COMUNICAREA INTERNATIONALA (STILURI CULTURALE, STEREOTIPURI SI ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE)

COMUNICAREA INTERNATIONALA (STILURI CULTURALE, STEREOTIPURI SI ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE)

Cultura reflecta sub toate aspectele modul de viata al unui grup de oameni, popor, societate si cuprinde atat mostenirea materiala, cat si mostenirea nemateriala. Ea se refera si la sistemul de valori si mostenirea sociala (modele invatate de gandire, de perceptie, atitudini si comportamente) precum si la mostenirea religioasa. De exemplu, managerii americani tind sa fie influentati, in general, de o etica in munca avand la baza religia protestanta, care promoveaza onestitatea, integritatea, multa munca; propovaduieste increderea in capacitatile individului si abilitatea lui de a actiona asupra mediului in care traieste. Afacerile pe termen lung nu se pot face in conditiile lipsei de onestitate si aceasta este o optiune individuala. Membrii altor culturi insa, considera ca vietile lor sunt controlate de o putere superioara si, in consecinta, accepta in mod fatalist succesul sau insuccesul, bogatia sau saracia.

Ca programare mentala colectiva a oamenilor, cultura isi pune amprenta atat asupra comunicarii verbale prin intermediul limbii vorbite, cat si asupra comunicarii neverbale si a metacomunicarii. Cultura tinde sa determine comportamentel neverbale specifice care reprezinta sau simbolizeaza ganduri, sentimente, stari specifice ale comunicatorului, aratandu-ne daca si cand este cazul sa manifestam sau sa comunicam toate aceste ganduri, sentimente si stari. La nivel de individ si de cultura apar anumite diferente de perceptie care determina standarde de comportament care sunt inradacinate in fiecare membru al unei culturi si pot duce la perturbatii in comunicare, in particular in domeniul afacerilor internationale. Perturbatiile interculturale sunt generate de:

barierele de limba

interpretarea limbajelor neverbale

caracteristicile specifice al paralimbajului

totalitatea atitudinilor fata de procesul de comunicare

"sensibilitati" si tabuuri generate de diferentele culturale (atitudini fata de bunurile materiale, de stilul de conducere si ierarhie, de comportamentul in societate si fata de limba)

Datorita specificului fiecarei culturi exista numeroase diferente in modul de a comunica in mediul international. De aceea un bun manager, pe langa cunostinte, trebuie sa manifeste toleranta si respect fata de valorile, obiceiurile si normele celor cu care vine in contact si trebuie sa accepte cu rabdare ambiguitatea, confuzia sau frustrarea. Edward Hall sustine ca exista o corelare si dependenta reciproca intre cultura si comunicare si introduce ideea de efect al contextului cultural asupra atitudinilor si comportamentelor de comunicare. El face, de asemenea, o clasificare a culturilor in functie de gradul de influenta a acestui context, incepand cu tarile in care influenta culturii asupra comunicarii este foarte mare si terminand cu cele in cadrul carora aceste influenta sunt foarte mici.

Comunicarea in tarile cu context cultural puternic este in principal orala, se bazeaza pe cunoastere personala, incredere, credibilitate, etica si morala celui care comunica, pe imaginea psiho-sociala a individului in general. Conteaza si reputatia organizatiei in cadrul comunitatii bazata pe modul in care ea face afaceri, crearea relatiei de comunicare inainte de discutarea afacerilor, indeplinirea unor ritualuri legate de procesul de cunoastere. Negociatorii, managerii, oamenii de afaceri din aceste culturi vor dori sa cunoasca cum ganditi, cum sunteti si cum este organizatia pe care o reprezentati. Timpul necesar incheierii unui acord este foarte lung si rabdarea este una din atitudinile de baza ale managerului in procesul de comunicare. O promisiune facuta este tinuta nu atat de frica legii cat pentru pastrarea bunei reputatii personale, a familiei si a firmei.

Comunicarea in tarile cu o influenta redusa a contextului cultural prezinta caracteristici opuse. Accentul este pus pe comunicarea in scris, pe documentatia scrisa, pe discutarea amanuntita, de la inceput, a tuturor aspectelor financiare, de organizare sau de alta natura. Conteaza doar ce se poate dovedi in scris si prin lege. Atitudinea agresiva a partilor in negociere nu influenteaza insa ceea ce se scrie in contract. Falimentul sau insuccesul nu sunt o rusine ci o intamplare si se pot acorda mai multe sanse firmelor care incearca si nu reusesc.

Diferentele culturale reflectate in limbajul verbal si in paralimbaj

de exemplu, limba japoneza este pregatita pentru redarea unor nuante extrem de delicate ale starilor sufletesti si ale relatiilor, contine multe formulari de curtoazie si respect; limbajul simplu, la subiect, este considerat de japonezi ca nepotrivit; ea este mai putin directa si concisa decat limba engleza;

singura limba in care pronumele "eu" se scrie cu litera mare ("I") este limba engleza (etica individualista), in timp ce in multe alte limbi pronumele "tu", respectiv "Dumneavoastra", se scrie cu litera mare;

cultura unui popor se reflecta si in limbajul profesional, limbajul paraverbal, in spontaneitatea vorbirii, volumul vocii, atitudinea fata de intreruperi, pauze etc.; in multe culturi a intrerupe pe cineva atunci cand vorbeste este considerat extrem de nepoliticos (SUA), in timp ce culturile franceza si italiana privesc aceste intreruperi ca expresie a entuziasmului si implicarii in converatie;

in cultura americana, momentele de tacere sunt considerate semn rau, pierdere de vreme, lipsa de eficienta, insulta; in culturile asiatice, moemtele de liniste semnifica faptul ca ceva a intervenit in procesul de gandire care reclama introspectie;

Culturile americana, franceza, italiana considera spontaneitatea in comunicarea verbala ca dovada de creativitate si entuziasm; asiaticii vorbesc numai dupa o deliberare indelungata;

In SUA se adopta volumul moderat al vocii, europenii vorbesc mai tare (sunt considerati mai agresivi si repeziti) iar asiaticii care folosesc un volum redus sunt considerati ca nesiguri, defensivi, supusi, resemnati.

Diferentele culturale reflectate in limbajele nonverbale

Limbajele nonverbale oglindesc valorile culturale cu precadere in ceea ce vizeaza perceptiile legate de folosirea spatiului, timpului, a gesturilor si a expresiei fetei.

Atitudinea fata de spatiu

Spatiul considerat confortabil intr-o discutie difera ca dimensiune in diferite culturi:

In culturile mediteraneene si hispanice spatiul personal este de 40    cm

In SUA si Europa de Vest, este de 80-120 cm

La asiatici si in unele culturi africane depaseste 120 cm.

Desigur aceste valori pot fi modificate de circumstante, statut, relatii, sexul persoanelor etc.

Strans legat de distanta confortabila in timpul unei discutii apar si diferentele culturale privind atitudinea fata de dimensiunea olfactiva a comunicarii. In cultura americana simtul olfactiv este eliminat in mare masura din procesul de comunicare, in timp ce in cultura araba a simti mirosul unui prieten este nu numai placut ci si dorit.

In cultura americana, managerul, cu cat este mai sus in ierarhia organizationala, cu atat are un birou mai spatios si situat la un etaj mai inalt, aspecte ce nu apar in culturile din Orientul Mijlociu. In Franta sau Anglia managerul va tinde sa fie localizat intre subordonati pentru a putea asigura controlul mai eficient.

Modul de folosire a spatiului public reflecta numeroase diferente culturale. Britanicii si germanii stau la rand, ordonat, in asteptarea autobuzului, la casa de bilete etc.; arabii, sud-americanii, mediteraneenii considera ca spatiul public este scena unde fiecare are dreptul sa se imbranceasca, sa se inghesuie pentru a-si afirma drepturile individuale.

Atitudinea fata de timp

Americanii traiesc in prezent si in viitorul imediat pe care si-l organizeaza asiduu. Cei din Asia si Orientul Mijlociu traiesc in trecut sau in viitorul indepartat si deci organizarea si planificarea timpului are putina importanta. Hindusii si budistii cred ca aceasta viata este doar una din multele care vor veni, prin urmare nu are rost sa fie planificata. In cultura islamica viitorul apartine lui Allah nu omului, deci planificarea timpului il sfideaza pe Allah.

In functie de atitudinea fata de notiunea timp, termenele, chiar stabilite prin contract, nu au aceeasi importanta pentru semnatarii lui apartinand unor culturi diferite. Punctualitatea este o notiune cu acceptiuni diferite in cultura americana unde este inadmisibila intarzierea, fata de cea latino-americana unde intarzierea este normala. Pentru managerii americani timpul inseamna bani, o intarziere de 5 minute este inacceptabila, timpul lor este scrupulos palanificat. In Franta, 5 minute de intarziere sunt acceptabile dar 15 minute irita si genereaza interpretari negative. La romani "sfertul academic" este des practicat si interpretat chiar ca semn de politete. Pentru un manager latino-american, intarzierile de o ora sunt frecvente si considerate bune prilejuri de vizitare a birourilor, creare de relatii, acomodare.

Americanii se asteapta ca solicitarea pentru un eveniment social, discutie sa fie facuta cu mult timp inainte, invitatia in ultimul moment este o insulta. In lumea araba sau asiatica, o invitatie sau intalnire programata cu mult timp inainte se poate uita, iar invitatiile facute in ultimul moment sunt foarte sincere.

A impune anumite ore sau date fixe este considerat ca lipsit de politete in Orientul Mijlociu; trecerea unui interval de luni sau chiar ani de la o discutie de afaceri nu inseamna la japonezi pierderea interesului. Americanii nu pot trai in afara timpuli excesiv masurat. Asiaticii stiu ca intarzierile si tergiversarile sunt arme foarte eficace in negocierile cu americanii grabiti, eficienti. Ei vor ceda sub presiunea timpului.

Un american va considera ca lungimea optima a unei expuneri orale sau discutii, a unei vizite de afaceri nu trebuie sa depaseasca 45 de minute; prelungirea ei ar insemna lipsa de respect pentru timpul interlocutorului; pentru un arab, o astfel de vizita "scurta" sugereaza raceala si lipsa de interes.

Semnificatia limbajului corpului

Desi datul mainii este un salut aproape universal in afaceri, forta si forma in care acesta se face difera de la o cultura la alta. Americanii dau mana ferm, la sosire; germanii dau mana rapid, scurt, ferm, la sosire si plecare; britanicii dau mana moale, delicat etc.

Folosirea miscarii mainilor sau bratelor difera de la cultura la cultura. Americanii folosesc aceste gesturi pentru exprimare de actiuni, italienii pentru ilustrare si expunere, evreii pentru accentuare, la arabi inlocuiesc uneori cuvintele atat sunt de elocvente.

Pentru un manager aflat in fata unui partener apartinand altei culturi este mai sigur sa nu foloseasca nici un gest pana nu se familiarizeaza cu "obiceiul casei". Multe popoare considera ca zambetul comunica bunavointa, prietenie, optimism. Orientalii folosesc zambetul pentru a ocoli conflictul, asiaticii pentru a marca jena sau mania, iar la japonezi este simbol al armoniei interioare. Contactul privirilor foarte direct este caracteristic francezilor, hispanicilor, tarilor rasaritene, si exprima interesul si dorinta de comunicare. In alte culturi, contactul insistent si continuu al privirilor este interpretat ca ostilitate, agresivitate, intruziune. Contactul moderat al privirilor este caracteristic americanilor, Europei de Nord, britanicilor. Contactul foarte redus este specific culturilor asiatice si exprima dorinta de a arata respect de a nu deranja.

Cateva "sensibilitati" culturale

Individualismul american se concentreaza asupra libertatii individului de a castiga sau pierde, colectivismul japonez se concentreaza asupra stabilitatii si consensului grupului.

Atitudinile fata de ierarhie, control si putere, bunuri materiale, criterii de definire a succesului si valorii etc. vor diferentia un manager american de unul european sau chiar unul francez de unul britanic.

In cultura Hindu practicarea afacerilor si a comertului sunt considerate preocupari inferioare, degradante iar bunurile materiale sunt considerate lipsite de valoare.

In SUA femeile manager nu mai constituie o problema, in timp ce in Japonia femeile nu au castigat inca statutul cuvenit in aceasta calitate.

Comportamentul in societate genereaza anumite tabuuri:

in culturile arabe, a-ti arata talpa pantofului este o insulta grava

in culturile islamice sunt considerate insulte sa dai mana, sa atingi ceva sau pe cineva cu mana stanga, sa privesti pe cineva direct in ochi, sa intri incaltat in casa, etc.

in unele tari europene si din America de Sud este politicos sa te interesezi de aptitudinile si de preocuparile intelectuale ale gazdei

in Franta face o buna impresie cunoasterea limbii franceze si cunoasterea istoriei si culturii franceze

in cultura americana se apreciaza sinceritatea, onestitatea

in culturile asiatice a spune "nu" sau a exprima ceva negativ discrediteaza pe cel care o face

culturile asiatice pretind respectarea momentelor de tacere din timpul unei discutii

un manager roman care desfasoara o activitate in legatura cu mediul international trebuie sa cunoasca cel putin limba engleza.