Tipuri de gestiune a stocurilor

Tipuri de gestiune a stocurilor

Studierea concreta a realitatilor din activitatea practica a unitatilor economice evidentiaza o gama variata de 'tipuri de gestiune' diferentiate in functie de conditiile in care se desfasoara procesele de stocare, de natura si caracteristicile cererii pentru consum, de natura resurselor materiale care se aprovizioneaza, de caracteristicile surselor de furnizare si a formelor de asigurare, de conditiile de transport. Pe baza analizei proceselor de stocare concrete seconstata existenta unor trasaturi generale comune care permit sa se defineasca urmatoarele 'tipuri de gestiune':

1. Gestiunea cu cerere constanta la intervale egale, care prevede ca reaprovizionarile pentru reintregirea stocului curent sa se faca in loturi egale din punct de vedere cantitativ. Acest tip de gestiune, a carui dinamica se prezinta in figura 2.11, are in vedere si posibilitatea epuizarii stocului curent si intarzierii reintregirii lui in cadrul unor cicluri de aprovizionare, fapt pentru care se prevede formarea si utilizarea stocului de siguranta; dimensiunea acestuia va reprezenta si nivelul de alarma cu rolul de declansator al actiunilor de urgentare a reintregirii stocului curent.

Fiind considerat 'tipul clasic de gestiune', el este utilizabil cu eficienta mare in cazul intreprinderilor cu un nomenclator constant de fabricatie si cu un necesar de aprovizionat esalonat uniform in timp, asa cum este cazul unitatilor constructoare de masini sau producatoare de organe de asamblare, de scule si unelte, unitati cu tipul de productie in masa sau de serie mare. Este tipul de gestiune 'ideal', dar mai greu de aplicat datorita

situatiilor limitate care indeplinesc conditiile impuse de natura lui.

2. Gestiunea cu cerere variabila la intervale egale implica reaprovizionarea cu loturi variabile ca marime care trebuie estimate la momentele calendaristice 'ti', cand se are in vedere desfasurarea actiunilor de comanda-reaprovizionare; cantitatea de materiale care a mai ramas in stoc la momentele ti va fi folosita pentru acoperirea cererii de consum pe durata de reaprovizionare -τ. Deci, se cunosc cu certitudine momentele calendaristice de lansare a comenzilor, durata de reaprovizionare fiind de fiecare data aceeasi. Cantitatea cu care urmeaza a se face reaprovizionarea se determina prin extrapolare, pe baza de calcul probabilistic. Este un 'tip de gestiune' dificil de condus si nu exclude posibilitatea aparitiei fenomenului de 'lipsa de stoc'; ca urmare, presupune formarea stocului de siguranta si stabilirea unui nivel de alarma, sau de aprovizionare, de data aceasta, in cadrul stocului curent, in scopul declansarii la momentul atingerii, a actiunilor care se impun: urgentarea

aducerii partizii urmatoare, solicitarea aprobarii pentru consumul din stocul de siguranta etc.

Acest 'tip de gestiune' este specific pentru tesatorii, unitatile de confectii si tricotaje, cele producatoare de mobila etc., care au un nomenclator relativ constant de fabricatie, dar care, tinand seama de comenzile clientilor, trebuie sa adapteze pe parcurs cererea de materiale in functie de culori, contexturi, linia modei s.a.; aceasta pentru a putea produce si constitui loturi asortate de produse ce urmeaza a fi livrate. Derularea proceselor de stocare prevazuta de acest tip de gestiune se prezinta in figura 2.12.

3. Gestiunea cu cerere variabila la intervale neegale, la care nu se cunosc momentele calendaristice (ti) de lansare a comenzilor, ele trebuind determinate prin extrapolare; ca si in cazul tipului de gestiune anterior, problema estimarii este dificila, fiind in functie de modul in care se manifesta cererea in cadrul duratei de aprovizionare (dar pentru care se poate cunoaste distributia statistica). Reaprovizionarile se fac in loturi constante ca nivel, stabilite la inceputul perioadei de gestiune. Prevede formarea si a stocului de siguranta al carui nivel de formare il va reprezenta si pe cel de alarma. Acest tip de gestiune (dinamica in figura 2.13) este caracteristic intreprinderilor cu un volum mare de productie nenominalizata sau prestatoare de servicii, de reparatii care produc bunuri de larg consum la cerere etc.

4. Gestiunea de tip (S,s) sau cu doua depozite se caracterizeaza prin urmatoarele:

intervalele si cererile sunt variabile, lotul de aprovizionare (S) este constant, iar lansarea comenzilor de reaprovizionare se declanseaza in momentul cand se atinge, in procesul miscarii stocului curent (prin consumul sau), un 'nivel de aprovizionare' (Nr=s) prin care se defineste de fapt momentul de reaprovizionare. Denumirea de 'gestiune tip (S,s)', figura 2.14, exprima esenta procesului de lucru, 's' fiind nivelul de reaprovizionare, iar 'S' cantitatea (lotul) de aprovizionat. In afara de acest nivel 's' declansator al reaprovizionarilor, se poate stabili si nivelul de alarma peste cel al stocului de siguranta (a carei constituire se prevede pentru evitarea lipsei de resurse materiale prin epuizarea eventuala a stocului curent). Gestiunea de tip (S,s) prezinta interes fiind mai usor de aplicat datorita asemanarii in cea mai mare masura cu procesele de stocare reale din unitatile economice. Optimizarea unei gestiuni de acest gen implica stabilirea celor doua niveluri 's' si 'S' in asa fel incat procesul de

formare-detinere a stocurilor sa se realizeze cu cheltuieli minime.

Sistemele de gestiune prezentate sunt cele mai reprezentative pentru ca se presteaza, in dimensionarea stocurilor, la formalizari matematice complexe, cu posibilitatea luarii in calcul a numerosi factori specifici proceselor de stocare.