Structura generala a diferitelor tipuri de organizatii si implicatiile psihosociale ale acestora

Structura generala a diferitelor tipuri de organizatii si implicatiile psihosociale ale acestora

+ pagina cu schema

Indiferent de natura si marimea sa orice organizatie presupune existenta a doua categorii de unitati componente: unitati structurale de natura psihosociala, constand din persoane, grupuri primare si secundare, pe de o parte, si configuratii interpersonale diadice sau poliadice, pe de alta parte; unitati functionale, constand din ateliere, sectii, sectoare si servicii; sistemul de conducere, compartimentele de servicii tehnice, financiare si administrative ,compartimentele activitatilor de baza.

Microgrupul din cadrul organizatiei este acela care are sarcina de a integra psihosocial membrii, de a satisface trebuintele lor, de a asigura securitatea, relationarea interpersonala, recunoasterea si valorizarea sociala.

Pentru a putea racorda problematica microgrupurilor sociale la cea a organizatiilor este necesar sa se introduca un concept nou, cu o deosebita valoare operationala, cel de conexitate. In cadrul organizatiilor, delimitarile microgrupurilor care activeaza in cadrul unor sectii, sectoare sau servicii sunt foarte dificile, datorita numeroaselor relatii formale sau informale existente intre acestea.

Insa, cele mai importante particularitati psihosociale ale proceselor organizationale deriva din modul in care se configureaza relatiile dintre unitatile structurale(grupuri, persoane) si cele functionale (sectii, sectoare, servicii).

In ceea ce priveste structura functionala a organizatiilor, aceasta poate fi foarte diferita, in stransa dependenta de natura obiectivelor constitutive si de tipologia generala a sistemului organizational. Natura activitatilor desfasurate impune o puternica diferentiere a statutelor si atribuitiilor profesionale, o anumita conexiune intre posturile de lucru si un anumit sistem de luare a deciziilor sau de efectuare a controlului. Cu toata aceasta variabilitate se poate elabora totusi un model al unei structuri functionale care sa aiba un mare grad de generalitate.

Pentru fiecare caz in parte, acest model capata forma concreta a organigramei - care precizeaza formele organizatiei, pozitiile statutare din cadrul acestora, relatiile functionale cu celelalte compartimente si atributiile care revin fiecarei pozitii din cadrul respectivei structuri.

In forma sa cea mai generala, structura functionala a unei organizatii implica urmatoarele componente principale: - sistemul de conducere; compartimentele de servicii tehnice, financiare si administrative; compartimentele activitatilor de baza.

Pornind de la aceasta schema generala, modul de structurare si functionare al diferitelor compartimente va fi diferit in cazul unei organizatii structurate pe verticala, cu subordonari ierarhice precise (institutiile militare de ex.), in raport cu organizatiile preponderent pe orizontala in care prevaleaza raporturile de coordonare si colaborare, si in care functiile de conducere sunt distribuite direct de la nivelul diferitelor sectoare (organizatiile civice sau ecologice).

Configuratia structural-functionala a oricarei organizatii trebuie sa cuprinda urmatoarele etape:

evidentierea si caracterizarea elementelor componente: persoane ,grupuri, ateliere, sectii, sectoare si pe de alta parte spatii, dotari si tehnologii

relevarea relatiilor dintre elementele si subsistemele componente; relatii de natura materiala, energetica sau informationala, structurale sau functionale, sincronice sau diacronice, temporare sau permanente, pozitive sau negative, principale sau secundare.

- identificarea functiilor - rolurilor - indeplinite de fiecare dintre componentele sistemului organizational.(principale-secundare, temporare-permanente etc.)

- evidentierea si analiza mecanismelor de planificare, coordonare si control a activitatilor specifice organizatiei.

- identificarea si caracterizarea mecanismelor de instruire si exercitare a puterii, analiza stilului de conducere

- analiza mecanismelor de automentinere si autocorectie

Caracteristicile si obiectivele ofera cadrul general de existenta al org, fixeaza principiile de relationare interumana, modelele de comportament org. si de praxis social. Aceste elemente se obiectiveaza in elemente psihosociale operationale numai la nivelul microgrupurilor care formeaza sistemul organizational.