FORMAREA PROFESIONALA

FORMAREA PROFESIONALA

Obiective urmarite:

intelegerea notiunii de formare profresionala si stabilirea reglementarilor legislative pentru acest domeniu;

delimitarea formarii profesionale continue de formarea profesionala initiala;

determinarea principalelor reglementari pentru sistemul de invatamant din Romania;

insusirea principalelor contracte de formare profesionala;

dobandirea principalelor notiuni despre obligatiile salariatilor benericiari ai contractelor de formare profesionala.

Cuvinte cheie:

- formare profesionala, perfectionare profesionala, adaptare profesionala, ucenic, contract de formare profesionala.

1 Definirea notiunilor

Conceptul de formare profesionala este pentru prima oara reglementat de legislatia muncii de la noi prin lege organica. Formarea profesionala face obiectul de reglementare al titlului VI din actualul cod al muncii, nefiind reglementata in codul de la 1972.

Formarea profesionala este un proces complex care caracterizeaza mai curand relatiile sociale reglementate de normele legislatiei invatamantului. Avand in vedere insa ca dobandirea unei profesii sau meserii este conditie pentru incheierea contractului individual de munca, formarea profesionala face si obiectul de studiu al legislatiei munc

Conceptul de "formare profesionala" are cel putin doua acceptiuni. In sens restrans, prin formare profesionala se intelege dobandirea cunostintelor si calificarilor necesare pentru ocuparea unui post.

In sens mai larg insa, formarea profesionala cuprinde doua etape: formare initiala si formare continua. Formarea initiala semnifica dobandirea cunostintelor cerute de lege pentru ocuparea unui anumit post iar formarea continua semnifica perfectionarea aptitudinilor de a profesa pe functia respectiva si actualizarea cunostintelor in acord cu noutatile momentului.

Formarea profesionala initiala mai este cunoscuta si sub denumirea de pregatire profesionala, in timp ce formarea profesionala continua se numeste si perfectionare profesionala.

2 Pregatirea profesionala

Asa cum am aratat mai sus, pregatirea profesionala sau formarea profesionala initiala reprezinta procesul prin care o persoana dobandeste cunostintele si calificarile necesare pentru ocuparea unui post in campul munc Pregatirea profesionala este un proces de invatare, bazat pe garantiile constitutionale ale dreptului la invatatura.

Reglementarea procesului de invatamant face obiectul legii nr. 84/1995 care prevede in art. 15 ca sistemul national de invatamant cuprinde invatamantul prescolar, invatamantul primar, invatamantul secundar, invatamantul postliceal si invatamantul superior.

Invatamantul prescolar se organizeaza pentru copii in varsta de 3-7 ani, in gradinite de copii cu program nornal, prelungit si saptamanal, infiintate de catre inspectoratele scolare, ale caror costuri vor fi suportate de catre Ministerul Educatiei si Cercetar

Invatamantul primar se organizeaza ca invatamant de zi si functioneaza de regula cu program de dimineata in cadrul scolilor cu clasele I - IV. Varsta pentru inscrierea in clasa I este de 6 ani.

Invatamantul gimnazial (clasele V - VIII) se incheie cu sustinerea unui examen national de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei si Cercetarii si data publicitatii pana la inceperea anului scolar. Disciplinele de examen sunt: limba si literatura romana, matematica si o proba din istoria Romaniei sau Geografia Romaniei. Elevii apartinand minoritatilor care frecventeaza cursurile gimnaziale in limba materna, sustin si o proba la limba si literatura materna.

Potrivit dispozitiilor legii invatamantului, invatamantul liceal cuprinde clasele X - XII/XIII, invatamant seral sau fara frecventa. Invatamantul liceal functioneaza de regula cu urmatoarele filiere si profiluri:

filiera teoretica, cu profilurile umanist si real;

filiera tehnologica, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale si protectia mediului;

filiera vocationala cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.

Se pot inscrie la examenul de admitere in invatamantul liceal absolventii de gimnaziu cu certificat de capacitate.

Studiile liceale se incheie cu un examen national de bacalaureat, diversificat in functie de filiera, profil, specializare si de optiunea elevului. Examenul national de bacalaureat consta in sustinerea a doua, respectiv ttrei probe comune si a trei probe diferentiate in functie de filiera si de profil. In urma promovarii examenului de bavcalaureat absolventului i se elibereaza diploma de bacalaureat.

In conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, invatamantul profesional se organizeaza ca invatamant de zi sau seral, prin scolile profesionale si scoli de ucenici.

La scolile profesionale se pot inscrie absolventi de gimnaziu cu certificat de capacitate. Durata studiilor este de 2-3 ani. Aceste scoli organizeaza, la cererea factorilor interesati, cursuri de calificare si conversie sociala.

La scolile de ucenici se pot inscrie absolventii de gimnaziu, cu sau fara certificat de capacitate. Pregatirea prin scolile de ucenici vizeaza insusirea unor deprinderi preponderent practice, conform standardelor ocupationale. Durata studiilor in scolile de ucenici este de 1-2 ani iar structura anului scolar este adaptata specificului pregaturii in meserie.

Potrivt legii nr. 84/1995 invatamantul postliceal se organizeaza de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, din proprie initiativa sau la cererea agentilor economici sia altor institutii interesate. Scolarizarea in cadrul acestui tip de invatamant este finantata de solicitanta, persoane fizice sau juridice, prin contract incheiat cu unitatea de invatamant care asigura scolarizarea. Invatamantul postliceal are o durata a studiilor de 1 - 3 ani. Promovarea examenului de absolvire a scolii postliceale da dreptul la obtinerea unui certificat care atesta profesia insusita.

Invatamantul universitar are caracter deschis si se organizat sub forma de invatamant universitar de scurta durata si invatamant universitar de lunga durata. Invatamantul universitar de stat este gratuit pentru cifra de scolarizare aporobata de Guvern si cu taxa, in conditiile leg Durata cursurilor la zi este de 4-6 ani, in functie de profil. In conformitate cu Procesul Bologna, nevoile alinierii invatamantului universitar la standardele europene a impus restructurarea acestuia pe cicluri cu durata de 3 sau maxim 4 ani. Studiile se incheie cu examen de licenta. Absolventii care au promovat examenul de licenta primesc titlul de licentiat in profilul sau specializarea respectivainvatamantul postuniversitar are menirea de a asigura specializarea in domeniu sau extinderea si perfectionarea specializarii atestate prin diploma obtinuta la finalizarea studiilor universitare. Invatamantul postuniversitar se organizeaza in institutii de invatamant superior si in scoli de studii postuniversitare, acreditate in acest scop, si se realizeaza prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare si cursuri de perfectionare postuniversitare.

Studiile aprofundate au durata de doua sau trei semestre si se fac in domeniul de specializare al diplomei obtinute la finalizarea studiilor universitare de lunga durata.

Studiile de masterat au durata de 2-4 semestre si integreaza mai multe domenii de specializare, avand rolul de a extinde competentele in aceste domen Studiile de masterat pot fi urmate de absolventii cu diploma obtinuta la finalizarea studiilor universitare de lunga durata, indiferent de profil sau specializare.

Legea invatamantului prevede reglementari speciale cu privire la invatamantul postuniversitar pentru cadrele medicale si cu privire la pregatirea profesionala a persoanlului didactic.

In conformitate cu prevederile H.G. nr. 37/1999, doctoratul esteforma cea mai inalta de organizare a invatamantului superior, bazandu-se pe cercetarea stiintifica si creatia artistica de valoare.

3 Perfectionarea profesionala

Perfectionarea profesionala este atat un drept cat si o obligatie a fiecarui salariat in parte. Modificarile, progresele si tehnicile noi aparute in orice domeniu de activitate obliga ocupantul unui post sa fie la curent si sa poata face aplicarea noilor idei si metodolog De exemplu, un economist absolvent al sectiei de contabilitate, angajat de o firma in anul 1990 nu poate tine contabilitatea firmei dupa regulile deprinse in anii universitari, ci trebuie sa respecte noile reglementari in domeniu si sa se perfectioneze continuu. De asemenea, un medic nu va putea prescrie pacientilor sai doar medicamentele despre care a aflat la scoala, ignorand complet progresul din industria farmaceutica, iar exemple pot continua pentru fiecare profesie si meserie in parte.

Inainte de aparitie actualului Cod al muncii, perfectionarea profesionala era mai curand o obligatie decat un drept. Salariatii erau datori sa tina pasul cu schimbarile, dar angajatorii nu aveau nici o obligatie prevazuta expresis verbis in actele normative. In Codul muncii aplicabil astazi a fost inclus titlul VI, "Formarea profesionala", care reglementeaza dispozitii generale in aceasta privinta, contractele speciale de formare profesionala, contractul de ucenicie la locul de munca.

Apreciem ca titulatura titlului VI din Codul muncii este defectuoasa, deoarece formarea profesionala, asa cum am aratat mai sus, se refera strict la dobandirea cunostintelor necesare pentru a putea ocupa o anumita functie sau meserie, iar reglementarea inserata in cod se refera la perfectionarea profesionala a persoanelor care cau deja statutul de salariati. De altfel,    art. 188 prevede expres ca formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective:

a)      adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca;

b)      obtinerea unei calificari profesionale;

c)      actualizarea cunostiintelor si deprinderilor specifice postului si locului de muncasi perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza;

d)      reconversia profesionala determinata de restructurari socio-economice;

e)      dobandirea unor cunostiinte avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activitatilor profesionale;

f)       prevenirea riscului somajului;

g)      promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale.

Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:

a)      participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate;

b)      stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;

c)      stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;

d)      ucenicie organizata la locul de munca;

e)      formarea individualizata;

f)       alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.

Angajatorul, in conformitate cu prevederile art. 190 din cod, are obligatia de a asigura salariatilor acces periodic la formarea profesionala. In acest sens, angajatorul care are mai mult de 20 de salariati elaboreaza, dupa consultarea cu sindicatul sau cu reprezentantii salariatilor, planuri anuale cu privire la formarea profesionala. Aceste planuri anuale fac parte integrala din contractul colectiv de munca din unitate.

Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.

Formarea profesionala individualizata se stabileste de catre angajator impreuna cu salariatul in cauza, tinand seama de criteriile avute in vedere in cadrul planului anual de formare profesionala si de conditiile de desfasurare a activitatii la locul de munca.

Observam ca, in reglementarea initiala, codul nu prevedea sumele pe care angajatorul este obligat sa se foloseasca pentru formarea profesionala a salariatilor sai, nici cat de frecvent trebuie asigurat accesul salariatilor la programe de formare profesionala. Doar art. 194 prevedea ca, in situatia in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala era initiata de angajator, toate cheltuielile vor fi suportate de catre acesta.

Formularea actuala a art. 190 si urm., asa cum au fost modificate prin prevederile OUG nr. 65/2005 precizeaza ca angajatorii au obligatia de asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii, dupa cum urmeaza:

a)      cel putin o data la doi ani, daca au cel putin 21 de salariati,

b)      cel putin o data la trei ani, daca au sub 21 de salariati

Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesionala, asigurata dupa frecventa indicata mai sus, se suporta de catre angajatori.

Daca participarea la activitatile de formare profesionala presupun scoaterea partiala din activitate, salariatul participant va beneficia, in conditiile legii, de drepturile sale salariale astfel:

a)      daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada ce nu depaseste 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe durata formaroii profesionale, de salariul integral corespunzator postului sau functiei detinute, cu toate indemnizatiile, sporurile si adaosurile la aceasta;

b)      daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a orelor de lucru, acesta va beneficia de salariul de baza si, dupa caz, de sporul de vechime

c)      daca participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.

Pe perioada suspendarii, salariatul beneficiaza de vechime la locul de munca, aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.

Inainte de adoptarea actualului cod al muncii, angajatorii care suportau de bunavoie cheltuielile ocazionate cu formarea profesionala a salariatilor lor se confruntau cu amenintarea ca acesti salariati, dupa ce au beneficiat de cursurile sau stagiile de pregatire, sa nu fie atrasi de idea colaborarii cu un alt angajator. Astfel, de pe urma perfectionarii salariatului avea sa beneficieze un alt patron.

Pentru a iesi din aceasta dilema, in tacerea absoluta a legislatiei muncii mai vechi, angajatorii au optat pentru incheierea unor acte aditionale la contractul individual de munca prin care sa se solutioneze problema timpului lucrat in beneficiul angajaotrului care a finantat cursuri de pregatire profesionala. De cele mai multe ori insa clauze inserate in atare contracte au fost abuzive deoarece incalcau principiul libertatii muncii stabilit de constitutie ori prevedeau deapagubiri exorbitante, total disproportionate fata de valoarea cursurilor sau fata de prejudiciul efectiv suferit de angajator.

Aceaste situatii, de cele mai multe ori transformate in litigii de munca, au fost inlaturate de inserarea in cod a art. 195. Acest articol prevede ca salariatii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile, din initiativa angajatorului, nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala.

Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca.

Daca dimpotriva, salariatul are initiativa incetarii contractului individual de munca desi a beneficiat de stagii de pregatire platite de angajator, acesta va fi obligat sa suporte toate cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.

Aceasta obligatie incumba urmatoarelor categorii de salariati:

salariatii care, desi au beneficat de cursuri sau stagii de pregatire au solicitat incetarea unilaterala a contractului individual de munca (au demisionat) mai inainte de expirarea perioadei de timp in care trebuiau sa lucreze in favoarea angajatorului finantator;

salariatii care, in acelasi interval de timp, au fost concediati pentru motive de indisciplina;

al caror contract individual de muncaa a incetat ca urmare a arestarii preventive pe o perioada mai mare de 60 de zile

in situatia condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor,

precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Am elucidat pana aici prevederile legale in ipoteza participarii salariatilor la cursuri sau stagii de pregatire profesionala, din initiativa angajatorului. Daca insa salariatul doreste sa participe la un curs de formare profesionala cu scoatere din activitate, atunci el trebuie sa adreseze o cerere angsajatorului. Acesta din urma este obligat sa raspunda solicitarii salariatului, dupa consultarea cu sindicatul sau cu reprezentantii salariatilor, in termen de 15 zile. In raspuns, angajatorul trebuie sa precizeze conditiile in care va permite salariatului participarea la forma de pregatire profesionala, inclusiv daca va suporta in totalitate sau in parte costul ocazionat de aceasta.

4 Contracte speciale de pregatire si perfectionare profesionala

Formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale de face de catre un formator. Acesta este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala.

Un formator poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3 salariati iar exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul normal de lucru al formatorului.

Formatorul are urmatoarele obligatii:

obligatia de a primi, de a ajuta, de a informa si de a indruma salariatul pe durata contractului special de formare profesionala;

de a supraveghea indeplinirea atributiilor de serviciu corespunzatoare postului ocupat de salariatul in formare;

formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare si participa la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesionala.

Conform art. 198, sunt considerate contracte speciale de formare profesionala contractul de calificare profesionala (art. 199 - art. 200 din cod) si contractul de adaptare profesionala (art. 201 - art. 202 din cod).

Contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale.

Pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta minima de 16 ani impliniti, care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare ce nu le permite mentinerea locului de munca la acel angajator.

Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni si 2 ani.

Pot incheia contracte de calificare profesionala numai angajatorii autorizati in acest sens de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si de Ministerul Educatiei si Cercetar Procedura de autorizare precum si modul de atestare a calificarii profesionale se stabilesc prin lege speciala.

Contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua, la un loc de munca nou sau in cadrul unui colectiv nou.

Contractul de adaptare profesionala se incheie o data cu incheierea contractului individual de munca sau, dupa caz, la debutul salariatului in functia noua, la locul de munca nou sau in colectivul nou, in conditiile leg

Contractul de adaptare profesionala este un contract incheiast pe durata determinata ce nu poate fi mai mare de un an. La expirarea termenului, salariatul poate fi supus unei evaluari in vederea stabilirii masurii in care poate face fata functiei noi, locului de munca nou sau colectivului nou in care urmeaza sa presteze munca.

5 Contractul de ucenicie la locul de munca

Desi calificat de legiutor drept un contract individual de munca de tip particular, datorita obiectului sau specific incadrarea din punct de vedere tehnico-legislativ a normelor care reglementeaza acest contract s-a facut in Titlul VI "Formarea profesionala" (art. 205 - art. 213).

Contractul de ucenicie la locul de munca este contractul individual de munca de tip particular in temeiul caruia:

a)      angajatorul persoana juridica sau persoana fizica se obliga ca, in afara platii unui salariu, sa asigure ucenicului formarea profesionala intr-o anumita meserie, potrivit obiectului sau de activitate;

b)      ucenicul se obliga sa urmeze cursurile de formare profesionala si sa munceasca in subordinea angajatorului respectiv.

Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie pe o durata determinata, fara indicarea duratei de timp limita pentru un astfel de contract de munca de tip particular.

Poate fi incadrat ca ucenic orice tanar care nu detine o calificare profesionala si care, la debutul perioadei de ucenicie nua implinit varsta de 25 de ani. Ucenicul beneficiaza de dispozitiile aplicabile celorlalti salariati, in masura in care ele nu sunt contrare celor specifice statutului de ucenic.

Art. 208, 209, 210, 211, 212 din Codul muncii cu privire la reglementarea contractului de ucenicie au fost abrogate prin OUG nr. 65/2005, mentinandu-se aplicabila doar reglementarea din art. 213 conform caruia organizarea, desfasurarea si controlul activitatii de ucenicie la locul de munca, se reglementeaza prin lege speciala.

Intrebari de autoevaluare

Care este cadrul reglementativ al formarii profesionale?

Explicati principalele etape ale formarii profesionale initiale si definiti aceasta notiune.

Care sunt obiectivele formarii profesionale?

cate tipuri de contracte de formare profesionala reglementeaza dreptul roman si care sunt acestea?

Ce inseama contract de adaptare profesionala si care sunt efectele incheierii sale valabile?

Care sunt trasaturile contractului de calificare profesionala?