COMUNICAREA GESTUALA

COMUNICAREA GESTUALA

Laurentiu Soitu defineste gesticulatia ca "o intrepatrundere globala a corpului omenesc in care gesturile particulare ale agentilor corpului sunt coordonate si / sau subordonate unui proiect de ansamblu ce se desfasoara simultan".

Cicero arata ca "gesturile sunt un limbaj pe care il inteleg si barbarii". El sublinia importanta exprimarii si prin miscari, a miscarii sufletului.

- Kinezica - are ca obiect de studiu modalitatea de comunicare prin intermediul gestului si al mimicii. Ray Birdwhistell a efectuat cercetari in domeniul kinezicii. El sustinea ca gestualitatea reprezinta un fel de instanta intermediara intre cultura si personalitatea umana. Cercetatorul a descoperit ca apartenenta la una sau alta dintre categoriile sociale determina un comportament nonverbal specific.

Gesturile au fost clasificate de cercetatorii americani in cinci categorii, care sunt: embleme, ilustratori, manifestari afective, gesturi de reglaj si adaptori."[i]

Emblemele - sunt miscari substitutive, care tin loc de cuvinte si pot, la nevoie, sa se constituie intr-un limbaj de sine statator.

Aceste miscari sunt utilizate de surdo-muti - in cazurile in care distanta dintre emitator si receptor este prea mare, dar si in cazul in care se face o conventie artistica sau de alta natura care impiedica recurgerea la cuvant. Un exemplu poate fi pantomima.

Recurgerea la embleme intr-un anumit moment al unei activitati sociale poate constitui o modalitate de constientizare a gesturilor omului.

Laurentiu Soitu arata ca obiectele de comunicare, continuturile au dimensiunea semnelor care pentru a fi transmise intr-un cod gestual sunt preluate la nivelul expresiei

Ilustratorii - indeplinesc deopotriva functia de insotire si de completare a comunicarii verbale. Din aceasta categorie fac parte miscarile mainii cu rol de a accentua anumite cuvinte si de a atrage atentia ascultatorului asupra elementelor esentiale ale discursului, acele miscari pe care le folosim pentru a desena in aer forma unui obiect, cele care descriu o actiune sau o miscare corporala pe care emitatorul nu o mai insoteste prin cuvinte, miscarile deictice care indica obiecte, locuri, persoane, cele ritmice care reproduc cadenta unei actiuni.

Gesturile de reglaj - dirijeaza, controleaza si intretin comunicarea. Ele au rolul de a releva atitudinea participantilor fata de interactiune. Prin intermediul lor, receptorul indica continuitatea contactului din timpul comunicarii, iar emitatorul, in functie de reactiile interlocutorului, realizeaza feedback-ul.

Miscarile afective - comunica starile sufletesti prin care trece emitatorul.

Adaptorii - sunt categoria de gesturi cea mai putin legata de comunicare.

Jacques Cosnier, in clasificarea gestualitatii interactiunii, mentioneaza inca doua categorii diferite de cele mentionate de cercetatorii americani:

Gestualitatea metacomunicativa - prin care miscarile indica statutul mesajului raportat la contextul acestuia.

Getualitatea extracomunicativa - de autocentrare, ludica.