Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

ASEPSIA SI ANTISEPSIA

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
TETANOSUL
INTOXICATIE CU IOD - TRATAMENT
NODULI MAMARI
GONARTROZA
Bolile profesionale; actualitatea medicinii muncii
Patologia sclerei
TRAUMATISMELE NASO- FACIALE
Actualitati ale conceptelor ocluzale in implantologie
AUDITUL REPARTIZARII PE CATEGORII MAJORE DE REZULTATE
ARANJAREA UNUI CABINET OPTIOMETRIC

TERMENI importanti pentru acest document

: : : : tratarea alimentelor cu radiatii ionizante :

ASEPSIA SI ANTISEPSIA

    Asepsia, antisepsia, impreuna cu antibioticele, anestezia-reanimarea si hemostaza au permis dezvoltarea rapida a chirurgiei moderne.

    Asepsia (a = fara; sepsis = putrefactie) reprezinta un ansamblu de masuri profilactice (de prevenire a contaminarii plagilor) prin care impiedicam contactul germenilor cu plaga operatorie.

    Antisepsia (anti = impotriva; sepsis = putrefactie) reprezinta totalitatea mijloacelor prin care urmarim distrugerea germenilor (metoda curativa) prezenti intr-o plaga, pe tegumente sau in mediu.

    Didactic se descriu separat dar in practica ambele metode se folosesc simultan si se completeaza reciproc alcatuind sterilizarea.

    Ambele metode sunt folosite in lupta impotriva infectiei folosind mijloace farmacologice, fizice, chimice si biologice cu ajutorul carora se realizeaza inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din mediul inconjurator (in 99,99% din cazuri).

    Sterilizarea reprezinta metoda cea mai completa de dezinfectie capabila sa distruga germenii chiar in forma lor sporulata si este una din verigile importante, alaturi de anestezie care a stat la baza progreselor considerabile facute de chirurgie in ultimele secole.

    Normele tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare publice si private sunt prevazute si aprobate de Ministerul Sanatatii Publice. In prezent aceste norme au fost stabilite prin Ordinul nr. 261 din 6 februarie 2007 avand in vedere prevederile art. 168 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii in temeiul Hotararii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii Publice. Acest Ordin a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 128 din 21 februarie 2007.

    Conform acestui ordin urmatorii termeni au urmatoarele semnificatii:

    Dezinfectie = procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafete (inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici. Dezinfectia poate fi profilactica (prin care se impiedica raspandirea in mediul inconjurator a germenilor dintr-un focar cunoscut) sau in focar (care se efectueaza fie asupra bolnavului fie asupra elementelor din mediu care au venit in contact cu bolnavului).

    Curatare = etapa preliminara obligatorie, permanenta si sistematica in cadrul oricarei activitati sau proceduri de indepartare a murdariei (materie organica si anorganica) de pe suprafete (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operatiuni mecanice sau manuale, utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici, care se efectueaza in unitatile sanitare de orice tip, astfel incat activitatea medicala sa se desfasoare in conditii optime de securitate.

    Produse biocide = substantele active si preparatele continand una sau mai multe substante active, conditionate intr-o forma in care sunt furnizate utilizatorului, avand scopul sa distruga, sa impiedice, sa faca inofensiva si sa previna actiunea sau sa exercite un alt efect de control asupra oricarui organism daunator, prin mijloace chimice sau biologice.

    Substanta activa = o substanta sau un microorganism, inclusiv un virus sau o ciuperca (fung), ce are o actiune generala sau specifica asupra ori impotriva organismelor daunatoare.

    Produs detergent-dezinfectant = produsul care include in compozitia sa substante care dezinfecteaza. Produsul are actiune dubla: curata si dezinfecteaza.

    ISTORIC

    Inca din cele mai vechi timpuri, persoanele care practicau medicina au cautat sa utilizeze diverse mijloace si metode pentru combaterea infectiilor.

    Inainte de Hipocrate se recomanda spalarea ranilor proaspete cu apa calda si pansarea lor cu fesi albe.

    Hipocrate (secolul V-VI i. e. n.) atribuia infectia unor „miasme” care plutesc in aer, aerul viciat patrunde in plagi si determina supuratiile plagilor. Se aplicau din aceea vreme o serie de reguli privind:

- actul chirurgical (aranjarea campului operator, pozitia chirurgului);

 - curatenia care trebuie respectata (spalarea mainilor si a unghiilor);

- modul de tratare a unei plagi (curatirea cu apa calda, vin vechi sau ulei cald si apoi protejarea lor cu fesi albe).             

    Aceasta conceptie si practica s-a aplicat si in medicina greco-romana, bizantina si feudala.

    In secolul al XVI-lea Ambrise Paré descopera fenomenul de contagiune, descriind „infectia putrida de spital” si atesta transmiterea infectiei in spital prin contagiune intre bolnavi si personalul sanitar.

    Pe baza dezvoltarii cunostintelor se stabileste notiunea de infectie, modul de contagiune si se intrevede legatura intre existenta posibila a microorganismelor si aparitia infectiei. Ignaz Philipp Semmelweis constatand morbiditatea mult crescuta in sectia clinica mai mult decat in sectia unde nasterile erau asistate de moase, „descrie infectia de contact” (produsa de studentii care disecau in acelasi timp in laboratorul de anatomie infectandu-si mainile) introduce in clinica sa, obligativitatea spalarii mainilor cu apa, sapun si apa clorurata, inaintea oricarui act operator (este considerat ca promotor al asepsiei in chirurgie). La fel si N. I. Pirogov intrebuinta ca antiseptic apa clorurata pentru prevenirea „putreziciunii de spital” care transformase spitalul in cimitir, mortalitatea ajungand la 80%.

    In secolul al XIX-lea (1860) Louis Pasteur descopera microbii care provoaca „fermentatiile si putrefactiile”, dovedind experimental actiunea lor patogena si stabileste legatura de la cauza la efect a contagiunii. El a aratat ca microbii de pe pansamente, instrumente, din apa sunt distrusi la o temperatura de 110-130˚ C si recomanda chirurgilor sa-si spele mainile cu apa sterila si sa foloseasca materiale sterilizate cu aer cald la aceasta temperatura. Ideile lui Pasteur despre infectie au revolutionat medicina si mai ales chirurgia, punand bazele asepsiei realizata prin fierbere sau vapori la presiune in autoclav. Alaturi de Pasteur contributii substantiale la progresul microbiologiei si al asepsiei au avut si savantii Ilia Ilici Mecinicov (1845-1916, rus) si Victor Babes      (1854-1926, roman).

    Metoda asepsiei a intrat lent in practica chirurgicala fiind folosita pentru prima oara la inceputul secolului al XX-lea, de Delbet in Franta, de Constantin D. Severeanu si Toma Ionescu la Bucuresti.

    Convins de conceptia microbiana a infectiei apartinand lui Pasteur  chirurgul englez Joseph Lister preconizeaza, distrugerea germenilor care produceau supuratia plagilor cu acid carbolic 5% si impiedicarea patrunderii lor in plaga prin aplicarea de pansamente inmuiate in aceeasi substanta si prin pulverizarea acidului fenic in sala de operatii. Folosind aceste antiseptice cu actiune bactericida (care erau in acelasi timp caustice si pentru tesuturi) Lister este considerat promotorul antisepsiei in chirurgie.

    Astazi asepsia completata de antisepsie care a beneficiat de descoperirea de noi substante antiseptice cu actiune bactericida fara a fi caustici, sta la baza sterilizarii in chirurgie.

    ASEPSIA

    Asepsia este metoda profilactica, de prevenire a contaminarii plagilor cu germeni patogeni, folosind o serie de metode realizate prin utilizarea de mijloace fizice si chimice.

    I. Procedeele de sterilizare prin mijloace fizice:

    Sunt reprezentate de:

         - mijloace mecanice;

         - caldura;

         - radiatii;

         - ultrasunete;

         - desicare;

         - liofilizare;

I. 1. Mijloacele mecanice de sterilizare:

    Aceste mijloace se utilizeaza mai ales pentru pregatirea materialelor in vederea sterilizarii si folosesc curatirea mecanica si spalarea pentru:

    - spalarea mainilor chirurgului;

    - protejarea mainilor chirurgului cu manusi sterile;

    - dezinfectia campului operator;

    - sterilizarea tuturor:

- instrumentelor;

- campurilor;

- materialelor folosite in interventia chirurgicala;

    - aplicarea pansamentului steril;

    Pentru curatirea mainilor chirurgului si a campului operator se utilizeaza apa si sapun, detergenti in solutie 1-2%, perii diverse, lufe etc.

I. 2. Sterilizarea prin caldura:

    Caldura se foloseste sub forma ei uscata si umeda.

    A. Sterilizarea prin caldura uscata se poate face prin mai multe modalitati:

    - flambarea;

    - fierul de calcat;

    - incinerarea sau arderea;

    - etuvele cu aer cald.

    a. Flambarea:

- este cel mai primitiv procedeu de sterilizare si se foloseste la ora actuala exclusiv pentru laboratorul de microbiologie si numai pentru instrumente de metal (exemplu: ansele de recoltat produsele biologice pentru insamantare pe medii in vederea examenelor bacteriologice).

*** Este interzisa flambarea instrumentului medico-chirurgical.

- consta in mentinerea obiectului in flacara de alcool, pana la incandescenta, timp in care se distrug si germenii sporulati;

- se mai foloseste pentru sterilizarea gatului fiolei inainte de deschiderea lor.

    b. Fierul de calcat:

- realizeaza o temperatura de 200-300˚ C asigurand, in conditii improvizate, distrugerea germenilor de pe unele tesaturi;

- eficacitatea mai mare daca se aplica pe tesaturile umede pentru ca distruge si sporii;

- mai are doar o importanta istorica.   

    c. Incinerarea sau arderea:

- se foloseste in crematorii unde se ard materialele contaminate (ace, seringi, perfuzoare, pansamente etc.) si unde pot fi incinerate piesele anatomice rezultate in urma actului chirurgical.

    d. Sterilizarea prin aer cald (etuvele cu aer cald):

- este metoda cea mai folosita pentru instrumentarul metalic de orice fel si obiectelor din sticla;

- este procedeul cel mai sigur de sterilizare, simplu si practic;

- este o metoda care asigura o buna aseptizare, nu degradeaza instrumentarul, iar cutiile astfel pregatite se pot pastra in conditii de sterilitate timp de 24 ore;

- aparatul utilizat este cuptorul cu aer cald numit pupinel (dupa numele inventatorului, Poupinel); in dotarea spitalelor noastre se gasesc cuptoare tip I.T.M. Bucuresti (fig. 1);

- pupinelul este o cutie metalica, paralelipipedica cu pereti dubli, prevazuta cu rafturi in interior, pentru asezarea cutiilor cu instrumente;

- in interior se gaseste un rezervor pentru termometru cu mercur gradat pana la 250˚ C, pentru controlul temperaturii;

- intre peretii laterali sunt montate rezistente electrice pentru incalzire;

- intre plafoane se gaseste un ventilator pentru uniformizarea aerului care circula in interior;

- aerul cald patrunde prin orificiile ce se gasesc in planseul peretelui interior;

- termoreglarea spatiului util se face de un termoregulator;

- pentru o buna sterilizare trebuie indeplinite anumite conditii:

- aparatul sa fie perfect etanseizat;

- sursa de caldura sa asigure o temperatura interioara de cel

putin 180˚ C;

- instrumentarul sa fie bine curatat de substante organice

inainte de sterilizare;

-          cutiile de instrumente sa fie aranjate mai larg pentru a permite o repartizare uniforma a temperaturii.

     

   

Fig. 1. Etuva pupinel 100 dm3

    Pentru sterilizarea la pupinel se procedeaza astfel:

- instrumentele metalice si obiectele de sticla, dupa curatire se pun in cutii;

- cutiile se aseaza pe etajele din interior cu capacele de deasupra pe jumatate deschise, astfel incat aerul cald sa ia contact cu toate suprafetele la aceeasi temperatura;

- obiectele de sticla se aseaza pe etajere, fara sa fie astupate (sau astupate cu dopuri de vata) pentru ca si suprafetele interioare sa se gaseasca la temperatura uniforma;

- asezarea obiectelor se face mai rar pentru a permite o circulatie usoara a aerului si uniformizarea temperaturii (fig. 2);

Fig. 2.Asezarea obiectelor la pupinel

- se inchide usa cuptorului si se pune in functie rezistenta electrica;

- cand temperatura a atins 120-130˚ C  se pune in functie si ventilatorul pentru uniformizarea temperaturii interioare;

- durata sterilizarii:

    - la 160˚ C este de 2 ore;

    - la 170˚ C este de 1-1½ ora;

    - la 180˚ C este de 30-40 minute;

- timpul necesar unei bune sterilizarii se socoteste din momentul atingerii temperaturii maxime in interiorul cuptorului, inregistrata de termometru;

- dupa trecerea timpului necesar sterilizarii se intrerupe functionarea termostatului;

- se lasa materialele sa se raceasca pana ce temperatura coboara la 30-40˚ C cand se deschide usa;

- se inchid cutiile cu capacele respective, se astupa sticlele si borcanele si se scot din cuptor.

    B. Sterilizarea prin caldura umeda se realizeaza prin:

    - fierbere;

    - sterilizare cu vapori de apa sub presiune;

    - sterilizare prin caldura umeda cu fierul de calcat;

    - sterilizare in baie de apa;  

    - pasteurizare;

    - tyndallizare.

    a. Fierberea:

- a fost folosita mult timp pentru sterilizarea seringilor, tuburilor de cauciuc si a instrumentarului;

- astazi se mai foloseste doar pentru pregatirea instrumentelor pentru sterilizare, lenjeriei, tacamurilor si veselei;

- a fost interzisa pentru ca temperatura de fierbere a apei (100˚ C) nu este suficienta pentru distrugerea unor microorganisme (bacilul subtilis, bacilul tetanic, sporii unor germeni rezistenti la aceasta temperatura, virusul hepatitei A etc.);

- se folosesc cutii metalice sau fierbatoare speciale prevazute cu o rezistenta electrica sau fierbatoare de tip I.T.M. (fig. 3) (cutie metalica paralelipipedica, cu o tavita cu multiple orificii pe fund, in care se aseaza instrumentele).

Fig. 3. Fierbator tim I.T.M.

- se aseaza instrumentele, se acopera cu apa si se porneste sursa de incalzire, dupa ce s-a acoperit cu capacul (se creste astfel temperatura de fierbere a apei pana la 103-105˚ C);

- tot in scopul cresterii presiunii si implicit a temperaturii apei din interior se mai adauga unele substante (borat de sodiu 10-20%, carbonat de sodiu) care au proprietatea de a creste temperatura de firbere a apei la 123-104˚ C; dezavantajul folosirii lor este ca la sfarsit ele se depun pe instrumente favorizand oxidarea lor;

- din momentul in care apa incepe sa fiarba se socotesc 30-40 minute (se considera terminata sterilizarea);

- se lasa instrumentele sa se raceasca;

- se scot din fierbator urmand a fi folosite in urmatoarele 8 ore.

    b. Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune;

- metoda cea mai folosita in spital pentru aseptizarea unor materiale si instrumente;

- este metoda cea mai eficienta si are la baza cresterea punctului de fierbere a apei in raport direct cu cresterea presiunii din vas:

    - la 1 atmosfera, apa fierbe la 120˚ C;

    - la 2 atmosfere, apa fierbe la 136˚ C;

    - la  atmosfere, apa fierbe la 140˚ C;

    - la 3 atmosfere, apa fierbe la 144˚ C;

- practic peste 120˚ C, deci la 1 atmosfera presiune sunt distrusi toti germenii, inclusiv cei sub forma sporulata;

- timpul necesar pentru o buna sterilizare, incepand din momentul atingerii presiunii maxime in autoclav, este de 30-40 minute;

- aparatul cu care se realizeaza aceasta sterilizare este autoclavul, care utilizeaza vapori de apa la o presiune de 0,5-3 atmosfere si la o temperatura de pana la 140˚;

- pentru sterilizarea cu vapori sub presiune se utilizeaza cel mai frecvent doua tipuri de aparate, autoclavul Chamberland (prototipul clasic in care apa care produce vapori este continuta in cazanul de sterilizare) si autoclavul cu dublu perete (alcatuit din doi cilindrii, unul interior in care se face sterilizarea si unul exterior cu rolul de a incalzi pe cel interior; vaporii de apa produsi de alta sursa sunt ajung la autoclav prin tevi);

- spitalele noastre sunt dotate cu statii centrale de sterilizare tip I.T.M., la care aburii sub presiune sunt furnizati de uzina spitalului sau de un generator propriu al instalatiei incalzit de o rezistenta electrica (fig. 4, 5);

Fig. 4.Statia de sterilizare centrala tip I.T.M.

- autoclavul este un cazan cu pereti dubli;

- cazanul interior comunica cu spatiul dintre cei doi pereti prin orificii situate la partea sa superioara (sau in jurul gurii de inchidere cu capacul) si cu exteriorul printr-un numar de robinete;

- capacul este strabatut de trei orificii la care sunt adaptate:

    - un manometru de presiune (M);

    - un robinet pentru reglarea presiunii (RP);

    - o supapa de siguranta (SS);

    - un robinet de esapament (RE) prin care comunica cu cazanul interior;

- la sfarsitul sterilizarii cutiile, casoletele, cosurile, navetele cu pachete sterilizate se eticheteaza notandu-se data, ora, sterilizatorul cu abur sub presiune la care s-a efectuat sterilizarea, persoana care a efectuat sterilizarea;

- in registrul de evidenta a sterilizarii se noteaza: data si numarul autoclavei, atunci cand sunt mai multe, continutul pachetelor din sarja si numarul lor, numarul sarjei, temperatura si presiunea la care s-a efectuat sterilizarea, ora de incepere si de incheiere a ciclului (durata), rezultatele indicatorilor fizico-chimici, semnatura persoanei responsabile cu sterilizarea si care elibereaza materialul steril; se ataseaza diagrama ciclului de sterilizare (acolo unde se efectueaza inregistrarea automata), rezultatul testelor biologice, observatii, data la care s-au efectuat intretinerea si verificarea aparatului;

Fig. 5. Statia de sterilizare centrala tip I.T.M.

- durata mentinerii sterilizarii:

    (1) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in cutii metalice perforate sau in casolete cu colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu conditia mentinerii cutiilor si casoletelor inchise.

    (2) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in pungi hartie plastic sudate este de doua luni de la sterilizare, cu conditia mentinerii integritatii ambalajului.

    (3) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in hartie speciala (ambalaj in doua straturi de hartie, fara solutii de continuitate) este de o luna de la sterilizare.

    Controlul sterilizarii prin caldura fie uscata sau umeda se realizeaza prin mijloace fizice, chimice si biologice.

Fizice: masurarea temperaturii din interiorul pupinelelor si a presiunii din interioul autoclavelor cu ajutorul termometrelor si al manometrelor montate pe capacele aparatelor pe toata durata sterilizarii; aparatele moderne sunt prevazute cu sisteme de inscriere grafica automata a temperaturii sau presiunii.

Chimice: utilizarea de sustante sub forma de pulberi cu punct de fuziune cunoscut sau substante lichide care la o anumita temperatura isi schimba culoarea; acestea se aseaza in tuburi sau flacoane mici de sticla introduse in interiorul casoletelor, cutiilor de instrumente si care se verifica obligatoriu inainte de folosirea materialelor sau intrumentelor sterilizate;  

- substante utilizate:

- pulberi:

- floarea de sulf (punct de topire 118˚ C);

                        - acidul picric (punct de topire 130˚ C);

                        - acidul benzoic (punct de topire 121˚ C si ia culoare

                          verde- albastruie);                                                  

- lichide:

- terpina + violet de metil care devine violet inchis la

117˚ C;

- benzonaftol + fuxina care devine rosu inchis la   

110˚ C;

- glucoza + citrat + HCl (punct de topire la 120˚ C);

- dupa sterilizare, fiolele sunt asezate intr-un incubator la 56˚ C;

- citirea rezultatelor:

- mentinerea aspectului (culoare, transparenta) nemodificat

arata o sterilizare corecta;

- virajul la galben al indicatorului de pH si o usoara

opalescenta a continutului indica o sterilizare sub

parametrii de eficienta optima (au ramas spori viabili, s-au

cultivat si au modificat aspectul produsului);        

- acest test nu este indicat pentru controlul sterilizarii la autoclava la temperaturi mai mari de 120˚ C;

- modificarea culorii violet a produsului la nuante de violet roscat pana la galben, chiar la scoaterea fiolelor din autoclava, indica depasirea temperaturii de 120˚ C. Aceasta modificare de culoare se datoreaza degradarii chimice a substratului din cauza temperaturii ridicate. Asemenea fiole nu mai este necesar sa fie incubate, deoarece sporii din fiola au fost distrusi.

    Conform ordinului 261 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatenia, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare se stabileste modul de verificare a calitatii penetrarii aburului;

- verificarea calitatii penetrarii aburului se realizeaza zilnic, inainte de efectuarea primei sterilizari, cu ajutorul testului Bowie & Dick pentru verificarea calitatii penetrarii aburului.

    (1) Se utilizeaza un pachet-test compus din prosoape de bumbac de 30/30 cm, care se pun unul peste altul realizand o inaltime de 27,5 cm; in mijlocul acestora se plaseaza hartia-test Bowie & Dick de aceeasi dimensiune cu prosopul (care are imprimat un model geometric). Se ambaleaza etans  intr-un camp operator, se inchide cu banda adeziva cu indicator chimic de virare a culorii. Pachetul-test astfel confectionat se plaseaza singur in mijlocul incintei autoclavei.

    (2) Se realizeaza un ciclu de sterilizare complet (cu pre-si postvacuumare) la temperatura de 134˚ C, timp de 3,5 minute.

    (3) La sfarsitul ciclului complet de sterilizare se extrage din pachet testul si se interpreteaza rezultatul. Daca ciclul a fost eficient (absenta aerului rezidual sau a pungilor de aer), schimbarea culorii modelului geometric imprimat este uniforma. Daca penetrarea aburului nu a fost uniforma, au existat pungi de aer, culoarea benzilor este neuniforma (apar pete mai clare). In aceasta situatie, sterilizarea nu a fost eficienta, sterilizatorul nu trebuie utilizat si se apeleaza la tehnician pentru verificare.

Testul Bowie & Dick trebuie utilizat:

a) zilnic, daca la autoclava se sterilizeaza textile;

b) cel putin o data pe saptamana, la autoclavele care sterilizeaza instrumentar;

c) dupa fiecare reparatie a autoclavei.

  Biologice: folosesc culturi de microbi care mor la o anumita temperatura (exemplu: bacilul subtilis la 100˚ C, bacilusl tetanic la 110˚ C);  s-a renuntat la aceste metode deoarece dupa sterilizare trebuia sa asteptam 48 ore pentru a vedea daca au mai ramas sau nu colonii vii.

    c. Sterilizarea prin caldura umeda cu fierul de calcat:

- metoda de sterilizare de necesitate prin care se trece cu fierul de calcat incins peste tesaturile umede (vaporii formati cu temperatura de 200-300˚ C actioneaza ca intr-o etuva si distrug formele vegetative ale bacterilor in 10 secunde iar sporii in 50 secunde);

- se utilizeaza pentru lenjeria nou nascutilor.

    d. Sterilizarea in baie de apa:

- metoda folosita pentru materialele care nu suporta fierberea si consta in imersia intrun vas cu apa clocotita (sub 100˚ C) a unui container care contine materialul de sterilizat.

    e. Pasteurizarea:

- metoda imaginata de Pasteur care poate distruge microorganismele patogene in proportie de        90-95%;

- folosita pentru lichide, mediile de cultura (sunt aduse la o temperatura de sub 100˚ C urmata brusc de racire);

- pasteurizarea se poate face la temperaturi joase (60˚ C timp de  30-60 minute) sau la temperaturi inalte (80-90˚ C timp de 80 secunde).

    f. Tyndallizarea:

- se mai numeste si sterilizare fractionata (care asigura si sterilizarea sporilor)  si are drept scop sterilizarea unor produse biologice  in care se vor pastra nealterate proteinele si vitaminele din continutul lor;

- este o pasteurizare joasa repetata, cu racire si incubare la 30-38˚ C repetate de 2-3 ori in 12-24 ore.

I. 3. Sterilizarea prin radiatii:

- numita alaturi de metodele care  utilizeaza mijloace chimice, sterilizare la „rece”;

- in chirurgie se folosesc:

    - razele ultraviolete;

    - razele gamma;

    - acceleretoare de electroni (ciclotronul sau sincrotonul).

    a. Razele ultraviolete:

- obtinute din lampi cu vapori de mercur sau cadmiu care pot fi mobile sau fixe si pot functiona in absenta omului (lampi cu radiatie directa) sau in prezenta omului (lampi cu raditie indirecta ecranata si fara emisie de ozon);

- se folosesc pentru sterilizarea aerului din salile de operatii (fig.6), de pansamente si pentru suprafete dupa ce in prealabil au fost spalate (de pulbere, pelicule lichidiene si substante organice care reduc efectul sterilizant al razelor ultraviolete);

Fig. 6.Lampa de ultraviolete

- actioneaza direct asupra microorganismelor prin coagularea proteinelor citoplasmatice si a germenilor anaerobi prin ozonul format in urma bombardamentului electronic al aerului;

- eficienta la 1,5-2 m. de sursa (necesar mutarea sursei in diferite puncte ale incaperii), la o temperatura intre 15-30˚ C si o umiditate de maximum 60%;

- durata de sterilizare este de 30-40 minute.

    b. Razele gamma:

- radiatiile gamma (radiatii ionizante) se obtin prin dezintegrarea substantelor radioactive, reactii nucleare sau röngen;

- se folosesc pentru sterilizarea materialelor din cauciuc sau plastic (manusi, halate, campuri) si in industria farmaceutica si datorita  penetrabilitatii lor pot asigura sterilizarea acestor produse  chiar si daca sunt acoperite de invelisuri protectoare;

- eficienta sterilizarii este de lunga durata (ani) si radiatiile nu deformeaza obiectele.

I. 4. Sterilizarea cu ultrasunete:

- ultrasunetele actioneaza prin transformarea energiei sonice obtinuta din generatori cu cristal in energie calorica la vibratii de peste 9000 cicli/secunda;

- actioneaza asupra substantelor organice prin farmitarea peliculelor organice de pe suprafetele sterilizate, realizand si un efect de curatire;

- utilizata in industria farmaceutica;

- costuri ridicate.

I. 5. Sterilizarea prin desicare:

- metoda  fizica realizata prin deshidratare brusca modificand raporturile apei, sarurilor, proteinelor (sta la baza distrugerii formelor vegetative ale bacteriilor);

- formele sporulate a germenilor si virusurile sunt putin sensibile la aceasta forma de sterilizare.

I. 6. Sterilizarea prin liofilizare:

- desicare in vid si la temperaturi foarte joase (-138˚ C);

- se foloseste pentru seruri si vaccinuri (care anterior sunt inglobate in hidroxid de aluminiu, gelatina sau lapte).

    II Procedeele de sterilizare prin mijloace chimice:

- sterilizarea prin astfel de mijloace numita alaturi de cea prin radiatii, sterilizare la „rece”;

- substantele chimice utilizate sunt:

    - formolul;

    - oxidul de etilen.

    a. Formolul: se intrebuinteaza sub forma de vapori:

- la rece: se folosesc tabletele de trioximetilen care contin   

 1 g. de paraformaldehida;

-          la cald: intrebuintat pentru sterilizarea incaperilor (dupa etanseizarea ferestrelor si a usilor in incaperile curatate in prealabil, se introduc vapori de formol prin evaporarea lichidului dintr-un recipient inchis si incalzit);                    

*** procedeul este astazi tot mai rar utilizat deoarece se folosesc mijloace moderne de dezinfectie cu eficienta asemanatoare dar mult mai comode.

*** OMNICIDE

- solutie de glutaraldehida 15% si clorura de dimetil cocobenzil amoniu 10%;

- actiune bactericida completa, pe germenii Gram pozitiv, Gram negativ, spori, micobacterii, virusul HIV, hepatita B, fungi;

- efectul dureaza 7 zile, efect lung comparativ cu alte tipuri de dezinfectante;

- folosit pentru dezinfectia suprafetelor poroase si netede, in blocul alimentar si pentru  decon-taminarea instatiilor de apa.

*** SUPRASEPT

- solutie de glutaraldehida 12% si clorura de didecildimetilamoniu 7%, tensioactivi neionici, alcooli, inhibitori de coroziune;

- are spectru complet de actiune;

- folosit pentru dezinfectia echipamentelor medicale, dezinfectia si curatarea suprafetelor, salilor de oparatie si grupurilor sanitare.

    b. Oxidul de etilen:  este un gaz fara culoare, cu miros dulceag, inflamabil si cu indice mare de penetrare prin cauciuc, mase plastice, lemn, hartie, textile;

- instrumentele se pot steriliza impachetate in oricare din aceste materiale (fig. 7);

- se sterilizeaza sondele ureterale si uretrale, tuburile de dren, sondele de intubatie traheala, seringile din plastic, manusile de cauciuc, acele pentru injectii, lamele de bisturiu, materiale de sutura si orice instrument metalic;

- oxidul de etilen are actiune bactericida puternica fara sa fie toxic pentru om;

- gazul are o mare putere de penetratie si astfel are o actiune remanenta direct proportionala cu grosimea materialului sterilizat, cu concentratia gazului folosit si cu timpul de expunere la sterilizare; decurge necesitatea unui timp de aerare corespunzator;

- sterilizarea se face la 40˚ C, la o presiune de 1-1,5 atmosfere si timp de 4 ore;

Fig. 7. Sterilizarea cu etilen oxid

*** materialele sterilizate initial prin raze gamma nu se mai pot resteriliza la oxid etilen, deoarece iradiatia cu raze gamma produce un compus (etilenclorhidrin) foarte iritant pentru tesuturi si greu de eliminat.

    Pentru prevenirea infectiei din mediul chirurgical trebuie luate o serie de masuri pe care M. Maisonnet le-a sintetizat:

1.      in blocul operator vor fi excluse obiectele inutile, peretii care nu se pot spala, plafoanele cu scobituri care vor fi uleiate la fiecare doi ani;

2.      ventilarea fara a crea turbulenta, filtrarea chimica la intrare contra polutiei atmosferice (in constructiile noi ventilarea prin flux laminar orizontal), dezinfectarea mediului ambient prin ultraviolete, formolizare;

3.      materialul facil de spalat si sterilizat; teste de sterilizare;

4.      imbracamintea din tesatura fara risc de electricitate statica si de culoare specifica la blocul operator;

5.      la bolnav studiul florei microbiene si testare inainte de interventie, prepararea preoperatorie a tegumentului;

6.      echipa operatorie supravegheata bacteriologic;

7. epidemiologul spitalului supravegheaza si controleaza flora aeriana si informeaza personalul.   

    Pentru efectuarea unei sterilizari corecte si eficiente toate materialele trebuie pregatite in prealabil. Pregatirea presupune curatirea materialelor, asezarea lor in cutii sau casolete si aranjarea lor in pupinele sau autoclave. Astazi nu se mai pune problema pregatirii seringilor, manusilor din cauciuc, sondelor (sunt de unica utilizare).

    Pregatirea instrumentarului

- dupa ce s-au folosit la interventia chirurgicala se lasa in apa cu un detergent, dupa care se spala cu peria de resturile organice, puroi si sange;

- se limpezeste cu apa rece si se usuca; este important ca instrumentarul sa fie curat pentru o sterilizare perfecta;

- se verifica buna functionalitate a articulatiilor penselor, foarfecelor, port-acelor; se scot cele defecte sau se ung cu glicerina cele care functioneaza mai greu;

- se aseaza in truse pentru fiecare tip de interventie si se trimit la seviciul de sterilizare;

- instrumentarul pentru interventiile laparoscopice si endoscoapele dupa curatare se introduc in dezinfectante la rece (fiecare produs are specificat timpul necesar de contact cu instrumentul pentru efectuarea dezinfectiei; exemplu: Hexanios G+R, Steranios 20%).

    Pregatirea materialului moale

- campurile, halatele, mastile si calotele pentru chirurgi (daca nu sunt de unica utilizare), compresele se curata de petele de sange cu apa rece;

- se trimit la spalatorie unde se spala si se usuca;

- se impaturesc astfel sa poata fi introduse usor in casolete si sa fie scoase fara dificultate; halatele sunt impaturite cu fata lor externa pentru ca in timpul manevrelor de imbracare sa nu se desterilizeze;

- se aseaza in diferite casolete cilindrice inchise ermetic si cu peretele lateral prevazut cu multiple orificii care la sfarsitul sterilizarii se pot etansa ermetic cu o banda metalica ce se muleaza peste cutie.

    Pregatirea chirurgului pentru interventia chirurgicala

- unghiile se taie la nivelul patului ungheal pentru a nu retine murdaria;

- este interzis ca inaintea unei interventii chirurgul sa nu efectueze pansamente, tactul rectal sau vaginal;

- ajuns la blocul operator in „camera filtru” isi schimba hainele si incaltamintea cu care a circulat in restul spitalului; de preferat lenjerie sterila sau cel mult spalata si calcata;

- urmeaza spalarea si dezinfectia mainilor in camera destinata spalarii mainilor (fig. 8);

- clasic se spala cu apa sterila, perii sterile si sapun sau lufe cu sapun, sterilizate;

- prima data se spala mana si antebratul pana la cot, 4-5 minute, insistand pe toate fetele degetelor si la varful lor; se limpezeste cu apa, astfel ca scurgerea ei sa se faca de la degete spre cot;

- se repeta aceeasi operatie pana la jumatatea antebratului;

- a treia oara se repeta operatia pana in 1/2 inferioara a antebratului;

- pozitia mainilor va fi in sus si in fata corpului astfel ca apa sa se scurga spre cot;

- se dezinfecteaza cu alcool;

- stergerea mainilor si antebratelor cu un camp steril pentru a evita udarea halatelor la imbracarea lor (se evita patrunderea germenilor din interior spre fata externa a halatului);

- antisepticele cu actiune de patrundere prin orificiile glandulare si cu putere bactericida mare au permis ca prin simpla introducere si mentinere timp de 4-5 minute in solutia respectiva sa se obtina o buna sterilizare a tegumentului; se inlatura dezavantajul spalatului cu peria care duce la descuamarea si iritarea tegumentului.

Fig.8. Camera destinata destinata spalarii mainilor

*** DERMANIOS SCRUB HF

- sapun antiseptic, bactericid si fungic pentru spalarea chirurgicala si dezinfectarea mainilor;

- solutie de poliaminopropil biguanida, alchilpoliglicozida, distereat PEG-150, oxid de cocoamido-propilamina;

- indicat pentru:

    - spalarea igenica a mainilor:

         - se umezesc mainile;

         - se pune o doza de 3 ml. solutie in palma;

         - se freaca mainile timp de 1 minut;

         - se clatesc bine mainile;

         - se usuca cu grija;

    - spalarea chirurgicala:

         - se umezesc mainile;

         - se pune o doza de 3 ml. solutie in palma;

         - se freaca mainile si bratele timp de 1 minut si se perie

         unghiile.

         - se clatesc bine mainile si incheieturile mainilor cu apa

         sterila;

         - se pune o noua doza de 3 ml. de solutie in palma;

         - se freaca mainile si incheieturile mainilor timp de 1 minut;

         - se clatesc bine mainile si se usuca;

- durata procedurii 5 minute.

*** DESMANOL

- dermoprotector cu efect bactericid (inclusiv bacilul tuberculozei), fungicid, viricid (virusul vaccinei, hepatitei B, HIV, rotavirusuri);

- solutie de digluconat de clorhexidina, propanol, tetradecanol, macrogol, nonoxinol, macro-golozooctanoat.

*** MANUGEL

- gel antiseptic hidroalcoolic;

- solutie hidroalcoolica pe baza de propanol si agenti antiseptici;

 - indicat pentru:

- spalarea igenica a mainilor:

- cu 3 ml. se freaca mainile uscate timp de 1 minut;

- nu se clateste;

- spalarea chirurgicala: cu 4,5 ml. X 2 se freaca 3-5 minute.

*** PRIMASEPT MED

- dezinfectant pentru maini cu efect de curatire, antimicrobian, bactericid, fungicid, tuberculocid, virucid dezactivant HBV si HIV;

- solutie de propanol si bifenol;

- indicat pentru spalarea si dezinfectia zilnica a mainilor:

              - cu 3 ml. solutie se freaca uniform pe maini timp de 1

              minut;

              - se adauga putina apa pentru spumare;

              - se spala apoi cu apa.

*** PRO MAIN

- dezinfectant pentru maini cu efect virucid, fungicid si de protectie a pielii mainii contra actiunii talcului si a umiditatii realizate de manusile chirurgicale;

- contine clorhexidin, glutaraldehida, saruri quaternare de amoniu, produse emoliente si aromatizate.

*** SAVON ANTISEPTIQUE-ANIOS CDN

- produs cu eficacitate antimicrobiana;

- contine agent de spalare neionic si ampfoter de tip betaina, clorura de didecildimetilamoniu, agenti de catifelare;

- dupa inmuierea mainilor se adauga 4 ml.;

- se freaca mainile timp de 30 secunde;

- se clateste.

    Dupa spalare chirurgul scoate din casoleta masca din tifon, o tine de capetele cu care se fixeaza si o aseaza in dreptul gurii si nasului;

- asistenta prinde capetele  sireturilor mastii si le fixeaza pe cap si dupa gat (sunt masti calote care acopera capul in intregime si fata cu exceptia ochilor);

- se folosesc masti cu balena deasupra nasului pentru cei care poarta ochelari astfel aerul cald expirat sa nu abureasca lentilele;

- halatul se despatureste fara sa atinga hainele, il imbraca pe maneci, asistenta il trage complet si il leaga cu panglici si cordonul (este interzis imbracarea halatului direct pe piele deoarece traspiratia din timpul operatiei compromite asepsia);

- se trece la imbracarea manusilor astfel: cu mana dreapta se prinde manusa stanga de manseta indoita si se trage pe mana stanga; se prinde apoi manusa dreapta pe fata externa, sub manseta si se trage pe mana dreapta.

    Pregatirea campului operator

- tegumentul oricat de curat ar fi reprezinta o sursa de infectie datorita cantonarii germenilor in orificiile glandulare sau in stratul exfoliativ al epidermului si care pot sa produca infectarea plagii operatorii;

- curatirea mecanica incepe in seara dinaintea interventii prin:

         - baie generala;

         - epilarea regiunii pe care se va face incizia;

         - dezinfectia cu tinctura de iod;

         - imbracarea de lenjerie curata;

- in sala de operatie se face dezinfectia cu tinctura de iod a cimpului operator (la bolnavul alergic la iod dezinfectia se va face cu alcool).

    Intretinerea curateniei si dezinfectia blocului operator

- are drept scop realizarea unui mediu foarte curat unde sa se desfasoare in siguranta actul operator.

1.Intretinerea carateniei si dezinfectia blocului operator inaintea inceperii programului:

materiale si produse:

·         solutie de detergent dezinfectant (SURFANIOS, DISETHOL, ASPHENE 381);

·         lavete de unica utilizare;

·         perii;

tehnica:

- dimineata cu 30 minute inainte de inceperea programului si intrarea personalului in tura se efectueaza stergerea umeda a prafului cu lavete inmuiate in solutie dezinfectata a:

    - lampii scialitice (fata interioara si exterioara, articulatia);

    - suprafetelor orizontale: masa de operatie, mesele de instrumentar, alte mese, scaunele;

- se pun saci de plastic in recipientele pentru deseurile rezultate in cadrul actului operator;

- se spala umed pavimentul si se dezinfecteaza;

- personalul care se ocupa cu anestezia procedeaza la stergerea umeda si dezinfectia: mesei de anestezie, aparatului pentru respiratia asistata, defibrilatorului, aparaturii video, monitoarelor;

- se asigura componentele sterile la aparatura de anestezie, de terapie intesiva, tubulatura, sondele endotraheale, mastile de oxigen.

2.Intretinerea carateniei si dezinfectia blocului operator intre interventii:

materiale si produse:

·         carucior pentru curatenie;

·         solutie de detergent dezinfectant (SURFANIOS, DISETHOL, ASPHENE 381);

·         lavete de unica utilizare, cuve;

·         recipiente si saci de plastic pentru colectarea si evacuarea deseurilor;

·         perii cu maner, perii de mana;

tehnica:

- operatia se executa de cate 1-2 persoane;

- se colecteaza si se evacueaza deseurile;

- se curata recipientele pentru colectarea deseurilor si se inlocuiesc sacii de plastic;

- se evacueaza lenjeria murdara, borcanele de aspiratie si instrumentele folosite;

- se curata si se dezinfecteaza toate suprafetele orizontale: articulatia lampii scialitice, masa de operatie cu accesoriile ei, alte aparate utilizate;

- se efectueaza spalarea si dezinfectia pavimentului;

- in paralele personalul care se ocupa cu anestezia procedeaza la stergerea umeda a:

    - mesei de anestezie;

    - aparatului pentru aspiratie asistata;

    - defibrilatorului;

    - aparaturii video;

    - monitoarelor;

- componentele aparaturii de anestezie, terapie intensiva, tubulatura, sondele endotraheale, mastile de oxigen se inlocuiesc cu altele sterile.

3.Intretinerea carateniei si dezinfectia blocului operator la sfarsitul programului:

materiale si produse:

·         carucior pentru curatenie;

·         solutie de detergent dezinfectant (SURFANIOS, DISETHOL, ASPHENE 381);

·         lavete de unica utilizare, cuve;

·         faras, recipiente si saci de plastic pentru colectarea si evacuarea deseurilor;

·         perii cu maner, perii de mana;

·         scara;

tehnica:

- tehnica este asemanatoare cu cea de intretinere a blocului operator intre interventiile operatorii;

- se evacueaza instrumentarul folosit;

- se colecteaza si se evacueaza deseurile, lenjeria murdara in saci impermeabili;

- se curata si se dezinfecteaza tot materialul din sala si se aseaza pe masura ce sunt procesate in mijlocul salii:

- mesele pentru instrumentar, stativul pentru perfuzie;

- articulatia lampii scialitice, masa de operatie cu accesoriile

ei, scarita;

- alt mobilier sau aparate utilizate, reflectoarele de la

lampile de ultraviolete;

- instalatia de aspiratie:

- se evacueaza borcanele de aspiratie;

- se curata si se dezinfecteaza tubulatura de aspiratie

prin imersare si barbotare intr-o solutie de

dezinfectant;                                           

-          se dezinfecteaza, se clatesc abundent cu apa sterila, se usuca si pana la utilizare se mentin in cutii metalice sterile;                                            

- se monteaza borcanele de aspiratie curatate si sterilizate;

- cu lavete imbibate in solutie de detergent-dezinfectant se sterg reflectoarele de la lampile de ultra-violete si gurile de aerisire;

- cu lavete imbibate in solutie de detergent-dezinfectant se sterg si se curata suprafetele verticale, balamalele usilor;

- intretinerea pavimentului:

- se matura incepand de la marginile salii;

- se spala plintele si pavimentul de sub mobilier cu

detergent-dezinfectant;

- se curata rotile mobilierului; se reaseaza mobilierul;

- se matura umed, se spala si se dezinfecteaza pavimentul;

- masa de operatie si accesoriile ei se demonteaza, se spala cu detergent, se clateste si se dezinfecteaza, inclusiv accesoriile acestuia si husele pernitelor;

- mesele pentru instrumentar, stativele, scarita, alte materiale se curata si se dezinfecteaza;

- recipientele pentru colectarea deseurilor si a lenjeriei murdare se curata si se dezinfecteaza;

- materialul de anestezie (sub responsabilitatea personalului de anestezie):

- aparatul de respiratie se curata si se dezinfecteaza

circuitele;

- alte materiale utilizate pentru anestezie, dulapurile si

sertarele in care se tin materialele pentru anestezie se curata

si se dezinfecteaza;     

- aparatura de anestezie, terapie intensiva se

decontamineaza prin demontare si curatare minutioasa si

dezinfectie potrivit recomandarilor producatorului;   

- orice piesa care necesita sterilizare se va face utilizand

metoda recomanda de producator;

- tubulatura, sondele endotraheale, mastile de oxigen vor fi

sterilizate utilizand metoda recomandata de producator;    

- pentru reusita sterilizarii mobilierul trebuie astfel asezat incat sa permita patrunderea vaporilor de dezinfectant pe toate suprafetele; se lasa deschise sertarele, usile dulapurilor.

    ANTISEPSIA

    Metoda curativa de distrugere a germenilor de pe tegumente, din plaga sau din mediu. Antisepsia utilizeaza mijloace chimice numite antiseptice sau dezinfectante.

    Antiseptic este produsul care previne sau impiedica multiplicarea ori inhiba activitatea microorganismelor; aceasta activitate se realizeaza fie prin inhibarea dezvoltarii, fie prin distrugerea lor pentru prevenirea sau limitarea infectiei la nivelul tesuturilor.

    Dezinfectantele sunt produsele biocide folosite pentru distrugerea germenilor de pe diverse obiecte, produse septice sau din mediul extern.

    Substantele dezinfectante, in functie de compozitie si concentratie pot inhiba cresterea microorganismelor (bacteriostatic, fungistatic, virustatic) sau pot avea o actiune letala asupra microorganismelor (bactericid, fungicid, virucid, sporicid).

    Dupa natura substantelor chimice care intra in compozitia dezinfectantelor ele se impart in functie de modul de actiune in:

- dezinfectante care actioneaza prin toxicitate celulara: substanta

activa continuta blocheaza:                  

                            - sinteza proteica la nivel citoplasmic;

                            - proteinele responsabile de replicarea ADN-ului

                            sau ARN-ului microorganismelor;

- dezinfectante care actioneaza prin oxidare celulara: substanta

activa oxideaza continutul citoplasmic inhiband sinteza

proteica urmata de dezmembrarea acizilor nucleici

purtatori ai informatiei genetice.     

    Folosirea substantelor antiseptice impune respectarea unor conditii:

·         sa distruga germenii cu care vine in contact;

·         sa nu actioneze asupra tesuturilor pe care se aplica sau sa le tulbure mecanismele de aparare, favorizand o invazie microbiana;

·         sa nu deteriorizeze suprafetele, instrumentele sau materialele care urmeaza sa fie dezinfectate;

·         sa fie usor solubila in apa si odata solvita sa dea un amestec stabil;

·         sa-si mentina proprietatile antiseptice in orice mediu.

    Criteriile de utilizare si pastrare corecta a produselor antiseptice sunt urmatoarele:

    1. un produs antiseptic se utilizeaza numai in scopul pentru care a fost autorizat/inregistrat;

    2. se respecta intocmai indicatiile de utilizare de pe eticheta produsului;

    3. se respecta intocmai concentratia si timpul de contact precizate in autoriztia/inregistrarea produsului;       

    4. pe flacon se noteaza data deschiderii si data limita pana la care produsul poate fi utilizat;

    5. la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis si inchis corect;

    6. flaconul se manipuleaza cu atentie; este interzisa atingerea gurii flaconului, pentru a nu se contamina;        

    7. este interzisa transvazarea in alt flacon;

    8. este interzisa reconditionarea flaconului;

    9. este interzisa completarea unui flacon pe jumatate golit in alt flacon;

    10. este interzisa amestecarea, precum si utilizarea succesiva a doua produse antiseptice→dilutie;

    12. sunt de preferat produsele conditionate in flacoane cu cantitate mica;

    13. dupa aplicare, antisepticul nu se indeparteaza prin clatire, deoarece se pierde efectul remanent; exceptie fac cele utilizate in neonatologie, pediatrie si pentru irigarea cavitatilor, la care clatirea este necesara dupa fiecare aplicare;       

    14. se acorda o atentie deosebita compozitiei produsului pentru utilizarea antisepticului la nou- nascuti;         

    15. se pastreaza numai in flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor si pentru a nu se pierde informatiile de pe eticheta flaconului;         

    16. flacoanele trebuie pastrate la adapost de lumina si departe de surse de caldura.

    Substantele chimice folosite ca antiseptice:

    Fiecare antiseptic are la baza o substanta chimica care ii confera un mod de actiune si anumite proprietati care o fac utilizabila pentru anumite scopuri.

IODUL

- este utilizat de peste un secol;

- actiune bactericida asupra bacteriilor, sporilor si ciupercilor;

- in conditiile unei uscari perfecte a pielii, solutia de iod are capacitatea de a patrunde in anfractuozitatile tegumentului si in orificiile glandulare (rar intalnite la alte antiseptice) si se foloseste pentru sterilizarea campului operator;

- se foloseste solubilizat, in diferite procente, in alcool, benzina, eter, sub diferite denumiri:

·         tinctura de iod: solutie alcoolica 2% + iodura de sodiu 2%, folosita pentru dezinfectia tegumentelor;

·         solutia concentrata de tinctura de iod: iod 7% + iodura de potasiu 5% + alcool 830;

·         solutia Lugol: iod 5% + iodura de potasiu 10% dizolvate in apa; slab antiseptic;

·         benzina iodata sau eterul iodat: solutii slabe de iod folosite pentru degresarea si dezinfectia tegumentelor;

·         iodoforii: combinatii ale iodului cu detergenti, polivinilpirolidona sau alte solutii; mai putin iritanti pentru piele.

    Iodul are urmatoarele dezavantaje:

-   solutiile vechi sau prea concentrate produc iritatii ale tegumentelor datorita precipitarii iodului metaloidic;

-   pot apare fenomene de hipersensibilizare datorita proprietatilor alergizante ale iodului;

-   poate produce necroza tesuturilor moi, seroaselor si mucoaselor daca sunt aplicate direct prin coagularea proteinelor plasmatice;

-   in contact cu plagile secretante degaja acid iodhidric iritant pentru tegument; pe pielea badijonata cu tinctura de iod nu se va aplica pansament umed.

*** BETADINE

- solutie de iod povidona 10%;

- actiune bactericida, fungicida si antiparazitara;

- antiseptic pentru tegumente si mucoase.

*** POLYIODINE

- solutie antiseptica ce contine 1% iod activ si este folosit pentru antisepsia cutanata preoperatorie.

ALCOOLUL

- este foarte folosit in chirurgie pentru antisepsia tegumentelor uscate, in concentratie de 70%;

- are actiune bactericida si nu este nociv pentru piele;

- actioneaza  prin solubilizarea lipidelor si coagularea albuminelor;

- se foloseste singur sau asociat cu alte antiseptice (iod) pentru pregatirea campului operator si pentru dezinfectia mainilor chirurgului si a plagilor;

- contraindicata pastrarea instrumentelor in alcool deoarece produce ruginirea metalelor.

    Alcoolul are urmatoarele dezavantaje:

-   nu se poate aplica direct pe plaga sau pe zone fara strat cornos deoarece produce deshidratarea sau coagularea celulelor cu care vine in contact;

-   actiunea sa bactericida este neutralizata de existenta proteinelor in plaga.

CLORUL

- este un bun antiseptic cu actiune bactericida, fungicida si virucida actionand prin distrugerea proteinelor si oxidarea substantelor organice (actiunea este dependenta de pH-ul, concentratia si temperatura solutiilor);

- clorul se obtine prin descompunerea acidului hipocloros care degaja clor nativ (singurul activ antimicrobian);

- are actiune maxima in mediul acid si scade in prezenta compusilor organici cu care reactioneaza rapid.

    Substantele capabile sa degaje clor sunt:

- hipocloritul de sodiu (solutia Dakin) este o solutie apoasa de clor tamponata cu carbonat si biocarbonat de calciu care in contact cu substantele organice degaja clorul care produce dizolvarea tesuturilor si a cheagurilor de sange;

- cloraminele B sunt compusi organici ai clorului care in contact cu apa formeaza acidul hipocloros care degaja 25-30% clor activ;

- au actiune asupra bacililor gram-negativi si a bacilului Koch;

- nu sunt active in mediul alcalin;

- se folosesc in solutie de diverse concentratii:

- 0,2-1% pentru irigarea continua a plagilor supurate sau cu

sfaceluri;

- 1-2% pentru dezinfectia unor mucoase (spalaturi

vaginale);

- 2-5% pentru dezinfectia unor produsi organici (sputa,

drenaje pleurale);

- se folosesc pentru dezinfectia veselei, pardoselilor;

- in comert se gasesc comprimate de 500 mg. cloramina;

- cloramina T si halazona utilizate la dezinfectia apei;

- clorhexidinul (asociere intre clor si acid acetic) are o buna toleranta locala;

- este un produs mai nou, compus organic al clorului in solutie de alcool izopropilic, prezent sub forma de spray;

- actioneaza asupra germenilor gram-pozitivi si mai putin asupra germenilor gram-negativi;

- nu are actiune asupra germenilor sporulati;

- are efect bactericid si in prezenta sangelui si a puroiului;

- este incompatibil cu sapunul si detergentii anionici;

- folosit pentru antisepsia:

- plagilor infectate;

- campului operator;

- zonei unde se face o injectie;

- poate produce si reactii alergice (eritem);

- dicloroizocianuratul de sodiu sub forma de tablete, pulbere, granule din care se prepara solutia (foarte instabila) cu actiune bactericida, fungicida, virulicida si tuberculicida;

- se foloseste pentru dezinfectia suprafetelor, biberoane, tetine.   

*** MEDICARINE

- tablete dezinfectante clorige;

- folosite pentru:

- sprafete lavabile curate sau murdarite;

- pavimente din orice material (ciment, mozaic, gresie, marmura, linoleum, lemn lacuit);                            

- obiecte de inventar din orice material (metal nichelat sau cromat, lemn lustruit sau vopsit, material plastic, sticla, ceramica);                            

- mobilier de spital, brancarde, targi, caruturi, scaune mobile, canapele de consultatie si tratament, obiecte sanitare, autosanitare;                                                              

- obiecte sau echipamente sanitare;

- grupuri sanitare;

- blocuri alimentare, vesele, tac=muri, suprafete care vin in contact cu alimentele.

SUBSTANTELE CARE DEGAJA OXIGEN

- oxigenul degajat din compusii sai are o actiune antiseptica modesta (in acelasi timp si hemostatica si rol de eliminare mecanica a sfacelurilor);

- actioneaza asupra germenilor anaerobi prin impiedicarea dezvoltarii lor;

- se foloseste in perfuzii continue ale plagilor delabrante, supurate, cu potential gangrenos sau in gangrena gazoasa;

- in chirurgie se folosesc urmatoarele substante:

- apa oxigenata (perhidrolul) este o solutie apoasa care contine 3% peroxid de hidrogen;

- solutia de apa oxigenata se descompune la lumina (se pastreaza in sticle de culoare inchisa si astupate cu dop rodat);

- se foleseste pentru antisepsia plagilor si a mucoaselor (nazala, faringiana, bucala);

- are actiune mecanica prin efervescenta care se produce odata cu eliberarea oxigenului si care antreneaza resturile tisulare sau corpii straini din zonele profunde sau fundurile de sac ale plagilor delabrante;

- acidul boric sub forma de cristale albe care se foloseste ca atare sau in solutii 2-3% mai ales pentru antisepsia plagilor infectate cu bacil piocianic;

- are actiune si asupra sfacelurilor, tesuturilor necrozate si a crustelor pe care le macereaza si usureaza eliminarea lor;

- in solutie de 5% se foloseste in oftalmologie pentru dezinfectia conjunctivei;

- permanganatul de potasiu substanta oxidanta cu actiune bactericida lenta;

- se prezinta sub forma de cristale de culoare violeta;

- se foloseste sub forma de solutie 0,1-0,5% pentru dezinfectia unor mucoase (vaginala, vezicala, bucala) si a plagilor  infectate cu anaerobi; in solutie 1% se foloseste in cazul muscaturilor de sarpe, la locul muscat;

- nu se asociaza cu alcool sau apa oxigenata.

DERIVATII DE MERCUR

- se folosesc ca antiseptice sub forma de saruri si au actiune bacteriostatica;

- sunt utilizate pentru dezinfectia tegumentelor, mucoaselor si a instrumentelor;

- cele mai utilizate saruri de mercur folosite au fost:

- biclorura de mercur (sublimatul coroziv) folosit pentru dezinfectia tegumentelor sau splararea mainilor;

- se  prezinta  sub  forma  de  comprimate  utilizate  pentru  prepararea  solutiilor de  0,2-1‰;  

- oxicianura  de  mercur  utilizata  pentru  dezinfectia  mucoasei  vezicale  sub  forma  de  solutie  1/4000-1/6000;

- folosita si pentru sterilizarea instrumentarului de urologie (cistoscop, beniqué);

- mercuroromul (merbrominum) este o sare mercurica cu puternica actiune bactericida;

- se foloseste in solutii apoase si hidroalcoolice in concentratie de 1-4% pentru dezinfectia tegumentelor, in arsuri si urologie;

- datorita efectelor iritante (eritem, eczema) sau toxice (intoxicatii) dar si ca urmare a descoperii altor antiseptice mai eficiente sunt utilizate tot mai rar astazi;

- fenoseptul (mercaept) este o solutie apoasa de borat fenil-mercuric 2‰ cu actiune bacteriostatica si fungistatica;

- in dilutii mai slabe era folosit pentru dezinfectia mainilor, plagilor si a instrumentarului;

- oxidul galben de mercur era folosit sub forma de pomada in oftalmologie.

DETERGENTII

- sau sapunuri cationice sunt compusi de amoniu halogenati cu clor sau brom care au ionul activ cationic;

- au actiune de suprafata prin:

- scaderea tensiunii superficiale;

- emulsionarea grasimilor;

- actiune penetranta datorita sarcinilor electrice care sunt

absorbite pe toata suprafata proteinelor;                                                     

- datorita acestor actiuni sunt bactericide si virucide prin permeabilizarea membranelor celulare ale germenilor favoriz=nd pierderea elementelor vitale (ioni, enzime) si denaturarea proteinelor plasmatice;

- se folosesc solutii de 1%-1‰ pentru tegumente si plagi, pentru dezinfectia instrumentelor, veselei, rufariei, mobilierului;

- nu sunt compatibile cu sapunurile.

    In chirurgie se folosesc:

- bromcetul (cetazolin) este o solutie hidroalcoolica 10-20% de bromura de cetilpiridinum in diferite concentratii in functie de scopul pentru care este utilizat:

         - 1-2‰ pentru dezinfectia instrumentelor;

         - 0,1-1% pentru aseptizarea unor plagi si a tegumentelor;

         - 2‰ pentru dezinfectia veselei;

- tego 103 G este un detergent amfoter sub forma de solutie 1% cu actiune bactericida;

- se foloseste pentru aseptizarea mainilor si dezinfectia instrumentarului, lenjeriei, incaperilor;

- nu actioneaza asupra tesuturilor sau obiectelor pe care se aplica;

    Multe substante antiseptice care aveau o mare intrebuintare in trecut nu mai sunt utilizate in chirurgie ca urmare a efectelor bactericide slabe sau a efectelor toxice asupra tesuturile;

    Din aceasta categorie fac parte:

- acidul fenic;

- iodoformul: cristale cu miros puternic, putin solubile in apa si solubile in alcool, eter, corpi grasi;

- are actiune antiseptica lenta dar puternica bazata pe eliberarea de iod;

- se foloseau cristale, mese iodoformate, solutii cu eter iodoformat sau pomezi 10% in plagi si stomatologie;

- prezenta dezavantajul unui miros dezagreabil si al iritatiilor;

- formolul se intrebuinteaza sub forma de vapori:

- la rece: se folosesc tabletele de trioximetilen care contin 1 g. de paraformaldehida;

- la cald: intrebuintat pentru sterilizarea incaperilor (dupa etanseizarea ferestrelor si a usilor in incaperile curatate in prealabil, se introduc vapori de formol prin evaporarea lichidului dintr-un recipient inchis si incalzit);

- nitratul  de  argint  se  foloseste  sub  forma  de  cristale,  creioane  sau  in  solutie  1-2% si diluat 1/6000;

- are actiune dezinfectanta in plagile infectate, cauterizanta asupra plagilor granulate; distruge mugurii si epitelizeaza plagile atone;

 - biclorura de mercur (sublimatul coroziv) folosit pentru dezinfectia tegumentelor sau splararea mainilor;

- se  prezinta  sub  forma  de  comprimate  utilizate  pentru  prepararea  solutiilor de  0,2-1‰;  

- oxicianura  de  mercur  utilizata  pentru  dezinfectia  mucoasei  vezicale  sub  forma  de  solutie  1/4000-1/6000;

- folosita si pentru sterilizarea instrumentarului de urologie (cistoscop, beniqué);

- mercuroromul (merbrominum) este o sare mercurica cu puternica actiune bactericida;

- se foloseste in solutii apoase si hidroalcoolice in concentratie de 1-4% pentru dezinfectia tegumentelor, in arsuri si urologie;

- oxidul galben de mercur era folosit sub forma de pomada in oftalmologie.

 

      


BIBLIOGRAFIE

1.      Angelescu N., Elemente de propedeutica chirurgicala, Ed. Medicala, Bucuresti, 1981;

2.      Bancu E.V., (sub redactia Proca E.), Trata de patologie chirurgicala, Ed. Medicala, Bucuresti, 1989;

3.      Firescu D. (sub redactie), Elemente de patologie chirurgicala, vol. I, Ed. Medicala, Bucuresti, 2005;

4.      Kaufmann A. (sub redactie), Propedeutica si semiologie chirurgicala pentru medicul generalist, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986;

5.      Mandache Fl., Propedeutica, semiologie si clinica chirurgicala, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1976;

6.      Ordinul nr. 261 din 6 februarie 2007, Monitorul Oficial nr. 128 din 21 februarie 2007;

7.      Turai I., Mica chirurgie fiziopatologica, Ed. A-IV-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1970.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1337
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved