Cercetarile cu caracter practic se finalizeaza prin metodologii, recomandari sau solutii manageriale, ce urmeaza a fi utilizate de catre firmele care le-au comandat.

Indiferent de natura cercetarii, in redactarea concluziilor trebuie acordata o atentie deosebita modului de prezentare pentru a-l face accesibil si asimilabil beneficiarilor. In situatia in care beneficiarii studiului apartin mai multor culturi, apare necesitatea prezentarii mai multor versiuni lingvistice.

In concluzie, etapele prezentate sunt caracteristice unui studiu complex de management comparat in varianta sa maxima, un ghid cuprinzator ce se adapteaza in functie de obiectivele si conditiile specifice, oricarei cercetari de management comparat.

2. Tipuri de studii de management comparat

Studiile de management comparat se caracterizeaza printr-o eterogenitate deosebita ca tematica, mod de abordare, formulare a concluziilor si valorificare a rezultatelor. In aceste conditii, prezinta o importanta deosebita, gruparea lor din punct de vedere al metodologiei utilizate. Pentru aceasta se are in vedere un complex de factori si anume:

numarul de culturi implicate;

tipul problemelor abordate;

ipotezele privind geneza similaritatilor si diferentelor de management;

gradul de universalitate al concluziilor.

In literatura de specialitate sunt delimitate sase tipuri de studii de management comparat:

parohial;

etnocentric;

policentric;

comparat;

geocentric;

sinergetic.

1. Studii de tip parohial

Caracteristica lor de baza este aceea ca se investigheaza o singura cultura. In aceste conditii, cultura nu este abordata ca o variabila, ci ca o constanta.

Din punct de vedere al orientarii cercetarilor, acestea urmaresc sa raspunda intrebarilor legate de modul de comportare al oamenilor in cadrul proceselor de management si de executie in cadrul organizatiilor.

Ca sfera tematica, aceste studii sunt foarte cuprinzatoare, ocupandu-se practic de toate problemele semnificative ale managementului. In ceea ce priveste valorificarea acestor tipuri de studii, exista tendinta ca rezultatele cercetarii asupra managementului dintr-o tara sa fie extinse asupra altora, ceea ce constituie o mare eroare.

Din prezentarea parametrilor definitorii ai acestui tip de studii rezulta ca acestea se indeparteaza de sfera managementului comparat. Acestea reprezinta de fapt, studii clasice de management. Singurul argument care pledeaza pentru tratarea lor ca o forma de management comparat se refera la tendinta, intalnita in special in S.U.A., de a extinde valabilitatea concluziilor studiilor parohiale si asupra managementului din alte tari.

2. Studiile de tip etnocentric

Caracteristic acestui tip de studii este faptul ca cercetarile realizate in cadrul unei culturi sunt repetate intr-o a doua cultura. Prin preluarea si extinderea cercetarii de la prima tara sau cultura se presupune astfel, implicit, ca aceasta este mai importanta sau superioara celei de-a doua. Studiile etnocentrice sunt destinate sa stabileasca daca o teorie valabila pentru cultura de baza este valabila si pentru cealalta cultura. Pentru aceasta, se testeaza valabilitatea ipotezei utilizate in cercetarea initiala in cazul culturii secunde. Se examineaza cu prioritate gradul de similaritate al conditiilor culturale, astfel incat sa poata fi validat cadrul teoretic stabilit pentru prima cultura.

Din punct de vedere al metodologiei propriu-zise se urmareste o abordare standardizata a celor doua culturi. Se incearca deci sa se mentina identice toate aspectele metodologice implicate. Cercetarea este condusa in acelasi mod, iar pentru analiza si concluzionare se utilizeaza aceleasi metode.

In ceea ce priveste similaritatile dintre fenomenele investigate, pe de o parte si universalitatea concluziilor finale, pe de alta parte, ambele sunt puse sub semnul intrebarii, sunt investigate si nu presupuse ca atare din start ca la cercetarile de tip parohial. Apar insa aspecte discutabile din punct de vedere al rigurozitatii, in sensul ca descoperirea de similaritati intre cele doua culturi este interpretata ca o confirmare a universalitatii teoriei. Cu alte cuvinte, se considera ca aceste rezultate sunt independente din punct de vedere cultural. In plus, demonstrarea valabilitatii teoriei pentru doua culturi este apreciata ca suficienta pentru a-i afirma universalitatea desi, o asemenea concluzie nu se justifica.

Referitor la deosebirile constatate intre fenomenele de management dintre cele doua culturi, adesea acestea sunt etichetate ca decurgand din neconcordantele esantioanelor analizate, de exemplu, din punct de vedere al nivelului de educatie.

In cercetarile etnocentrice se utilizeaza frecvent autocriterii de referinta extinse asupra altei culturi, fapt reflectat in redactarea concluziilor, ce foloseste formulari de tipul "mai putin decat"; "insuficient in raport cu"; "mai mult decat" etc.

Studiile etnocentrice sunt foarte raspandite, avand o utilitate deosebita, desi nu reusesc sa raspunda la intrebarea daca similaritatile si deosebirile dintre culturile cercetate sunt semnificative sau importante in contextul celei de-a doua culturi.

3. Studii policentrice

Studiile policentrice sunt studii pe aceeasi tema, efectuate in cadrul mai multor culturi de catre echipe nationale de cercetatori, urmarind descrierea, explicarea si interpretarea practicilor manageriale specifice.

Aspectul teoretic major urmarit il constituie identificarea structurii de relatii care reflecta o anumita cultura. Din punct de vedere al practicii, se urmareste sa se descopere cum anume conduc managerii si cum se comporta salariatii dintr-o anumita tara.

Pentru a-si atinge scopurile, investigatiile se axeaza asupra identificarii diferentelor dintre culturi, urmarindu-se surprinderea specificului fiecareia. Similara cercetarilor policentrice din antropologie, abordarea policentrica a fenomenelor de management pune sub semnul intrebarii universalitatea aspectelor teoretice implicate, ajungand uneori chiar la negarea acesteia. Se apreciaza chiar, ca echivalenta functionala dintre doua culturi si, implicit fenomene de management, nu poate fi demonstrata. Etichetata ca "dilema malinovschiana" (dupa numele antroplogului Branislav Malinovski), comparatia transnationala culturala este apreciata ca o actiune falsa, ce urmareste compararea unor elemente ce nu se pot de fapt compara.

Din punct de vedere metodologic, se utilizeaza frecvent metode inductive, prin intermediul carora se desprind, pornind de la datele colectate, anumite structuri sau modele. Se urmareste descrierea amanuntita a fenomenelor investigate, ceea ce confera studiilor policentrice un caracter descriptiv. In plus, se cauta sa nu se utilizeze teoriile si metodele de management din tara careia ii apartin initiatorii cercetarii.

Acestui tip de studii ii sunt specifice doua ipoteze de lucru: echifinalitatea si relativitatea culturala.

Echifinalitatea rezida in aceea ca se presupune ca exista mai multe modalitati culturale distincte pentru realizarea oricarui obiectiv sau scop specific de management.

Relativitatea culturala se refera la faptul ca nici o modalitate culturala de indeplinire a unui obiectiv nu este superioara alteia. Aceasta ipoteza nu este de regula acceptata, intrucat exista intotdeauna diferente calitative si de randament intre caile si modalitatile de actiune si, deci, nu toate au aceeasi eficacitate practica.

In concluzie, studiile policentrice servesc drept contrapondere studiilor etnocentrice, prin elementele de specific si de diferentiere pe care le situeaza pe primul plan, completand tabloul similaritatilor transnationale produse de tipul de studii analizat anterior. Utilitatea policentrismului rezida nu in sine, ci prin aportul complementar la precedentele, stimuland luarea in considerare a specificului national, cu efecte benefice asupra transferului international de management.

Studii comparative

Marcand un real progres fata de celelalte tipuri, studiile comparative sunt proiectate pentru a identifica similaritatile si diferentele in cadrul a doua sau mai multe culturi. Esenta lor o reprezinta deci, investigarea fenomenelor de management din cadrul mai multor tari prin evidentierea atat a aspectelor comune, cat si a celor specifice, apeland de regula la echipe de cercetatori plurinationale. Ipoteza de la care pornesc studiile este aceea ca nu exista o cultura dominanta, deci ca nici o modalitate nationala specifica de management nu este superioara celorlalte.

Pe plan teoretic se urmareste sa se determine care dintre aspectele teoriei managementului au o aplicabilitate universala si care sunt cultural specifice. Sub raportul practicii, se cauta sa se determine cat de diferita este o cultura comparativ cu alta, care sunt zonele sau domeniile in care strategiile si politicile organizationale pot fi similare in toate tarile si care aspecte pot fi diferite.

Pornind de la similaritatile transnationale, studiile comparative sunt proiectate sa identifice elementele de universalitate, incercand sa formuleze structuri sau modele cu valabilitate universala ce isi au originea in culturile studiate, concomitent cu investigarea diferentelor. Elementele similare sunt considerate universale, iar diferentele - specificuri culturale, acceptandu-le in egala masura pe amandoua. De altfel, accentul principal pe parcursul derularii studiilor se pune asupra delimitarii comportamentelor specific culturale de cele universale, ce rezulta din concluziile studiilor.

Referitor la desfasurarea efectiva a studiilor, se impune solutionarea adecvata a urmatoarelor cinci probleme:

definirea corespunzatoare si unitara a notiunii de "cultura";

delimitarea fenomenelor universale de cele specifice;

asigurarea obiectivitatii cercetatorilor, vis-a-vis de prejudecatilor nationale;

identificarea componentelor metodologiei de studiu care trebuie sa fie identice si a celor echivalente;

eliminarea distorsiunilor cauzate de interactiunile dintre variabilele culturale analizate.

Studiile comparative de management marcheaza de fapt maturizarea acestui nou domeniu al stiintei, ceea ce se reflecta si in sporirea substantiala a calitatii solutiilor manageriale carora le servesc drept fundament teoretico-metodologic.

5. Studii geocentrice

Spre deosebire de precedentele, studiile geocentrice isi definesc aria de investigare ca fiind corporatiile multinationale, fara raportare explicita la culturile implicate. Mai mult chiar, adesea culturile tarilor de pe teritoriul carora actioneaza sunt ignorate sau marginalizate. Acest tip de studii sunt pur aplicative si urmaresc sa studieze modul de functionare a corporatiilor internationale.

Cu toate acestea, in mod implicit studiile geocentrice cauta sa identifice similaritatile culturilor in cadrul carora opereaza corporatiile multinationale, urmarindu-se conturarea abordarilor de management cele mai eficiente pentru filialele corporatiilor localizate in diversele tari. Abordarile comune de management nu pot fi insa eficiente daca sistemele de conducere ce actioneaza in diferite tari nu se bazaza pe similaritatile culturale. Rezulta deci, ca acest tip de studii presupun universalitatea abordarilor de management transnationale, fara insa a-i demonstra valabilitatea prin intermediul variabilelor culturale. Atunci cand se cauta totusi explicatii se recurge la variabile nonculturale.

In concluzie, studiile geocentrice, pragmatice prin excelenta, fac parte din categoria studiilor de management international, avand o contributie deosebita la cunoasterea si cresterea eficientei managementului corporatiilor transnationale.

6. Studii sinergetice

Acest ultim tip de studii se concentreaza asupra intelegerii structurilor de relatii si a teoriilor care se aplica atunci cand persoane apartinand mai multor culturi interactioneaza in procesul muncii. Concret, studiile sinergetice au in vedere comportamentul oamenilor in cadrul organizatiilor transnationale, al personalului intreprinderilor indigene cu misiuni internationale si al componantilor unor organizatii nationale cu o structura plurinationala sau care au furnizori sau clienti din alte tari.

Scopul urmarit de studiile sinergetice este acela de a furniza raspunsuri referitoare la legile ce guverneaza interactiunea persoanelor ce apartin diferitelor culturi. Pentru manageri, concluziile studiilor sunt utile in sensul descoperirii modului in care trebuie dirijata interactiunea transnationala in cadrul organizatiei, in scopul de a decide cum si cand sa utilizeze forme universaliste si, respectiv, pluraliste, pentru a conduce eficient.

Specific cercetarilor sinergetice este utilizarea similaritatilor si diferentelor culturale si de management, ca surse ale dezvoltarii organizatiei. Pornind de la acestea, prin modelele si teoriile pe care le formuleaza si prin solutiile manageriale conturate se incearca sa se creeze universalitate pe planul managementului. Se considera, ca premisa de baza, ca este posibil pentru organizatiile multinationale si multiculturale sa utilizeze echilibrul creat de manageri intre abordarile specifice si generale.

Ca metodologie, studiile sinergetice apeleaza la modele de interactiune si la procese integratoare, in scopul stabilirii cailor celor mai eficace, modalitatilor de interactiune in cadrul colectivitatilor transnationale, delimitarii modelelor de actiune universale si specifice, realizarii unui echilibru intre elementele universale si specifice in managementul unei organizatii si la folosirea diferentelor culturale pentru a crea structuri organizationale universale pentru studiu.

Din cele prezentate rezulta principalele deosebiri ale studiilor sinergetice comparativ cu precedentele studii:

se concentreaza asupra intelegerii interactiunilor dintre persoane apartinand diverselor culturi;

au in vedere cu prioritate crearea de structuri sau modele ale managementului si organizatiilor si nu identificarea de configuratii care apar in mod natural;

se axeaza asupra armonizarii modelelor culturale specifice si universale de management si nu asupra intelegerii similaritatilor si deosebirilor dintre acestea.

In concluzie, prin studiile sinergetice se face saltul de la descriere si comparare la interactiunile dintre fenomenele de management, indigene sau internationale, intr-o viziune transnationala.